UNIVERSITATEA SPIRU HARET -BUCUREŞTI

PROGRAME DE STUDII POSTUNIVERSITARE DE MASTERAT

3 SEMESTRE
PROGRAM: AUDIT FINANCIAR CONTABIL
DISCIPLINA : AUDIATREA AGENTILOR ECONOMICI 1

Frauda şi eroarea ca obiect al auditului

financiar.
Metode şi practici specifice

MASTERAND :
MAU ( CROICEA ) T. NICOLETA

1
 Cuprins

1.Conceptul de fraudă şi eroare în auditul financiar-contabil

1.1Conceptele de fraudă şi eroare.Definiţie.Factori distinctivi
2.Responsabilităţi în detectarea fraudelor şi erorilor
2.1Responsabilitatea auditorului.
2.2Scepticismul profesional
3.Riscul auditului în descoperirea fraudelor şi erorilor
3.1Tipuri de riscuri în auditul financiar contabil
3.2Factori de risc
3.3Proceduri utilizate în cazul în care circumstanţele indică existenţa unei posibile
denaturări
3.4Declaraţiile conducerii

4. Auditul stocurilor la S.C. Tricotex S.R.L.

4.1Prezentarea societăţii
4.2Verificarea operaţiilor contabile şi întocmirea foilor de lucru
4.3Raport de audit
5.Concluzii

2
 1. Conceptul de fraudă şi eroare în auditul financiar-contabil

1.1 Conceptele de frauda şi eroare.Definiţie.Factori distinctivi.

În planificarea şi efectuarea auditului pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scăzut, auditorul
trebuie să ia în consideraţie riscul unor denaturări semnificative în situaţiile financiare, datorate fraudei.

Denaturările din situaţiile financiare pot apărea din fraude sau erori. Factorul care face diferenţa între
fraudă şi eroare este dacă acţiunea fundamentală care a avut ca rezultat o denaturare a situaţiilor financiare este
intenţionată sau neintenţionată.

Termenul „eroare” se referă la o denaturare neintenţionată apărută în situaţiile financiare, inclusiv

omiterea unei sume sau a unei prezentări, cum ar fi:

 O greşeală apărută în colectarea sau procesarea datelor pe baza cărora se întocmesc situaţiile
financiare.

 O estimare contabilă incorectă apărută din trecerea cu vederea sau interpreţarea greşită a
faptelor.

 O greşeală în aplicarea politicilor contabile referitoare la evaluare, recunoaştere, clasificare,

prezentare sau descriere de informaţii.

Termenul „fraudă” se referă la o acţiune cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe
persoane din rândul conducerii, al celor însărcinaţi cu guvernanţa, al salariaţilor sau terţilor, acţiune care implică
utilizarea înşelăciunii în scopul obţinerii unui avantaj injust sau ilegal. Deşi frauda este un concept juridic vast,
auditorul este preocupat de acţiunile frauduloase care cauzează o denaturare semnificativă în situaţiile financiare.
Este posibil ca denaturarea situaţiilor financiare să nu fie obiectul unor fraude. Auditorii nu stabilesc din punct de
vedere legal dacă frauda a apărut sau nu. Frauda care implică unul sau mai mulţi membri din conducere sau din
structura însărcinată cu guvernanţa este denumită „fraudă managerială”; frauda care implică numai angajaţii unei
entităţi este denumită „fraudă cu asocierea angajaţilor”. În oricare din cele două cazuri, pot exista asocieri cu
terţe părţi din afara entităţii în vederea săvârşirii fraudelor.

Există două tipuri de denaturări intenţionate care sunt relevante :

- denaturări apărute în urma raportării financiare frauduloase şi

- denaturări apărute din delapidarea activelor.

Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări sau omisiuni intenţionate ale valorilor sau
prezentărilor de informaţii în situaţiile financiare, în scopul inducerii în eroare a utilizatorilor. Raportarea
financiară frauduloasă poate implica:

 Fapte de înşelăciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor

contabile sau a documentelor justificatoare pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare.

3
  Interpreţarea eronată sau omiterea intenţionată a evenimentelor, tranzacţiilor sau altor
informaţii semnificative în situaţiile financiare.

 Aplicarea greşită în mod intenţionat a politicilor contabile aferente evaluării, recunoaşterii,

clasificării, prezentării sau descrierii de informaţii.

Delapidarea activelor presupune furtul activelor unei entităţi. Delapidarea activelor poate fi realizată
printr-o varietate de modalităţi (incluzând chitanţe frauduloase, furt de active fizice sau necorporale sau
determinarea unei entităţi să efectueze o plată pentru bunuri şi servicii nerecepţionate). Delapidarea este adesea
însoţită de înregistrări sau documente false ori care induc în eroare, cu scopul de a tăinui lipsa activelor.

Frauda presupune motivaţia de a săvârşi o fraudă şi oportunitatea evidentă de a face astfel. Indivizii pot
fi motivaţi să delapideze active deoarece, de exemplu, au tendinţa de a cheltui mai mult decât îşi pot permite.
Raportarea financiară frauduloasă poate fi comisă deoarece conducerea este supusă presiunilor, din exteriorul sau
interiorul entităţii, de a atinge o ţintă de câştiguri preconizată (şi poate nerealistă) – în special având în vedere că,
pentru conducere, consecinţele în cazul neîndeplinirii obiectivelor financiare pot fi semnificative. O oportunitate
evidentă pentru raportarea financiară frauduloasă sau pentru delapidarea activelor poate exista atunci când un
individ crede, de exemplu, că se poate eluda controlul intern, deoarece individul respectiv se află într-o poziţie de
încredere sau are cunoştinţă despre existenţa unor carenţe specifice la nivelul sistemului de control intern.

Factorul distinctiv între fraudă şi eroare este dat de acţiunea fundamentală care are ca rezultat
denaturarea din situaţiile financiare, şi anume dacă această acţiune este intenţionată sau neintenţionată. Spre
deosebire de eroare, frauda este intenţionată şi presupune, de regulă, tăinuirea deliberată a faptelor. Deşi
auditorul poate fi capabil să identifice potenţiale oportunităţi de săvârşire a fraudelor, este dificil, dacă nu chiar
imposibil, ca auditorul să determine intenţia, în special în probleme care implică raţionamentul conducerii, cum
ar fi estimările contabile şi aplicarea corespunzătoare a principiilor contabile.

Article I. Responsabilităţi în detectarea fraudelor şi erorilor

1.2 Responsabilitatea auditorului.

Caracterul de fraudă al unei operaţiuni nu se poate stabili decât în instanţă. Asfel, din moment ce
auditorul nu are responsabilitatea de a demonstra fraudele din punct de vedere juridic, preocuparea sa este
direcţionată mai curând către acţiuni suspecte de fraudă, decât către fraude dovedite. Prin urmare, auditorul
trebuie să facă diferenţa dintre o “fraudă prezumată” şi o “fraudă dovedită”. Se consideră “fraudă prezumată”
când exista circumstanţe care sugerează o acţiune frauduloasă şi care ajung la cunostinţa auditorului pe parcursul
misiunii de audit.
Riscul de a nu detecta o denaturare semnificativă cauzată de fraude este mai mare decât riscul de a nu
detecta o denaturare semnificativă cauzată de erori, datorită faptului că fraudele implică acţiuni sofisticate şi
atent organizate ce au ca scop tăinuirea acestora, cum ar fi falsurile, neînregistrarea deliberată a tranzacţiilor sau
declaraţiile incorecte intenţionate făcute auditorului. Astfel de încercări de tăinuire pot fi chiar şi mai dificil de
detectat atunci când sunt însoţite de o asociere în vederea săvârşirea fraudelor. Aceste asocieri îl pot determina pe

4
audit să creadă că probele de audit sunt persuasive când, de fapt, acestea sunt false. Capacitatea auditorului de a
detecta o fraudă depinde de factori cum ar fi aptitudinile preparatorului, frecvenţa şi mărimea actelor de
manipulare, gradul de asociere implicat şi nivelul de conducere la care se situează cei implicaţi. Procedurile de
audit care sunt eficiente pentru detectarea unei erori se pot dovedi ineficiente la detectarea fraudelor.

Mai mult decât atât, riscul ca auditorul să nu detecteze o denaturare semnificativă din frauda
managerială este mai mare decât în cazul fraudei săvârşite cu asocierea angajaţilor, deoarece acele persoane care
sunt însărcinate cu guvernanţa şi conducerea se află adesea într-o poziţie care le presupune integritatea şi le
permite să nu ia în calcul procedurile de control anterior stabilite. Anumite nivele ale conducerii se por afla în
poziţia în care să nu ţină cont de procedurile de control menite să prevină fraudele similare săvârşite de alţi
angajaţi, de exemplu, dictând subordonaţilor să înregistreze incorect tranzacţiile sau să le tăinuiască. Dată fiind
poziţia de autoritate în cadrul unei entităţi, conducerea are capacitatea fie să dicteze angajaţilor să facă un anumit
lucru, fie să le solicite implicarea la săvârşirea unei fraude, cu sau fără cunoştinţa angajaţilor.

1.3 Scepticismul profesional

Auditorul planifică şi desfăşoară un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, în

concordanţă cu ISA 200, „Obiective şi principii generale care guvernează un angajament de audit al situaţiilor
financiare”. O astfel de atitudine este necesară auditorului pentru a identifica şi evalua cu corectitudine, de
exemplu:

 Aspecte care sporesc riscul de apariţie al unor denaturări semnificative în situaţiile financiare,
rezultate din fraude sau erori (de exemplu, caracteristicile conducerii şi influenţa acesteia asupra mediului de
control, condiţiilor specifice sectorului de activitate şi caracteristicilor de funcţionare, şi stabilitatea financiară).

 Circumstanţele care îl determină pe auditor să suspecteze că situaţiile financiare sunt

denaturate în mod semnificativ.

 Probele obţinute (inclusiv cunoştinţele auditorului din angajamentele de audit anterioare) care
pun în discuţie credibilitatea declaraţiilor conducerii.

În procesul de planificare a auditului, auditorul trebuie să discute cu alţi membri ai echipei de audit
vulnerabilitatea entităţii la denaturări semnificative în situaţiile financiare, ca urmare a unor fraude sau erori.

Astfel de discuţii ar presupune luarea în considerare, de exemplu, în contextul acelei anumite entităţi, a
locurilor în care este cel mai probabil să se producă erori sau a modului în care poate fi săvârşită frauda. Pe baza
acestor discuţii, membrii echipei de audit pot obţine o mai bună înţelegere a potenţialului de denaturări
semnificative din situaţiile financiare rezultate din fraude sau erori în acele domenii specifice ale auditului care
le-au fost desemnate, şi a modului în care rezultatele procedurilor de audit pe care le desfăşoară pot afecta alte
aspecte ale auditului. Se pot lua decizii, de asemenea, cu privire la membrii echipei de audit care vor desfăşura
anumite investigaţii sau proceduri de audit şi la modul în care vor fi împărţite rezultatele acelor investigaţii şi
proceduri.

5
 2. Riscul auditului în descoperirea fraudelor şi erorilor.

2.1 Tipuri de riscuri în auditul financiar contabil.

Riscul de audit: ISA 400, „Evaluarea riscului şi controlul intern”, afirmă că „riscul de audit” este riscul
ca auditorul să exprime o opinie de audit neadecvată atunci când situaţiile financiare sunt denaturate în mod
semnificativ. Astfel de denaturări pot rezulta din fraude sau din erori. ISA 400 identifică cele trei componente ale
riscului de audit şi furnizează îndrumări cu privire la modul în care trebuie evaluate aceste riscuri: riscul inerent,
riscul de control şi riscul de nedetectare.

Riscul inerent şi riscul de control: Atunci când se evaluează riscul inerent şi riscul de control în
conformitate cu ISA 400, „Evaluarea riscului şi controlul intern”, auditorul trebuie să considere modul în care
situaţiile financiare pot fi denaturate semnificativ ca urmare a fraudelor sau erorilor. Atunci când se ia în
considerare riscul de apariţie a unor denaturări semnificative rezultate din fraudă, auditorul trebuie să aibă în
vedere dacă sunt prezenţi factori de apariţie a riscului de fraudă care să indice posibilitatea existenţei fie a
raportării financiare frauduloase, fie a delapidării activelor.

Riscul de nedetectare: Pe baza evaluării făcute de auditor a riscului inerent şi de control (inclusiv a
rezultatelor oricăror teste ale controalelor), auditorul trebuie să proiecteze teste detaliate de audit care să reducă
până la un nivel acceptabil de scăzut riscul ca denaturările rezultate din fraude şi erori şi care sunt semnificative
pentru situaţiile financiare în ansamblul lor, să nu fie detectate. Pentru proiectarea testelor detaliate de audit,
auditorul trebuie să se concentreze pe factorii de apariţie a riscului de fraudă pe care i-a identificat ca fiind
prezenţi.

2.2 Factori de risc.

Factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi denaturărilor rezultate din raportarea financiară
frauduloasă

Factorii de apariţie a riscului de fraudă asociaţi denaturărilor rezultate din raportarea financiară
frauduloasă pot fi grupaţi în următoarele categorii:

1. Caracteristici ale conducerii şi influenţe asupra mediului de control

2. Condiţii specifice sectorului de activitate

3. Caracteristici operaţionale

Pentru fiecare dintre aceste trei categorii, exemplele de factorii de apariţie a riscului de fraudă asociaţi
denaturărilor ce apar din raportarea financiară frauduloasă sunt enumerate mai jos.

1. Factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi caracteristicilor conducerii şi influenţei asupra

mediului de control

Aceşti factori de risc se raportează la capacităţile, presiunile, stilul şi atitudinea conducerii asociate
controlului intern şi procesului de raportare financiară.

6
 2. Factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi condiţiilor specifice sectorului de activitate

 Aceşti factori de apariţie a riscului de fraudă implică mediul economic şi de reglementare în care
operează entitatea.

3. Factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi caracteristicilor operaţionale şi stabilităţii

financiare

Aceşti factori de apariţie a riscului de fraudă depind de natura şi complexitatea entităţii şi tranzacţiilor
sale, de condiţia financiară a entităţii şi de profitabilitatea acesteia.

Factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi denaturărilor rezultate din delapidarea activelor/

Factorii de apariţie a riscului de fraudă care sunt asociaţi cu denaturările rezultate din delapidarea de
active pot fi grupaţi în următoarele două categorii:

1. Susceptibilitatea activelor expuse delapidării

2. Controale.

Pentru fiecare din aceste două categorii, exemple de factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi cu
denaturările rezultate din delapidarea activelor sunt discutaţi în continuare. Măsura în care auditorul va lua în
considerare factorii de apariţie a riscului de fraudă ce se înscriu în categoria 2 este influenţată de gradul în care
sunt prezenţi factorii de risc din categoria 1.

1. Factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi susceptibilităţii existenţei unor active ce pot fi
delapidate.

Aceşti factori de risc depind de natura activelor entităţii şi de gradul în care sunt expuse furtului.

 Caracteristici ale mijloacelor fixe, cum ar fi dimensiunea redusă combinată cu vandabilitatea şi cu

lipsa identificării proprietarului.

2. Factori de apariţie a riscului de fraudă asociaţi controalelor

Aceşti factori sunt legaţi de lipsa controalelor menite să prevină sau să depisteze delapidarea activelor.

2.3 Proceduri utilizate în cazul în care circumstanţele indică existenţa unei

posibile denaturări

Atunci când auditorul întâlneşte astfel de circumstanţe, natura, durata şi întinderea procedurilor ce
trebuie desfăşurate depind de raţionamentul auditorului cu privire la tipul fraudei sau al erorii indicate,
posibilitatea de apariţie a acesteia şi posibilitatea ca un anumit tip de fraudă sau eroare să poată avea un efect
semnificativ asupra situaţiilor financiare. În mod obişnuit, auditorul este capabil să desfăşoare suficiente
proceduri pentru a confirma sau infirma o suspiciune conform căreia situaţiile financiare sunt denaturate în mod
semnificativ ca urmare a unei fraude sau erori. Dacă acest lucru nu este posibil, auditorul ia în considerare
efectul asupra raportului de audit.

Auditorul nu poate presupune că un caz de fraudă sau eroare constituie o apariţie izolată şi, prin urmare,
înainte de concluzia auditului, auditorul ia în considerare dacă evaluarea componentelor riscului de audit,

7
efectuată pe parcursul planificării activităţii de audit, are nevoie să fie revizuită şi dacă natura, durata şi
întinderea celorlalte proceduri ale auditorului trebuie reconsiderate . De exemplu, auditorul are în vedere:

 Natura, durata şi întinderea testelor detaliate de audit.

 Evaluarea eficienţei controalelor interne, dacă riscul de control a fost evaluat sub nivelul
ridicat.

 Desemnarea membrilor echipei de audit care pot fi potriviţi în circumstanţele date.

2.4 Declaraţiile conducerii

Auditorul trebuie să obţină declaraţii scrise de la conducere, conform cărora:

(a) Conducerea confirmă responsabilităţile sale referitoare la implementarea şi operarea sistemelor

contabile şi de control intern care sunt menite să prevină şi să detecteze fraudele şi erorile;

(b) Conducerea consideră că efectele acelor denaturări necorectate ale situaţiilor financiare
colectate de auditor pe parcursul auditului sunt nesemnificative, atât individual, cât şi cumulate, pentru situaţiile
financiare în ansamblul lor. O sinteză a unor astfel de elemente trebuie inclusă în declaraţiile scrise sau ataşată
acestora;

(c) Conducerea a prezentat auditorului toate faptele semnificative asociate oricăror fraude sau
fraude suspectate cunoscute de conducere care ar fi putut afecta entitatea; şi

(d) Conducerea a prezentat auditorului rezultatele evaluării proprii a riscului ca situaţiile

financiare să fie denaturate în mod semnificativ ca rezultat al existenţei fraudelor.

(e) Datorită faptului că managementul este responsabil cu ajustarea situaţiilor financiare în scopul
corectării denaturărilor semnificative, este important ca auditorul să obţină declaraţii scrise din partea conducerii
conform cărora orice denaturări necorectate rezultate fie din fraude, fie din erori, sunt, în opinia conducerii,
nesemnificative, atât individual, cât şi cumulate. Astfel de declaraţii nu substituie obţinerea probelor de audit
suficiente şi adecvate. În unele circumstanţe, conducerea poate să nu considere anumite denaturări necorectate
ale situaţiilor financiare colectate de auditor pe parcursul auditului ca fiind denaturări. Din acest motiv,
conducerea poate dori să adauge în declaraţiile scrise formulări ca „Nu suntem de acord că elementele ... şi ...
constituie denaturări, deoarece [se prezintă motivele].”

3. Auditul stocurilor la S.C. Tricotex S.R.L.

3.1 Prezentarea societăţii

Societatea comercială “Tricotex Srl.” cu sediul în Bucureşti, Bulevardul 21 Decembrie 1990 nr. 77
România.
S-a format în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor comerciale de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale prin divizarea Întreprinderii SC Tricotex SRL şi S.C. Argoş S.A.
Forma juridică este de societate comercială cu răspundere limitată cu capital privat Capitalul
social este de 240.200 mii lei . Obiectivul

8
activităţii .Societatea SC Tricotex SRL are ca obiect de activitate fabricarea unei game variate de îmbrăcaminte
cu materii prime proprii şi/sau ale clientilor precum şi comercializarea produselor poprii.
Principalii furnizori:
- Rifil Anglia
-SC Transilvania SA, Gimbav
-SC Firmelbo SA,Botoşani
-SC Alina SA, Bucureşti
-SC Alb&Negru SA,Bucureşti
-SC ATRIC SA, Bucureşti
-SC Fermoare SA,Bucureşti
-SC Manplast SA, Bucureşti
Principalii clienti:
-Maglificio Morgano
-Nissel, Anglia
-Canda, Germania
-Niki, Germania
-Garments, Anglia
-ANA , Franta
-Heatway, Anglia
-Kempton, Anglia
-Dotex, Germania
-Campagniolo Prodinex SRL, Italia
-SC Dola SRL, Belgia
Organizarea contabilităţii este conform normelor metodologice în vigoare, a principiilor generale
specifice contabilităţii.
Aplicarea acestor norme şi metode revin compartimentului financiar –contabil condus de contabilul
sef .
Forma de organizare a contabilităţii este centralizată la nivelul unităţii, iar la nivelul centrelor se
efectuează lucrări contabile primare .
La nivelul unităţii, pe baza datelor primite de la centre, se întocmesc balanţe analitice şi sintetice ale
tuturor conturilor . Datele se pelucrează pe calculator.
Formularele, documentele şi registrele utilizate sunt cele aprobate de Ministerul de Finanţe .
La SC Tricotex SRL se tine contabilitatea de gestiune .
Balanţa de verificare sintetica se intocmeşte la sediul central al unităţii.
Bilanţul, contul de profit şi pierderi, anexele la bilanţ cât şi raporturile semestriale se întocmesc pe baza
balanţei de verificare şi a altor documente specifice.
Programul de contabilitate folosit este achiziţionat de la firma specializată.
În baza documentelor justificative se întocmesc note contabile care sunt trecute succesiv în :
-jurnalul de înregistrere
-fişa sintetică “şah”
-balanţa de verificare
-bilanţul.

9
 Structura personalului la începutul anului 2006 se prezintă astfel:
- personal direct productiv 750
- personal de întreţinere şi deservire 178
- personal administrativ 68
- personal de conducere 39
În luna iunie s-a decis de către conducera societăţii auditarea situaţiilor financiare.pe primul
trimestru,conducerea unităţii avand incidii de fraudare a stocurilor de produse finite.
Auditorul a stabilit în faza de planificare a auditului un prag de semnificaţie de 3.000um.
Documentele contabile ce vor fi verificate sunt urmatoarele:
-factura de achiziţie
-factura de vânzare
-nota de intrare-receptie
-bon de predare-transfer
-declaraţie vamala de import
-factura externă
-jurnal de cumpărări
-jurnal de vânzari
-liste de inventariere
-aviz de însoţire sau expediţie a marfii
-lista de evidenţă a materialelor de natura obiectelor de inventar
-dispoziţie de livrare
-fişa de magazie
-registrul stocurilor

3.2 Verificarea operaţiilor contabile şi întocmirea foilor de lucru

Din evidenţele clientului s-au extras urmatoarele informaţii:

1.Societatea a achiziţionat stofă conform facturii numărul 1030/15.02.2006 la un preţ de achiziţie de

5.000 um ,rabat 1% , remiza 2%, cheltuieli de transport 100 um ,cheltuieli de manipulare a stofei 200 um , TVA
19%. Conform NIR numărul 267/15.02.2006 stofa a fost recunoscută în contabilitate la valoarea de 4.851 um.

Preţ de achiziţie 5.000

-Rabat 1%*5.000 50
net commercial 1=4.950
-remiza 2%*4.950 99
net commercial 2=4.851
+chelt transport 100
+chelt manipulare 200
valoarea stofei = 5.151

=> valoarea de pe NIR este greşită ,vloarea mărfurilor fiind de 5.151 um ,nu de 4.851 um.

2.Societatea achiziţionează costume de la societatea Alb&Negru conform facturii numărul

1823/17.02.2006, primind de la aceasta o reducere comerciala de 10%.Valoarea achiziţiilor se ridică la nivelul
sumei de 40.000um ,pentru care s-au efectuat plaţi de 20.000 um conform Registrului de Plăţi.

10
 Valoare costume 40.000
-reducere comercială 10% 4.000
net commercial = 36.000

3.Conform Invoice numărul 2080/16.02.2006 , DVI numărul 45544, NIR numărul 12345/16.02.2006
societatea a achiziţionat pălării din import în valoare de 10.000euro , curs valutar 1euro=4 um, taxe vamale 10%,
commision vamal 0,5% , cheltuieli de încărcare–descărcare 100um , cheltuieli de transport pe parcurs intern
150um , cheltuieli de publicitate pentru vânzarea pălăriilor 200um.

10.000€ * 4 =40.000 um = valoarea pălăriilor

+ taxe vamale 10% * 40.000 = 4.000
+commision vamal 5% * 40.000 = 200
+chelt de încărcare-descărcare =100
+chelt de transport intern = 150
total = 44.450

4.Societatea a vandut pălării conform facturii numărul 999/15.02.2006 la un preţ de vânzare de 20.000
um , TVA 19%. Conform NC numărul 7676/15.02.2006 scoaterea din gestiune a pălăriilor s-a efectuat la
valoarea de 20.000 um, costul de achiziţie al pălăriilor fiind de 18.000 um.
Scoaterea din gestiune a pălăriilor trebuie făcută la valoarea de 18.000 um (costul de achiziţie al
acestora), nu de 20.000 um asa cum a fost înregistrat în contabilitate.

5.Societatea utilizează matasea atăt ca materie prima căt şi pentru comercializare. Conform facturii
numărul 1234/12.02.2006 şi a dispoziţiei de livrare numărul 1111/12.02.2006 s-a vândut matase la un preţ de
vânzare de 7.000 um ,costul de achiziţie fiind de 6.000 um .Conform BC numărul 999/12.02.2006 scoaterea din
gestiune a mătăsii s-a efectuat din categoria materiilor prime.

În aceasta situaţie matasea trebuie scoasă din gestiune de la materii prime şi trecută la mărfuri ,apoi
vândută .

6. Conform facturii 5678/28.02.2006 s-au vandut produse finite la un preţ de vânzare de 10.000 um ,iar
pe NC numărul 9087/01.03.2006 s-a efectuat scoaterea din gestiune ,în luna martie.

7.Factura numărul 56754/27.02.2006 ce atesta achiziţia unor pixuri şi calendare în valoare de 3.000 a
fost înregistrată în Jurnalul de Cumpărări în martie pentru evitarea unor cheltuieli prin distribuirea lor angajaţilor
.

8.Factura numărul 1245/10.02.2006 de achiziţie a unor costume în valoare de 8.000 um nu a fost

înregistrată în februarie datorită rătăcirii ei la departamentul de aprovizionare .

9.Societatea a achiziţionat aţa în valoare de 200 um pe baza avizului de expediţie numărul

666/27.02.2006, factura numărul 5590/27.02.2006 sosind pe 2.03.2006. Stocul de aţa a fost înregistrat în martie
la primirea facturii.

11
 10.Din listele de inventariere s-au desprins urmatoarele :
Elemente Valoarea Valoare Diferenţe
contabila inventar
Costume 190.000 190.000 -
Pălării 26.650 25.000 -1.650
Mătase 53.000 53.000 -
Stofă 30.000 30.000 -
Bluze 77.000 38.500 38.500
Fuste 82.000 61.500 20.500
Rochii 50.000 40.000 10.000

La sfârşitul lunii din documentele contabile la produsele finite rezultă urmatoarele stocuri:
-bluze 10.000 bucăţi , 1 bucată=7,7 um
-fuste 10.000 bucăţi, 1 bucată =8,2 um
-rochii 2.500 bucăţi ,1 bucată =20 um.

În urma inventarierii s-au constat urmatoarele stocuri de produse finite

-bluze 5.000 bucăţi , 1 bucată=7,7 um
-fuste 7.500 bucăţi, 1 bucată =8,2 um
-rochii 2.000 bucăţi ,1 bucată =20 um.

SC. Întocmit BC Data întocmirii :29.06.2006 I

TRICOTEX SA. Revizuit ET Data revizuirii :30.07.2006
1.Existenţa:Stocurile există în realitate?
Stocurile de bluze,fuste şi rochii nu există în realitate la valoarea din documentele contabile .În
urma inventarierii la toate cele trei stocuri de produse finite s-au găsit lipsuri semnificative.
Concluzii:Stocurile de produse finite sunt supraevaluate.

SC. Întocmit BC Data întocmirii :29.06.2006 I

TRICOTEX SA. Revizuit ET Data revizuirii :30.07.2006
2.Exhaustivitatea:Sunt stocurile înregistrate în contabilitate?
Concluzii:Toate stocurile sunt înregistrate în contabilitate.

SC. Întocmit BC Data întocmirii :29.06.2006 I

TRICOTEX SA. Revizuit ET Data revizuirii :30.07.2006
3.Drepturi şi obligatii:Stocurile aparţin societăţii?
Concluzii:Toate stocurile aparţin societăţii auditate.

SC. Întocmit BC Data întocmirii :29.06.2006 I

TRICOTEX SA. Revizuit ET Data revizuirii :30.07.2006
4.Perioada corectă:Stocurile au fost înregistrate în perioada
corectă?
Factura nr 1245/10.02.2006 nu este înregistrată în perioda corectă ,stocurile de costume fiind
subevaluate cu valoarea de 8.000um.
Factura nr 5675/27.02.2006 ce atestă cumpărarea unor materiale consumabile (pixuri şi calendare)
nu este înregistrată în perioada corectă ,stocul acestora fiind de asemenea subevaluat.
Factura 5678/28.02.2006 ce atestă vânzarea de produse finite nu este înregistrată în perioada
corectă ,produsele finite fiind scoase din gestiune intr-o altă perioadă ,stocul de produse finite este
supraevaluat.
Factura nr 5590/27.02.2006 reprezentând cumpararea unui stoc de aţa a fost înregistrată la sosirea ei
în intreprindere ,stocul fiind încărcat mai tarziu,în luna martie,ceea ce inseamna ca în luna auditată stocul de

12
materiale consumabile (aţa) a fost subevaluat.
Concluzie:Stocuri în valoare de 21.200 um nu au fost înregistrate în perioada corectă(luna februarie
2006).

SC. Întocmit BC Data întocmirii :29.06.2006 I

TRICOTEX SA. Revizuit ET Data revizuirii :30.07.2006
5.Evaluarea :Stocurile sunt evaluate la valoarea corectă?
5.1.Evaluarea la intrare:
Stocul de stofă nu a fost evaluat în contabilitate la costul de achiziţie corect.
Cost de achiziţie=5.000-50-99+100+200=5.151 um
Costul de achiziţie înregistrat de societate a fost de 4.851 um
Stocul a fost subevaluat cu 300um.
Stocul de costume nu a fost evaluat la intrare la valoarea adecvată .
Valoarea corectă =40.000-10%*40.000=40.000-4.000=36.000um
Valoarea la care a fost înregistrat stocul de costume a fost de 40.000um(Societatea
a înregistrat reducerea comercială de care a baneficiat din partea furnizorului ca pe
un venit din sconturi primite)
Costul de achiziţie al costumelor a fost supraevaluat cu 4.000um.
Stocul de pălării importate este de asemenea evaluat la un cost de achiziţie gresit.
Costul de achiziţie corect=
=10.000€*4um/€+10%*40.000+5%*40.000+100+150=44.450um
Costul de achiziţie înregistrat de societate este de 44.650 um,aceasta incluzând în
costul de achiziţie şi cheltuielile de publicitate pentru vânzarea pălăriilor.
Stocul de pălării a fost ,în consecintă supraevaluat.
5.2.Evaluarea la iesire:
Scoaterea din gestiune a pălăriilor vândute conform facturii 999/15.02.2006 a fost
făcută la valoarea de 20.000 aceasta reprezentând preţul de vânzare al pălăriilor,şi
nu costul de achiziţie al acestora care este de 18.000um aşa cum ar fi fost corect.
Stocul de mărfuri a fost subevaluat cu 2.000um.
Scoaterea din gestiune a mătăsii din categoria materiilor prime la un cost de achiziţie
de 6.000um a generat subevaluarea stocului de materii prime cu 6.000um şi
supraevaluarea stocului de marfuri cu 6.000um.
Stocurile de produse finite (bluze,fuste şi rochii) nu sunt înregistrate la valoarea
adecvată.Stocurile de bluze ar trebui sa fie înregistrate la valoarea de 38.500um, cel
de fuste la valoarea de 61.500um,iar cel de rochii la 40.000um.Aceste stocuri sunt
astfel supraevaluate cu 38.500um (bluze),20.500um (fuste) şi cu 10.000um(rochii).
Stocurile de produse finite sunt supraevaluate cu 69.000um.
Concluzii:
-evaluarea la intrare
301.stofa supraevaluat cu 300um
371.costume supraevaluat cu 4.000um
371.pălării supraevaluat cu 200um.
-evaluarea la iesire
301.matase subevaluat cu 6.000um
371.pălării subevaluat cu 2.000um
371.mătase supraevaluat cu 6.000um
345 supraevaluat cu 69.000um
Deci:stocurile de materii prime au fost subevaluate cu 6.300um,cele de mărfuri au fost supraevaluate
cu 8.200um iar stocurile de produse finite sunt supraevaluate cu 69.000um.

SC. Întocmit BC Data întocmirii :29.06.2006 I

TRICOTEX SA. Revizuit ET Data revizuirii :30.07.2006
6.Comensurarea:Toate stocurile sunt înregistrate la valoarea
adecvată?
Stocul de stofa nu a fost înregistrat în contabilitate la costul de achiziţie corect.

13
 301.stofa=401 5151
Stocul de costume nu a fost înregistrat la intrare la valoarea adecvată .
371.costume=401.alb&negru
Stocul de pălării importate este de asemenea înregistrat la un cost de achiziţie greşit
371.pălării=% 44.450
401.extern 40.000
446 4.000
447 200
401.înc-desc 100
401.transport 150

Scoaterea din gestiune a pălăriilor văndute trebuie făcută la valoarea de 18.000um

607=371pălării 18.000
Stocul de mătase trebuie scos din gestiune de la materii prime şi trecut la mărfuri, apoi vândut .
371.mătase=301.mătase 6.000
607=371.mătase 6.000
Lipsurile de inventar la produse finite trebuiesc înregistrate :
711=345bluze 5.000buc*7,7um/buc=38.500um
711=345fuste 2.500buc*8,2um/buc=20.500um
711=345rochii 500buc*20um/buc=10.000um

SC. Întocmit BC Data întocmirii : I

TRICOTEX SA. Revizuit ET 29.06.2006
Data revizuirii :30.07.2006
7.Prezentare:Stocurile sunt prezentate ,clasificate şi descrise
corect?
Vânzarea stocului de mătase trebuia să determine scoaterea din
gestiune a acesteia din categoria mărfurilor ,si nu a materiilor
prime , aşa cum s-a înregistrat la nivelul societăţii auditate.
Valorile corecte sunt prezentate în urmatorul tabel.
Elemente
Sold initial
Intrări
Ieşiri
Stoc final

Costume
300.000
44.000
150.000
194.000

Pălării
2.000
44.450
18.000
28.450

Mătase(mf)
3.000
6.000
6.000
3.000

Stofă
20.000
130.300

14
 120.000
30.300

Mătase(mat.pr)
100.000
210.000
294.000
16.000

Aţa
200
7.200
4.000
3.400

Fermoare
1.000
12.000
7.500
5.500

Bluze
7.000
385.000
353.500
38.500

Fuste
2.000
200.000
130.500
61.500

Rochii
40.000
100.000
100.000
40.000

Concluzie finală:Ne-am asigurat rezonabil.

3.3 Raport de audit

Auditul s-a desfăşurat în conformitate cu Standardele Internationale de Audit şi cu Normele

Minimale de Audit elaborate de Camera Auditorilor din România. Au fost audiate bilanţul contabil, contulde
profit şi pierdere aferent, situaţia fluxurilor de trezorerie şi situaţia capitalului propriu.Responsabilitatea pentru
aceste situaţii financiare revine conducerii societăţii.Responsabilitatea auditului este de a exprima o opinie
asupra situaţiilor financiare în baza auditului efectuat.
Auditul a inclus examinarea, pe baza de sondaj, atât a sumelor, cât şi a celorlalte informaţii cuprinse în
situaţiile financiare.
Se estimează ca auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă pentru exprimarea opiniei.
Auditorul a constat la sfârşitul lunii februarie 2006 denaturări în valoare de 6.300 um a stocurilor de
materii prime ,în sensul subevaluării stocurilor .Din suma de 6.300 um ,300um au subevaluat stocul de stofa
datorită includerii în costul de achiziţie a unor cheltuieli de publicitate,iar restul de 6.000 um datorită descărcării
din gestiune în mod greşit.
Stocul de mărfuri a fost în schimb supraevaluat cu valoarea de 8.200um astfel:stocurile de costume au
fost supraevaluate cu 4.000 um datorită înregistrării greşite a unei reduceri comerciale primite de la
furnizor,stocul de pălării a fost supraevaluat cu 200 um ,scoaterea din gestinue făcându-se la o valoare greşită.La
iesire stocurile de pălării şi mătase au fost supraevaluate din cauza unei erori în înregistrile contabile ale
societăţii auditate.

15
 Stocurile de produse finite au fost denaturate cu o valoare foarte mare.În contabilitate,la 28.02.2006
soldul stocului de bluze este de 77.000um, cel al stocului de fuste 82.000 um ,iar rochiile figurează la o valoare
de 50.000um .În urma inventarierii ar fi trebuit să se găsească un stoc de 10.000 bucăţi în stocul bluze,10.000

bucăţi în cel de fuste şi 2.500 bucăţi la rochii.În realitate existau doar 5.000 bluze,7.500 fuste şi 2.000
rochii. În consecintă produsele finite fiind supraevaluate cu 69.000 um,aceste stocuri au fost fraudate.
Auditul stocurilor , în special testarea soldului stocurilor la sfârşit de exerciţiu este deseori cea mai
complexa şi mai lunga portiune a unui audit.
În cazul societatii Tricotex ,stocurile reprezinta un post important din bilanţul contabil şi sunt cel mai
mare dintre elementele care formează conturile incluse în capitalul circulant .Stocurile sunt depozitate în diferite
amplasamente ,ceea ce a dus la complicarea controlului fizic şi inventarierii lor.Un alt factor care a îngreunat
inventarierea stocurilor a fost diversitatea articolelor de stoc.
În urma auditului efectuat s-a constat că situaţiile financiare nu oferă o imagine fidelă a poziţiei
financiare la 28.02.2006 .

5. Concluzii

Personal, consider că realizarea acestui proiect a reprezentat o experienţă ce s-a constituit ca o reală
sursă de beneficii profesionale din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, domeniul abordat este unul deosebit de interesant, intrigant şi de permanentă
actualitate. Contextul actual impune ca o necesitate obiectivă atenţia către măsuri reale şi imediate privind
elaborarea şi implementarea de metode de auditare cu scopul descoperirii fraudelor şi erorilor din ce în ce mai
dificil de depistat.
În timpului realizării acestui proiect am avut posibilitatea de a veni în contact cu literatura de
specialitate, în special cu standardele internaţionale folosite în acest domeniu dar a trebuit să mă familiarizez şi
cu unele metode mai vechi dar consacrate.
În al doilea rând, în timpul realizării proiectului a trebuit să mă ocup de aspectele şi de etapele auditării
unei societăţi – toate acestea făcându-se cu urmarea indicaţiilor oferite de conducătorul ştiinţific.
Agenţii economici din România nu au atins încă gradul de conştiinţă necesar sau, în unele cazuri, nu au
interes să recurgă la serviciile profesionale de audit financiar. Astfel se explică lipsa generală de interes a
acestora pentru auditul financiar, ca mijloc de reflectare a modului de respectare a prevederilor Standardelor
Internaţionale de Contabilitate şi a prezentării corecte a rezultatelor financiare obţinute.
În concluzie, auditarea situaţiilor financiare anuale, de către auditorul financiar, reprezintă o activitate
complexă şi sistematică, ce implică anumite responsabilităţi ale participanţilor. Finalitatea activităţii de audit
financiar constă, pe de o parte, în comunicarea rezultatelor, cu respectarea anumitor rigori profesionale sub
aspectul redactării raportului de audit şi exprimării clare a opiniei formulate, iar pe de altă parte, înţelegerea de
către beneficiari a responsabilităţilor viitoare.

16
 Bibliografie

1. ISA 240 -„Fraud and error”.

2. A. Arens, J. Loebbecke - „Auditul: o abordare integrată”, Ed. Arc, 2003.
3. A. Morariu, E. Ţurlea – „Audit financiar contabil”, Ed. Economică, 2001.
4. V. Munteanu – „Control şi audit financiar contabil”, Ed. Lumina Lex, 2003.
5. E. Ghizari, Gh. Rusu – „Auditul situaţiilor financiare în entităţile economice”,
Regia Autonomă, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2006.
6. M. Boulescu – „Segmente privind riscul de fraudă” , Tribuna Economică, nr. 23.
<http://www.tribunaeconomica.ro/index.php_revista=&mod=arhiva>
7. CAR – „Audit financiar 2000”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
8. ISA 110 – „Glossary of Terms”
9. ISA 400 – „Risk Assessments and Internal Control”
10. ISA 580 – „Mamagement Representations”
11. ISA 320 – „Audit Materiality”
12. ISA 700 – „The Auditor’s Report on Financial Statements”
13. .Fraud Auditing: < http://faculty.ncwc.edu/TOConnor/350/350lect05.htm >
14. Stock Fraud – Inventory Record Frauds
<http://www.worrells.net.au/community/Fraud/stock_inventory_record.htm >
15. T.A. Lee – A brief history of company audits : 1840 – 1940, studiu publicat în « The
evolution of corporate financial reporting », 1979

17