TEMA 3.

ACCEPTAREA ŞI CONTINUAREA MISIUNII

1. Condiţiile acceptării, continuării şi modificării misiunii
2. Scrisoarea de misiune
3. Drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în misiune

1. CONDIŢIILE ACCEPTĂRII, CONTINUĂRII ŞI MODIFICĂRII MISIUNII SUNT prezentate de următoarele standarde de audit:
1. ISA 210 „Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit”;
2. ISA 250 „Luarea în considerare a legii şi reglementărilor într-un audit al situaţiilor financiare”;
4. ISA 510 „Misiuni de audit iniţiale – solduri iniţiale”;
Activităţile nominalizate impun rigoare, seriozitate în luarea deciziei, deoarece acceptarea unui client lipsit de integritate sau care
nu asigură derularea corectă a auditului poate crea pagube auditorului.

Exemple din practica auditării din SUA, în care se prezintă efectul proceselor de amploare intentate auditorilor financiari
de unii clienţi:
• marile firme de audit refuză clienţi de audit care prezintă riscuri prea mari, diminuând astfel riscul intentării unor procese
(istituţile financiare de credit, asigurări etc.);
• marile firme de audit renunţă constant la un număr de 50-100 clienţi pe an, întrucât prejudiciile create de procedurile judiciare
costă foarte mult, indiferent dacă se câştigă sau se pierde un litigiu (o firmă de audit acuzată de o revizuire necorespunzătoare a
evidenţelor unei bănci a fost nevoită să cheltuiască 7 mln. USD pentru apărare, în timp ce din acel contract onorariul încasat a fost
de 15000 USD);
• numeroase firme de audit se reorganizează, abordând numai anumite ramuri de activitate pentru a putea realiza lucrări de
calitate, servicii de consultanţă care crează valoare adăugată (exemplu: KPMG s-a reorganizat în jurul unor sfere operaţionale în
care cunoaşte mai bine activitatea clienţilor, precum: ocrotirea sănătăţii; producţie, comerţ, distribuţie; informaţii, cominicaţii,
divertisment; servicii publice)
Luarea deciziei de acceptare a noilor clienţi presupune efectuarea activităţilor de investigaţii, analize a clientului potenţial
pentru:
• evaluarea reputaţiei clientului;
• evaluarea stabilităţii financiare;
• evaluarea relaţiilor sale cu firmele de audit cu care a colaborat în trecut etc.
O atenţie deosebită trebuie acordată deciziei de acceptare a noilor clienţi din ramuri economice nou create, precum şi din ramurile
economice aflate în creştere rapidă (existenţa unor riscuri de răspundere semnificativă).
De asemenea, se analizează următoarea informaţie:
integritatea proprietarilor şi a conducerii entităţii;
măsura în care auditorul este competent pentru a desfăşura auditul (capacităţi, timp, resurse);
evaluarea îndeplinirii cerinţelor etice, inclusiv respectarea principiului independenţei

Totodată auditorul poate să utilizeze următoarele proceduri de apreciere a potenţialilor clienţi:

- obţinerea şi examinarea situaţiilor financiare şi a declaraţiei privind impozitul pe venit;
- solicitarea informaţiei despre potenţialul client de la persoane terţe (bănci, consultanţi, jurişti ai potenţialului client etc.);
- discutarea cu conducerea entităţii motivele schimbării auditorului;
- luarea în considerare a tipurilor de angajamente pe care compania de audit nu le poate accepta ş.a.
- comunicarea cu auditorul predecesor pentru a stabili:
- onestitatea conducerii;
- divergenţele cu conducerea în privinţa politicii de contabilitate, procedurilor de audit, onorariilor în angajamentele de audit
anterioare etc.
- dacă auditorul predecesor a înţeles motivele de schimbare a auditorului;

Pentru clienţii care au avut anterior un alt auditor, auditorul succesor trebuie să comunice cu predecesorul înainte de luarea
deciziei acceptării pentru a se informa asupra unor aspecte importante (vezi pagina precedentă).
Auditorul succesor este obligat să solicite aceste informaţii predecesorului, care trebuie să le furnizeze dacă are acordul clientului.
Auditorul succesor trebuie să fie atent în acceptarea angajamentului, dacă auditorul predecesor nu este autorizat de client să
comunice cu auditorul succesor sau dacă între auditorul predecesor şi client există litigii.
Investigaţii mai aprofundate trebuie efectuate în cazurile:
- clienţilor care nu au avut auditori;
- când auditorul anterior nu furnizează informaţii;
- când auditorul predecesor comunică diverse probleme.
Acceptarea unui nou client presupune investigaţii ce pot utiliza:
- surse diverse de informaţii: jurişti, alţi auditori, bănci, parteneri de afaceri;
- internetul, web site-urile clientului potenţial;
- detectivi profesionişti care să obţină informaţii despre reputaţia clientului potenţial, a conducerii potenţialului client.

Auditorii trebuie să reevalueze anual clienţii pentru a lua decizia de păstrare sau nu a acestora. Motivele de întrerupere a relaţiei
de auditare pot fi diverse, precum:
- conflicte anterioare legate de modul de desfăşurare a auditului, de tipul de opinie, de onorariile de audit;
- lipsa de integritate a clientului;
- intentarea unui litigiu companiei de audit de către client sau invers;
- facturi neachitate pentru auditurile anterioare.
- apariţia unui nivel de risc prea ridicat;
- asumarea de către client a unor riscuri financiare prea mari, ceea ce determină şi riscuri mari pentru auditori etc.

De asemenea auditorul trebuie să ia în considerare următoarele evenimente:

- expirarea unei anumite perioade de timp;
- schimbarea considerabilă a:
- managementului;
- consiliului director;
- drepturilor de proprietate;
- situaţiei financiare;
- situaţiei litigiilor;
- sferei angajamentului;
- naturii afecerii clientului.
2. SCRISOAREA DE MISIUNE
Activităţile prin care se stabileşte acordul cu clientul fac obiectul ISA 210 „Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit”.
Acordul cu clientul trebuie să fie clar şi cu referire la termenii şi condiţiile angajamentului.
Pentru angajamentele de audit, acordul cu clientul trebuie exprimat în scris, sub formă de scrisoare de misiune sau altă formă de
contract.
Scrisoarea de acceptare a angajamentului de audit (scrisoare de misiune) se transmite clientului înainte de începerea
angajamentului pentru a evita neînţelegerile, pentru a documenta şi confirma acceptarea angajamentului de audit.
Scopul transmiterii scrisorii de misiune este de a:
- stabili un acord cu clientul în ceea ce priveşte termenii angajamentului;
- răspunde la o cerere înaintată de client pentru modificarea termenilor unui angajament de audit, în vedere obţinerii unui grad mai
scăzut de asigurare.
Scrisoarea de misiune este un acord între auditor şi client privind realizarea serviciilor de audit, a serviciilor conexe.
Nu există un model pentru scrisoarea de misiune, însă potrivit ISA 210 „Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit”,, ea
trebuie să conţină referiri la următoarele elemente:
Natura angajamentului - Se indică ce tip de serviciu va fi prestat: audit sau examinarea limitată.
Perioada la care se referă misiunea de audit. - Exemplu: situaţiile financiare pentru exerciţiul N.
Normele de conformitate. - Exemplu: Standardele Internaţionale de Audit etc.
Responsabilităţile părţilor - Se aduce la cunoştinţa clientului că responsabilitatea auditorului constă doar în expunerea opiniei
asupra situaţiilor financiare, iar responsabilitatea clientului constă în prezentarea corectă a informaţiilor în situaţiile financiare.
Cadrul de raportate financiară aplicabil în întocmirea situaţiilor financ. - Ex: Standardele Internaţionale de Contabiltate, SNC.
Nivelul de asigurare - Se accentuează că asigurare absolută nu există şi că în urma auditului va fi acordată o asigurare
rezonabilă, iar în urma examinării limitate doar o asigurare moderată.
Riscul de detectare - Auditorul trebuie să înştiinţeze clientul că deoarece el nu aplică proceduri asupra 100% de informaţie,
există riscul că situaţiile financiare vor conţine denaturări nedepistate. (datorită limitelor inerente auditului şi contabilităţii,
controlului intern).
Accesul nelimitat al auditorului la sistemul operaţional care fac obiectul misiunii de audit.
Forma raportului.
Alte documente de comunicare a rezultatelor activităţii de audit.
Baza pe care este calculat onorariul.

De asemenea se mai pot face referiri la:

• antrenarea altor auditori, experţi în anumite etape ale misiunii de audit;
• solicitarea auditorilor interni, a altor funcţionari angajaţi ai clientului;
• necesitatea contractării auditorului anterior, dacă este cazul;
• obligaţia de a oferi documentaţia de audit altor părţi etc.

În dependenţă de particularităţile care apar în solicitările de audit financiar există mai multe tipuri de scrisori de misiune:
 scrisoare de acceptare a misiunii pentru auditul situatiilor financiare – este cazul general, care se utilizează la
auditarea unei entităţi; este cel mai des răspândită;
 scrisoare de acceptare a misiunii pentru auditul componentelor – este folosită când auditorul unei societăţi - mamă
este auditorul unei societăţi grup, pentru care se va transmite o scrisoare de misiune separată. Elementele care
influenţează o astfel de decizie şi pentru care se trimite o scrisoare de misiune separată pentru componente sunt
referitoare la:
o cine numeşte auditorul societăţilor - membre ale grupului;
o necesitatea trimiterii unui raport separat pentru componentă;
o cerinţele legale;
o dacă în activităţile de audit se vor folosi şi alţi auditori;
o controlul exercitat de către societatea - mamă asupra componentelor.
 scrisoare de acceptare a misiunii ulterioare de audit – se utilizează în cazul angajamentelor succesive de audit ( de la
un exerciţiu la altul).
De regulă, în scrisoarea de acceptare iniţială se inserează o prevedere suplimentară potrivit căreia scrisoarea va fi
valabilă pentru toate angajamentele de audit care vor urma pe parcursul exerciţiilor viitoare.
Totuşi, apariţia următoarelor elemente va face necesară trimiterea unei noi scrisori de acceptare a misiunii de audit:
- înţelegerea incorectă de către client a scopului, ariei de aplicabilitate a auditului;
- revizuirea termenilor angajamentului;
- schimbări în conducerea entităţii auditate, în structura acţionariatului acesteia;
- schimbări semnificative în natura, amploarea activităţii clientului etc.
 scrisoare de acceptare a unei schimbări în misiunea de audit
Exemplu: dacă înainte de semnarea scrisorii de misiune, auditorului i se solicită o scimbare a termenilor angajamentului
conveniţi anterior pentru misiunea de audit; după semnarea scrisorii de misiune.
În practică pot să aibă loc cereri din partea clientulului pentru a modifica termenii misiunii de audit. Conform ISA 210
auditorul nu trebuie să accepte o schimbare în termenii misiunii în situaţia în care nu există o justificare rezonabilă pentru
a face acest lucru (s-a înţeles eronat natura serviciului iniţial, modificări în necesitatea serviciului de audit financiar).
Dacă termenii misiunii de audit s-au schimbat, auditorul şi conducerea trebuie să cadă de acord asupra noilor termeni ai
angajamentului pe care îi vor consemna într-o scrisoare de misiune.
Dacă auditorul nu poate accepta o astfel de modificare el trebuie:
- să se retragă din misiunea de audit;
- să raporteze circumstanţele create proprietarilor, organismelor de reglementare, persoanelor însărcinate cu guvernanţa.

3. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR IMPLICATE ÎN MISIUNE

Auditorul are dreptul:
 să aleagă metoda de efectuare a auditului, conform standardelor de audit;
 să planifice în mod independent efectuarea auditului;
 să solicite de la conducerea entităţii auditate informații și explicaţii verbale şi scrise;
 să beneficieze de serviciile experţilor, ale specialiştilor şi ale altor persoane, ale căror cunoştinţe sunt necesare în
efectuarea auditului.
Entitatea de audit are dreptul:
 să refuze efectuarea auditului prin rezilierea contractului de audit dacă entitatea auditată:
– nu a prezentat documentele necesare în termenul solicitat ori a prezentat documente ce conţin date incomplete/eronate
   – nu a eliminat impedimentele apărute în procesul auditului;
    – intervine în acţiunile auditorilor;
 să aplice actualizările Codului etic, ale standardelor de audit, ale standardelor de control al calităţii și standardelor conexe
 Auditorul este obligat:
▪ să efectueze auditul în conformitate cu prevederile standardelor de audit şi ale legislaţiei;
▪ să respecte condiţiile contractului de audit;
▪ să notifice proprietarul entităţii auditate, solicitantul auditului şi/sau conducătorul entităţii auditate cu privire la denaturările
semnificative depistate şi acţiunile recomandate în urma efectuării auditului;
▪ să renunţe la efectuarea auditului dacă se încalcă principiul independenţei auditorului;
▪ să-şi ridice nivelul de calificare, începînd cu anul următor anului înregistrării în Registrul public al auditorilor, urmînd un curs
de instruire cu durata de 40 de ore academice, pe o perioadă de 12 luni consecutive, cu excepția perioadei de suspendare a
activității;
▪ să nu fie membru în consiliu, în organul executiv, în organul de supraveghere sau în comitetul de audit al entității auditate
pînă la expirarea perioadei de 2 ani după efectuarea auditului;
▪ să achite:
   – plata unică pentru înregistrarea în Registrul public al auditorilor;
   – cotizația anuală, cu excepția perioadei de suspendare a activității.

Entitatea de audit este obligată:

▪ să efectueze auditul în conformitate cu prevederile standardelor de audit şi ale legislaţiei;
▪ să respecte condiţiile contractului de audit;
▪ să respecte cerinţele privind controlul calităţii auditului;
▪ să prezinte adunării generale a acţionarilor/asociaţilor și fondatorului entităţii auditate raportul auditorului, precum şi informaţia
privind denaturările depistate, dezvăluită într-o scrisoare adresată conducerii, conform standardelor de audit;
▪ să prezinte anual entității auditate sau comitetului de audit declarația privind respectarea cerinței de independență;
▪ să discute cu entitatea auditată și, după caz, cu comitetul de audit despre amenințările privind nerespectarea cerinței de
independență și măsurile aplicate pentru reducerea acestora, documentate în conformitate cu prevederile legii.
▪ să înștiințeze entitatea auditată cu privire la nereguli, inclusiv la fraudele care s-au produs ori se pot produce, pentru ca entitatea
auditată să ia măsurile necesare în vederea soluționării sau prevenirii acestora;
▪ să informeze organele competente, conform prevederilor legislației, cu privire la activităţile sau la tranzacţiile suspecte, inclusiv la
fraudele și încălcările care au fost depistate la entitatea auditată;
▪ să achite:
    – plata unică pentru înregistrarea în Registrul public al entităților de audit;
    – plata anuală pentru emiterea raportului auditorului;
▪ în cazul înlocuirii cu o altă entitate de audit, să prezinte, la solicitarea noii entități de audit, documentele relevante pentru
efectuarea auditului;
▪ să informeze Consiliul despre rezilierea contractului de audit.

    Entitatea auditată are dreptul:

▪ să primească de la entitatea de audit/de la auditor o informaţie completă despre cerinţele standardelor de audit, ale legislaţiei
referitoare la efectuarea auditului şi ale altor acte pe care se bazează auditorul în exprimarea opiniei asupra situațiilor financiare;
▪ să primească de la entitatea de audit/de la auditor recomandări privind înlăturarea cazurilor de încălcare a cerinţelor actelor
normative;
▪ să sesizeze Consiliul şi alte organe competente în cazul depistării încălcărilor legislaţiei în domeniul auditului comise de auditori.

    Entitatea auditată este obligată:

▪ să creeze condiţii pentru efectuarea auditului, să prezinte informaţia solicitată și explicaţiile verbale şi scrise necesare;
▪ să nu intervină în acţiunile entităţii de audit, ale auditorului în scopul limitării informației necesare pentru efectuarea auditului;
▪ să solicite, în formă scrisă, persoanelor terţe, din numele său, la cerinţa entităţii de audit/a auditorului, informaţia necesară;
▪ să respecte condiţiile contractului de audit