Teste grila

1. Doua din urmatoarele elemente ar trebui incluse în scrisoarea de angajament:

1. Obiectivul şi scopul auditului
2. Rezultatele auditurilor precedente
3. Responsabilitatea managementului
4. Necesitatea menţinerii scepticismului profesional
a. 1 şi 2 b. 1 şi 3 c. 2 şi 4 d. 3 şi 4

2. Care două din urmă toarele afirmații cu privire la utilizarea procedurilor analitice
în timpul etapei de planificare a auditului sunt corecte?
1. Procedurile analitice sunt utile atunci câ nd se formează o concluzie
generală cu privire la conformitatea situațiilor financiare cu cadrul de
raportare financiară
2. Procedurile analitice pot fi folosite pentru a obține probe de audit
relevante și de încredere
3. Procedurile analitice pot ajuta la identificarea riscurilor de denaturare
semnificativă
4. Procedurile analitice pot ajuta la identificarea tranzacțiilor neobișnuite și
evenimente
a. 1 şi 2 b. 2 şi 3 d. 2 şi 4

3. Auditul situațiilor financiare ale companiei ALFA pentru anul încheiat la 31

Decembrie 2019 a fost finalizat; raportul de audit și situațiile financiare au fost
semnate, dar nu au fost încă emise. Directorul financiar al companiei ALFA tocmai
a informat echipa de audit că a primit o notificare că o creanţă semnificativă a
devenit irecuperabilă , iar compania ALFA nu va mai putea încasa sumele care îi
sunt datorate. Ce acțiuni, dacă este cazul, ar trebui să întreprindă auditorul?
a. Nu sunt necesare alte acţiuni deoarece situaţiile financiare şi raportul de
audit au fost deja semnate;
b. Auditorul va solicita managementului să ajusteze situaţiile financiare, va
verifica ajustă rile efectuate şi va emite un nou raport de audit;
c. Va solicita managementului ajustarea situaţiilor financiare fă ră a modifica
raportul de audit
d. Va solicita managementului raportarea acestui eveniment în situaţiile
financiare ale exerciţilui financiar urmă tor (2020), fă ră a modifica
situaţiile financiare şi raportul de audit deja semnate

4. În cazul in care un auditor concluzionează ca există îndoieli substanțiale cu privire

la capacitatea unui client de audit de a-şi continua activitatea pentru o perioadă
rezonabilă de timp, responsabilitatea auditorului este de a:
a. emite o opinie cu rezerve sau negativă , în funcție de pragul de
semnificație, datorită efectelor posibile asupra situațiilor financiare.
b. lua în considerare caracterul adecvat al dezvă luirii despre posibila
incapacitatea clientului de a continua activitatea
 c. de a raporta comitetului de audit al clientului sau conducerii ce elemente
pot fi ajustate.
d. să emită un nou raport pentru anul precedent și adauge un paragraf care
se referă în mod special la îndoielile privind continuitatea activită ţii;

5. Declarațiile managementului privind existența (apariția) se referă la:

a. Faptul că activele, datoriile, capitalurile proprii există la data întocmirii
situațiilor financiare întrucâ t operațiunile prezentate în situațiile
financiare s-au produs cu adevă rat;
b. Includerea în situațiile financiare a tuturor operațiunilor și tranzacțiilor
efectuate de entitate;
c. Faptul că activele sunt proprietatea entită ții sau sunt închiriate (leasing
financiar), constituind drepturile ecesteia la data elaboră rii situațiilor
financiare;
d. corectitudinea însumă rii, diviză rii, descrierii, dezvă luirii elementelor din
situațiile financiare
e. Faptul că activele, datoriile, capitalurile proprii prezentate în situațiile
financiare au apă rut ca urmare unor operațiuni derulate de entitate;

6. Datoriile că tre furnizori declarate în soldul contului 401 – „Furnizori” au rezultat pe

baza unor achiziții reale de bunuri sau servicii necesare entită ții, reprezintă o declarație
a managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvă luire;

7. Rulajul creditor al contului 4111 – „Clienți” constituie o declarație a managementului

entită ții că toate operațiunile de vâ nzare au fost înregistrate reprezintă o declarație a
managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvă luire;

8. Declarația falsă privind existența înseamnă :

a. Supraevaluarea conturilor
b. Subevaluarea conturilor
c. Nu are nici un impact asupra conturilor
d. supraevaluarea rezultatelor financiare;
e. subevaluarea rezultatului fiscal
9. Înregistrarea în contul mă rfuri a unei cumpă ră ri fictive reprezintă o încă lcare a
afirmației managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvă luire;

10. Neînregistrarea în contul mă rfuri a unei cumpă ră ri reprezintă o încă lcare a afirmației
managementului privind:
a. existența;
b. exhaustivitate;
c. evaluare;
d. drepturi și obligații;
e. prezentare și dezvă luire;

11. Dacă operațiunea de achiziție de la furnizorul X a fost înregistrată în fișa analitică a

furnizorului Y, înseamnă o încă lcarea a obiectivului:
a. realitatea (existenta)
b. exhaustivitatea
c. corecta inregistrare în perioada corecta
d. evaluare corecta
e. intocmirea corecta a SF

12. Conform ISA, riscul de nedectare este:

a. riscul ca o procedură de fond a auditorului financiar să nu
detecteze o informație eronată semnificativ în mod individual sau
cumulată cu altă informație
b. riscul ca o declarare eronată , ce ar putea apă rea în soldul unui cont
sau într-o categorie de tranzacţii să nu poată fi prevenită sau
detectată şi corectată de sistemul contabil şi de sistemul de control
intern.
c. susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de
tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi semnificative
individual sau atunci câ nd sunt cumulate cu informaţii eronate din
alte solduri sau tranzacţii, presupunâ nd că nu au existat controale
interne adiacente.
d. susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de
tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi semnificative
individual sau cumulate cu informaţii eronate din alte solduri sau
tranzacţii, presupunâ nd că au existat controale interne adiacente
e. riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate,
atunci câ nd situaţiile financiare conţin informaţii eronate
semnificative
13. Din punctul de vedere al auditorului informaţiile sunt semnificative
a. dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile
economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare
b. dacă au o valoare suficient de mare pentru a putea influența deciziile
utilizatorilor de situații financiare;
c. dacă omisiunea sau declararea lor eronată afectează modul în care sunt
derulate operațiunile de exploatare ale întreprinderii;
d. dacă au o valoare suficient de mare care să necesite prezentarea lor
separată în situațiile financiare;
e. dacă mă rimea lor este semnificativă în raport cu valoarea totală a activului
bilanțier.

14. Care din urmă toarele afirmaţii este adevă rată ?

a. cu câ t evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată , cu atâ t mai
multe probe de audit trebuie să obţină auditorul din utilizarea
performantă a procedurilor de fond
b. nu se poate stabili nici o legă tură intre nivelul riscului inerent şi de control
şi probele de audit;
c. dacă riscul de control este evaluat ca fiind redus, auditorul nu va mai testa
nivelul riscului inerent.

15. Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunză toare atunci câ nd situaţiile
financiare sunt denaturate în mod semnificativ este cunoscut ca:
a. Risc de nedetectare;
b. Risc de audit;
c. Risc inerent.
d. Risc de denaturare
e. Risc de denaturare semnificativă

16. Testele sau procedurile de fond reprezintă :

a. teste efectuate cu scopul detectă rii erorilor seminificative care afectează
situaţiile financiare
b. verifică ri asupra sistemului contabil şi de control intern prin care se
evaluează riscul de control
c. evaluă ri ale informaţiilor financiare efectuate prin intermediul unui studiu
al relaţiilor plauzibile dintre datele financiare si nefinanciare.
d. Verifică ri ale informațiilor financiare efectuate prin intermediul
confirmă rilor cu terții;
e. verifică ri asupra managementului entită ții prin care se evaluează riscul
inerent;
17. Proba de audit reprezintă
a. teste efectuate cu scopul detectă rii erorilor seminificative care afectează
situaţiile financiare;
b. verifică ri asupra sistemului contabil şi de control intern prin care se
evaluează riscul de control
c. întreaga informaţie utilizată de că tre auditor pentru a ajunge la concluziile
pe care se bazează opinia sa;
d. informații privind verifică rile efectuate în scopul identifică rii fraudelor și
erorilor ce afectează situațiile financiare;
e. documente justificative privind operațiunile de exploatare, financiare și
extraordinare efetuate de entitate;

18. Termenul de „aserţiuni” reprezintă :

a. declaraţii ale auditorului financiar vizavi de aspectele negative constatate;
b. set de date din care este selecţionat un eşantion despre care auditorul
doreşte să tragă o concluzie;
c. declarații ale auditorului referitoare la fraudele constatate;
d. declaraţii ale conducerii clientului, explicite sau de altă natură , care sunt
încorporate în situaţiile financiare;
e. proceduri aplicate de auditor pentru stabilirea pragului de semnificație;

19. „Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să prezinte erori ce pot fi
semnificative, fie că sunt considerate în mod individual, fie cumulate cu erori din alte
solduri sau categorii de tranzacţii, presupunâ nd că nu a existat un sistem de control
intern” defineşte:
a. riscul de control;
b. riscul de nedetectare;
c. riscul inerent
d. riscul de audit acceptabil
e. pragul de semnificație

20. Valoarea pragului de semnificaţie şi dimensiunea eşantioanelor se stabileşte în una din

urmă toarele etape:
a. etapa de preplanificare;
b. etapa de elaborare a raportului de audit;
c. etapa de planificare;
d. la fiecare secţiune în parte;
e. la efectuarea precedurilor analitice şi a testelor detaliilor soldurilor

21. Una şi numai una din urmă toarele afirmaţii este corectă :
a. cu câ t evaluarea riscului de control este mai redusă , cu atâ t mai multe
probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine faptul că sistemele de
contabilitate şi de control intern sunt proiectate corespunză tor şi
funcţionează eficient;
 b. cu câ t evaluarea riscului de control este mai ridicată , cu atâ t mai multe
probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine faptul că sistemele de
contabilitate şi de control intern sunt proiectate corespunză tor şi
funcţionează eficient;
c. cu câ t evaluarea riscului de control este mai redusă , cu atâ t mai puține
probe trebuie să obţină auditorul pentru a susţine faptul că sistemele de
contabilitate şi de control intern sunt proiectate corespunză tor şi
funcţionează eficient;
d. cu câ t evaluarea riscului de control este mai ridicată , cu atâ t riscul
inerent este mai redus.

22. Care din urmă toarele afirmaţii este adevă rată ?

a. cu câ t evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată , cu atâ t
mai multe probe de audit trebuie să obţină auditorul din utilizarea
performantă a procedurilor de fond
b. nu se poate stabili nici o legă tură intre nivelul riscului inerent şi de
control şi probele de audit;
c. dacă riscul de control este evaluat ca fiind redus, auditorul nu va mai
testa nivelul riscului inerent.

23. Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunză toare atunci câ nd situaţiile
financiare sunt denaturate în mod semnificativ este cunoscut ca:
a. risc de nedetectare;
b. risc de audit;
c. risc inerent
d. risc de control
e. risc acceptabil

24. .Atunci câ nd există stocuri la terţi ale clientului de audit, cea mai credibilă probă pe care
o poate obţine un auditor este:
a. o declaraţie scrisă de la gestionarul clientului de audit;
b. o declaraţie scrisă de la conducerea clientului de audit;
c. o scrisoare de confirmare de la terţă parte, unde se află stocurile
clientului de audit;
d. un borderou sau registru al stocurilor aflate la terți;
e. avizul de însoțire a mă rfurilor aflate la terți;

25. Responsabilitatea întocmirii situațiilor financiare revine:

a. Auditorului intern
b. Auditorului financiar
c. Managementului;
d. Contabilului;
e. Consultantului contabil și fiscal;
26. Compania A are un numă r mic de clienți, iar valoarea totală a creanțelor față de
aceștia este de 1.400.000 lei. Compania B are un numă r foarte mare de clienți, iar
valoarea totală a creațelor este tot de 1.400.000 lei. Prin urmare importanța unei
prezentă ri eronate în oricare din aceste conturi este mai mare în cazul companiei
A decâ t în cazul companiei B. Acesta este un exemplu de concepție a auditorului
privind:
a. Analiza comparativă
b. Asigurarea rezonabilă
c. Pragul de semnificație
d. Riscul relativ
e. Riscul de audit

27. Un auditor grupează facturile de achiziții în două submulțimi, în funcție de

valoarea acestora, astfel: submulțimea 1 - facturi cu valoarea mai mare de 1000
RON și submulțimea 2 – facturi cu valoare mai mică de 1000 RON. Din
submulțimea 1 selectează 20 de elemente, iar din submulțimea 2 selectează 10
elemente. Acesta este un exemplu de:
a. Eșantionare stratificată ;
b. Eșantionare sistematică sau mecanică ;
c. Eșantionare nestatistică ;
d. Eșantionare în dirijată ;
e. Eșantionare pe serii sau blocuri;

28. Selectarea din mulțimea facturilor de cumpă rare a celor provenind de la pă rțile
afiliate reprezintă un exemplu de:
a. Eșantionare dirijată ;
b. Eșantionare stratificată ;
c. Eșantionare mecanică sau sistematică ;
d. Eșantionare statistică ;
e. Eșantionare arbitrară ;

29. Probele de audit utile în auditarea vâ nză rilor sunt:

a. Comanda, NIR, factura primită ;
b. Comanda, polița de asigurare, extras de cont, facturile furnizorilor;
facturile emise;
c. Comanda, documente de transport; factura emisă ;
d. NIR, documente de transport, facturi emise, state de salarii;
e. NIR, fișa de pontaj, factura furnizor, factura client;

30. În care din urmă toarele situații este cel mai puțin probabil să se utilizeze
procedura confirmă rii?:
a. Auditul clienților
b. Auditul stocurilor aflate în consignație
c. Auditul furnizorilor
 d. Auditul avansurilor încasate de la clienți
e. Auditul imobiliză rilor

31. Termenii şi condiţiile de realizare a misiunii de audit vor fi consemnaţi

a. într-o scrisoare de angajament
b. într-un precontract;
c. într-un proces verbal
d. într-un contract de audit
e. într-o scrisoare de confirmare

32. Singurul risc care poate fi controlat de auditor este:

a. Riscul de audit
b. Riscul inerent
c. Riscul de control
d. Riscul de nededectare

33. Documentarea misiunii de audit cuprinde:

a. Dosarul permanent și dosarul exercițiului
b. Contract, dosarul permanent și dosarul exercițiului
c. Contract, dosarul de audit și raportul
d. Raportul de audit și contractul de audit
e. Contractul de audit și fișele de lucru.

34. Documentele de lucru obţinute în timpul realiză rii misiunii de audit

a. Aparțin clientului și trebuie pă strate în siguranţă şi confidenţialitate
b. Aparțin auditorului şi trebuie pă strate în siguranţă şi confidenţialitate
c. Aparțin auditorului și sunt documente publice de interes general;
d. Aparțin utilizatorilor de situații financiare și sunt documente publice
e. Aparțin conducerii și trebuie pă strate în siguranţă şi confidenţialitate

35. Atâ t în faza de orientare şi planificare a auditului câ t şi pe parcursul execută rii

lucră rilor, pentru obţinerea informaţiilor necesare, pentru stabilirea unor situaţii
de fapt sau pentru confirmarea unor date, corelă rii de date sau concluzii:
a. Se pot utiliza doar foi de lucru și analize de cont
b. se poate utiliza tehnica interviului cu chestionare dinainte stabilite
c. Se pot utiliza teste ale caracterului rezonabil
d. Se pot utiliza dosarele permanente
e. Se pot utiliza dosare curente
36. În paragraful introductiv din raportul de audit se menționează :
a. Numele și adresa auditorului
b. Identificarea situațiilor financiare
c. Identificarea cadrului de raportare financiară
d. Opinia auditorului
e. Numele și adresa clientului

37. În partea care se referă la aria misiunii de audit din raportul de audit, în care se
prezintă natura auditului,
a. se fac referiri la Standardele Internaţionale de Audit sau la Standardele
Naţionale de Audit relevante care au că lă uzit întreaga activitate a
auditorului precum şi o prezentare a raportului de audit efectuat;
b. Se fac referiri la Cadrele de raportare financiară relevante care au stat la
baza elaboră rii situațiilor financiare;
c. Se fac referiri la elementele constatate pe parcursul derulă rii misiunii de
audit, se face analiza acestor elemente și se menționează concluziile
auditorului;
d. Se menționează doar concluziile și opinia de audit;
e. Nu există un astfel de paragraf în raportul de audit;

38. Dacă auditorul consideră că situațiile financiare prezintă o imagine fidelă , dar
sfera angajamentului de audit a fost semnificativ restrâ nsă sau nu au fost
respectate în totalitate principiile contabile general acceptate, atunci el va emite o
opinie:
a. va emite o opinie fă ră rezerve;
b. va emite o opinie cu rezerve;
c. se află în imposibilitatea de a exprima o opinie;
d. va emite o opinie nefavorabilă
e. va refuza certificarea situațiilor financiare.

39. Dacă aria de cuprindere a misiunii de audit este semnificativ şi cuprinză tor
limitată , iar auditorul nu a putut să obţină suficiente probe de audit, atunci:
a. va emite o opinie fă ră rezerve;
b. va emite o opinie cu rezerve;
c. se află în imposibilitatea de a exprima o opinie;
d. va emite o opinie nefavorabilă
e. va refuza certificarea situațiilor financiare.

40. O opinie nefavorabilă este exprimată

a. în toate cazurile în care auditorul ajunge la concluzia conform că reia
situaţiile financiare pe ansamblu sunt semnificativ eronate încâ t ele nu
reflectă o imagine fidelă a poziţiei financiare sau a performanţei entită ţii
 precum şi a fluxurilor de trezorerie, conform principiilor contabile general
acceptate.
b. În toate cazurile în care auditorul consideră că situaţiile financiare pe
ansamblu prezintă o imagine fidelă , însă fie a apă rut o limitare a ariei
misiunii de audit, fie datele financiare au dezvă luit o încă lcare a IAS/IFRS-
urilor sau a Standardelor Internaţionale de Audit.
c. În toate cazurile în care sfera angajamentului de audit a fost semnificativ
restrâ nsă sau nu au fost respectate în totalitate principiile contabile
general acceptate, atunci el va emite o opinie:
d. În toate cazurile în care auditorul nu a putut efectua verifică ri integrale ale
elementelor auditate
e. În toate cazurile în care se constată că nu s-au respectat anumiyte principii
contabile.

41. Atunci câ nd auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare prezintă o

imagine fidelă (sau prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative), în
concordanţă cu cadrul general de raportare financiară stabilit, raportul trebuie să
prezinte:
a. raportul trebuie să prezinte o opinie fă ră rezerve
b. raportul trebuie să prezinte o opinie favorabilă
c. raportul trebuie să fie unul pozitiv
d. raportul trebuie să fie unul de aprecire asupra celor responsabili cu
întocmirea situațiilor financiare
e. raportul nu trebuie să conțină nici o opinie.

42. Atunci câ nd auditorul a utilizat serviciile unui expert și îşi exprimă o opinie fă ră
rezerve, în cadrul raportului de audit:
a. auditorul nu trebuie să facă referire la serviciile expertului, deoarece o
astfel de referire poate fi înţeleasă greşit, ca o calificare a opiniei
auditorului sau o împă rţire a responsabilită ţii.
b. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru împă rţirea
responsabilită ţii asupra auditului
c. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru detașarea
responsabilită ţii asupra expertului
d. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru că în
acestă situație ră spunderea este a expertului
e. auditorul nu poate apela în nici un fel de situație la serviciile unui exper.

43. Atunci câ nd auditorul a utilizat serviciile unui expert a decis emiterea unui raport
în care a exprimat o opinie cu rezerve:
a. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru că în
acestă situație ră spunderea este a expertului
b. auditorul nu trebuie să facă referire la serviciile expertului, deoarece o
astfel de referire poate fi înţeleasă greşit, ca o calificare a opiniei
auditorului sau o împă rţire a responsabilită ţii.
 c. în anumite situaţii poate fi oportun să se facă referire la serviciile
expertului, inclusiv identitatea expertului, precum şi gradul de implicare a
acestuia;
d. auditorul trebuie să facă referire la serviciile expertului pentru împă rţirea
responsabilită ţii asupra auditului
e. auditorul nu poate apela în nici un fel de situație la serviciile unui exper.

44. Dosarul permanent nu va include unul din urmă toarele elemente:

a. Informaţii privind pă rţile afiliate
b. Copii ale situaţiilor financiare pe ultimii 3 ani;
c. Buget şi planificare
d. Declarații fiscale
e. Fișa de acceptare a misiunii

45. În cadrul unei misiuni de audit, auditorul este responsabil pentru:

a. întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare conform cadrului de
raportare financiară ;
b. formarea şi exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare;
c. selectarea şi aplicarea politicilor adecvate de contabilitate;
d. aplicarea consecventă a principiilor contabile;
e. respectarea legislației financiar contabile de că tre clientul de audit

46. În derularea activită ţii de audit, auditorul financiar:

a. se bazează pe activitatea de audit intern a clientului de audit, fă ră a mai fi
nevoit să efectueze o evaluare acestei funcții;
b. nu ia în considerare activitatea de audit intern;
c. se limitează la a întreba clientul dacă există activitatea de audit intern.
d. se limitează la a menționa în raport existența sau inexistența funcției de
audit intern;
e. ia în considerare activită ţile specifice auditului intern, dar trebuie să
efectueze o evaluare a acestei funcţii

47. O creştere a riscului inerent constatată prin evaluarea auditorului, are ca efect în
ceea ce privește volumul eșantionului:
a. o creştere a volumului eșantionului
b. o descreștere a volumului eșantionului
c. nu are nici un efect asupra eșantionului
d. o evaluare exhaustivă a entită ții auditat
e. riscul inerent este independent de eșantion

48. Care din urmă toarele afirmații în legă tură cu responsabilită țile auditorului
financiar în detectarea fraudelor și erorilor este corectă ?:
a. Auditorul financiar este responsabil de adoptarea și aplicarea unui sistem
de control intern adecvat, a unor politici contabile corespunză toare, de
prezentarea corectă a informațiilor în situațiile financiare.
 b. Responsabilitatea auditorilor constă în a planifica și efectua angajamentul
de audit astfel încâ t să se obțină o asigurare rezonabilă că situațiile
financiare nu conțin erori și fraude semnificative
c. Detectarea fraudelor și erorilor reprezintă principalul obiectiv al
auditorilor financiari și scopul existenței profesiei de auditor;
d. Responsabilită ți principală a auditorului financiar este de a demostra
frauda din punct de vedere juridic;
e. Responsabilitatea auditorilor constă în a planifica și efectua angajamentul
de audit astfel încâ t să se obțină o asigurare absolută că situațiile
financiare nu conțin erori și fraude semnificative

49. Dacă auditorul doreşte să utilizeze un risc de control estimat mai mic, atunci el ar
trebui:
a. să utilizeze eşantioane de dimensiuni mai mari pentru procedurile de
documentare, observare şi reconstituire.
b. să utilizeze eşantioane de dimensiuni mai mici pentru procedurile de
documentare, observare şi reconstituire.
c. să utilizeze propriile proceduri de documentare, observare și
reconstituire;
d. să utilizeze concluziile din raportul de control al clientului de audit;

50. Sunteți însă rcinați cu efectuarea auditului ciclului de cumpă ră ri-plă ți al

companiei ABC. În această calitate examinați jurnalul de cumpă ră ri al companiei
pentru a detecta operațiunile mari sau neobișnuite. Stabiliți dacă această
procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor

51. Sunteți însă rcinați cu efectuarea auditului ciclului de cumpă ră ri-plă ți al

companiei ABC. În această calitate examinați facturile și documentele de livrare
corespunză toare acestora existente la data raportului de audit, în dosarul
facturilor neachitate al clientului, în scopul de a determina dacă acestea au fost
întegistrate în exercițiul contabil adecvat și la nivelul sumelor corecte. Stabiliți
dacă această procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor
52. Sunteți însă rcinați cu efectuarea auditului ciclului de cumpă ră ri-plă ți al
companiei ABC. În această calitate recalculați totalul Regitrului Jurnal și
confirmați cu Registrul Cartea Mare. Stabiliți dacă această procedură este:
a. Procedură analitică
b. Test al detaliilor soldurilor
c. Test al mecanismelor de control
d. Test substanțial al operațiunilor
e. Test al operațiunilor

53. Forma şi conţinutul documentelor de lucru sunt influenţate de factori ca:

a. timpul pe care îl are la dispoziţie auditorul din momentul în care încheie
contractul de audit pâ nă câ nd trebuie să finalizeze raportul de audit;
b. natura şi complexitatea afacerii clientului;
c. onorariul auditorului
d. nu sunt influențate de nici un factor extern sau intern
e. timpul și onorariul auditorului

54. Scrisoarea de misiune:

a. documentează şi confirmă acceptarea de că tre auditor a numirii, a
obiectivului şi ariei de cuprindere a misiunilor de audit, a gradului de
responsabilitate a auditorului faţă de client şi a formei orică ror raportă ri;
b. exprimă angajamentul ferm al auditorului de a încheia un contract de
audit;
c. solicită conducerii entită ții auditate detalii privind politicile și procedurile
contabile auditate;
d. confirmă încheierea contractuluiș
e. solicită conducerii entită ţii auditate confirmarea litigiilor, a creditelor
bancare şi a existenţei pă rţilor afiliate.

55. În momentul încheierii unei misiuni, foile de lucru sunt arhivate

a. La sediul firmei de audit pentru a putea fi consultate şi în viitor;
b. La sediul clientului de audit pentru a putea fi consultate şi în viitor;
c. La instituțiile publice de profil pentru a putea fi consultate şi în viitor;
d. La sediul beneficiarilor raportului de audit pentru a putea fi consultate şi
în viitor;
e. Nu sunt arhivate ci sunt distruse;

56. Cantitatea probelor de audit este influenţată de o serie de factori:

1. materialitatea, 5. omogenitatea populaţiei,
2. riscul de denaturare, 6. riscul de audit
3. termenii stabiliți în scrisoarea 7. calitatea probelor de audit
de misiune culese)
4. mă rimea şi caracteristicile 8. termenii prevă zuți în
 populaţiei, contractul cu clientul

a. 1+2+3+4+5+7+8
b. 1+2+3+5+8
c. 1+2+4+5+7
d. 1+2+4+5+7+8
e. 1+2+3+6+7

57. În cursul audită rii stocurilor auditorul a descoperit supraevaluă ri de 3.500 lei
într-un eşantion de 50.000 lei, extras dintr-o populaţie de 450.000 lei (soldul
contului stocuri). Eroarea tolerabilă pentru contul stocuri este de 36.000 lei.
Eroarea de eşantionare este de 50% din suma erorii determinate prin
extrapolare directă pentru conturile la care s-a utilizat tehnica sondajului.
Valoarea estimată a erorilor calculată prin extrapolare directă și corelată cu
eroarea de eșantionare este:
a. 31.500 lei
b. 50.000 lei
c. 47.250 lei
d. 36.000 lei
e. 450.000 lei;

3500
× 450000=31500
50000
31.500+50 % × 31500=47250

58. Riscul inerent specificic reprezintă

a. probabilitatea apariţiei unei informaţii eronate seminificative într-un
anumit segment auditat din cauza unor probleme specifice acelui
segment;
b. reprezintă riscul ca o informație eronată şi care ar putea fi semnificativă
să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată în timp util de sistemul
contabil şi de sistemul de control intern;
c. reprezintă susceptibilitatea unui sold al unui cont sau a unei categorii de
tranzacţii la informaţii eronate ce ar putea fi semnificative, presupunâ nd
că nu au existat controale interne adiacente;
d. probabilitatea apariţiei unei informaţii eronate seminificative în situațiile
financiare și care ar putea influența deciziile utilizatorilor de situații
financiare;
e. probabilitatea apariţiei unei informaţii seminificative în situațiile
financiare și care ar putea influența deciziile utilizatorilor de situații
financiare;
59. Cum influenţează opinia auditorului exprimată în raportul de audit, situaţiile
financiare auditate?
a. nu le influenţează în nici un fel;
b. contribuie la îmbună tă ţirea întocmirii situaţiilor financiare;
c. sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare auditate;
d. contribuie la corecta aplicare a principiilor contabile care stau la baza
elaboră rii situațiilor financiare;

60. Atunci câ nd efectul posibil al limită rii ariei de cuprindere a misiunii de audit este
atâ t de semnificativ şi cuprinză tor, încâ t auditorul nu a putut să obţină suficiente
probe de audit corespunză toare, în raport se va prezenta:
a. o opinie cu rezerve;
b. o opinie fă ră rezerve;
c. imposibilitatea exprimă rii unei opinii;

61. Responsabilitatea auditorului financiar atunci câ nd se exprima opinia de audit se

manifesta faţă de:
a. Adunarea Generala a Acţionarilor.;
b. Consiliul de Administraţie;
c. toţi utilizatorii situaţiilor financiare că rora le-a fost destinat raportul de
audit.

62. Atunci câ nd auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare prezintă o

imagine fidelă , în concordanţă cu cadrul general de raportare financiară stabilit,
raportul trebuie să prezinte:
a. o opinie cu rezerve;
b. o opinie fă ră rezerve;
c. imposibilitatea exprimă rii unei opinii.

63. Care din urmă toarele proceduri ar putea fi cel mai probabil aplicate de un auditor
pentru a obține probe privind apariția unor evenimente ulterioare:
a. Confirmarea unui eșantion de creanțe, după închiderea exercițiului
financiar;
b. Compararea situațiilor financiare curente cu cele din perioada precedentă ;
c. Investigarea mișcă rilor de personal ce s-au produs în departamentul de
contabilitate după închiderea exercițiului financiar;
d. Chestionar privind orice modifică ri sau evenimente obișnuite produse
după închiderea exercițiului financiar;
e. Investigarea operațiunilor realizate în preajma sfâ rșitului de an;

64. După identificarea tranzacțiilor cu pă rți afiliate un auditor trebuie:

a. Să adauge un paragraf suplimentar în raportul de audit în care să explice
consecințele acestor tranzacții;
b. Să efectueze proceduri analitice pentru a verifica dacă alte tranzacții
similare s-au produs;
 c. Să obțină o mai bună înțelegere asupra tranzacțiilor realizate de entitatea
auditată ;
d. Să demonstreze că tranzacțiile s-au desfă șurat în condiții echivalente cu
tranzacțiile obișnuite;

65. Care din urmă toarele situații reprezintă un factor de risc privind raportarea
financiară frauduloasă :
a. Dominarea managementului unită ții de că tre directorii executivi;
b. Procesarea unor sume mari de numerar;
c. Fluxuri de numerar negative din activită țile întreprinderii;
d. Stocuri de valoare mică

66. Care din urmă torii factori reprezintă un risc de fraudă :

a. Capitalizarea cheltuielilor de reparații și mentenanță ;
b. Recunoașterea necorespunză toare a veniturilor;
c. Lansarea unor produse noi;
d. Contractarea unui credit bancar pe termen lung;

67. Confirmarea este cea mai relevantă probă în legă tură cu declarația legată de
creanțe cu referire la:
a. Existența
b. Exhaustivitate
c. Evaluare
d. Prezentare și dezvă luire

68. Care din urmă toarele condiții sau evenimente, cel mai probabil ar determina un
auditor să aibă îndoieli substanțiale cu privire la capacitatea entită ții de a
continua activitatea:
a. Fluxurile de numerar din activită ți de exploatare sunt negative.
b. Proiecte de cercetare și dezvoltare sunt amâ nate.
c. Tranzacții semnificative cu pă rțile afiliate sunt omniprezente.
d. Plă ți de dividende seminificative

69. Un auditor care descoperă că unul din angajații clientului a comis un act ilegal,
care are un efect semnificativ asupra situațiilor financiare ale clientului, cel mai
probabil s-ar retrage de angajament în cazul în care
a. Actul ilegal este o încă lcare a principiilor contabile general acceptate.
b. Clientul nu ia mă surile de remediere pe care auditorul le consideră
necesare.
c. Actul ilegal a fost comis în timpul unui an anterior care nu a fost auditată .
d. Auditorul a evaluat deja riscul de control la nivelul maxim.
70. Dacă un auditor consideră că există un risc semnificativ de apariţie a unui conflict
cu administraţia pe linia achită rii obligaţiilor fiscale:
a. poate să ia în considerare încetarea misiunii de audit;
b. va menționa acest lucru în scrisoarea de angajament
c. va menționa acest lucru în raportul de audit
d. va respecta dorința managementului companiei auditate

71. Înainte de acceptarea unui nou client, noul auditor trebuie să comunice cu
auditorul precedent aspecte referitoare la:
a. integritatea clientului, dispute care au avut loc cu privire la principiile
contabile, procedurile de audit, onorariile practicate;
b. evaluarea riscului inerent efectuată de auditorul precedent;
c. evaluarea pragului de semnificație efectuată în faza de preplanificare
efectuată de auditorul precedent;
d. gradul de cooperare evaluat de auditorul precedent în legatură cu litigiile
în care este implicată societatea;

72. Care din urmă toarele tipuri de proceduri nu se folosesc pentru a verifica
funcţionarea mecanismelor de control intern şi anume:
a. chestionarea angajaţilor relevanţi ai clientului;
b. examinarea documentelor evidenţelor şi rapoartelor;
c. observarea activită ţilor legate de control;
d. reconstituirea procedurilor clientului;
e. chestionarea destinatarilor raportul de audit

73. Scopul scrisorii de angajament NU este acela de a:

a. Oferi o bază de calcul pentru onorariu;
b. Oferi o opinie preliminară ;
c. Descrie alte rapoarte pe care auditorul le emite că tre client;
d. Face referiri la responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situațiilor
financiare;

74. În cursul auditului ciclului de cumpă ră ri-plă ți, una dintre preocupă rile
auditorului vizează asigurarea faptului că operațiunile de plată din contabilitatea
clientului sunt înregistrate la valoarea corectă . Identificați obiectivul de audit sub
auspiciul că ruia se află această situație
a. Exhaustivitatea
b. Existența
c. Apariția
d. Perioada corecta
e. Drepturi și obligații

75. Procedurile de fond reprezintă :

 a. testele efectuate pentru a obţine probe de audit cu privire la proiectarea
adecvată şi funcţionarea eficientă a sistemului contabil şi a celui de control
intern;
b. testele efectuate pentru a obţine probe de audit în scopul detectă rii
denatură rilor semnificative din situaţiile financiare şi sunt de două tipuri,
teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor şi proceduri analitice;
c. testele efectuate de că tre auditor pentru evaluarea generala a riscului de
faliment al clientului.
d. teste efectuate de că tre auditor pentru evaluarea pragului de semnificație

76. Motivul principal pentru care un auditor colectează probe este:

a. detectarea fraudelor;
b. estimarea riscului de control;
c. formarea unei opinii privind situaţiile financiare;
d. estimarea nivelului de semnificație

77. Obţinerea de probe ca urmare a unor procese de inspecţie, observaţie,

confirmare şi calcul sunt specifice:
a. misiunilor de revizuire;
b. misiunilor de elaborare (compilare);
c. misiunilor de audit
d. misiuni de control.

78. Probele de audit obţinute din interiorul entită ţii sunt mai credibile atunci câ nd:
a. controalele aferente impuse de entitate sunt eficiente;
b. acţionarii se implică în administrarea afacerilor entită ţii;
c. controalele aferente impuse de entitate nu sunt eficiente;
d. sistemul contabil funcţionează eficient.

79. Care sunt cele mai credibile probe obţinute de un auditor:

a. cele obţinute de la terţi (din surse externe);
b. cele obţinute de la conducerea clientului de audit;
c. cele create de auditor.

80. Ce se înţelege printr-o intervievare?

a. intervievarea constă în obţinerea de informaţii de la persoane bine
informate din interiorul sau din afara entită ţii;
b. examinarea registrelor contabile, a documentelor sau imobiliză rilor
corporale;
c. obţinerea de informaţii cuprinse în situaţiile financiare privind
componentele sau aspectele industriale şi geografice distincte ale entită ţii.

81. Că utarea de informaţii, atâ t financiare câ t şi nefinanciare, referitoare la persoane

cu experienţă , fie din interiorul, fie din afara entită ţii este o procedură de:
 a. investigare;
b. inspecţie;
c. observaţie.

82. Relevanţa probelor de audit este dată de:

a. mă sura în care probele sunt în concordanţă cu afirmaţiile, respectiv
regulile contabile utilizate de conducere la întocmirea situaţiilor
financiare;
b. mă sura cantită ţii probelor de audit;
c. mă sura calită ţii şi cantită ţii probelor de audit.

83. Probele de audit, sunt considerate ca fiind adecvate atunci câ nd ele oferă
informaţii:
a. credibile;
b. relevante;
c. relevante şi credibile.

84. Care dintre urmă toarele afirmaţii nu este adevă rată :

a. recalcularea constă în verificarea acurateţei matematice a informaţiilor
din documentele sau din înregistră rile contabile;
b. reefectuarea reprezintă executarea de că tre auditor, în mod independent,
a procedurilor sau controalelor pe care entitatea le-a efectuat iniţial prin
sistemul să u de control intern;
c. confirmarea constă în urmă rirea unui proces ce se efectuează de alte
persoane.

85. În planificarea şi desfă şurarea unei misiuni de audit, auditorul trebuie să dea
dovadă de:
a. scepticism profesional;
b. încredere faţă de informaţiile puse la dispoziţie de că tre client;
c. încredere numai în acele informaţii semnate de conducerea societă ţii.

86. În cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul precedent:
a. în etapa de preplanificare şi de acceptare a mandatului;
b. pe parcursul desfă şură rii auditului;
c. contactarea auditorului precedent nu este necesară .

87. În etapa de preplanificare, atunci câ nd decide dacă va accepta un mandat cu un

client nou, auditorul trebuie să evalueze:
a. reputaţia clientului potenţial, stabilitatea lui financiară şi relaţiile
anterioare cu alte societă ţi de audit;
 b. controlul intern şi sistemul contabil al clientului potenţial;
c. riscul inerent ca soldul unui cont sau a unei categorii de tranzacţii să
comporte erori semnificative, fie că sunt considerate în mod individual, fie
cumulate cu alte erori din alte solduri sau categorii de tranzacţii.

88. Doar una din urmă toarele afirmaţii este adevă rată :
a. riscul de control si riscul inerent se evaluează în mod independent unul de
altul;
b. riscul de control şi riscul inerent se evaluează concomitent, prin proceduri
combinate;
c. riscul de nedetectare se evaluează numai împreună cu riscul inerent.

89. În timpul planifică rii iniţiale a activită ţii de audit, un auditor în mod normal va
trebui să :
a. să identifice acele controale interne care pot preveni fraudă ;
b. să evalueze rezonabilitatea estimă rilor efectuate de clientul de audit;
c. să discute cu managementul clientului planificarea din punct de vedere al
timpului a procedurilor de audit ce urmează a fi efectuate;

90. Riscul de audit are drept componente:

a. riscul inerent, riscul de control, riscul de nedetectare;
b. riscul inerent, riscul de detectare;
c. riscul inerent, riscul de control.

91. Riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate, atunci câ nd
situaţiile financiare conţin informaţii eronate semnificativ, reprezintă :
a. riscul de fraudă ;
b. riscul de audit;
c. riscul de control.

92. Documente de lucru ale unui auditor servesc în principal pentru:

a. Satisfac responsabilită țile auditorului în ceea ce privește Codul de conduită
profesională .
b. Asigură sprijinul principal pentru raportul de audit
c. Pentru monitorizarea eficacitatii procedurilor de control de calitate ale
auditorului.
d. Documentează nivelul de independență menținut de că tre auditor.

93. Relația dintre riscul de control și riscul de detectare este în mod obișnuit
a. Paralela.
b. Inversa
c. Direca
d. Egala
 94. Înainte de a accepta un angajament de audit, un auditor succesor trebuie să
comunice cu auditorul precedent aspecte referioare la:
a. integritatea clientului, dispute care au avut loc cu privire la principiile
contabile, procedurile de audit, onorariile practicate
b. Evaluarea auditorului predecesor în privința aspectelor contabile de
importanță majoră
c. Gradul de cooperare primit de auditorul precedent în ceea ce privește
investigarea aspectelor juridice și a avocaților
d. Evaluă rile auditorului predecesor cu privire la riscul inerent și judecă ți cu
privire la pragul de semnificație.

Grile in plus
95. Auditul situațiilor financiare ale companiei ALFA pentru anul încheiat la 31
Decembrie 2014 a fost finalizat; raportul de audit și situațiile financiare au fost
semnate, dar nu au fost încă emise. Directorul financiar al companiei ALFA tocmai
a informat echipa de audit că a primit o notificare că o creanţă semnificativă a
devenit irecuperabilă , iar compania ALFA nu va mai putea încasa sumele care îi
sunt datorate. Ce acțiuni, dacă este cazul, ar trebui să întreprindă auditorul?
e. Nu sunt necesare alte acţiuni deoarece situaţiile financiare şi raportul de
audit au fost deja semnate;
f. Auditorul va solicita managementului să ajusteze situaţiile financiare, va
verifica ajustă rile efectuate şi va emite un nou raport de audit;
g. Va solicita managementului ajustarea situaţiilor financiare fă ră a modifica
raportul de audit
h. Va solicita managementului raportarea acestui eveniment în situaţiile
financiare ale exerciţilui financiar urmă tor (2015), fă ră a modifica
situaţiile financiare şi raportul de audit deja semnate

96. În cazul unui auditor concluzionează există îndoieli substanțiale cu privire la

capacitatea unui client de audit de a-şi continua activitatea pentru o perioadă
rezonabilă de timp, responsabilitatea auditorului este de a:
e. emite o opinie cu rezerve sau negativă , în funcție de pragul de
semnificație, datorită efectelor posibile asupra situațiilor financiare.
f. lua în considerare caracterul adecvat al dezvă luirii despre posibila
incapacitatea clientului de a continua activitatea
g. de a raporta comitetului de audit al clientului sau conducerii ce elemente
pot fi ajustate.
h. să emită un nou raport pentru anul precedent și adauge un paragraf care
se referă în mod special la îndoielile privind continuitatea activită ţii;

97. Înregistrarea în contul mă rfuri a unei cumpă ră ri fictive reprezintă o încă lcare a
afirmației managementului privind:
f. existența;
g. exhaustivitate;
h. evaluare;
 i. drepturi și obligații;
j. prezentare și dezvă luire;

98. Neînregistrarea în contul mă rfuri a unei cumpă ră ri reprezintă o încă lcare a afirmației
managementului privind:
f. existența;
g. exhaustivitate;
h. evaluare;
i. drepturi și obligații;
j. prezentare și dezvă luire;

99. Dosarul permanent nu conţine:

a. programul de audit;
b. actul constitutiv al societă ţii;
c. informaţii despre sistemul de control intern al societă ţii auditate;
d. extrase de cont bancare la 31 decembrie N.
100. Care este motivul principal pentru care auditorul colectează documente în
legatură cu aspecte ce privesc activitatea de audit?
a. de a ară ta clientului modul în care se justifica onorariul solicitat pentru
respectivul audit la sfarşitul activită ţii de audit;
b. de a efectua controlul de calitate asupra activită ţii personalului angajat în
audit;
c. de a compara abordarea activită ţii de audit din acest an cu cea din anii
trecuţi;
d. de a furniza probe care să susţină opinia de audit.
101. Care din afirmaţiile de mai jos sunt incorecte :
a. proba de audit obţinută din surse externe independente şi competente este
mai credibilă decâ t cea obţinută din interiorul entită ţii auditate;
b. probele de audit documentare sunt mai credibile decâ ţ probele verbale;
c. probele verbale obţinute au o credibilitate mai mică dacă sunt confirmate în
scris;
d. probele de audit obţinute au o credibilitate mai mare dacă sunt confirmate
în scris.

102. Probele de audit:

a. sunt materialele pregă tite de şi pentru auditor, sau obţinute şi pă strate de
auditor în cursul efectuă rii auditului;
b. reprezintă totalitatea informaţiilor utilizate de auditor pentru emiterea unei
concluzii pe care este bazată opinia de audit;
c. probele de audit sunt secţiunile din dosarul curent şi dosarul permanent
completate în întregime de auditor;
d. sunt reprezentate de toate documentele colectate de auditor şi prezente în
dosarul curent de audit.
103. Dosarele de lucru sunt în proprietatea:
a. auditorului;
 b. societă ţii auditate;
c. auditorului, numai pâ nă la finalizarea raportului de audit, după care, sunt
predate societă ţii auditate;
d. auditorului timp de un an.

104. Exhaustivitatea – ca termen în normele de audit – reprezintă :

a. toate faptele importante au fost menţionate;
b. toate activele au fost înregistrate;
c. toate activele, datoriile, tranzacţiile sau evenimentele au fost înregistrate şi
toate faptele importante au fost menţionate;
d. nici una din cele de mai sus.
105. Asigurarea auditorului asupra modului de calcul al ajustă rilor pentru
deprecierea stocurilor reprezintă îndeplinirea obiectivului de:
a. existenţă ;
b. exhaustivite;
c. evaluare;
d. drepturi şi obligaţii.

106. Veniturile angajate reprezintă :

a. venituri încasate în exercitiul financiar curent;
b. venituri care se înregistreaza în exerciţiul financiar în care au apă rut, fă ră a
ţine seama de momentul efectiv al încasarii acestora;
c. venituri ce privesc perioadele anterioare exerciţiului financiar curent, dar
sunt încasate în exerciţiul financiar curent;
d. numai veniturile exerciţiului curent şi încasate în exerciţiul curent.