Definiția și tipologia auditului

 Termenul de audit este folosit pentru a desemna verificarea profesională a unei

informaţii/situaţii în vederea exprimării unei opinii competente, argumentate şi independente
pe baza raportării la un criteriu (standard) de calitate.
 Tipologia auditului
 Audit statutar
 Audit financiar
 Audit intern
 Audit statutar înseamnă un audit al situațiilor financiare anuale individuale sau al situațiilor
financiare anuale consolidate efectuat în conformitate cu standardele internaționale de audit
(ISA), în măsura în care:
a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern;
b) este efectuat în mod voluntar la entitățile mici, iar situațiile financiare auditate sunt publicate,
împreună cu raportul de audit statutar, potrivit legii.
 Auditul statutar se efectuează de către auditorii financiari sau de firmele de audit care sunt
autorizaţi/autorizate în România în condiţiile Legii 162/2017, care se înscriu ca membri ai
Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR), în condiţiile legii, şi care se înregistrează în
Registrul public electronic prevăzut în condiţiile stabilite prin Legea 162/2017 şi prin
reglementările Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar
(ASPAAS).
 Auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării
unei opinii asupra situaţiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor
misiuni de asigurare şi servicii profesionale, potrivit reglementărilor legale în domeniu.
 Auditul financiar se efectuează de către auditorii financiari sau de firmele de audit care sunt
autorizaţi/autorizate în condiţiile legii 162/2017 şi care sunt membri/membre ai/ale Camerei
Auditorilor Financiari din România (CAFR), şi constă, în principal, în desfășurarea următoarelor
activităţi:
a)auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, în condiţiile
legii;
b)auditul situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, în măsura în care
acesta nu constituie un audit statutar, conform legii;
c)misiuni de revizuire a situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare consolidate, precum şi a
situaţiilor financiare interimare;
d)misiuni de asigurare şi alte misiuni şi servicii profesionale, în conformitate cu standardele
internaţionale în domeniu şi cu alte reglementări adoptate de CAFR;
e)audit intern, altul decât auditul public intern
Auditul financiar include auditul statutar.
 Auditul intern este o activitate independenta de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată sa
adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activităților organizației. Ajută organizatia în
îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica și disciplinată în cadrul evaluării și
îmbunătățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control și guvernare.
 Auditul intern este organizat de către conducerea entității. În cadrul misiunilor de audit intern
sunt stabilite obiective în conformitate cu Standardele de Audit Intern, acestea pot fi:
 • obiective pentru îmbunătățirea procesului de guvernanță;
• obiective urmărite în evaluarea managementului riscului și controlului intern;
• obiective urmărite în cadrul unor misiuni de consiliere.
Obiective generale ale auditorului independent
 (a) Să obţină o asigurare rezonabilă cu privire la măsura în care situaţiile financiare ca
întreg sunt lipsite de denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă, fie de eroare, astfel încât să
poată exprima o opinie privind măsura în care situaţiile financiare sunt întocmite, din toate
punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil; şi
 (b) Să raporteze cu privire la situaţiile financiare şi să comunice după cum este prevăzut în
ISA-uri, în conformitate cu constatările auditorului.
 Asigurarea rezonabilă, în contextul unui audit al situaţiilor financiare, reprezintă un nivel ridicat,
însă nu absolut, de asigurare.
 Denaturare semnificativă - O diferență între valoarea raportată și valoarea respectivului
element pentru a fi în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil, care poate
influența deciziile utilizatorilor situațiilor financiare.
Scepticismul professional
 Scepticism profesional – O atitudine care include o gândire rezervată, atenţie la condiţiile care ar
putea indica posibile denaturări cauzate fie de fraudă, fie de eroare şi o evaluare critică a
probelor de audit.
 Scepticismul profesional include punerea la îndoială a probelor de audit contradictorii şi a
credibilităţii documentelor şi a răspunsurilor la intervievări şi a altor informaţii obţinute de la
conducere şi de la persoanele responsabile cu guvernanţa
 Auditorul ţine seama de experienţa anterioară cu privire la onestitatea şi integritatea conducerii
entităţii şi a persoanelor responsabile cu guvernanţa.
Raţionamentul professional
 Raţionament profesional – Aplicarea pregătirii, a cunoştinţelor şi a experienţei relevante, în
contextul dat de standardele de audit, contabilitate şi etică, pentru a lua decizii în cunoştinţă de
cauză cu privire la demersurile adecvate în circumstanţele misiunii de audit.
 Raţionamentul profesional este necesar în special în luarea unor decizii legate de:
• Pragul de semnificaţie şi riscul de audit.
• Natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit utilizate pentru a îndeplini
dispoziţiile ISA-urilor şi a colecta probe de audit.
Codul etic al profesioniștilor contabili – IFAC
 Principii fundamentale:
 Integritate;
 Obiectivitate;
 Competența profesională și atenția cuvenită;
 Confidențialitate;
 Conduita profesională.
Un profesionist contabil trebuie să se conformeze cu fiecare dintre principiile fundamentale.
 Amenințările la adresa conformității cu principiile fundamentale se încadrează în una sau mai
multe dintre următoarele categorii:
  amenințare de interes propriu
 amenințare de autorevizuire
 amenințare de reprezentare
 amenințare de familiaritate
 amenințare de intimidare
 Dacă amenințările identificate la adresa conformității cu principiile fundamentale nu se află la
un nivel acceptabil, profesionistul contabil trebuie să trateze amenințările prin eliminarea sau
reducerea lor la un nivel acceptabil
Amenințări la adresa conformității cu principiile fundamanetale pot fi generate în cazul profesioniștilor
contabili practicieni și de:
 conflictele de interese;
 acceptarea unei noi relații cu un client sau de modificări ale misiunii existente;
 furnizarea unei a doua opinii unei entități care nu este un client existent;
 nivelul și natura unui onorariu sau alte angajamente de remunerare;
 oferirea sau acceptarea de stimulente;
 custodia activelor clientului;
 dobândirea de informații despre o neconformitate sau o suspiciune de neconformitate
cu legislația și reglementările.
Independența profesioniștilor contabili
 Atunci când sunt desfășurate misiuni de audit, firmele trebuie să respecte principiile
fundamentale descrise în Codul etic și să fie independente.
 Independența este legată de principiile de obiectivitate și integritate. Aceasta include:
 independența în gândire
 independența percepută
Amenințări la adresa independenței pot apărea în următoarele situații:
 atunci când totalul onorariilor generate de la un client de audit de către firma care
exprimă opinia de audit reprezintă o parte semnificativă din totalul onorariilor acelei
firme.
 acceptarea unor cadouri și a ospitalității din partea unui client de audit cu valoare
semnificativă;
 atunci când au loc sau este probabil să aibă loc litigii cu un client de audit;
 deținerea unui interes financiar întrun client de audit;
 obținerea de la un client de audit sau acordarea unui client de audit a unui împrumut
sau a unei garanții pentru un împrumut;
 o relație de afaceri apropiată cu un client de audit sau cu conducerea acestuia;
 relațiile de familie și relațiile personale cu personalul clientului;
 dacă un membru al echipei de audit a deținut recent poziția de director, responsabil sau
angajat al clientului de audit;
 împrumutarea de personal unui client de audit;
 atunci când o persoană este implicată într-o misiune de audit pentru o perioadă lungă
de timp.
Standardul Internaţional privind Controlul Calităţii
 Standardul Internaţional privind Controlul Calităţii (ISQC) tratează responsabilităţile unei firme
privind propriul sistem de control al calităţii aferent auditurilor şi revizuirilor situaţiilor
financiare, precum şi altor misiuni de asigurare şi servicii conexe.
 Un sistem de control al calităţii este format din politici elaborate pentru îndeplinirea obiectivului
firmei este de a institui şi menţine un sistem de control al calităţii care să îi ofere o asigurare
rezonabilă că firma şi personalul acesteia se conformează cu standardele profesionale şi cu
dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile; şi rapoartele emise de firmă sau de partenerii
misiunii sunt adecvate în circumstanţele date, precum şi din procedurile necesare pentru
implementarea şi monitorizarea conformităţii cu aceste politici.
Standardele Internaționale de Audit
 Standarde internaționale privind controlul calității (ISQC-uri);
 Standarde internaționale privind audituri ale informațiilor financiare istorice (ISA 200 - 265);
 Standarde internaționale privind evaluarea riscului si răspunsuri la riscurile evaluate (ISA 300 –
450);
 Standarde internaționale privind probe de audit (ISA 500 – 580);
 Standarde internaționale privind utilizarea activității altor părți (ISA 600 – 620);
 Standarde internationale privind conluziile de audit și raportarea (ISA 700 – 720);
 Standarde internationale privind domenii specializate (ISA 800 – 810);
 Note internaționale de practică privind auditul (IAPN 1000);
 Standarde internaționale privind audituri și revizuiri ale informațiilor financiare istorice (ISRE
2400 - 2410);
 Standarde internaționale privind misiunile de asigurare, altele decât auditurile sau revizuirile
informațiilor financiare istorice (ISAE 3000, ISAE 3400, ISAE 3402, ISAE 3410, ISAE 3420);
 Standarde internaționale privind serviciile conexe (ISRS 4400 - 4410).
ETAPELE REALIZĂRII UNEI MISIUNI DE AUDIT AL SITUAȚIILOR FINANCIARE
Acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii şi a misiunilor de audit
Aspectele pe care trebuie să le aibă în vedere un auditor/ o firmă de audit în continuarea relațiilor cu un
client existent sau acceptarea unui client nou sunt următoarele:
 Integritatea proprietarilor principali, a personalului-cheie din conducere şi a persoanelor
responsabile cu guvernanţa entităţii;
 Dacă auditorul/ echipa misiunii are competenţa necesară pentru a desfăşura misiunea
de audit şi dacă dispune de capacităţile necesare, inclusiv de timp şi resurse;
 Dacă firma şi echipa misiunii se pot conforma dispoziţiilor de etică relevante; şi
Aspectele semnificative care au apărut pe parcursul misiunii de audit actuale sau anterioare şi
implicaţiile lor asupra continuării relaţiei
 O firmă de audit care acceptă o misiune de audit al situațiilor financiare este necesar să fie
independentă. Independența trebuie menținută atât pe perioada misiunii, cât și pe perioada
acoperită de situațiile financiare.
 În acceptarea unui client nou sau continuarea relației cu un client existent, alte aspecte ce
trebuie avute în vedere sunt competența membrilor echipei de audit și capacitatea acestora de
a încheia lucrările până la termenul de raportare
  Pe lângă factorii care afectează decizia de a accepta și/sau de a continua relația cu clientul,
enumerați anterior, mai există alți doi pași care trebuie parcurși înainte ca o misiune de audit
financiar să poată fi efectuată.
 Primul pas face referire la îndeplinirea condiţiile preliminare pentru un audit
 Cel de-al doilea pas constă în convenirea asupra termenelor misiunii de audit
Condiţiile preliminare pentru un audit sunt:
 auditorul trebuie să determine gradul de acceptabilitate a cadrului de raportare financiară care
urmează a fi aplicat la întocmirea situaţiilor financiare; şi
 să obţină acordul conducerii prin care aceasta îşi recunoaşte şi îşi înţelege responsabilitatea:
 pentru întocmirea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară
aplicabil, inclusiv, după caz, pentru prezentarea fidelă a acestora;
 pentru controlul intern pe care conducerea îl consideră necesar în vederea întocmirii
unor situaţii financiare lipsite de denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă, fie de
eroare; şi
 de a furniza auditorului:
 acces la toate informaţiile cu care conducerea este la curent şi care sunt
relevante pentru întocmirea situaţiilor financiare, precum înregistrări,
documentaţie şi alte aspecte;
 informaţii suplimentare pe care auditorul le-ar putea solicita din partea
conducerii în scopul auditului; şi
 acces nerestricţionat la persoanele din cadrul entităţii de la care auditorul
consideră că este necesar să obţină probe de audit.
 Înainte de a începe auditul, pentru a evita neînţelegerile legate de audit, auditorul trimite o
scrisoare a misiunii de audit către conducerea clientului sau persoanele responsabile cu
guvernanța, după caz. Forma şi conţinutul scrisorii misiunii de audit variază de la entitate la
entitate.
 Scrisoarea misiunii de audit poate cuprinde aspecte legate de : obiectivul şi aria de acoperire ale
auditului; responsabilităţile auditorului; responsabilităţile conducerii şi identificarea cadrului de
raportare financiară aplicabil; alte informaţii relevante precum angajamente privind onorariul,
facturarea şi alte termene specifice, după caz; raportare - forma şi conţinutul dorite ale
raportului auditorului, inclusiv, după caz, alte informaţii în conformitate cu ISA 720 (revizuit).
 În cazul auditurilor recurente, auditorul poate decide să nu trimită o nouă scrisoare a misiunii de
audit sau o altă formă de acord scris pentru fiecare perioadă
Totuşi, următorii factori pot indica necesitatea de a revizui termenele misiunii de audit sau de a reaminti
entităţii termenele existente:
 orice indiciu cu privire la faptul că entitatea a înţeles greşit obiectivul şi aria de acoperire
ale auditului.
 orice termene revizuite sau speciale ale misiunii de audit.
 o modificare recentă în conducerea superioară.
 o modificare semnificativă a drepturilor de proprietate.
 o modificare semnificativă a naturii sau amplorii activităţii entităţii.
 o modificare a dispoziţiilor legale sau de reglementare.
  o modificare a cadrului de raportare financiară adoptat pentru întocmirea situaţiilor
financiare.
 o modificare a altor dispoziţii de raportare.
A se vedea Model de Scrisoare a misiunii (Scrisoarea de angajament)
Serviciile de audit financiar se prestează în baza unui contract încheiat între prestator, auditorul
financiar sau firma de audit, și beneficiar, firma auditată.
Conform modelului de contract de prestări servicii de audit financiar propus de CAFR, acesta trebuie să
cuprindă următoarele clauze :
 Obiectul contractului
 Descrierea auditului şi obligațiile prestatorului
 Onorariul prestatorului
 Utilizarea opiniei de audit / raportului de audit
 Modalitatea de comunicare contractuală
 Durata contractului și maniera de derulare
 Obligaţiile părtilor contractante
 Limitarea răspunderii prestatorului
 Alte obligaţii
 Alte servicii
 Drepturi de proprietate intelectuală
 Confidenţialitate; independenţă
 Protecţia datelor cu caracter personal
 Modificarea sau încetarea contractului
 Forţa majoră şi cazurile fortuite
 Legea contractului, soluţionarea litigiilor
 Dispoziţii finale
Cunoașterea generală a clientului și a mediului său
 Culegerea informațiilor referitoare la client se realizează de către auditor atât înainte de
acceptarea misiunii de audit, cât și după acceptarea misunii.
 Obiectivul auditorului este de a identifica și evalua riscurile de denaturare semnificativă, cauzată
fie de fraudă, fie de eroare, la nivelul situațiilor financiare și al aserțiunilor, prin înțelegerea
entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern al entității, furnizând, astfel, o bază pentru
elaborarea și implementarea de răspunsuri la riscurile de denaturare semnificativă evaluate ( a
se vedea Fisa clientului, Acceptarea misiunii)
Identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă
 Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit neadecvată în cazul
în care situațiile fianciare sunt denaturate semnificativ.
 Practica evidențiează că riscul de audit acceptabil trebuie să fie până în 5%
 Riscul de audit = Riscul inerent x Riscul de control x Riscul de nedetectare
 Riscul inerent (RI) se referă la susceptibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii
să conţină denaturări care ar putea fi semnificative (individual sau cumulate), presupunând că
nu există controale interne.
  Riscul de control (RC) se referă la probabilitatea ca denaturări semnificative ale situaţiilor
financiare să nu poată fi prevenite sau detectate şi corectate de către controlul intern din
entitate . Este vorba despre riscul ca informaţiile să fie denaturate semnificativ anterior misiunii.
 Riscul de nedetectare (RN) constituie o măsură a riscului ca procedurile utilizate de către auditor
în colectarea elementelor probante să nu detecteze informaţiile denaturate semnificative. ( a se
vedea fisele aferente riscurilor)
Determinarea pragului de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit
 Pragul de semnificaţie reprezintă valoarea maximă a denaturărilor individuale sau cumulate
acceptată de auditor şi care îi permite acestuia să considere că situaţiile financiare nu sunt
denaturate semnificativ.
 Pragul de semnificație este o mărime relativă pe care auditorul o determină utilizând
raționamentul profesional, în funcție de percepția sa cu privire la nevoile de informații financiare
ale utilizatorilor situațiilor financiare.
 Ghidul privind auditul calității, elaborat de CAFR, în cadrul secțiunii B Planificarea, la programul B
5/1 Pragul de semnificație, recomandă următoarele niveluri ale pragului de semnificație:
• active brute – între 1% și 2%;
• cifra de afaceri – între 1% și 2%;
• profitul înaintea impozitării, după austarea pentru elemente excepționale și primele directorilor
- între 5% și 10%.
A se vedea fisa aferenta pragului de semnificatie.