TEST-GRILĂ

1. Ţara de origine a auditului se consideră:

a) China;
b) Marea Britanie;
c) Federaţia Rusă;
d) Statele Unite ale Americii.

2. Scopul auditului constă în:

a) depistarea, preîntâmpinarea şi neutralizarea greşelilor, erorilor, etc.;
b) oferirea ajutorului conducerii entităţii audiate în pregătirea, întocmirea situaţiilor financiare;
c) verificarea situaţiilor financiare, expunerea opiniei referitor la situaţiilor financiare audiate;
d) oferirea consultaţiilor conducerii entităţii la întocmirea situaţiilor financiare.

3. În funcţie de cine se exercită auditul se împarte în:

a) extern, obligatoriu, solicitat;
b) extern, intern;
c) intern, obligatoriu;
d) solicitat, intern, extern.

4. În dependenţă de sfera de activitate deosebim:

a) auditul instituțiilor financiare, auditul participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare,
auditul participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor;
b) auditul participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor, auditul general, auditul persoanelor ce
activează în bază de brevet de întreprinzător;
c) auditul general, auditul participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor, auditul
întreprinderilor business-ului mic;
d) auditul participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor, auditul general, auditul instituţiilor
financiare, auditul participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.

5. Auditul extern poate fi:

a) obligatoriu, la comanda entităţii economice;
b) solicitat, obligatoriu, impus de organele fiscale;
c) obligatoriu, solicitat;
d) nici una din afirmaţiile de mai sus nu sunt corecte.
6. Auditul solicitat se exercită la solicitarea:
a) proprietarului, entităţii economice concurente, organelor fiscale;
b) entităţii economice, proprietarului, Guvernului, angajatului entităţii;
c) instanţei de judecată, Casei Naţionale pentru Asigurări Sociale, proprietarului, comitetului
sindical;
d) entităţii economice, proprietarului, instanţei de judecată.

7. Companiile de audit nu prestează următoarele servicii:

a) planificarea activităţii de afaceri, auditul situaţiilor financiare, servicii de consultanţă juridică;
b) servicii privind impozitarea, servicii cu certificare, restabilirea evidenţei contabile;
c) ţinerea evidenţei contabile, îndeplinirea declaraţiilor fiscale, acordarea consultaţiei privind
legislaţia fiscală;
d) audit pentru confirmarea situațiilor financiare, ţinerea şi restabilirea evidenţei contabile,
elaborarea tehnologiilor avansate privind fabricarea produselor.

8. Verificările operaţionale de audit (evaluarea proiectelor elaborate de conducere) sunt

îndeplinite de către:
a) serviciile de consultanţă a societăților de audit;
b) auditorii interni ai companiei;
c) colaboratorii serviciului fiscal;
d) angajaţii Ministerului Finanţelor.

9. Bancherii, care analizează cererea pentru acordarea unui credit de la companiile ce

solicită împrumuturi mari, vor cere efectuarea auditului situaţiilor financiare deoarece:
a) ei sunt foarte departe de la oficiul central al companiei pentru a efectua auditul; b) situaţiile
financiare sunt prea complexe pentru ei;
c) consecinţa unei datorii dubioase nu este dorită;
d) vor să evite un conflict potenţial de interese dintre conducătorii companiei ce doresc să obţină
credite şi necesităţile bancherilor în situaţii financiare veridice.

10. Obiectivul auditului spre deosebire de obiectivul inspecţiei constă în:

a) identificarea, localizarea, evaluarea şi confirmarea lipsurilor activităţii economice plus
limitarea acestora;
b) depistarea erorilor şi fraudelor;
c) identificarea, localizarea şi evaluarea lipsurilor pentru înlăturarea acestora plus amenzile;
d) identificarea, evaluarea lipsurilor pentru intentarea dosarelor economice.
11. Specialiştii care efectuează auditul intern sunt responsabili faţă de:
a) părţile terţe;
b) conducerea entităţii;
c) conducerea subdiviziunii auditate;
d) personalul entităţii.

12. Auditul solicitat în societăţile pe acţiuni are loc la cererea:

a) adunării generale a acţionarilor;
b) în temeiul hotărârii instanţei judecătoreşti;
c) acţionarilor, care deţin 10% din acţiunile cu drept de vot;
d) sunt corecte răspunsurile la punctele b şi c.

13. Au dreptul auditorii în cazul desfăşurării activităţii de audit să obţină informaţia

necesară de la persoane terţe:
a) au dreptul sub orice formă prin care această informaţie poate fi primită;
b) au dreptul numai prin intermediul solicitării în scris de la aceste persoane;
c) nu au dreptul;
d) au dreptul cu permisiunea șefului echipei de audit.

14. Auditorul este:

a) persoană fizică care posedă patentă pentru desfăşurarea activităţii de audit;
b) persoană fizică care deţine certificat de calificare al auditorului;
c) persoană fizică care deţine diploma de absolvire a ciclului 1 și 2 a instituţiei superioare de
învăţământ;
d) persoană fizică care a activat în organele de control financiar de stat.

15. Auditul extern:

a) parte componentă a controlului intern, care este exercitat continuu;
b) este exercitat periodic, de obicei, la intervalul de un an;
c) este exercitat periodic, de obicei, la intervalul de un an de către o persoană terţă;
d) este efectuat de specialişti în contabilitate, control şi analiză; constituie o funcţie a conducerii
entităţii.

16. Auditul operaţional:

a) este efectuat pentru a determina dacă situaţiile financiare în ansamblu sunt prezentate în acord
cu anumite principii;
b) determină dacă entitatea auditată respectă anumite proceduri impuse de o autoritate
supraordonată;
c) evaluează informaţiile în luarea de decizii privind achiziţionarea unor mijloace fixe noi;
d) examinează acordurile contractuale cu creditorii pentru a se asigura că entitatea respectă
clauzele juridice.

17. Auditul de orientare reprezintă:

a) verificarea înregistrării operaţiunilor cu numerar şi gruparea corectă a acestora în situațiile
financiare;
b) auditul bazat pe determinarea riscului posibil ce poate apărea la efectuarea verificării;
c) acordarea serviciilor de consultanţă;
d) verificarea documentelor şi registrelor de evidenţă a decontărilor cu personalul.

18. Apariţia auditului în Republica Moldova este legată de:

a) creşterea semnificativă a riscului investiţiilor financiare;
b) apariţia şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă;
c) existenţa cazurilor de faliment al companiilor;
d) înșelăciunea din partea administraţiei entităţilor.

19. Auditul reprezintă:

a) verificarea independentă a situațiilor financiare sau a informaţiei financiare despre obiectul
verificat cu scopul formulării concluziei;
b) examinare independentă a situațiilor financiare anuale, a situațiilor financiare anuale
consolidate şi a altor informaţii, aferente acestora, ale entităţii auditate pentru exprimarea unei
opinii profesionale a auditorului asupra corespunderii lor, sub toate aspectele semnificative,
cerinţelor stabilite faţă de aceste rapoarte;
c) verificare independentă cu scopul exprimării opiniei asupra situațiilor financiare ale entității;
d) obţinerea şi aprecierea datelor obiective despre evenimentele şi activităţile economice prin
determinarea nivelului de corespundere faţă de criteriul respectiv şi prezentarea rezultatelor
utilizatorilor cointeresaţi.

20. Activitatea de audit reprezintă:

a) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii profesionale, executate pe bază
de contract, pentru exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare;
b) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii profesionale, executate pe bază
de contract, pentru organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile;
c) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii profesionale, pentru exprimarea
opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare;
d) activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii profesionale, executate pe bază
de contract, pentru efectuarea expertizei contabile.

21. Care din organizaţiile internaţionale sunt implicate în elaborarea Standardelor

Internaţionale de Audit:
a) Organizaţia Naţiunilor Unite;
b) Federaţia Internaţională a Contabililor;
c) Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;
d) Curtea Europeană a Drepturilor Omului.