Audit financiar

Tutorial I
Lector univ dr. Cristina MATEI
Cuprins

 NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR

 DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ ȘI NORMELE PROFESIONALE ALE
AUDITORILOR FINANCIARI
 ETAPELE REALIZĂRII UNEI MISIUNI DE AUDIT AL SITUAȚIILOR
FINANCIARE (I)
 Inițierea misiunii de audit (angajamentul de audit, semnarea contractului)
 Planificarea auditului situațiilor financiare (cunoașterea generală a clientului, analiza
riscurilor ți determinarea pragului de semnificatie)
Bibliografie

 Suportul de curs ID
 Manualul ISA - https://www.codetic-standardeinternationale.ro/
 Codul etic al profesioniștilor contabili - https://www.codetic-standardeinternationale.ro/
 Ghid pentru un audit de calitate, CAFR, București, 2019
Evaluare

 Tema de control nr. 1 – termen al doilea tutorial

 Tema de control nr. 2 și tema de control nr. 3 – ultima saptamana de activitate didactica din
semestrul I
 Temele de control au o pondere de 40% în nota finală
 Examenul va avea 10 întrebări grilă si un studiu de caz
NOȚIUNI TEORETICE
PRIVIND AUDITUL
FINANCIAR
Definiția și tipologia auditului

 Termenul de audit este folosit pentru a desemna verificarea profesională a unei

informaţii/situaţii în vederea exprimării unei opinii competente, argumentate şi
independente pe baza raportării la un criteriu (standard) de calitate.
 Tipologia auditului
 Audit statutar
 Audit financiar
 Audit intern
 Audit statutar înseamnă un audit al situațiilor financiare anuale individuale sau al
situațiilor financiare anuale consolidate efectuat în conformitate cu standardele
internaționale de audit (ISA), în măsura în care:
a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern;
b) este efectuat în mod voluntar la entitățile mici, iar situațiile financiare auditate sunt publicate,
împreună cu raportul de audit statutar, potrivit legii.
 Auditul statutar se efectuează de către auditorii financiari sau de firmele de audit care
sunt autorizaţi/autorizate în România în condiţiile Legii 162/2017, care se înscriu ca
membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR), în condiţiile legii, şi care
se înregistrează în Registrul public electronic prevăzut în condiţiile stabilite prin Legea
162/2017 şi prin reglementările Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de
Audit Statutar (ASPAAS).
 Auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării
unei opinii asupra situaţiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor
misiuni de asigurare şi servicii profesionale, potrivit reglementărilor legale în domeniu.
 Auditul financiar se efectuează de către auditorii financiari sau de firmele de audit care sunt
autorizaţi/autorizate în condiţiile legii 162/2017 şi care sunt membri/membre ai/ale Camerei
Auditorilor Financiari din România (CAFR), şi constă, în principal, în desfășurarea
următoarelor activităţi:
a)auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, în condiţiile
legii;
b)auditul situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, în măsura în care
acesta nu constituie un audit statutar, conform legii;
c)misiuni de revizuire a situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare consolidate, precum şi a
situaţiilor financiare interimare;
d)misiuni de asigurare şi alte misiuni şi servicii profesionale, în conformitate cu standardele
internaţionale în domeniu şi cu alte reglementări adoptate de CAFR;
e)audit intern, altul decât auditul public intern
Auditul financiar include auditul statutar.
 Auditul intern este o activitate independenta de asigurare obiectivă și de consiliere,
destinată sa adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activităților organizației. Ajută
organizatia în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica și disciplinată în
cadrul evaluării și îmbunătățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control
și guvernare.
 Auditul intern este organizat de către conducerea entității. În cadrul misiunilor de audit
intern sunt stabilite obiective în conformitate cu Standardele de Audit Intern, acestea pot fi:
• obiective pentru îmbunătățirea procesului de guvernanță;
• obiective urmărite în evaluarea managementului riscului și controlului intern;
• obiective urmărite în cadrul unor misiuni de consiliere.
Obiective generale ale auditorului independent

 (a) Să obţină o asigurare rezonabilă cu privire la măsura în care situaţiile financiare ca

întreg sunt lipsite de denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă, fie de eroare, astfel
încât să poată exprima o opinie privind măsura în care situaţiile financiare sunt întocmite,
din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare
financiară aplicabil; şi
 (b) Să raporteze cu privire la situaţiile financiare şi să comunice după cum este prevăzut
în ISA-uri, în conformitate cu constatările auditorului.
 Asigurarea rezonabilă, în contextul unui audit al situaţiilor financiare, reprezintă un nivel
ridicat, însă nu absolut, de asigurare.
 Denaturare semnificativă - O diferență între valoarea raportată și valoarea respectivului
element pentru a fi în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil, care poate
influența deciziile utilizatorilor situațiilor financiare.
Scepticismul profesional

 Scepticism profesional – O atitudine care include o gândire rezervată, atenţie la condiţiile

care ar putea indica posibile denaturări cauzate fie de fraudă, fie de eroare şi o evaluare
critică a probelor de audit.
 Scepticismul profesional include punerea la îndoială a probelor de audit contradictorii şi a
credibilităţii documentelor şi a răspunsurilor la intervievări şi a altor informaţii obţinute de
la conducere şi de la persoanele responsabile cu guvernanţa
 Auditorul ţine seama de experienţa anterioară cu privire la onestitatea şi integritatea
conducerii entităţii şi a persoanelor responsabile cu guvernanţa.
Raţionamentul profesional

 Raţionament profesional – Aplicarea pregătirii, a cunoştinţelor şi a experienţei relevante, în

contextul dat de standardele de audit, contabilitate şi etică, pentru a lua decizii în
cunoştinţă de cauză cu privire la demersurile adecvate în circumstanţele misiunii de audit.
 Raţionamentul profesional este necesar în special în luarea unor decizii legate de:
• Pragul de semnificaţie şi riscul de audit.
• Natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit utilizate pentru a
îndeplini dispoziţiile ISA-urilor şi a colecta probe de audit.
DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ
ȘI NORMELE PROFESIONALE
ALE AUDITORILOR FINANCIARI
Codul etic al profesioniștilor contabili – IFAC

 Principii fundamentale:
 Integritate;
 Obiectivitate;
 Competența profesională și atenția cuvenită;
 Confidențialitate;
 Conduita profesională.
Un profesionist contabil trebuie să se conformeze cu fiecare dintre principiile fundamentale.
 Amenințările la adresa conformității cu principiile fundamentale se încadrează în una sau
mai multe dintre următoarele categorii:
 amenințare de interes propriu
 amenințare de autorevizuire
 amenințare de reprezentare
 amenințare de familiaritate
 amenințare de intimidare
 Dacă amenințările identificate la adresa conformității cu principiile fundamentale nu se
află la un nivel acceptabil, profesionistul contabil trebuie să trateze amenințările prin
eliminarea sau reducerea lor la un nivel acceptabil
Amenințări la adresa conformității cu principiile fundamanetale pot fi generate în cazul
profesioniștilor contabili practicieni și de:
 conflictele de interese;
 acceptarea unei noi relații cu un client sau de modificări ale misiunii existente;
 furnizarea unei a doua opinii unei entități care nu este un client existent;
 nivelul și natura unui onorariu sau alte angajamente de remunerare;
 oferirea sau acceptarea de stimulente;
 custodia activelor clientului;
 dobândirea de informații despre o neconformitate sau o suspiciune de neconformitate
cu legislația și reglementările.
Independența profesioniștilor contabili

 Atunci când sunt desfășurate misiuni de audit, firmele trebuie să respecte principiile
fundamentale descrise în Codul etic și să fie independente.
 Independența este legată de principiile de obiectivitate și integritate. Aceasta include:
 independența în gândire
 independența percepută
Amenințări la adresa independenței pot apărea în următoarele situații:
 atunci când totalul onorariilor generate de la un client de audit de către firma care exprimă
opinia de audit reprezintă o parte semnificativă din totalul onorariilor acelei firme.
 acceptarea unor cadouri și a ospitalității din partea unui client de audit cu valoare semnificativă;
 atunci când au loc sau este probabil să aibă loc litigii cu un client de audit;
 deținerea unui interes financiar într­un client de audit;
 obținerea de la un client de audit sau acordarea unui client de audit a unui împrumut sau a unei
garanții pentru un împrumut;
 o relație de afaceri apropiată cu un client de audit sau cu conducerea acestuia;
 relațiile de familie și relațiile personale cu personalul clientului;
 dacă un membru al echipei de audit a deținut recent poziția de director, responsabil sau angajat al
clientului de audit;
 împrumutarea de personal unui client de audit;
 atunci când o persoană este implicată într­-o misiune de audit pentru o perioadă lungă de timp.
Standardul Internaţional privind Controlul Calităţii

 Standardul Internaţional privind Controlul Calităţii (ISQC) tratează responsabilităţile unei

firme privind propriul sistem de control al calităţii aferent auditurilor şi revizuirilor
situaţiilor financiare, precum şi altor misiuni de asigurare şi servicii conexe.
 Un sistem de control al calităţii este format din politici elaborate pentru îndeplinirea
obiectivului firmei este de a institui şi menţine un sistem de control al calităţii care să îi
ofere o asigurare rezonabilă că firma şi personalul acesteia se conformează cu
standardele profesionale şi cu dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile; şi
rapoartele emise de firmă sau de partenerii misiunii sunt adecvate în circumstanţele
date, precum şi din procedurile necesare pentru implementarea şi monitorizarea
conformităţii cu aceste politici.
Standardele Internaționale de Audit
 Standarde internaționale privind controlul calității (ISQC-uri);
 Standarde internaționale privind audituri ale informațiilor financiare istorice (ISA 200 - 265);
 Standarde internaționale privind evaluarea riscului si răspunsuri la riscurile evaluate (ISA 300 – 450);
 Standarde internaționale privind probe de audit (ISA 500 – 580);
 Standarde internaționale privind utilizarea activității altor părți (ISA 600 – 620);
 Standarde internationale privind conluziile de audit și raportarea (ISA 700 – 720);
 Standarde internationale privind domenii specializate (ISA 800 – 810);
 Note internaționale de practică privind auditul (IAPN 1000);
 Standarde internaționale privind audituri și revizuiri ale informațiilor financiare istorice (ISRE 2400 -
2410);
 Standarde internaționale privind misiunile de asigurare, altele decât auditurile sau revizuirile
informațiilor financiare istorice (ISAE 3000, ISAE 3400, ISAE 3402, ISAE 3410, ISAE 3420);
 Standarde internaționale privind serviciile conexe (ISRS 4400 - 4410).
ETAPELE REALIZĂRII UNEI
MISIUNI DE AUDIT AL
SITUAȚIILOR FINANCIARE
Acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii şi a misiunilor
de audit

Aspectele pe care trebuie să le aibă în vedere un auditor/ o firmă de audit în continuarea

relațiilor cu un client existent sau acceptarea unui client nou sunt următoarele:
 Integritatea proprietarilor principali, a personalului-cheie din conducere şi a persoanelor
responsabile cu guvernanţa entităţii;
 Dacă auditorul/ echipa misiunii are competenţa necesară pentru a desfăşura misiunea de audit şi
dacă dispune de capacităţile necesare, inclusiv de timp şi resurse;
 Dacă firma şi echipa misiunii se pot conforma dispoziţiilor de etică relevante; şi
 Aspectele semnificative care au apărut pe parcursul misiunii de audit actuale sau anterioare şi
implicaţiile lor asupra continuării relaţiei.
 O firmă de audit care acceptă o misiune de audit al situațiilor financiare este necesar să fie
independentă. Independența trebuie menținută atât pe perioada misiunii, cât și pe
perioada acoperită de situațiile financiare.
 În acceptarea unui client nou sau continuarea relației cu un client existent, alte aspecte ce
trebuie avute în vedere sunt competența membrilor echipei de audit și capacitatea
acestora de a încheia lucrările până la termenul de raportare
 Pe lângă factorii care afectează decizia de a accepta și/sau de a continua relația cu clientul,
enumerați anterior, mai există alți doi pași care trebuie parcurși înainte ca o misiune de
audit financiar să poată fi efectuată.
 Primul pas face referire la îndeplinirea condiţiile preliminare pentru un audit
 Cel de-al doilea pas constă în convenirea asupra termenelor misiunii de audit
Condiţiile preliminare pentru un audit sunt:
 auditorul trebuie să determine gradul de acceptabilitate a cadrului de raportare financiară
care urmează a fi aplicat la întocmirea situaţiilor financiare; şi
 să obţină acordul conducerii prin care aceasta îşi recunoaşte şi îşi înţelege
responsabilitatea:
 pentru întocmirea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil,
inclusiv, după caz, pentru prezentarea fidelă a acestora;
 pentru controlul intern pe care conducerea îl consideră necesar în vederea întocmirii unor situaţii
financiare lipsite de denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă, fie de eroare; şi
 de a furniza auditorului:
 acces la toate informaţiile cu care conducerea este la curent şi care sunt relevante pentru întocmirea
situaţiilor financiare, precum înregistrări, documentaţie şi alte aspecte;
 informaţii suplimentare pe care auditorul le-ar putea solicita din partea conducerii în scopul auditului; şi
 acces nerestricţionat la persoanele din cadrul entităţii de la care auditorul consideră că este necesar să
obţină probe de audit.
 Înainte de a începe auditul, pentru a evita neînţelegerile legate de audit, auditorul trimite
o scrisoare a misiunii de audit către conducerea clientului sau persoanele responsabile cu
guvernanța, după caz. Forma şi conţinutul scrisorii misiunii de audit variază de la entitate
la entitate.
 Scrisoarea misiunii de audit poate cuprinde aspecte legate de : obiectivul şi aria de
acoperire ale auditului; responsabilităţile auditorului; responsabilităţile conducerii şi
identificarea cadrului de raportare financiară aplicabil; alte informaţii relevante precum
angajamente privind onorariul, facturarea şi alte termene specifice, după caz; raportare -
forma şi conţinutul dorite ale raportului auditorului, inclusiv, după caz, alte informaţii în
conformitate cu ISA 720 (revizuit).
 În cazul auditurilor recurente, auditorul poate decide să nu trimită o nouă scrisoare a
misiunii de audit sau o altă formă de acord scris pentru fiecare perioadă
Totuşi, următorii factori pot indica necesitatea de a revizui termenele misiunii de audit sau de a
reaminti entităţii termenele existente:
 orice indiciu cu privire la faptul că entitatea a înţeles greşit obiectivul şi aria de
acoperire ale auditului.
 orice termene revizuite sau speciale ale misiunii de audit.
 o modificare recentă în conducerea superioară.
 o modificare semnificativă a drepturilor de proprietate.
 o modificare semnificativă a naturii sau amplorii activităţii entităţii.
 o modificare a dispoziţiilor legale sau de reglementare.
 o modificare a cadrului de raportare financiară adoptat pentru întocmirea situaţiilor
financiare.
 o modificare a altor dispoziţii de raportare.
A se vedea Model de Scrisoare a misiunii (Scrisoarea de angajament)
Serviciile de audit financiar se prestează în baza unui contract încheiat între prestator, auditorul
financiar sau firma de audit, și beneficiar, firma auditată.
Conform modelului de contract de prestări servicii de audit financiar propus de CAFR, acesta
trebuie să cuprindă următoarele clauze :

 Obiectul contractului  Alte obligaţii

 Descrierea auditului şi obligațiile  Alte servicii
prestatorului
 Drepturi de proprietate intelectuală
 Onorariul prestatorului
 Confidenţialitate; independenţă
 Utilizarea opiniei de audit / raportului de
 Protecţia datelor cu caracter personal
audit
  Modificarea sau încetarea contractului
Modalitatea de comunicare contractuală
 Durata contractului și maniera de derulare  Forţa majoră şi cazurile fortuite

 Obligaţiile părtilor contractante  Legea contractului, soluţionarea litigiilor

 Limitarea răspunderii prestatorului  Dispoziţii finale
Cunoașterea generală a clientului și a mediului său

 Culegerea informațiilor referitoare la client se realizează de către auditor atât înainte de

acceptarea misiunii de audit, cât și după acceptarea misunii.
 Obiectivul auditorului este de a identifica și evalua riscurile de denaturare semnificativă,
cauzată fie de fraudă, fie de eroare, la nivelul situațiilor financiare și al aserțiunilor, prin
înțelegerea entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern al entității, furnizând,
astfel, o bază pentru elaborarea și implementarea de răspunsuri la riscurile de denaturare
semnificativă evaluate ( a se vedea Fisa clientului, Acceptarea misiunii)
Identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare
semnificativă
 Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit neadecvată
în cazul în care situațiile fianciare sunt denaturate semnificativ.
 Practica evidențiează că riscul de audit acceptabil trebuie să fie până în 5%
 Riscul de audit = Riscul inerent x Riscul de control x Riscul de nedetectare
 Riscul inerent (RI) se referă la susceptibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de
tranzacţii să conţină denaturări care ar putea fi semnificative (individual sau cumulate),
presupunând că nu există controale interne.
 Riscul de control (RC) se referă la probabilitatea ca denaturări semnificative ale situaţiilor
financiare să nu poată fi prevenite sau detectate şi corectate de către controlul intern din
entitate . Este vorba despre riscul ca informaţiile să fie denaturate semnificativ anterior
misiunii.
 Riscul de nedetectare (RN) constituie o măsură a riscului ca procedurile utilizate de către
auditor în colectarea elementelor probante să nu detecteze informaţiile denaturate
semnificative. ( a se vedea fisele aferente riscurilor)
Determinarea pragului de semnificație în
planificarea și desfășurarea unui audit
 Pragul de semnificaţie reprezintă valoarea maximă a denaturărilor individuale sau cumulate acceptată
de auditor şi care îi permite acestuia să considere că situaţiile financiare nu sunt denaturate semnificativ.
 Pragul de semnificație este o mărime relativă pe care auditorul o determină utilizând raționamentul
profesional, în funcție de percepția sa cu privire la nevoile de informații financiare ale utilizatorilor
situațiilor financiare.
 Ghidul privind auditul calității, elaborat de CAFR, în cadrul secțiunii B Planificarea, la programul B 5/1
Pragul de semnificație, recomandă următoarele niveluri ale pragului de semnificație:
• active brute – între 1% și 2%;
• cifra de afaceri – între 1% și 2%;
• profitul înaintea impozitării, după austarea pentru elemente excepționale și primele directorilor - între 5% și
10%.
A se vedea fisa aferenta pragului de semnificatie.