UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

CATEDRA „FINANŢE, CONTABILITATE ȘI CIBERNETICĂ MATEMATICĂ”

REFERAT

pe tema „Esența și Fraudei. Furtul miliardului”

disciplina „Sisteme informaționale financiar-bancare”

Realizat:
Botezatu Tatiana
___________

Verificat:
___________

Chişinău, 2020

CUPRINS
1. Introducere ......................................................................................................................... 3
2. Esența și motivul ”fraudei” .................................................................................................
4
3. „Furtul miliardului” ............................................................................................................
6
4. BNM, Raportul Kroll și Grup ”Shor” .................................................................................
9
5. Vulnerabilităţile de bază ale sistemului bancar, diagnosticat de BNM .............................
11
6. Acordul Basel III ..............................................................................................................
13
7. Concluzii ..........................................................................................................................
15
8. Bibliografie .......................................................................................................................
16

2
 INTRODUCERE

Frauda este un risc de care nici o companiei nu se poate eschiva, mai ales în sistemul
financiar-bancar. Sub influența a mai multor factori, oamenii merg la risc de a dobândi bani ușor
și rapid prin anumite scheme de escrocherii și de spălare a banilor (frauda cardurilor, frauda prin
înșelăciune și cea mai frecventă și gravă fiind frauda internă).
La zi economia globală suferă din cauza Covid-19, care se va solda cu o criză
inevitabilă. Iar în momentul declinului economic riscul fraudei crește considerabil. Republica
Moldova simte și până în prezent ecourile fraudei din anul 2012-2014, una din cele mai mari
fraude ce avut loc „Furtul Miliardului”, rămas fără raspuns, achitată din contul cetățenilor. Deci
ne putem ce a întreprins BNM și Guvernul Republicii Moldova? Cum s-a întâmplat că din stat s-
au furat 13 miliarde de lei și au falimentat concomitent 3 bănci?

3
 Esența și motivul ”fraudei”

Frauda reprezintă un act intenţionat comis de una sau mai multe persoane din cadrul
conducerii, angajaţilor ori unor terţe părţi, caracterizat prin: manipularea, falsificarea sau
modificarea înregistrărilor ori documentelor; alocarea necorespunzătoare a activelor; eliminarea
sau omiterea efectelor tranzacţiilor din înregistrări sau documente; înregistrarea de tranzacţii fără
substanţă; aplicarea greşită a politicilor contabile, în scopul obţinerii de mijloace băneşti,
bunuri/valori sau servicii ori al eschivării de la efectuarea plăţilor, pentru asigurarea unui avantaj
injust sau ilegal, personal ori în afaceri.
Persoanele care comit frauda profită de controalele interne slabe sau de posibilitatea de
a neglija controalele şi sînt motivate de dorinţa de a obţine bani ori alte avantaje improprii. Sînt
trei caracteristici de bază ale fraudei, cunoscute sub denumirea de „triunghiul fraudei”:
presiunea – reprezintă evenimentele care au loc în cadrul entităţii publice sau în viaţa
unei persoane. Sub presiunea de fraudă necesităţile personale devin mai presus decît etica
profesională şi necesităţile entităţii publice. Stimulentul, de regulă, apare dintr-o necesitate
financiară semnificativă sau dintr-o problemă, de exemplu: necesitatea de bani, a unui bonus sau
păstrarea serviciului. De asemenea, ar putea fi dorinţa de a ajunge într-o poziţie mai avansată în
entitatea publică sau de a atinge un standard mai înalt de viaţă;
oportunitatea – persoana trebuie să aibă acces la bunuri, să gestioneze o activitate de
control şi să aibă abilitatea de a ascunde o fraudă. Oportunitatea este creată de activităţile de
control insuficiente (de exemplu: nu există separarea atribuţiilor, managementul prost şi/sau
beneficierea de funcţia ocupată ori autoritatea de care dispune pentru a neglija controalele);
justificarea – este o decizie conştientă a unei persoane de a-şi plasa necesităţile
personale mai presus decît necesităţile altor persoane şi/sau ale entităţii publice şi de a justifica
decizia respectivă, în mare parte, pentru sine însuşi.
Din aceste trei elemente (presiune, oportunitate, justificare), oportunitatea este
componentul pe care entitatea publică poate să-l influenţeze cel mai mult prin implementarea
activităţilor de control intern care minimizează tentaţia. Totodată, pentru a se produce frauda,
trebuie să existe toate trei elemente. Altfel, frauda nu are loc. [3, p. 5]

4
 Factori și indicatori care pot semnala posibile riscuri de fraudă/corupție
Sînt cîţiva indicatori care pot spori posibilitatea apariției riscurilor de fraudă/corupție.
Aceştia pot fi numiţi „stegulețe roșii” sau „avertizări puternice” care necesită o atenţie imediată
pentru detectarea cazurilor de posibile fraude/corupție. Ca exemple de indicatori care pot
semnala posibile riscuri de fraudă/corupție, pot fi:
a) indicatorii de fraudă în rapoartele financiare (discrepanțe în înregistrările
contabile; probe conflictuale sau lipsă; procese necorespunzătoare aferente bugetului);
b) indicatori de documente falsificate (documentele deviază de la formatul standard;
conținutul acestora este dubios; circumstanțele în care au fost întocmite documentele creează
suspiciuni; inconsecvența datelor din documente și informațiilor disponibile);
c) indicatori în domeniul contractării și achizițiilor publice (achiziții nejustificate
dintr-o singură sursă; prețuri excesive nejustificate; produse achiziționate în număr excesiv;
acceptarea calității scăzute şi întîrzierea/lipsa livrărilor; modificări nedocumentate/frecvente ale
contractelor care conduc la majorarea valorii acestora; responsabilul pentru contractare nu
depune/nu completează declarația de confidențialitate și imparțialitate; fragmentarea achizițiilor;
combinarea contractelor etc.);
d) indicatori aferenți activelor (utilizarea neautorizată a activelor; echipament supus
utilizării personale sau în afara programului, cum ar fi telefoane celulare, camere digitale,
computere, vehicule, instrumente etc.; active fizice susceptibile uzului personal sau
redirecționării: clădiri nefolosite sau izolate, terenuri libere, echipament învechit, active
abandonate etc.);
e) indicatori aferenți plăților corupte (,,împrumuturi” rambursate sau nu; utilizarea
cardurilor de credit; supraplata achizițiilor; utilizarea gratuită/achitarea plăților reduse pentru
unele bunuri, precum: apartamente, autoturisme etc.; efectuarea plăților în numerar etc.);
f) indicatori aferenți conflictelor de interese (nedepunerea/necompletarea declarației
privind conflictele de interese; favorizarea inexplicabilă a unor contractanți; exercitarea unor
funcții de conducere de una și aceeași persoană sau de rudele acesteia etc.).
Acțiunile frauduloase se rezumă inclusiv la:
• înregistrarea intrărilor fictive în registre contabile, în mod special spre sfîrșitul
perioadei de raportare, pentru a manipula rezultatele de operare sau a atinge alte obiective;
• ajustarea nejustificată și schimbarea deciziilor conducerii pentru a estima soldurile
conturilor;
• omiterea, avansarea sau întîrzierea recunoașterii în rapoartele financiare a
evenimentelor și tranzacțiilor care au apărut în perioada de raportare;

5
 • tăinuirea/nedivulgarea faptelor ce ar putea afecta sumele înregistrate în rapoartele
financiare;
• angajarea în tranzacții complexe care sînt structurate pentru a denatura poziția
financiară sau performanța financiară a entității;
• modificarea înregistrărilor și a termenelor referitor la tranzacțiile semnificative și
neobișnuite;
• deturnarea activelor care implică furtul activelor unei entități, fiind de multe ori
comisă de către angajați, în sume relativ mici și nesemnificative. Deturnarea activelor poate fi
realizată în diferite moduri, inclusiv:
- deturnarea de încasări (de exemplu, deturnarea colectărilor la conturile de încasări
sau devierea încasărilor cu privire la conturile anulate spre conturile bancare personale);
- furtul activelor fizice sau proprietății intelectuale (de exemplu, furtul de inventar
pentru uz personal sau vînzare; furtul deșeurilor de producție pentru vînzare; conspirarea cu un
competitor prin dezvăluirea informației tehnologice contra unei plați);
- provocarea entității de a plăti pentru bunurile și serviciile care nu le-a primit (de
exemplu, plăți către furnizori fictivi; mită plătită de către furnizori agenților de vînzări ai entității
pentru „umflarea” prețurilor; plăți pentru angajați fictivi);
- folosirea activelor unei entități pentru uz personal (de exemplu, folosirea
denumirii entității drept garanție pentru un împrumut personal sau a unei părți afiliate a acesteia).
[3, p. 8]
Fauda bancară
Potrivit datelor statistice în fiecare jumătate de oră în lume se pierd aproximativ 200 de
milioane de dolari din cauza fraudelor din sistemul bancar. Fraudele bancare au devenit un
fenomen tot mai extins și sofisticat. Cele mai vulnerabile produse bancare, expuse tot mai des
fraudelor bancare, sunt cardurile și conturile clienților.
Fraudarea cardurilor. Hoții de carduri folosesc diverse metode și dispozitive prin care
clonează cardurile și copiază PIN codurile. Ulterior, retrag de pe cardul reprodus sumele de bani
existente. De aceea este necesar ca deținătorul de card, dacă remarcă ceva suspect, să renunțe la
folosirea acelui bancomat și să anunțe colaboratorii băncii căreia aparține acest bancomat.
Trebuie ca utilizatorul bancomatului să se asigure că tastatura bancomatului este una
fixă și nu una adițională, daca locul unde se introduce cardul nu are nimic suspect (fire sau alte
obiecte) și să verifice dacă nu cumva se află o cameră de înregistrare a PIN-ului.
La tastarea codului PIN, utilizatorul bancomatului trebuie să acopere tastatura cu mâna,
astfel încât codul să nu poată fi observat de cineva din apropiere și nici să nu poată fi înregistrat
de camera de înregistrare plasată de infractori.
6
 De asemenea, deținătorii de carduri trebuie să fie atenți în ce restaurante și magazine,
precum și pe ce site-uri fac cumpărături sau plăți.
O metodă mai sigură de evitare a fraudelor bancare este solicitarea la bancă a unui card
cu CIP. Acest tip de card, spre deosebire de cele clasice, oferă o securitate mai mare, informațiile
stocate pe acesta fiind extrem de dificil și costisitor de reprodus.
Fraudare prin înșelăciune. Aceasta este o metodă de fraudă ce constă în trimiterea de
către atacator a unui e-mail (modalitate de fraudare numită „phishing”) în care utilizatorului i se
cer anumite date confidențiale pentru a câștiga ceva sau pentru că ar fi survenit o eroare tehnică
prin care s-au pierdut aceste date. Hoții în acest caz se bazează exclusiv pe naivitatea oamenilor.
Ce este important de știut e că nicio instituție bancară nu va solicita prin internet datele
de securitate ale cardului. Dacă persoana primește astfel de e-mail-uri dubioase, unde sunt
folosite site-uri clonă ale băncilor, trebuie să evită accesarea link-urilor transmise prin mesaj. De
asemenea, trebuie să sesizeze banca în acest sens. [1]
Grupul de lucru antiînșelăciune (prescurtat APWG de la engl. Anti-Phishing Working
Group) este un consorțiu internațional format din mai multe companii comerciale confruntate cu
înșelăciunile electronice, companii producătoare de soluții de securitate, agenții guvernamentale,
asociații de interschimb, organizații regionale și companii de telecomunicații. [4]
Fondat în 2003 de către David Jevans, Grupul de lucru antiînșelăciune are în prezent
peste 3200 de membri din 1700 de companii și agenții din întreaga lume. Printre companiile
membre se numără BitDefender, Symantec, McAfee, VeriSign, IronKey și Internet Identity. În
ceea ce privește companiile financiare, printre membri se numără ING, VISA și Mastercard.
Fraude interne. Circa 70% din fraudele bancare sunt efectuate de angajații instituțiilor
bancare. Astfel, cele mai răsunătoare cazuri de fraudă bancară din lume au implicat acțiunile
ilegale efectuate de înșiși angajații băncilor. De exemplu, în 1995, traderul Nick Leeson a
provocat o pierdere de 850 mil. lire sterline (aproximativ 1,3 miliarde dolari) băncii Barings.
Acesta s-a implicat în operațiuni speculative cu banii clienților băncii, pierzând sume foarte mari
și cauzând de unul singur falimentul unei importante bănci de investiții. Leeson a fost condamnat
la 6 ani și jumătate de închisoare și amendat cu 70 mii de lire, pentru escrocherie și fals în acte.
În 2002, traderul John Rusnak al băncii americane Allfirst a pledat vinovat în procesul
de fraudă care i-a fost intentat. Este vorba despre o fraudă estimată la 691 milioane de dolari,
pentru care Rusnak a primit o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni.
Alt caz de fraudare a lăsat 90 de mii de investitori cu buzunarele goale, după ce Peter
Young, administratorul fondului Morgan Grenfell, care administra 1,5 miliarde de lire a încălcat
regulile şi a investit în bunuri europene nelistate cu grad ridicat de risc.

7
 Printre cazuri de fraude bancare din Republica Moldova se remarcă frauda depistată în
luna aprilie 2014, când două grupări criminale au fost reținute de poliție după ce ar fi sustras
aproximativ trei milioane de lei de pe 1000 de conturi bancare ale unor cetățeni americani. De
asemenea, în luna iulie 2014, doi locuitori ai capitalei au fost condamnați pentru comiterea
fraudelor informatice în sectorul bancar, efectuând operațiuni de plată online în suma de peste
250 mii lei. din conturi bancare străine.
De curând, angajata unei instituţii bancare din Soroca a fost condamnată pentru fals în
acte şi dobândirea creditelor prin înşelăciune. Aceasta a confecţionat certificate de salarii şi
carnete de muncă false, în baza cărora 18 persoane au beneficiat de credite în sumă de 778 mii
lei de la banca în care activa. Instanţa de judecată i-a stabilit inculpatei o pedeapsă sub formă de
amendă în sumă de 23 mii lei. Procurorii consideră că pedeapsa e prea blândă. [1]
Însă cea mai mare fraudă bancară s-a dovedit a fi ”furtul miliardului” sau Operațiunea
„Titirezul”, numele dat de presă unor mișcări financiare prin care în perioada 2012–2014, din
Banca de Economii (BEM), Banca Socială și Unibank din Republica Moldova a fost transferată
o sumă de circa 13,3 miliarde de lei moldovenești (767 de milioane de dolari, sumă echivalentă
cu 12% din Produsul Intern Brut anual al țării și mai mare decât lichiditățile totale ale băncilor).
„Furtul miliardului”
Esența fraudei numite „furtul miliardului” a fost extragerea a 14 miliarde de lei din
Banca Națională sub pretextul de a acoperi mijloacele care au dispărut din băncile comerciale.
Acest lucru s-a făcut prin acordarea garanțiilor de stat de către Guvern. Totodată, prima tranșă de
garanții, cea mai mare, în sumă de 9,5 miliarde de lei, nu a ajuns la persoanele fizice care aveau
depuneri în cele trei bănci comerciale devalizate, ci în alte bănci și instituții financiare.
Explicațiile aparțin expertului Transparency International Moldova Veaceslav Negruța, fost
ministru de finanțe, și au fost făcute la emisiunea „Cutia neagră” de la postul TV8, transmite
IPN.
Potrivit lui, volumul de bani pe care îl dețineau deponenții în bănci era mult mai mic
decât sumele referitor la care și-a asumat Guvernul răspunderea. „Persoanele fizice nu au fost
vizate de acele 9,5 miliarde de lei, acordate prin garanție de stat de către Guvern. Banii au ajuns
în alte destinații cum ar fi bănci, instituții financiare sau alte lucruri care s-au întâmplat”, a
completat expertul.
Totodată, Veaceslav Negruța a specificat că până la decizia Guvernului de a aloca cele
9,5 miliarde cu scopul de a salva băncile, de fapt, Banca de Economii (BEM) era plină de
lichidități, iar după această decizie, banii care erau în BEM au migrat la Banca Socială (BS).
„Ulterior, banii de la BS au plecat mai departe către o companie exotică. Ăsta e momentul. De
fapt, s-au luat bani de la Banca Națională pentru a ajuta niște bănci care nu aveau probleme.
8
BEM nu avea problema lichidităților. Lichiditățile de la BEM, ulterior, după această decizie, au
migrat către BS. Acesta este subiect de investigare și cercetare și în acest sens compania Kroll
oferă suficientă informație, în baza datelor selective, selectate cu mare grijă de către Banca
Națională”, spune Veaceslav Negruță.
Potrivit lui, concluziile companiei Kroll sunt că un grup anume de persoane a preluat
sub control, pe rând, trei bănci, după aceea sunt plasate anumite mijloace în BEM, iar după
decizia Guvernului de a acorda garanțiile de stat, acești bani dispar din Banca de Economii.
Veaceslav Negruța consideră că este foarte important raportul Comisiei parlamentare de
anchetă privind frauda bancară și procurorii ar trebui să facă investigațiile în baza acestui
document. „Acest document este unul crucial și este o șansă pentru procurori de a face regulă și
de a clarifica cine, unde, cât și cum de recuperat”, a afirmat expertul.
De asemenea, Veaceslav Negruța a menționează că banii care au fost extrași din
Republica Moldova la o anumită etapă, treptat, revin parțial în țară.
Deputatul fracțiunii PAS, blocul ACUM, Dumitru Alaiba, membru al Comisiei
parlamentare de anchetă, este de părere că procurorii vor trebui să ajungă până la etapa în care s-
a decis unde să meargă concret banii din garanțiile Guvernului și cine a luat decizia respectivă.
Parlamentarul a recunoscut că de la prezentarea raportului Comisiei parlamentare de anchetare a
fraudei bancare nu s-au făcut prea multe lucruri și Procuratura nu a răspuns, conform
așteptărilor, la recomandările care s-au făcut în raport. Totodată, Dumitru Alaiba spune că blocul
ACUM nu va renunța la acest subiect și va pune presiune pe procurori ca să avanseze pe
investigarea fraudei bancare.
Pe data de 13 noiembrie 2019, s-au împlinit 5 ani de la prima acordare a garanțiilor de
stat în sumă de în sumă de 9,5 miliarde de lei, decisă de Guvernul condus atunci de Iurie Leancă,
după care a urmat alta, în sumă de peste 4 miliarde de lei, decisă de Guvernul condus de Chiril
Gaburici. Oficial, acestea au avut menirea să acopere gaura produsă de devalizarea sistemului
bancar al țării în proporție de peste 13 miliarde de lei, echivalentă atunci cu 1 miliard de dolari
americani. Despre frauda bancară s-a aflat prima dată în public imediat după alegerile
parlamentare din anul 2014. Ulterior, Banca Națională a contractat compania internațională Kroll
pentru o investigație legată de fraudă, care a emis două rapoarte referitor la caz. Timp de cinci
ani, organele de drept ale Republicii Moldova nu au avansat în investigarea fraudei.
BNM, Raportul Kroll și Grup ”Shor”
În septembrie 2017, în spaţiul public au apărut o serie informaţii în care au fost expuse
temerile că companiile din ”grupul Shor” implicate în fraudele bancare, ar putea scăpa de
obligaţiunea restituirii mijloacelor extrase din Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank.
Potrivit informaţiilor, companiilor Polirom SRL, Dracard SRL, Caritas Grup SRL şi Voximar
9
Grup SRL care fac parte din ”grupul Shor”şi au primit până pe 24 noiembrie 2014 credite în
valoare de 13,1, mlrd. lei de la Banca de Economii, nu le-ar fi fost iniţiat nici-un proces în
instanţele de judecată din Chişinău.
BNM a venit un comunicat de presă în care a dezminţit informaţia despre ne intentarea
acţiunilor în justiţie în privinţa acestor companii. Comunicatul a stârnit şi mai multe semne de
întrebare faţă de administrarea proceselor de lichidare. Ulterior, BNM a făcut unele precizări
pentru a clarifică situaţia privind măsurile necesare aplicate faţă de proprietari, administratori şi
debitori cu scopul recuperării fondurilor financiare extrase fraudulos din băncile în proceduri de
lichidare. Potrivit BNM, suma daunelor cauzate doar de un grup de companii care au acţionat
concertat şi au extras miliarde din cele trei bănci depăşeşte 15 mlrd. lei.
În baza acestor informaţii ale BNM, precum şi în baza datelor din raportul Kroll15,
făcut public în mai 2015 de către preşedintele Parlamentului Andrian Candu, am putea deduce
următoarele:
 ”companiile cunoscute de public ca „grupul Shor” au extras în 2014 din cele trei
bănci 15 miliarde lei, pe care nu le-au întors până în prezent;
 cele trei bănci aflate în procedură de insolvabilitate erau direct sau indirect în
proprietatea şi/sau gestionate de acelaşi ”grup Shor”;
 dacă cele patru companii din „grupul Şhor”, nu extrăgeau 15 miliarde din aceste
bănci, – atunci nici nu ar fi fost “nevoie” de alocarea creditelor de urgenţă de la BNM (situaţia a
fost special şi artificial modelată pentru a servi drept ”argument” pentru deciziile Guvernului din
noiembrie 2014 şi martie 2015 de a aloca ajutor de la BNM celor trei bănci);
 dacă BNM n-ar fi acordat credite celor trei bănci (cunoscând din start că banii nu
se vor mai întoarce şi vor fi făcuţi, ulterior, datorie de stat) – n-ar fi fost nevoie de garanţie emisă
de guvern;
 dacă n-ar fi fost emisă garanţia de guvern – în datorie de stat n-ar fi convertită
suma de peste 13 miliarde lei pentru o perioadă de 25 de ani la o dobândă de 5%, adică – încă
alte 11 miliarde achitate de la buget;
 dacă cele patru companii sus-menţionate ar întoarce/de la acestea ar fi recuperaţi
15 miliarde lei extraşi anterior:
– ar fi stinsă datoria celor trei bănci beneficiare de credite de urgenţă de la BNM faţă de
Ministerul Finanţelor,
– Ministerul Finanţelor şi-ar stinge datoria faţă de BNM,
– BNM şi-ar completa rezervele valutare cu aproape un miliard de dolari,

10
 – populaţia n-ar trebui să mai achite dobânzi următorii 25 de ani în sumă de 11 miliarde,
în plus la cele 13 miliarde lei datorie de stat;
 dacă s-ar întâmpla cele enumerate la punctul precedent, 15 miliarde lei extrase de
către cele patru companii n-ar mai fi puse la dispoziţia altor companii (probabil, din acelaşi
„grup Shor”), care fugăresc miliarde prin off-shore-uri, pentru a le ascunde de Kroll şi de
eventuale investigaţii ale autorităţilor, şi care promovează şi susţin proiecte pretins sociale,
inclusiv cu caracter electoral.
Miza beneficiarilor de mijloace extrase din sistemul bancar este legalizarea acestora în
Republica Moldova, întrucât aceste mijloace pot fi urmărite în cadrul unor investigaţii veritabile
peste hotare. [2, p.18]
Vulnerabilităţile de bază ale sistemului bancar, diagnosticat de BNM
După frauda bancară, Banca Naţională a Moldovei (BNM) a înăsprit considerabil
supravegherea bancară şi standardele de raportare, în special, faţă de creditele compromise.
Drept consecinţă a crescut considerabil volumul şi ponderea creditelor compromise din sistemul
bancar. Aceasta s-ar putea explica prin criza profundă prin care trece sistemul bancar, precum şi
prin înăsprirea cerinţelor BNM faţă de raportarea creditelor compromise.
Intervenţia BNM la cele mai mari trei bănci comerciale, MAIB, MICB şi VictoriaBank,
care deţin circa 75% din totalul activelor din sistemul bancar, a scos în evidenţă o serie de
probleme sistemice ale sectorului bancar. Aceste probleme au determinat politica de
reglementare şi supraveghere a sectorului bancar de către BNM pentru următorii 2-3 ani.
Problemele în cauză pot fi grupate în 5 categorii:
• Transparenţa acţionarilor;
• Riscul de credit, inclusiv creditele neperformante, expunerile ”mari” şi expunerile faţă
de persoanele afiliate;
• Riscul operaţional;
• Guvernanţa internă;
• Combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
Anume de succesul depăşirii acestor vulnerabilităţi ale sistemului bancar depinde cât de
rapid băncile vor putea reveni din criză şi activa în regim normal.
Privitor la transparenţa acţionarilor, majoritatea băncilor întâmpină de mult timp
probleme ce ţin de structura opacă a acţionariatului, ceea ce poate afecta semnificativ guvernanţa
corporativă şi periclita situaţia financiară a băncilor. În context, urmează a fi acordată mai multă
atenţie interacţiunii cu persoanele afiliate acţionarilor şi expunerilor faţă de persoanele afiliate
băncilor, în vederea neadmiterii unei influenţe negative asupra situaţiei financiare a băncii.

11
 În anul 2016, BNM a constatat la două cele mai mari bănci două grupuri de acţionari
care activau concertat şi deţineau cote substanţiale fără permisiunea prealabilă scrisă a BNM.
BNM şi-a propus ca până la finele lunii iunie 2017, toate băncile să realizeze exerciţiul
de transparenţă a acţionariatului. Pentru aceasta au fost solicitate informaţii exhaustive referitor
la reputaţia acţionarilor, antecedentele penale, activitatea profesională, soliditatea financiară,
inclusiv provenienţa resurselor financiare utilizate la procurarea cotei de participare în capitalul
băncii etc.
Totodată, transparentizarea sectorului bancar s-ar putea realiza prin atragerea unor
investitori de calitate, cu o reputaţie impecabilă pe plan local şi internaţional, care demonstrează
o soliditate financiară capabilă să asigure rezistenţa financiară a băncii la şocurile interne şi
externe şi o guvernare corporativă performantă.
Riscul de credit este o altă vulnerabilitate majoră a sectorului bancar. Pe parcursul anilor
2016-2017 atât creditele neperformante, cât şi portofoliul de credite au avut un trend negativ.
Astfel, creditele neperformante au crescut cu 65 %, constituind 17,2 % din portofoliului de
credite, iar portofoliul de credite s-a micşorat cu 9 %. În anul 2017, riscul de credit continuă să
fie cel mai semnificativ. BNM îşi propune să efectueze controale în scopul verificării calităţii
activelor, expunerilor „mari”, expunerilor faţă de persoanele afiliate şi să evalueze politicile şi
practicile aferente riscului de credit.
O atenţie deosebită ar trebui acordată în continuare creditelor neperformante,
modalităţilor de rambursare primară a acestora, precum şi calităţii sursei secundare de
rambursare, şi anume calităţii şi valorii asigurării creditelor. În context, urmează a fi examinate
minuţios procedurile, politicile şi strategiile băncilor privind gestionarea şi diminuarea nivelului
de credite neperformante, identificarea grupurilor de persoane care acţionează concertat în
vederea determinării expunerilor “mari” şi neadmiterii depăşirii limitelor stabilite.
Riscul operaţional reprezintă un alt pericol pentru bănci. Potenţialele pierderi pot fi
cauzate de riscuri operaţionale precum factorul uman, inclusiv escrocherii, securitatea sistemelor
IT, organizarea greşită a proceselor interne ale băncii, mediul extern etc. BNM şi-a propus în
anul 2017 să evalueze politicile şi practicile băncilor referitor la identificarea şi prevenirea
acestor riscuri. Astfel, politicile şi practicile vor fi evaluate prin prisma minimizării impactului
asupra capitalului ca urmare a daunelor survenite, alocării către bănci a mijloacelor în scopul
asigurării securităţii datelor, prevenirii atacurilor cibernetice etc.
Suplimentar la aceasta, în cadrul controalelor pe teren, urma a fi examinată respectarea
de către bănci a politicilor interne privind gestionarea riscului operaţional.
Guvernanţa internă şi managementul slab sunt principala provocare pentru BNM.
Sistemul bancar este unul închis, reglementările privind managementul bancar sunt depăşite şi nu
12
permit, de regulă, atragerea specialiştilor de înaltă calificare în sistemul bancar. BNM si-a propus
să liberalizeze cerinţele faţă de managementul bancar pentru a rupe cercul vicios când la funcţii
de conducere pot accede doar cei care au experienţă de conducere în sistemul bancar.
În 2016, urmare a rezultatelor studiilor de diagnostic efectuat la două bănci (Moldova-
Agroindbank şi Moldindconbank), BNM le-a obligat să-şi îmbunătăţească guvernanţa internă.
De asemenea, BNM a început optimizarea procedurilor de evaluare a acţionarilor ce deţin cote
substanţiale în capitalul băncilor.
Totodată BNM a solicitat băncilor să dispună de un cadru de administrare riguros, care
să includă:
– o structură organizatorică clară cu linii de responsabilitate bine definite, transparente
şi coerente,
– procese eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la
care sunt sau ar putea fi expuse băncile,
– un proces de evaluare a mărimii adecvate a capitalului la riscuri,
– un proces de evaluare a mărimii adecvate la lichidităţii,
– mecanisme corespunzătoare de control intern, inclusiv proceduri administrative şi
contabile riguroase.
Urmează evaluarea din partea BNM a tuturor băncilor comerciale privind gradul de
conformare a practicilor şi politicilor noi de guvernanţă internă.
Având în vedere că sistemul bancar din Moldova continuă să fie expus unor riscuri
înalte de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, BNM susţine necesitatea aplicării
standardelor internaţionale şi a bunelor practici pentru a asigura neimplicarea băncilor în
activităţi şi tranzacţii ce comportă astfel de riscuri. În 2017 urmează să fie adoptată o nouă Lege
privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
Pentru contracararea fenomenului spălării banilor este necesar de optimizat sistemul de
control intern al băncilor, prin consolidarea capacităţilor acestora de a evalua riscurile de spălare
a banilor şi prin instruirea privind aplicarea celor mai noi practici de identificare a tipologiilor
existente.
Consolidarea cadrului normativ secundar aferent domeniului ar putea îmbunătăţi
supravegherea la distanţă prin implementarea tehnologiilor informaţionale şi intensifica
inspecţiile pe teren în scopul stabilirii gradului de conformare a băncilor cu normele aferente
domeniului prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. [2, p.6]
Acordul Basel III
Parlamentul Republicii Moldova a votat în lectură finală Legea privind activitatea
băncilor în octombrie 2017. Documentul a fost elaborat cu suportul experţilor băncilor centrale
13
din România şi Olanda şi stabileşte trecerea la cele mai noi principii internaţionale de
reglementare bancară adoptate în 2010, cunoscute cu denumirea de BASEL III.
Legea prevede modernizarea standardelor de reglementare şi de supraveghere în
sistemul bancar şi impune armonizarea legislaţiei bancare naţionale cu standardele şi principiile
internaţionale.
Legea stipulează extinderea drepturilor şi atribuţiilor BNM în procesul de evaluare şi
supraveghere a băncilor comerciale. Astfel, BNM, ca regulator bancar, va avea competenţe
pentru a dezvolta instrumentarul de supraveghere necesar şi adecvat pentru prevenirea şi
minimizarea eventualelor deficienţe din activitatea băncilor la etape incipiente. Totodată, în lege
au fost înăsprite şi diversificate sancţiunile aplicate instituţiilor bancare pentru neconformare
reglementărilor bancare.
Un domeniu important abordat de lege este îmbunătăţirea cadrului de guvernanţă
corporativă în bănci şi obligativitatea acestora de a avea un capital adecvat în raport cu riscurile
la care se expun. Legea a intrat în vigoare in 1 ianuarie 2018. Băncile au avut la dispoziţie trei
ani (până în 2020), pentru a se conforma pe deplin noilor reguli. De rând cu alte legi bancare
adoptate în octombrie 2016 (Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor şi Legea cu privire la
Depozitarul central unic al valorilor mobiliare), această nouă lege a oferit un cadru legal minim
necesar pentru readucerea stabilităţii sectorului bancar, sporirea încrederii în băncile comerciale,
dar şi în BNM. Acest cadru legal este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru realizarea
unor atare obiective: este imperativă aplicarea acestor legi – o condiţie care lipseşte cu
desăvârşire în Republica Moldova şi care face ca legi bune să nu fie implementate adecvat şi
prompt. [2, p.30]

14
 Concluzii
Frauda a devenit un proces ce poate fi prevenit prin analiză, monitorizare și gestiune
corectă. Trist că analiza fraudelor se efectuează doar după ce aceasta a avut loc. BNM
întreprinde măsuri, adoptă legi de combatere a fraudelor, însă a piermis în 2014 să crediteze 3
bănci ce au ajuns în proces de faliment. Raportul Kroll a demonstrat că anume companiile
domnului Ilan Șor aveau conturi la 3 banci (Banca Socială, Unibank, Banca de Economii), ceea
ce sugerează implicarea acestuia la fraunda din 2014. Compaile Șor au fost creditate în sumă de
2,9 mlrd USD, in formă de credite corporative ce au trecut printr-un process de spălare a banilor
bine gândit. Până în prezent acest domn se află în libertate și exercită funcția de politician a
Republicii Moldova.
Totuși Raportul Kroll a adus și careva efecte: Guvernatorul Băncii Naționale a
Moldovei, Dorin Drăguțanu, și-a dat demisia din funcție, împreună cu viceguvernatorul Marin
Moloșag; dl Ilan Șor este dat în căutare internațională, Vlad Fiat arestat.

15
 Bibliografie
1. bancamea.md/fraudebancare
2. Monitorizarea evoluţiilor în sectorul financiar-bancar
3. Regulamentul privind procedurile aplicate în cadrul Curții de Conturi în cazul
identificării/determinării de către auditori a riscului de fraudă/corupție
4. Wikipedia.org/GrupAntiinselaciune

16