UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul Administrarea Afacerilor

„Confirmat”
Şeful Departamentului Administrarea Afacerilor
Doctor în ştiinţe economice
Conferenţiar universitar
M. Jalencu
Testul 3

pentru examenul la specialitatea Business şi Administrare

disciplina „Managementul Afacerilor”
Subiectul 1. Cadrul legislativ al activității de antreprenoriat.
1.1 Descrieţi tipurile de agenţi economici după formele organizatorico-juridice.
3p.
1. Întreprinzătorul individual;
2. Societatea în nume colectiv;
3. Societatea în comandită;
4. Societatea cu răspundere limitată;
5. Societatea pe acţiuni;
6. Cooperativa de producţie;
7. Cooperativele de întreprinzător;
8. Întreprinderea de stat. Întreprinderea municipală.

Orice persoană care intenţionează să iniţieze o activitate economică trebuie să aleagă forma juridică
de organizare a viitoarei afaceri potrivită cu scopul întreprinzătorului, domeniile de activitate
preconizate, capitalul disponibil, cercul partenerilor etc.
Pentru a face o alegere, un viitor întreprinzător are de ales între două opţiuni principale de
organizare a viitoarei întreprinderi – persoana fizică sau persoana juridică.
Întreprinderea persoană fizică / Întreprinzătorul individual
Persoana fizică sau întreprinzătorul individual este persoana, individul, ca titular de drepturi şi de
obligaţii civile. Persoana fizică
are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul
înregistrării de stat acestei
activităţii.
Persoana fizică poate exercita activitate economică în una din următoarele forme:
1. întreprinzătorul individuală, abreviat Î.I. - este întreprinderea care aparţine cetăţeanului sau
membrilor unei familii.
2. Gospodăria ţărănească (de fermier) abreviat G.Ţ. - este un tip special de întreprindere
individuală care activează în agricultură
(Legea nr. 1353-XIV din 03.11.2000 „Privind gospodariile taranesti (de fermier)”
3. Patenta de întreprinzător este un certificat de stat ce atestă dreptul unei persoane fizice de a
desfăşura activitatea indicată în
patentă în decursul unei anumite perioade de timp. Genurile de activitate care pot fi desfăşurate în
baza patentei de întreprinzător
Sunt strict limitate prin lege (Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 „cu privire la patenta de
întreprinzător”).
2.1. Întreprinzătorul individual (Î.I.) este unul din cel mai răspândite tipuri de întreprindere în
sectorul IMM în R.M. Această formă de organizare a afacerii are următoarele caracteristici
principale:
• Drepturile şi obligaţiile întreprinderii sunt indivizibile de cele ale cetăţeanului –
persoană fizică. Patrimoniul întreprinderii se formează pe baza bunurilor cetăţeanului şi
este inseparabil de bunurile persoanele ale întreprinzătorului.
 • Persoana fizică care a fondat întreprinderea o administrează de sine stătător sau poate
încredinţa administrarea unui manager de întreprindere, în bază de contract.
• Venitul din activitatea întreprinzătorului individual este folosit la discreţia acestuia.
Impozitele şi alte plăţi obligatorii sunt achitate de întreprinzătorul individual în
corespundere cu reglementările existente pentru fiecare tip de obligaţie fiscală.
• Persoana fizică care a fondat întreprinderea răspunde în faţa creditorilor, pentru
obligaţiile întreprinderii cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform
legii, nu pot fi urmărite.
Conform art. 14 al Legii Nr. 845-XII din 03.01.1992 Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi:
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate
privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul
întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse
care nu sînt interzise de legislaţie.
În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de
fermier).
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual (introdus prin Legea
Nr.82-XVI din 29 martie 2007).
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este
inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului (în redacţia Legii Nr.82-XVI din 29
martie 2007).
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru
obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, înafară de acele bunuri care, conform legislaţiei
în vigoare, nu fac obiectul urmăririi (art. 27 Codul Civil al R.M. nr.1107-XV din 06.06.2002).
Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară
pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, înafară de acele bunuri care, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinzătorilor individuali este
reglementat de Legea nr. 220 – XVI din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor
juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile
ţărăneşti (de fermier) (introdus prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).
4. Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele
documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
5. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la
înfiinţarea întreprinderii, semnată de către
fondator (fondatori), incluzând:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul
cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului)
de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată; d) sediul întreprinderii; e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii; g) condiţiile reorganizării şi lichidării
întreprinderii.
În hotărârea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu
contravin legislaţiei în vigoare.
Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere
individuală" sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui fondator.
  Exemplu
Cetăţeanul A. a înregistrat o întreprindere individuală – un mic magazin. Cetăţeanul A.
dispune de toate veniturile rezultate din activitatea magazinului şi răspunde pentru toate
obligaţiile legate de această activitate.
În cazul în care cetăţeanul A. va lua un credit bancar pentru procurarea mărfurilor sau construirea
magazinului şi va avea datorii la acest credit, atunci banca ar putea urmări bunurile
cetăţeanului A., adică ar putea cere vânzarea acestor bunuri, chiar dacă ele nu au nimic
comun cu activitatea magazinului.
Dacă cetăţeanul A. va lua bani cu împrumut pentru interesele familiei sale şi nu va întoarce datoria,
atunci creditorul va putea urmări mărfurile şi magazinul pentru a-şi recupera banii daţi cu
împrumut.
2.2. Întreprinderea persoană juridică
 Întreprinderea persoană juridică este o organizaţie creată de una sau mai multe persoane, un
subiect de drept independent care
activează conform unor norme şi principii stabilite de lege pentru fiecare tip de organizaţie.
Conform Legii nr. 845-XII din 03
ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, capitolul III, Codul Civil al R.M. nr
1107-XV din 6 iunie 2002,
capitolul II, activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-
juridice:
• Societate cu răspundere limitată, abreviat S.R.L. (art.145-155 Cod civil);
• Societate pe acţiuni, abreviat S.A. (art.156-art.170 Cod civil);
• Cooperativă de producţie şi cooperativă de întreprinzător (art.171-art.178 Cod civil);
• Societate în nume colectiv (art.121-art.135 Cod civil);
• Societate în comandită (art.136-art.144 Cod civil);
• Întreprindere de stat şi întreprindere municipală (art.179 Cod civil) .
Principalele caracteristici ale întreprinderii cu statut de persoană juridică sunt următoarele:
Întreprinderea persoană juridică are patrimoniu propriu format din depunerile persoanelor care au
fondat-o şi din bunurile
dobândite în procesul activităţii. Întreprinderea răspunde pentru obligaţii doar cu patrimoniul său.
Drepturile şi obligaţiile întreprinderii persoană juridică sunt exercitate în nume propriu, independent
de cele ale persoanelor care
au fondat-o. Întreprinderea nu răspunde pentru obligaţiile persoanelor care au fondat-o. Persoanele
care au fondat întreprinderea nu
răspund pentru obligaţiile acestei întreprinderi.
Caracteristicile principale ale societăţii cu răspundere limitată (S.R.L.)
 Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) este cel mai răspândit tip de societate comercială în
sectorul ÎMM. Activitatea acestui tip de întreprindere este reglementată de normele Codului
civil şi o lege specială - Legea 135/14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată
//Monitorul Oficial 127-130/548, 17.08.2007/.
Elementele esenţiale ale acestui tip de întreprindere sunt:
asociaţii
capitalul social şi capitalul de rezervă
sistemul organelor de administrare.
 
Adunarea generală a asociaţilor este organul suprem al S.R.L. care se convoacă în şedinţe
ordinare (cel puţin o dată pe an) şi extraordinare (la necesitate). De competenţa exclusivă a
adunării generale a asociaţilor ţine adoptarea deciziilor cu privire la astfel de chestiuni cum ar
fi: modificarea şi completarea actului de constituire sau adoptarea lui în redacţie nouă;
modificarea capitalului social; desemnarea membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului şi
revocarea acestora înainte de termen; aprobarea bilanţului contabil anual şi repartizarea între
asociaţi a beneficiului; formarea fondurilor societăţii; reorganizarea sau lichidarea societăţii
etc.
 
Asociatul unic al S.R.L are drepturile şi obligaţiile ce-i revin adunării generale a asociaţilor.
Deciziile asociatului unic sînt întocmite în scris, după caz.
 
Consiliul S.R.L poate fi creat dacă actul de constituire prevede acest organ de administrare. Modul
de formare şi funcţionare a consiliului şi competenţa consiliului sînt stabilite în actul de
constituire. Consiliul nu poate exercita atribuţiile atribuite prin lege adunării generale a
asociaţilor.
 
Administratorul S.R.L este desemnat de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul S.R.L.,
dacă actul de constituire prevede aceasta. Administrator poate fi unul din asociaţi sau o
persoană terţă. Administratorul poate fi eliberat oricând cu sau fără motiv. Administratorul
exercită actele de gestiune conform scopurilor prevăzute în actul de constituire şi hotărârile
adunării generale a asociaţilor şi reprezintă S.R.L. fără procură în raporturile cu organele
statului, cu partenerii de afaceri şi în instanţele de judecată. Administratorul poartă răspundere
materială deplină pentru daunele pricinuite de el societăţii, inclusiv pentru plăţile ilegale
făcute asociaţilor.
 
Cenzorul S.R.L. exercită controlul asupra gestiunii societăţii şi a acţiunilor administratorului. Dacă
numărul asociaţilor este mai mare de 15, desemnarea cenzorului este obligatoare. Societatea
poate să desemneze un auditor independent în locul cenzorului. Timp de trei ani de la data
întocmirii actului de control, cenzorul răspunde pentru daunele cauzate societăţii prin
executarea inadecvată a obligaţiilor ce îi revin prin care au fost aduse prejudicii societăţii.
 
Capitalul social al S.R.L. este constituit din aporturile asociaţilor în bani sau în natură pentru a pune
baza economică a unei afaceri. Mărimea minimă a capitalului social al S.R.L. este stabilită
prin lege şi constituie 5400 lei. Aporturile asociaţilor în capitalul social pot fi depuse în:
bani numerar şi/sau bunuri evaluate în bani (afară de bunuri consumptibile).
 
Capitalul social al S.R.L. este divizat în părţi sociale – fracţiuni egale cu cuantumul aportului
fiecărui asociat. Partea socială trebuie să se împartă fără rest la o unitate exprimată în lei.
Fiecare un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot. În dependenţă de numărul
asociaţilor, sunt posibile mai mult variante de divizare a capitalului social:
 
o singură persoană fizică sau juridică şi în acest caz va fi un singur asociat care va deţine 1 (una)
parte sau 100% capital social
mai multe persoane fizice şi / sau juridice şi în acest caz vor fi mai mulţi asociaţi care vor deţine
câte o cotă în capitalul social conform acordului dintre asociaţi.
Numărul de asociaţi în S.R.L. nu poate fi mai mare de 50. Numărul asociaţilor este determinat în
fiecare caz în dependenţă de planurile de afaceri şi potenţialul financiar al fiecărui asociat.
Trebuie să avem în vedere, că mărimea părţii sociale determină numărul de voturi ale
asociatului, iar adoptarea unor decizii în procesul de administrare a S.R.L. necesită un anumit
număr de voturi. Principiile adoptării deciziilor sunt stabilite în actul de constituire al S.R.L.
conform prevederilor legii: unanim (100%) sau cel puţin ¾ (75%) sau cel puţin jumătate din
voturi. Respectiv, modul în care este repartizat capitalul social va determina eficienţa
administrării S.R.L. În varianta 1, spre exemplu, dezacordul oricărui din cei doi asociaţi poate
bloca adoptarea deciziilor pentru care este necesar votul unanim sau ¾ (75%) din voturi. În
variantele 2 şi 4, asociatul care deţine 75% poate adopta decizii importante la adunarea
generală a asociaţilor, indiferent de poziţia altor asociaţi, afară de deciziile pentru care legea
cere vot unanim.
 Partea socială a asociatului S.R.L. este un drept patrimonial care poate fi evaluat în bani şi poate fi
obiect al actelor juridice civile ca şi oricare alt bun:
 Partea socială a unui soţ în S.R.L. este proprietate comună în devălmăşie a soţilor.
 Asociatul unei S.R.L. poate înstrăina liber partea sa socială sau o fracţiune a părţii sociale rudelor,
altor asociaţi şi societăţii, precum şi terţelor persoane. Actul juridic de înstrăinare a părţii
sociale se autentifică notarial.
 Creditorii asociatului pot urmări partea lui socială (cota) în S.R.L. în temeiul unui titlu executoriu
dacă datoria nu poate fi achitată din contul altor bunuri ale asociatului. Însă, în acest caz nu are
loc urmărirea bunurilor ce aparţin S.R.L.
  Asociatul poate fi exclus din S.R.L. numai prin hotărâre judecătorească dacă: a) asociatul nu a
vărsat integral aportul subscris în termenul acordat suplimentar sau b) asociatul, fiind administrator,
comite fraudă în dauna societăţii. După repararea prejudiciului cauzat, asociatului exclus i se
restituie valoarea contabilă a părţii sociale, dacă judecata nu decide altfel.
Capitalul de rezervă al S.R.L. trebuie format în mod obligatoriu în mărime de cel puţin 10% din
capitalul social. Capitalul de rezervă poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor sau
pentru majorarea capitalului social. Capitalul de rezervă se formează prin vărsăminte anuale în
proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net al S.R.L.
 
Beneficiul (profitul) S.R.L. este format după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii şi se
distribuie asociaţilor S.R.L. proporţional cu cota în capitalul social, în baza deciziei adunării
generale a asociaţilor. În anumite condiţii, prevăzute de lege, asociaţii nu pot adopta hotărîrea
privind distribuirea beneficiului: dacă valoarea activelor nete va fi mai mică decît suma
capitalului social şi a capitalului de rezervă; starea de insolvabilitate (faliment) etc.
Descrierea societăţii pe acţiuni (S.A.)
 Societatea pe acţiuni, abreviat S.A., este societatea comercială al cărei capital social este divizat în
acţiuni ( Legea nr. 1134-XIII din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni). Acest tip de
societăţi sînt de obicei constituite pentru afaceri cu un număr mare de fondatori (acţionari); cu
planuri pe viitor de a mări capitalul social prin emisia pachetelor noi de acţiuni sau/şi atragerea
acţionarilor noi; pentru afaceri mari în anumite domenii specifice de activitate (de exemplu pe
pieţele financiare).
Societatea pe acţiuni are asemănări cu S.R.L. în care capitalul social este împărţit în părţi sociale.
Însă, aceste două tipuri de societăţi se deosebesc esenţial după alte criterii, în special după
modul în care are loc emiterea şi circulaţia (vânzarea-cumpărarea) acţiunilor, care sunt valori
mobiliare (hârtii de valoare). Comisia Naţională a Pieţei Financiare este un organ special
desemnat cu atribuţii de a supraveghea activitatea societăţilor emitente care folosesc acţiunile
drept instrumente de atragere a noi şi noi investiţii financiare.
 
Avantajele şi dezavantajele unor forme organizatorico – juridice a întreprinderilor.
 Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au, în principiu, aceleaşi
drepturi şi obligaţii civile. Nu am putea vorbi, spre exemplu, despre avantajele sau
dezavantajele în ce priveşte relaţiile întreprinderii cu partenerii de afaceri sau cu autorităţile
publice. Există, totuşi, unele criterii după care am putea evidenţia anumite particularităţi în
activitatea întreprinderilor în dependenţă de forma juridică de organizare care, convenţional, ar
putea fi calificate drept avantaje sau dezavantaje. Pentru a ilustra mai bine aceste deosebiri
vom compara Întreprinderea individuală (Î.I.) şi Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.).
Î.I.
avantaj
Nu este necesar un capital iniţial minim şi nu sunt restricţii privind bunurile care sunt puse la baza
afacerii. Nu există cerinţe privind formarea unui capital de rezervă.
avantaj
Administrarea este simplă şi eficienţa ei depinde de fondator (proprietar) care poate efectua
administrarea de sine stătător sau poate încheia un contract cu un manager.
dezavantaj
Răspundere civilă nelimitată. Fondatorul răspunde pentru obligaţiile întreprinderii cu tot
patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.
S.R.L.
avantaj
Răspundere civilă limitată. Întreprinderea răspunde pentru obligaţii doar cu patrimoniul său
propriu, iar asociaţii nu răspund pentru obligaţiile întreprinderii.
dezavantaj
Administrarea este destul de formalizată şi complicată. Eficienţa administrării depinde de mai
mulţi factori (numărul de asociaţi; ponderea fiecărui asociat în capitalul social etc.).
dezavantaj
Este necesar un capital iniţial minim. Legea stabileşte modul în care banii şi bunurile pot fi depuse
în capitalul social. S.R.L. este obligată să formeze şi un capital de rezervă.
După cum vedem, principalul avantaj al activităţii unei S.R.L. este riscul minim pentru fondatorii
afacerii, deoarece în caz de eşec financiar, întreprinderea va răspunde doar cu acel patrimoniu care-i
va aparţine. Pe de altă parte, însă, administrarea afacerii în S.R.L. este destul de costisitoare pentru
că cere cunoaşterea şi respectarea unor reglementări destul de complexe atât de ordin juridic, cît şi
de ordin financiar, ceea ce înseamnă că asociatul trebuie să aibă cunoştinţe destul de largi sau va
trebui să recurgă frecvent la servicii de consultanţă cu plată.

Dimpotrivă, administrarea activităţii unei Î.I. este mai simplă, dar riscul financiar este mai mare
pentru că fondatorul va răspunde nelimitat cu toate bunurile sale şi acestui risc ar putea fi expuse
bunurile întregii familii. În anumite condiţii acest risc ar putea fi evitat sau minimalizat dacă, spre
exemplu, până a porni afacerea fondatorul va separa bunurile sale de bunurile altor membri ai
familiei şi astfel îşi va asuma de unul singur succesul şi riscurile viitoarei afaceri. Între soţi separarea
bunurilor are loc în baza contractului matrimonial încheiat până sau în timpul căsătoriei.
 
1.2 Stabiliţi etapele inregistrării unei firme și pachetul de documente necesar
pentru înregistrarea business-ului. 5p.

Înregistrarea unei afaceri se realizează la Camera Înregistrării de Stat și la oficiile ei teritoriale. În

scopul simplificării procedurilor de inițiere a afacerii, la Camera Înregistrării de Stat a fost
creat ghișeul unic, care îi permite întreprinzătorului, pe lângă perfectarea documentelor de
înregistrare, verificarea denumirii și confecționarea ștampilei, să se pună în evidența electronică a
Casei Naționale de Asigurări Sociale și a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, să obțină
codurile statistice și cel fiscal.

Procesul de înregistrare se finalizează cu primirea certificatului de înregistrare, a actelor de

constituire și a ștampilei. Informații mai ample privind alegerea formei organizatorico-juridice și
procesul de înregistrare vor fi prezentate în următoarele articole.
Simpla înregistrare a afacerii și obținerea certificatului de înregistrare nu permit întreprinzătorului să
înceapă activitatea, deoarece există o serie de proceduri obligatorii a fi parcurse, care sunt specificate
în figura de mai jos și reflectă etapele de deschidere a unei afaceri de la zero în Republica Moldova:
1. Punerea în evidența fiscală.

Deși Camera Înregistrării de Stat prezintă organului fiscal, o dată la 3 zile, informația privind
atribuirea numărului de identificare de stat, întreprinzătorul trebuie să se pună personal în
evidența Inspectoratului Fiscal de Stat teritorial pe a cărui rază întreprinderea își are sediul.
Numărul de identitate indicat în certificatul de înregistrare reprezintă și codul fiscal al
întreprinderii.

Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial deschide pentru fiecare întreprindere un Dosar personal,
care conține copiile actelor de constituire și a certificatului înregistrării de stat; date despre
fondatorul, conducătorul și contabilul-șef (numele, prenumele, data, anul nașterii, adresa și
informația de contact, datele documentului ce atestă identitatea), precum și alte acte necesare
organului fiscal.

În cazul în care își schimbă sediul din raza de activitate a Inspectoratului Fiscal de Stat
 teritorial unde se află în evidență, contribuabilul este obligat să depună cererea de transmitere
a dosarului la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial de la noul sediu.
2. Înregistrarea în calitate de plătitor al contribuțiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii se efectuează la oficiul teritorial al Casei Naționale de Asigurări Sociale.
3. Înregistrarea în calitate de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistență
medicală se realizează la agenția teritorială a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.
4. Deschiderea contului bancar.

Indiferent de forma organizatorico-juridică, toate întreprinderile sunt obligate să păstreze

mijloacele bănești la bancă, prin deschiderea contului bancar. Întreprinzătorul poate deschide
mai multe conturi, atât în lei moldovenești, cât și în valută străină, în orice bancă din țară.

Deși, deseori, criteriul de bază în alegerea băncii unde va fi deschis contul bancar este
apropierea acesteia de oficiul întreprinderii, nu întotdeauna aceasta este varianta optimă.
Înainte de a lua decizia respectivă, antreprenorul ar trebui să adune și să analizeze
următoarele informații: serviciile prestate de bancă, tarifele practicate pentru deservire,
rapiditatea transferurilor, credibilitatea băncii, reputația băncii în comunitate. Numai după
vizitarea oficiilor mai multor bănci, după discuții cu personalul, cu clienții acestora poate fi
luată o decizie referitoare la contul bancar.

Pentru deschiderea unui cont curent este necesară prezentarea următoarelor documente:
o Cererea de deschidere a contului, semnată de conducătorul și de contabilul-șef al
întreprinderii;
o Fișa cu specimenele de semnături și amprenta ștampilei legalizată notarial (2
exemplare);
o Certificatul de atribuire a codului fiscal, emis de Inspectoratul Fiscal de Stat
(originalul și copia);
o Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice sau din Registrul de stat al
întreprinzătorilor individuali (în cazul întreprinderii individuale), eliberat de Camera
Înregistrării de Stat (originalul sau copia legalizată notarial);
o Certificatul de înregistrare a întreprinderii, eliberat de Camera Înregistrării de Stat,
sau alte documente care confirmă înregistrarea de stat conform legislației în vigoare
(originalul și copia);
 o Documentele de constituire (statutul, contractul de constituire etc.) (originalele și
copiile); - copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru
deschiderea contului;
o Actul sau copia actului, legalizată notarial, care atestă împuternicirile persoanei de a
deschide contul (în cazul deschiderii contului de către persoana împuternicită);
o Alte documente la cererea băncii.
5. Obținerea licenței.

Conform legislației Republicii Moldova, practicarea a circa 50 de genuri de activitate se

realizează numai în baza licenței. De aceea, la etapa lansării în afacere, întreprinzătorul
trebuie să studieze Legea privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător,
pentru a stabili dacă activitatea pe care dorește s-o desfășoare necesită sau nu obținerea
licenței, și să întreprindă acțiunile necesare pentru obținerea acesteia.

Licența pentru practicarea unui anumit gen de activitate reprezintă un act administrativ care
atestă capacitatea și dreptul titularului de a desfășura, pentru o perioadă stabilită, genul de
activitate indicat în aceasta, cu respectarea obligatorie a condițiilor de licențiere.

Autoritatea publică centrală abilitată cu elaborarea, aplicarea și monitorizarea politicii de stat

în domeniul licențierii este Camera de Licențiere. Camera de Licențiere eliberează licență
pentru circa 39 de domenii de activitate, printre care: activitatea de audit; fabricarea,
păstrarea și comercializarea angro a berii; transportul auto de călători în folos public;
proiectarea plantațiilor pomicole, bacifere și viticole; producerea și/sau comercializarea
semințelor, materialului de înmulțire și săditor; construcțiile de clădiri și/sau construcțiile
inginerești; acordarea asistenței medicale; activitatea farmaceutică veterinară și/sau asistența
veterinară; activitatea de turism etc.

Pentru celelalte genuri de activitate, licența se eliberează de instituțiile specializate, de

exemplu de către:
o Banca Națională a Moldovei – activitatea instituțiilor bancare și a unităților de
schimb valutar;
 o Comisia Națională a Pieței Financiare – activitatea în domeniul asigurărilor
(reasigurărilor); activitatea birourilor istoriilor de credit, a asociațiilor de economii și
împrumut etc.;
o Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică – importul și comercializarea
cu ridicata și/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei și/sau a gazului lichefiat la
stațiile de alimentare; producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei
electrice etc.;
o Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia
Informației – prestarea serviciilor de telefonie fixă și/sau mobilă; transmisiuni de
date; furnizarea serviciului de acces la Internet; servicii de programe audiovizuale
etc.;
o Consiliul Coordonator al Audiovizualului – activitatea studiourilor TV (eter și
satelit), a posturilor de radio, a distribuitorilor de servicii de emisie prin cablu.

Termenul de valabilitate a licenței și mărimea taxei pentru obținerea licenței sunt stipulate în Legea
privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și prin legile care reglementează
activitatea licențiată respectivă.
Termenul de valabilitate și taxa pentru licențierea unor genuri de activitate
Termenul de Cuantumul
Genul de activitate
valabilitate, ani taxei, lei
Activitatea de audit 5 2500
14% din costul
Activitatea în domeniul jocurilor de noroc:
total anunțat al
organizarea 1
biletelor
și desfășurarea loteriilor momentane
de loterie
Importul și comercializarea angro a berii importate 1 40000
Fabricarea și/sau păstrarea, comercializarea
3 20000
angro a berii
Transportul auto de călători în folos public 5 2500
Activitatea de turism 5 2500

Pentru obținerea licenței, conducătorul întreprinderii sau persoana împuternicită de acesta depune la
autoritatea de licențiere declarația de eliberare a licenței, la care anexează copia certificatului de
înregistrare de stat a întreprinderii și alte documente suplimentare, în conformitate cu prevederile
actelor legislative ce reglementează activitatea licențiată pentru care se solicită licența.

În cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării declarației, autoritatea competentă adoptă o
decizie privind eliberarea licenței sau respingerea declarației, comunicând solicitantului decizia
adoptată. În cazul unui răspuns nefavorabil, întreprinzătorul poate depune o nouă declarație după
înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declarației precedente.

Licența se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la data prezentării documentului ce confirmă

achitarea taxei de eliberare a licenței.
6. Obținerea autorizațiilor.

Pentru desfășurarea activității este necesară și obținerea unor autorizații, așa ca:
o Autorizația de funcționare a unităților comerciale și de prestare a serviciilor
sociale, care este eliberată de Primărie și legalizează amplasamentul afacerii. Pentru
autorizația respectivă întreprinzătorul achită taxa trimestrial, până în ultima zi a lunii
imediat următoare după trimestrul gestionar. Fiind o taxă locală, mărimea ei este
stabilită de administrația publică locală, iar valoarea maximă este reglementată în
titlul VII al Codului fiscal – Taxele locale.
o Autorizația sanitară de funcționare, care este eliberată de Centrul de Medicină
Preventivă și confirmă faptul că activitatea desfășurată de deținătorul acesteia
corespunde integral prevederilor cerințelor sanitaro-epidemiologice în vigoare.
Pentru eliberarea autorizației respective nu se percepe taxă, însă se achită plata pentru
testele de laborator.
o Autorizația de prevenire și stingere a incendiilor la exploatarea construcțiilor,
obiectivelor, care este eliberată de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor
Excepționale, cu avizul de la serviciul pompieri referitor la respectarea cerințelor
antiincendiare.
o Autorizația de construire, în cazul construcției etc.
Pe lângă formalitățile sus-menționate, întreprinzătorului îi revine sarcina să întreprindă o serie de
activități legate de organizarea nemijlocită a afacerii:
 Alegerea amplasamentului afacerii (încăperile pot fi construite, procurate sau închiriate);
 Pregătirea spațiilor, procurarea sau închirierea echipamentului și instalarea acestuia;
 Stabilirea relațiilor cu furnizorii;
  Recrutarea și selectarea personalului;
 Promovarea afacerii.
Numai după parcurgerea acestor etape întreprinzătorul își poate începe activitatea.
1.3. Formulaţi factura fiscală, ţinând cont că dispunem de următoarea informaţie:
1. Furnizorul - SRL „Domniţa” – producător,
2. Cumpărător – ÎI „Plămădeală”
3. Produsul – Cartofi RM
4. Cantitatea – 1000 kg.
5. Preţul unitar a 1kg cu TVA – 7 lei/kg
De calculat: preţul unitar fără TVA, cota TVA, suma mărfii fără TVA, suma TVA şi suma
totală cu TVA. - 7p.

1.3. Formulaţi factura fiscală, ţinând cont că dispunem de următoarea informaţie:

1. Furnizorul - SRL „Domniţa” – producător,
2. Cumpărător – ÎI „Plămădeală”
3. Produsul – Cartofi RM
4. Cantitatea – 1000 kg.
5. Preţul unitar a 1kg cu TVA – 7 lei/kg
De calculat: preţul unitar fără TVA, cota TVA, suma mărfii fără TVA, suma TVA şi suma totală
cu TVA. - 7p.
Data eliberării/data livrării Foaia de parcurs S____ N________ Data_________
09.11.2020/09.11.2020 Transportator c.f/Nr TVA
Furnizor SRL „Domniţa” c.f/Nr TVA
Cumpărător ÎI „Plămădeală” c.f/Nr TVA
Delegație Data_______ Delegatul Documente anexate
Punct încăracea Punct descărcare Redirijări
Denumire Unitate Cantitate Preț Valoare Cota Sum Valoarea Altă Tip Numă Mas
a mărfii a de a unita a totală TV a mărfuril informați ambala r a
măsură mărfurilo r fără A % total or e j lucori brut
r fără TVA ăa ă
TVA TVA
Cartofi Kg 1000 6,4 6440 8% 560 7000

Subiectul 2. Eficacitatea şi eficienţa businessului.

2.1 Identificaţi noţiunea de eficienţă şi eficacitate a businessului. 3p.

Eficacitatea - reprezintă măsura în care o activitate satisface o necesitate, realizează un obiectiv,
îndeplineşte o funcţie.
Spre exemplu, eficacitatea unei şcoli este dată de gradul în care profesorii reuşesc să transmită
cunoştinţele necesare elevilor.Eficacitatea unei activităţi poate fi pozitivă (activitatea avută în vedere
e realizată într-o oarecare măsură), nulă (o activitate de propagandă nu convinge pe nimeni, de
exemplu) sau negativă (prin activitatea respectivă se obţin efecte contrare celor urmărite). În
concluzie, eficacitatea este o caracteristică a funcţiilor organizaţiei (şi, în particular, a funcţiilor
conducerii), indicînd gradul de realizare, măsurat prin efecte, a acestora.
Eficienţa - semnifică măsura rezultatelor unei activităţi prin raportare la eforturile făcute în timpul
desfăşurării activităţii respective. În sens general, a fi eficient înseamnă a face un lucru cît mai bine
cu costuri cît mai reduse.

2.2 Stabiliţi cîteva modalităţi de creştere a eficienşei şi eficacităţii businessului autohton la

etapa actuală. 5p
Pentru a îmbunătăți eficacitatea, companiile trebuie să preia inițiativa de a oferi o analiză detaliată
a performanței, detaliind punctele slabe ale angajatului printr-o critică constructivă. Managerii
trebuie să își facă un scop din a aborda eficacitatea și de a explica modul în care performanța unui
angajat afectează compania în ansamblu. Pentru a evita crearea unui mediu de lucru plin de angajați
ineficienți, companiile trebuie să angajeze persoane de înaltă performanță. Acest lucru se poate
realiza prin eliminarea candidaților la nivelul de recrutare. Angajații sunt, adesea, ineficienți,
deoarece nu le pasă de munca lor sau pentru că nu posedă abilitățile necesare pentru a-și adduce
contribuția. Prin intervievarea candidaților, solicitarea de referințe și efectuarea de teste, companiile
pot aduce angajați cu abilități mai potrivite pentru a-și desfășura activitatea la un nivel înalt.
Îmbunătățirea eficienței
Angajații și managerii sunt adesea ineficienți, deoarece nu știu cum să fie eficienți sau nu dispun de
instrumentele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile corespunzător. Una dintre modalitățile de
îmbunătățire a eficienței este întâlnirea dintre manageri și angajați, pentru a defini mijloacele de
implementare a eficienței la locul de muncă. O altă soluție ar fi solicitarea opiniilor cu privire la ceea
ce lipsește la locul de muncă.
De exemplu, o companie mică, care nu dispune de un sistem de e-mail pentru angajați, împiedică
managerii să comunice eficient cu angajații.

2.3 Studiu de caz: Să se afle volumul de marfă angro achiziţionat şi rentabilitatea unei firme
comerciale în urma realizării produselor în sumă de 105800 lei, ştiind că sursa de venit
(adaosul comercial este de 30% la volumul de marfă angro achiziţionat) , iar cheltuielile în
urma comercializării constituie 68 % din volumul sursei de venituri.- 7p.

Problema:

1.Circulatia marfurilor=105800
2.Adaos comercial=30 % din 105800=31740
3.Cheltueli= 68 % din 31740=21583.2

Rezolvare :

1.Profit=venituri(adaos comercial)-cheltueli
31740-21583.2=10156.8 lei
2.Rentabilitatea=Profit/circulatia marfurilor x 100%
(21583.2/105800)*100%=9.6%

3.Volumul de marfa achizitionata angro=circulatia marfurilor-cheltueli-adaos comercial

105800-21583.2-31740=52476.8

Raspuns:

Rentabilitatea =9.6%
Volumul de marfa achizitionat angro=52476,8lei.