Academia de Studii Economice

Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune

De la Contabilitatea Creativă la
Frauda Contabilă

București
2011

Abstract

0
1
 I. Introducere *(2 pag- in care trebuie sa aratam
motivatia cercetarii, obiectul si importanta
temei);

Introducere

Acest referat/proiect este o analiză sintetizată a conceptului de „contabilitate creativă”, un

fenomen care implică folosirea flexibilitătii în contabilitate pentru a măsura și prezenta informația
contabilă astfel încât ea să deservească interesele celor care pregătesc această informație. Deși
conceptul de contabilitate creativă se regăsește în sfera legală a contabilității, nu trebuie făcut
decât un pas extrem de mic pentru a ajunge la „frauda contabilă”, un concept ce aparține
ilegalității și se află în afara cadrului conceptual contabil. Din păcate, există nenumărate exemple
de contabilitate creativă si fraudă contabilă chiar și în zilele noastre. Deși au fost luate măsuri
pentru ameliorarea modului în care informația contabilă este prezentată, cel mai probabil aceste
probleme nu vor putea fi complet eliminate din viața economică. Totuși, în prezentul referat am
încercat să răspundem la întrebarea „Ce putem face pentru a diminua aplicarea practicilor
contabile frauduloase?”.

II. O parte teoretica*(literatura de specialitate cu

privire la tema studiata -5 pg);

Scandalurile contabile, contabilitatea creativă șu frauda datează încă din perioada în care
a fost descoperită disciplina contabilă, în secolul V. Fie că este vorba despre țări mai puțin
dezvoltate sau de pionieri ai economiei mondiale, aceste probleme survin în întreaga
lume.Actualitatea și răspândirea largă a acestor probleme au reprezentat motivația noatră pentru
alegerea acestei teme.
Acest referat este structurat în patru părți de bază. Prima parte analizează în profunzime
termenii de „contabilitate creativă” și „fraudă contabilă”, prezentând idei și definiții pe care
diverși economiști le-au atribuit acestor termeni. În a doua parte a referatului vom prezenta care
sunt cele mai răspândite și accesibile metode de contabilitate creativă și ce impact au acestea
asupra infomației contabile. Tot în această secțiune vom încerca să răspundem la întrebarea„Ce
putem face pentru a diminua într-o cât mai mare măsură practicile contabile ilicite?”.Partea a treia
este concepută sub forma unui studiu de caz care cuprinde exemple de companii care au folosit
contabilitatea creativă și chiar au alunecat în sfera fraudei contabile. Nu în ultimul rând, concluzia
prezentului referat prezintă limitele acestei teme și previziuni în ceea ce privește contabilitatea
creativă.

În ultimii ani scrierile despre conceptul de contabilitate creativă nu au încetat să apară. În studiul
nostru de cercetare ne vom baza pe cărți și articole recente scrise de economiști precum: Michael
Jones (Creative Accounting, Fraud and International Accounting Scandals, 2011),

2
Kammerer Matthias (Creative Accounting, the Enron Case and its impact on Corporate
Gouvernence, 2009), Răileanu Vasile (Contabilitate Creativă, 2008).

Conceptul de contabilitate creativă nu are întotdeauna o contație negativă. Creativitatea

profesioniștilor contabili a dus la evoluție și dezvoltare: „În domeniul contabilității, creativitatea
explimă libertatea profesionistului de a utiliza acele mijloace care-i permit descrierea realității
economice din intreprinderi, pe când convenționalitatea impune respectarea regulilor prevăzute în
dreptul contabil”1. Totuşi, cele mai multe lucrări de specilaitate apreciază caracterul negativ al
contabilității creative.Contabilitatea permite entităților să păstreze un set de înregistrări pentru a
le arăta investitorilor sau altor utilizatori cât de bine sau cât de rău o duce o firmă. Cu toate
acestea,atunci când situația companiei se înrăutățește managerii sunt tentați să folosească
situațiile contabile pentru a evidenția performanța firmei într-un mod injust. Mai mult, managerii
se folosesc de flexibilitatea contabilității pentru a deservi o serie de interese manageriale precum
creșterea profitului sau a activelor. Acest lucru poate fi făcut în mod legal prin folosirea
contabilității creative. Alternativ, se folosește o contabilitate falsă sau frauda. În acest caz,
managementul va ieși din sfera regulilor și principiilor care guvernează contabilitatea. Adesea
acest lucru se întâmplă din cauză că intreprinderea întâmpină dificultăți financiare serioase și se
agață de orice posibilitate de amânare a falimentului. Așadar se recurge la tehnici contabile
interzise, falsificarea înregistrărilor sau chiar înregistrarea unor tranzacții fictive. În anumite
cazuri, companiile încep cu contabilitatea creativă, dar sfârșesc prin a comite frauda. Spre
exemplu, în Anglia numărul de cazuri de contabilitate falsă variază de la 2106 în anul 1989 la
1395 de cazuri în anul 1995.Cele mai frecvente tipuri de fraudă constau în documente false,
urmate de furtul de active.(Jones, 2011)2

I. Ce este contabilitatea creativă și frauda contabilă?

Adesea este extrem de greu să distingem între contabilitate creatăvă și fraudă contabilă. Termenul
de „contabilitate creativă” a fost puternic scos în evidență într-o carte publicată de către Ian
Griffiths în 1986. Această carte, scrisă în contextul Marii Britanii, începe cu afirmația că „Fiecare
companie din țară trișează în calcularea profitului. Fiecare set de conturi este bazat pe cărți care a
fost ușor gătit sau complet rumenit. Cifrele au fost schimbate pentru a-i proteja pe cei vinovați.
Este cel mai mare truc de la Calul Troian încoace. Orice contabil care își merită pâinea poate
confirma că ceea ce spun nu este o aserțiune nebună.Nu există nici un argument care să infirme
existența și proporția acestei distorsiuni corporale, singura dispută ar putea fi în jurul modului în
care ea este descrisă. Fraze precum „gătirea cărților”, „trișarea conturilor” și „trucuri corporale”
pot face anumite persoane să deducă faptul că ceva nu este legal în aceste practici. Totuși, ele sunt
perfect legale – fac parte din contabilitatea creativă ”(Griffiths, 1986)

Chiar dacă termenul de „contabilitate creativă” este folosit în mod frecvent, există multe
contradicții asupra definiției acestuia. Una dintre definițiile acceptate la nivel larg este:
„Contabilitatea creativă reprezintă folosirea flexibilității în contabilitate pentru a prezenta și
măsura situațiile financiare astfel încât ele să dea întâietate celor care le pregătesc și nu
utilizatorilor”. (Black’s Law Dictionary, 7th edition, 1999, UK). O definiție mai amplă este
formulată de către economiștii Mulford și Comiskey: „Contabilitatea creativă este orice act
intenționat de distorsionare a cifrelor contabile și de alegere în mod agresiv a aplicării principiilor

1
Teză de Doctorat, Doctorand: Jalbă Luminiţa, Coordonator Științific Prof. Univ Dr. Mihai Ristea,
Normalizare, Reglementare și Jurisprudență în Contabilitatea din România, ASE, CAIG, 2006
2
Jones, M.(2011), Creative Accounting, Fraud and International Accounting Scandals, John Wiley & Sons
Ltd., England, 2011

3
contabile, atât în cadrul granițelor principiilor contabile acceptate cât și în afara lor, dar și
raportarea financiară frauduloasă. ”(Mulford și Comiskey, 2002, USA).

În general, definiția americană include în contabilitatea creativă și termenul de „fraudă”, plasând-

o astfel în sfera ilegalității, în timp ce în Marea Britanie contabilitatea creativă nu este văzută ca
fiind un act ilegal ci doar o folosire a flexibilității în contabilitate și exclude frauda. Scenariul
ideal este acela în care flexibilitatea permisă în contabilitate este folosită în măsura în care prin ea
se poate oferi utilizatorilor o imagine fidelă a situațiilor financiare, pentru ca aceștia să poată lua
decizii economice corecte precum decizia de a cumpăra, vinde sau păstra acțiuni. Totuși această
flexibilitate oferită de regulile contabile deschide ușa managerilor spre a folosi contabilitatea
creativă. Oarecum acest lucru nu este rău pentru că nu se încalcă nici o regulă. Problema este că
ei se depărtează de scopul de bază al contabilității – acela de a oferi utilizatorilor o imagine fidelă
a datelor contabile.

Definiția termenului „fraudă” diferă și el de la o țară la alta. Totuși, în esență el implică încălcarea
legii sau a cadrului regulator. Frauda poate fi comisă de către indiviză sau de către management.
Pentru indivizi, ea poate implica furtul, în timp ce pentru management se manifestă prin
întocmirea unor situații financiare false cu intenția de a înșela utilizatorii. Frauda este definită ca
o „reprezentare eronată a adevărului pentru a determina pe cineva să acționeze în detrimentul său.
(Black’s Law Dictionary, 7th edition, 1999). Aceasta este foarte greu de identificat în practică
deoarece ea constă în acrea aparenţa unei contabilităţi regulate, prin utilizarea de
documente false(precum facturi false şi documente pentru cheltuieli false), în scopul
majorării tuturor cheltuielilor efectuate, diminuării veniturilor, ținerea unei evidențe duble
(reale si fictive), falsificarea bilanțurilor. Un act fraudulos poate fi demonstrat doar într-o
curte de justiție, lucru care s-a dovedid a fi mai accesibil în SUA decât în Europa. Spre
exemplu, în Polly Peck, o companie britanică ce s-a prăbușit în 1991, managerul Asil
Nadir a fost acuzat de fraudă și contabilitate falsă de către Biroul Antifraudă din Anglia,
dar încă nu a fost adus în instanță. Asil Nadir își susține nevinovăția, însă acuzațiile
rămân valabile. De cealaltă parte, pe continentul american, Kenneth Lay și Jeffery
Skilling au fost duși imediat în instanță și găsiți vinovați de fraudă contabilă la Enron,
fără prea multe formalități și timp îndelungat de așteptare. (White, 2006).

Așadar definițiile termenelor de „contabilitate creativă” și „fraudă contabilă” pot fi

isntetizate în următoarea schemă:

4
 II. Modele de contabilitate creativă și soluții propuse

Diversele metode care pot fi definite ca fiind contabilitate creativă se includ în

următoarele patru categorii (Amat, Blake, Dowds, 1999):

1. Uneori regulile contabile permit unei companii să aleagă între diferite metode. În
multe țări, de exemplu, o întreprindere poate alge să își capitalizeze costurile de
dezvoltare așa cum apar ele sau să le amortizeze pe întreaga durată a proiectului
respectiv. Așadar, o companie aplică opțiunea care se potrivește cel mai bine cu
imaginea pe care vrea să o transmită.

EXEMPLU: Un contabil lucrează pe calculatorul său când, într-o zi acesta

încetează să mai funcționeze. Contabilul dă un telefon unei companii de reparații,
cineva îi ia calculatorul, iar după o săptămână primește o factură în valoare de
1000 de euro. Înregistrarea normală pe care ar face-o un contabil în urma acestei
tranzacții este următoarea:
Descrierea contului Debit Credit
Cheltuieli cu reparațiile 1.000
Banca 1.000

Rezultatul acestei tranzactii este:

 Creștere a costului cu1.000 de euro (veste proastă)
 Scădere a profitului cu 1.000 de euro (veste și mai proastă)

Cum s-ar face această înregistrare folosind contabiliatea creativă?

5
 Contabilul șef poate spune că tranzacția de mai sus nu generează o cheltuială ci
o creștere a valorii activelor imobilizate ale companiei. Așadar se face urmptoare
înregistrare:
Descriereacontului Debit Credit
Active imobilizate 1.000
Banca 1.000

Rezultatul tranzacției devine:

 Reducerea cheltuielilor cu 1.000 (veste bună)
 Creșterea profitului cu 1.000 (veste și mai bună)
 Creșterea activelor cu 1.000

2. Anumite înregistrări din contabilitate implică un grad inevitabil de estimare,

judecată și previziune. În anumite cazuri, precum estimarea duratei de viață a unui
activ necesară pentru calcularea amortizării, aceste estimări sunt făcute în
interiorul companiei și contabilul creativ are oportunitatea să jongleze cu valorile
estimării.. Grover (1991, b) dă exemplul industriei de film, unde trebuie luată o
decizie asupra alocării costurile de producție ale filmului. Inițial, aceste sunt
capitalizate, apoi ele ar trebui amortizate în conformitate cu veniturile.
În alte cazuri, un expert din exterior este angajat pentru a face estimări. Problema
este că în acest caz contabilul creativ poate alege un evaluator cunoscut care să
facă o estimare oprimistică sau persimistică în funcție de preferințele contabilului.

EXEMPLU:Putem evidenția exemplul unei companii a cărui profit este de

10.000 de euro, iar activele imobilizate sunt de 100.000 euro. Deprecierea
conform metodei liniare se calculează pe o perioadă de 10 ani. Dacă
intreprinderea modifică durata de viață a activelor la 20 de ani, va afecta acest
lucru profitul? Cu siguranță!

Metoda inițială (Euro) Metoda nouă (Euro)

Profitul înainte de
10.000 10.000
depreciere
Deprecierea (10.000) (5.000)
Profitul după depreciere - 5.000
Profitul a crescut cu 5.000 de euro

3. Tranzacțiile artificiale pot fi înregistrate atât pentru a manipula bilanțul cât și

pentru a muta profitul între perioadele contabile. Acest lucru se obține prin
efectuarea a două sau mai multe tranzacții asemănătoare cu o parte terță, de obicei
o bancă.

EXEMPLU: Să presupunem că se face un aranjament pentru a vinde un activ

unei bănci iar apoi același activ se închiriază înapoi pentru restul duratei de viață.
Prețul de vânzare într-o asemena tranzacție „vânzare și reînchiriere” poate fi fixat
sub sau peste valoarea curentă a activului, deoarece diferența poate fi compensată
de prețul de închiriere redus sau ridicat.

6
 4. Tranzacțiile efectuate pot fi înregistrate mai târziu astfel încât să dea impresia
dorită în conturi.
EXEMPLU: Să presupunem că o afacere are o investiție de 1 milion de euro la
cost istoric, care poate fi ușor vândută la 3 milioane de euro la valoare curentă.
Managerii afacerii sunt liberi să aleagă în ce an vând investiția pentru a crește
profitul din conturi.

Următorul tabel prezintă care sunt motivațiile ce stau la baza folosirii practicilor
de contabilitate creativă:

Motivația pentru
folosirea contabilității Explicația Impactul asupra conturilor
creative
- Supraevaluarea veniturilor
Bonusul este bazat pe profit.
- Subevaluarea costurilor şi a
Cu cât profitul este mai mare
cheltuielilor
Obținerea bonusurilor cu atât bonusul va fi mai
- Supraevaluarea activelor
mare.
- Subevaluarea pasivelor

- Venitul este subevaluat

Cu cât profitul este mai mare
cu atât impozitul va fi mai
Plata unor taxe mai mici
mare.
Împrumuturi noi, obținerea Cu cât riscul este mai mic cu
unor rate avantajoase la atât rata dobânzii percepută
împrumuturile deja de creditori va fi mai mică.
existente
La cumpărarea unor acţiuni
Reducerea la minim a interesul este de a plăti preţul
prețului acțiunilor cel mai mic
Sursa: www.creativeaccounting.net
- Costurile și cheltuielile sunt
supraevaluate
- Pasivele sunt supraevaluate
- Activele pot fi subevaluate
- Minimalizarea datoriilor
- Supraevaluarea activelor
- Subevaluarea pasivelor
- Supraevaluarea veniturilor
-Subevaluarea venituriloe
- Supraevaluarea costurilor și
a cheltuilelilor
-Subevaluarea activelor
-Supraevaluarea pasivelor

III. Studiu de caz ;

7
 III. Scandaluri Contabile

Scandaluri contabile, contabilitate creativă şi frauda sunt perene. Acestea variază de la

Bubble Marea Sounth din1720 până în prezent Enron, WorldCom şi Parmalat. Ele apar în
toate epocile şi în toate ţările3.

ENRON
Enron apare în anul 1985 în urma fuziunii a două companii americane Houston Natural
Gas, Texas şi InterNorth, Nebraska în ideea de a crea prima reţea naţională de furnizare a
gazelor naturale.

Succesul Enron a fost atât de mare încât revista Fortune,din anul 1996 şi până în 2000,
inclusiv, a acordat companiei titlul de “Cea mai inovatoare companie Americană”.

În anul 2001, înaintea falimentului,veniturile declarate erau de peste 110 miliarde dolari.
Caracteristic companiei Enron este faptul că, deşi era falimentară, valoarea reală
scăzându-i de ani întregi, totuşi îşi umflase profiturile şi-şi acoperise pierderile
prin practici contabile creative. Scopul companiei Enron era menţinerea unui preţ mare al
acţiunilor sale, recurgând la o majorare artificială a profitului.

ENRON simbol Scandalul Enron a început, în octombrie 2001, când

cunoscut al fraudei şi compania şi-a supraestimat beneficiul, şi-a subestimat
corupţiei. datoriile şi a anunţat o pierdere trimestrială de 618
milioanede dolari. Autorităţile americane s-au sesizat
imediat, demarând o anchetă asupra parteneriatelor şi

3
Jones, M.(2011), Creative Accounting, Fraud and International Accounting Scandals, John Wiley & Sons
Ltd., England, 2011

8
 investiţiilor instrumentate de directorul financiar al grupului energetic. În decembrie
2001, Enron a fost plasată sub protecţia legii falimentului, s-au descoperit că situaţiile
financiare raportate era susţinute în general de un plan instituţionalizat, sistematic şi
creativ de fraudă contabilă.

Pe măsură ce scandalul se agrava, acţiunile ENRON au scăzut rapid de la 90 dolari la mai

puţin de 50 de centi. Acest fapt a fost fără precedent şi dezastruos în lumea financiară,
mai ales deoarece compania era considerată a fi una puternică, de referinţă.

Practicile care au condus la căderea Enron :

Contabilitatea la valoare justă - metoda presupunea ca în momentul

semnării unui contract pe termen lung, veniturile aferente acestuia erau înregistrate la
valoarea actualizată a fluxurilor de numerar nete care erau preconizate a fi generate în
viitor de contractul respectiv.
Entităţile cu scop special - compania a creat entităţi off-shore cu scopul de
a atrage fonduri de pe pieţele de capital, de a ascunde pierderile si de a evita impozitele.
Aceste entităţi absorbeau toate pierderile şi datoriile companiei Enron, iar în felul acesta,
bilanţul Enron era întotdeauna pozitiv şi înregistra creşteri spectaculoase ale profitului
Remunerarea personalului executiv – managerii aveau opţiunea de a
achiziţiona un anumit număr de acţiuni la un preţ fixat anterior între părţi. Drept urmare,
managementul Enron a fost preocupat în continuu de găsirea unor modalităţi de creştere
a preţului acţiunilor pe piaţă pentru a-şi spori profitul personal.
Auditul financiar - în centrul scandalului Enron s-a aflat şi firma de audit
Arthur Andersen. Datorită veniturilor generate de serviciile de consultanţă oferite
Enronului a apărut un conflict de interese care a făcut ca Arthur Andersen să permită
artificiile contabile datorită cărora Enron a reuşit să ascundă investitorilor datoriile de
miliarde de dolari utilizînd societăţi asociate.
Alte aspecte cu caracter contabil şi practici de influenţare a
preţului acţiunilor - Enron avea ca şi angajaţi numeroşi contabili autorizaţi, precum şi
contabili care colaboraseră cu FASB Menirea acestor persoane era să caute şi să
speculeze lacunele din standardele contabile americane (US GAAP) în aşa fel încât să
aducă avantaje pentru Enron.

CONSECINŢE:

 Falimentul ENRON a condus implicit şi la dizolvarea companiei de contabilitate

şi audit Arthur Andersen, care era la momentul respective printre primele 5
companii în acest domeniu.
 Mii de muncitori şi investori şi-au pierdut economiile, fondurile pentru studiile
universitare ale copiilor şi pensiile atunci când ENRON s-a prăbuşit.
 O consecinţă a acestor evenimente a fost adoptarea legii Sarbanes-Oxley Act, din
2002, ca urmare a primei recunoaşteri a comportamentului fraudulos făcut de
Enron.
 Odată cu prăbuşirea companieiENRON, s-au ivit scandaluri legate de finanţarea
de către companie a unor figuri politice importante. (Clinton, George W. Bush).

9
 PARMALAT
Compania Parmalat a luat fiinţă în anul 1961, fondatorul fiind Calisto Tanzi, un tânăr
întreprinzător, moştenitorul companiei “Tanzi Calisto e Figli-Salumi e Conserve”. Fiind
nemulţumit de producţia sezonieră, acesta hotăraşte să construiască în micuţul oraş
Collechio o fabrică de lactate cu scopul de a asigura lapte proaspăt oraşului Parma.
Compania Parmalat a început cu comercializarea laptelui, extinzându-şi activitatea în
domeniul iaurturilor şi al sucurilor naturale, ajungând ca în anul 2000 să aibă 36.000 de
angajaţi în 31 ţări, inclusiv România.

Imperiul de lactate şi produse al lui Tanzi s-a prăbuşit în urmă cu cinci ani, având datorii
totale de 14 miliarde de euro. Scandalul a izbucnit la sfârşitul anului 2003, când s-a
descoperită o gaură de peste 14 miliarde de euro şi că aproape 4 miliarde de euro din
fondurile Parmalat erau ţinuţi într-un cont inexistent la Bank of America.

Totul a început în 1997, când Parmalat a hotărât să devină un global player şi a început o
campanie de achiziţii internaţionale, în special Nordul şi Sudul continentului American,
toate acestea fiind finanţate prin împrumuturi. Dar aceste achiziţii, în loc să aducă
profituri, au început , din 2001, să aducă pierderi.

În timp ce acumula pierderi, în paralel cu creşterea datoriilor bancare, Parmalat a început

să-şi construiască o reţea de companii off-shore cu sediul în cutii poştale, cu scopul de a
ascunde pierderile, prezentându-le drept active sau lichidităţi, în timp ce compania
începea să emită obligaţiuni pentru a face rost de bani. Garanţia acestor obligaţiuni era
reprezentata de pretinsa lichiditate a companiilor off-shore. Toate aceste titluri de valoare
au fost plasate de către bănci, în special de către Bank of America, Citicorp şi J.P.Morgan.
Aceste bănci, ca şi partenerii lor europeni şi italieni au acordat ratinguri bune titlurilor
emise de către Parmalat, pe când acestea nu valorau nimic. În timp ce Bank of America a
participat ca partener în cadrul unor achiziţii făcute de Parmalat, Citicorp se pare că a
construit sistemul de contabilitate ce a permis şi acoperit frauda.

Parmalat, frauda care a zguduit întreaga comunitat Dacă SUA are

financiară a fost numit “Enron-ul Europei”. Enron atunci Italia
are Parmalat.

Criza parmalat a izbucnit pe 8 decembrie 2003, când compania nu a putut plăti

obligaţiuni scadente în valoare de 150 milioane euro. In 9 Decembrie , pe măsura
înmulţirii zvonurilor privind incapacitatea de plată a Parmalat, în câteva zile acţiunile
Parmalat au scăzut la Bursa cu 40%. Pe 12 decembie conducerea parmalat a găsit într-un
fel suma necesară pentru plata obligaţiunilor, dar pe 19 decembrie Bank of America a
anunţat că suma de 3.9 miliarde de usd, presupusă a fi în conturile Parmalat, de fapt nu
exista. Dintr-o data falimentul a fost evident şi acţiunile au mai scăzut cu 66%. Mai târziu

10
Tonna a recunoscut că a falsificat documente Bank of America, folosind un scanner,
foarfeci şi lipici, şi fabricând astfel un cont de 3.9 miliarde usd. Pe 22 Decembrie 2003
guvernul Italian a promulgat de urgenţă o lege permiţând proceduri rapide de faliment în
cazul parmalat, pentru a-şi proteja industria. Guvernul l-a însărcinat pe Enrico Bondi să
prezinte un plan de reorganizare până la data de 20 ianuarie 2004.

În octombrie 2005 Parmalat a fost din nou cotată la Bursa din Milano.

CONSECINŢE:

 peste 100.000 de investitori au fost escrocaţi, în timp ce împrumuturi de peste 16

miliarde de dolari au rămas neacoperite.
 a stimulat o nouă reformă în legile corporative ale Italiei. Organismul de
normalizare contabilă IASB a emis standardul internaţional de raportare
financiară IFRS 2 „Plăţile bazate pe acţiuni”.

WorldCom
Compania WorldCom înfiinţată în anul 1983 a ajuns în SUA, a doua mare companie de
telefonie după AT&T. Worldcom a crescut în mare măsură prin achiziţionarea agresivă a
altor companii de telecomunicaţii. Ca şi în cazul companiei Enron, şi aici s-a apelat la
tehnicile contabilităţii creative (înregistrarea de provizioane, înregistrarea unor valori în
categoria imobilizărilor în locul înregistrării lor pe seama cheltuielilor (costurilor de
linie), pentru a masca declinul câştigurilor şi a picta o falsă imagine a creşterii economice
şi a rentabilităţii financiare, cu scopul de a creşte preţul acţiunilor Worldcom.

În anul 2002, o mică echipă de audit intern de la Worldcom lucrând împreună, de multe
ori pe timp de noapte şi în secret, a investigat şi a descoperit o fraudă de 3,8 miliarde
dolari. La scurt timp după aceea, comisia de audit a companiei şi consiliul de
administraţie au fost notificate cu privire la fraudă şi au acţionat rapid: Sullivan a fost
concediat, Myers a demisionat, Arthur Andersen a retras avizul de audit pentru anul 2001,
şi Securities and Exchange Commission (SEC) a lansat o anchetă în aceste chestiuni, la
26 iunie 2002. Până la sfârşitul anului 2003, sa estimat că activele totale ale companiei au
fost umflate artificial cu circa 11 miliarde dolari.

Practici contabile:

Cheltuieli au fost înregistrate drept investiţii, micsorându-se astfel cheltuielile operative şi

mărind artificial profitul net şi cash flow. Datorită acestor practici contabile incorecte

11
profitul a fost mărit artificial cu 3,8 miliarde de dolari. Potrivit dezvăluirilor, şeful
Departamentului contabilitate a înregistrat premeditat cheltuielile operaţionale pentru
ultimele cinci trimestre drept investiţii de capital, fapt ce a determinat o creştere a
lichidităţilor şi a ratei profitului. Descoperirile au obligat WorldCom să înregistreze ceea
ce ar fi fost profit drept pierdere în aceste cinci trimestre, prin urmare profitul aferent a
devenit o pierdere cumulată de aproximativ 2,5 miliarde de dolari. Lucru care dă lovitura
de graţie companiei ce avea deja datorii de 30 de miliarde de dolari, aducând-o în pragul
falimentului.

După ce au fost descoperite metodele contabile neortodoxe ce au determinat creşterea

artificială a profitului cu 3,8 miliarde usd, SEC s-a exprimat într-un comunicat că acest
scandal îl întrece pe cel provocat de Enron în 2001.

Pe 21 iulie, 2002, Worldcom a depus dosarul pentru protecţie prin faliment conform
Capitolului 11.

Frauda economică în România

În România fenomenul de fraudă economică trece printr-un proces de maturizare negativ.

Cu toate că numărul firmelor cu o astfel de problemă este în scădere faţă de 2005, sumele
fraudate per companie s-au dublat. Un studiu realizat de Price Waterhouse Coopers ne
arată că:
Costurile fraudelor economice din România s-au dublat în ultimii doi ani
-peste 36% dintre companiile româneşti au declarat că au fost victime ale
fraudelor economice în ultimii doi ani.
Firmele cele mai afectate de către acest fenomen sunt companiile mari, cu peste
5.000 de angajaţi (62%), în timp ce firmele cu mai puţin de 200 de angajaţi au fost
mai puţin afectate (36%).
Frauda în diverse industrii variază, cifrele pornind de la 57% pentru domeniul
asigurărilor şi industria comerţului cu amănuntul, 44% pentru industria
automobilelor, până la 27% în industria farmaceutică.
Cele mai frecvente modalităţi de fraudă - însuşirea necuvenită de active (23%),
încălcarea drepturilor de autor (15%), frauda contabilă (15%) şi corupţia (10%).
Reacţia păgubiţilor: aproape 20% dintre păgubiţi nu au luat nicio măsură pentru
a preveni aceste incidente.
Măsurile luate împotriva celor care au comis astfel de infracţiuni variază de la
caz la caz, astfel că 60% dintre companii au ales încetarea raportului de muncă cu
persoana în cauză, iar 53% dintre companii au apelat la măsuri penale.
Fraudele costă Companiile au cheltuit în total 5,5 milioane de dolari pentru
gestionarea cazurilor de infracţiune economică din ultimii doi ani.
Metode de depistare: de regulă, doar 6% dintre cazurile de fraudă sunt detectate
datorită sistemului de control al companiei, cele mai multe cazuri fiind detectate
iniţial din întâmplare (12,9%) sau cu ajutorul unor surse externe acesteia (35,5%
din cazuri).
N.B. Fraudele economice pot fi depistate mai uşor cu ajutorul firmelor de specialitate.

12
 IV. Concluzii;

Deși s-a dezbătut foarte mult tema contabilității creative, încă nu s-a reușit depășirea
problemelor legate de aceasta. Se poate să stopăm definitiv contabilitatea creativă și
frauda? Este greu de dat un răspuns afrmativ întrucât acest comportament defectuos face
parte din natura umană. Probabil că, așa cum infractorii de orice fel nu pot fi opriți de la a
comite ilegalități chiar dacă sunt pedepsiți cu privarea de libertate, nici contabilii care
distorsionează infomația contabilă nu pot fi complet opriți din practicile lor.

Totuși asta nu înseamnă că trebuie să rămânem indiferenți la practicile contabile ilicite.

Ce putem face pentru a diminua sau preveni contabilitatea creativă, frauda și scandalurile
contabile?În opinia noastră, unul dintre cele mai importante lucruri este promovarea
compartamentului etic și studierea eticii în școli încă de la cele mai mici nivele de
învățământ. Mai mult, importanța eticii în contabilitate dă naștere nevoii iminente de
studiere a eticii în universitățile cu specific contabil. În acest fel se vor pune bazele unei
bune conduite în viața afacerilor. În al doilea rând, organismele de control ar trebui să
emită reguli care să limiteze metodele de contabilitate creativă, dar să și sancționeze
erorile contabile.Companiile ar trebui și ele să aplice sancțiuni mangerilor sau
contabililor care recurg la metode de contabilitate creativă. În plus, riscurile la care
intrepriderile se expun prin folosirea contabilității creative ar trebui să ducă la includerea
interzicerii utilizării acestor practici în regulamentul companiilor. Chiar și statul s-ar
putea implica în descurajarea contabilității creative prin reducerea taxelor și impozitelor
pentru companiile în care nu se găsesc nereguli.

Trecerea în revistă a celor 3 scandaluri contabile răsunătoare: Enron, Parmalat şi

WorldCom face posibil cunoaşterea modului în care aceste mari companii au utilizat
tehnici de contabilitate creativă, unele dintre ele duse la extrem, în sensul că sunt mai
aproape de fraudă decât de creativitate contabilă. S-a demonstrat astfel utilitatea
cunoaşterii tehnicilor de contabilitate creativă, chiar dacă unele dintre ele au fost forţate şi
s-au apropiat de fraudă.

Concluzia principală este aceea că întocmirea completă şi corectă a situaţiilor

financiare este crucială.

13
V. Bibliografie si anexe.
 Amat, O., Blake, J., Dowds, J., The Ethics of Creative Accounting, Economics
Working Paper, 1999
 Brașoveanu, I.,V(2010), Economia subterană și corupția: probleme majore ale
economiei românești, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVII, No. 11(552),
pp.68-80
 Griffiths, 1(1986) Creative Accounting, London: Sidgwick& Jackson
 James P. Neelankavil, Anoop Rai, Basics of International Business, M.E. Sharpe
Inc., 2009
 Jones, M.(2011), Creative Accounting, Fraud and International Accounting
Scandals, John Wiley & Sons Ltd., England, 2011
 Julie Froud, Financialization and strategy: narrative and numbers, Taylor &
Francis Group, 2006
 Lungu I., Contabilitatea creativă, Universitatea Româno Americană, 2011
 Teză de Doctorat, Doctorand: Jalbă Luminiţa, Coordonator Științific Prof. Univ
Dr. Mihai Ristea, Normalizare, Reglementare și Jurisprudență în Contabilitatea
din România, ASE, CAIG, 2006
 www.creativeaccounting.net
 www.infoMina.ro – februarie 2008

14