TEMA 4.

PLANIFICAREA AUDITULUI

1. Planificarea preventivă și cunoașterea bisnessului

2. Planul general şi programul de audit
3. Scrisoarea de angajament privind exercitarea auditului

Planificarea unei misiuni de audit poate fi divizată convenţional în planificarea preventivă

şi planificarea propriu-zisă. Planificarea preventivă reprezintă etapa decisivă a planificării unui
audit, deoarece în cadrul acestei etape se ia decizia privind acceptarea sau nu a angajamentului
vizînd prestarea serviciilor profesionale clientului. La stabilirea şi aplicarea procedurilor de
apreciere a potenţialilor clienţi pentru acceptarea acestora în calitate de clienţi auditorii se conduc
de următoarele:
 obţinerea şi examinarea situațiilor financiare şi de alt tip existente ale potenţialului client,
cum ar fi situații financiare anuale, intermediare şi declaraţii privind impozitul pe venit;
 solicitări adresate unor persoane terţe şi conducerea sa care poate prezenta importanta
pentru aprecierea potenţialului client;
 comunicarea cu auditorul predecesor pentru stabilirea onestităţii conducerii, divergenţilor
cu conducerea în privinţa politicii de contabilitate, procedurilor de audit sau altor aspecte similare
importante, înţelegerii motivelor de schimbare a auditorului;
 luarea în considerare a circumstanţelor care pot impune organizaţia de audit sa trateze
acest angajament ca unul ce necesita o atenţie speciala sau care prezintă un risc deosebit.
 evaluarea independentei şi capacităţii organizaţiei de a deservi potenţialul client.
După aplicarea procedurilor nominalizate se desemnează o persoană sau o grupă de
persoane la nivelurile de conducere corespunzătoare, care evaluează informaţia obţinută
referitoare la potenţialul client şi care ia decizia de acceptare a acestuia. Totodată, se ia în
considerare şi tipurile de angajamente pe care organizaţia de audit nu le poate accepta sau care pot
fi acceptate numai în anumite condiţii.
În cazul adoptării deciziei privind acceptarea clientului auditorul trebuie sa planifice
lucrările de audit astfel, încît auditul sa fie exercitat cît mai eficient.
Planificarea reprezintă elaborarea unei strategii generale şi unei abordări detaliate a
caracterului, momentului de exercitare şi a volumului procedurilor de audit presupuse. Auditorul
urmează să planifice exercitarea auditului într-un mod cît mai raţional şi oportun.
Volumul planificării depinde de mărimea agentului economic, complexitatea auditului,
experienţa anterioara de lucru a auditorului cu agentul economic dat şi cunoaşterea business-ului
clientului.
Obţinerea informaţiei despre business-ul agentului economic este o parte importanta a
planificării auditului şi presupune că auditorul trebuie sa posede sau sa obţină cunoştinţe
suficiente privind business-ul clientului, astfel încît sa poată stabili şi înţelege faptele, tranzacţiile
şi practica creata, care după opinia lui pot influenţa considerabil asupra situațiilor financiare,
asupra verificării acestora sau asupra raportului auditorului.
Auditorul poate obţine cunoştinţe despre ramura şi despre agentul economic respectiv
dintr-un şir de surse, cum ar fi:
 experienţa precedenta de lucru cu agentul economic şi în ramura respectiva;
 discuţii cu personalul agentului economic;
 discuţii cu personalul serviciului de audit intern;
 discuţii cu alţi auditori şi consultanţi, care au prestat servicii agentului economic în cauza
sau altor agenţi economici din ramura respectiva;
 discuţii cu persoane competente din exteriorul agentului economic;
 publicaţii, care se refera la ramura respectiva;
 actele normative, care reglementează activitatea agentului economic;
 inspectarea clădirilor, teritoriului şi utilajului agentului economic;
 documente prezentate de agentul economic (de exemplu, procese verbale ale adunărilor,
situații financiare anuale ce ţin de anii precedenţi, bugete, rapoarte interne, regulamente interne
referitoare la sistemele contabil şi de control intern etc.).
 2. Planul general şi programul de audit

Conform S.I.A. 300 “Planificarea” auditorul este obligat sa elaboreze şi perfecteze

documentar planul general de audit descriind:
— sfera de aplicare a auditului reprezintă un set de proceduri de audit ce se considera a fi
necesare în circumstanţele create, pentru asigurarea obiectivului auditului
— metodelor de exercitare a auditului care reprezintă procedurile de obţinere a dovezilor
de audit.
Planul general de audit trebuie sa fie suficient de detaliat pentru a servi în calitate de
recomandări la pregătirea şi realizarea programului de audit.
Forma şi conţinutul planului general de audit pot varia în dependenta de?
— volumul activităţii agentului economic,
— de complexitatea auditului,
— de metodologia şi procedeele tehnice specifice utilizate de auditor.
La elaborarea planului general de audit auditorul trebuie sa ia în considerare un şir de
aspecte, cum ar fi:
a) Cunoaşterea business-ului clientului
 factorii economici generali şi de ramura, care influenţează business-ul clientului;
 caracteristicile importante ale clientului, activitatea acestuia, indicatorii financiari;
 nivelul general de competenta a conducerii clientului.
b) Înţelegerea sistemelor contabil şi de control intern
 politica de contabilitate a clientului şi modificările acesteia;
 influenta noilor acte normative ce reglementează aspectele contabilităţii, auditului şi
situațiilor financiare;
 cunoştinţele acumulate de auditor referitoare la sistemele contabil şi de control intern.
c) Riscul şi caracterul semnificativ
 evaluările presupuse ale riscului inerent şi riscului legat de control;
 determinarea nivelului caracterului semnificativ;
 posibilitatea existentei denaturării semnificative, luând în considerare experienţa
perioadelor precedente, sau fraudei;
 identificarea celor mai complicate domenii de contabilitate, inclusiv cele ce implica
estimări contabile.
d) Caracterul, momentul de exercitare şi volumul procedurilor de audit
 schimbări posibile în prioritatea domeniilor specifice ale auditului;
 influenta tehnologiilor informaţionale asupra auditului;
 auditul intern şi influenta acestuia asupra procedurilor auditului extern.
e) Coordonarea, gestiunea, supravegherea şi verificarea
 atragerea altor auditori şi experţilor în auditul situațiilor financiare;
 amplasarea agentului economic şi componentelor acestuia;
 necesarul în personal pentru exercitarea auditului.
f) Alte aspecte
 circumstanţe ce necesita o atenţie deosebita, cum ar fi existenta părţilor legate;
 condiţiile angajamentului privind exercitarea auditului şi responsabilitatea;
 natura şi termenele de prezentare agentului economic a documentelor de raportare ale
auditorului.
După stabilirea planului general de audit auditorul trebuie sa elaboreze şi perfecteze
documentar programul de audit prin care se stabileşte caracterul, momentul de exercitare şi
volumul procedurilor de audit planificate necesare pentru efectuarea planului general de audit.
Programul de audit consta dintr-un set de instrucţiuni pentru asistenţii implicaţi în audit, şi
în acelaşi timp reprezintă un mijloc de documentare şi control a executării adecvate a lucrărilor.
Elementele planului general de audit şi anumite proceduri de audit auditorul le poate discuta cu
conducerea clientului, precum şi cu personalul acestuia pentru asigurarea eficacităţii şi eficientei
auditului şi pentru coordonarea procedurilor de audit cu lucrul personalului agentului economic.
Totodată, planul general şi programul de audit rămân exclusiv în responsabilitatea auditorului.
 3. Scrisoarea de angajament privind exercitarea auditului

Atît în interesul clientului, cît şi al auditorului, pentru a evita neînţelegerile probabile se

recomanda de coordonat toate condiţiile de prestare a serviciilor de audit. Condiţiile coordonate
este necesar de a le consemna în scris, de exemplu, în scrisoarea de angajament privind
exercitarea auditului sau în orice alta forma potrivita de angajament, permisa de legislaţia în
vigoare.
Scrisoarea de angajament privind exercitarea auditului confirma documentar acceptarea
de auditor (client) a prestării (primirii) serviciilor, precum şi stabileşte obiectivul şi sfera de
aplicare a auditului, limitele responsabilităţii auditorului fata de client şi forma documentelor de
raportare privind rezultatele auditului.
Forma şi conţinutul scrisorii de angajament pot varia în dependenta de cerinţele şi
particularităţile clientului, dar, de regula, includ:
 obiectivul auditului situațiilor financiare;
 responsabilitatea conducerii pentru rapoartele financiare;
 sfera de aplicare a auditului, inclusiv referiri la actele legislative şi normative
corespunzătoare, precum şi la standardele sau cerinţele organizaţiilor profesionale;
 forma documentelor de raportare sau altui tip de comunicare a rezultatelor auditului,
prezentate clientului;
 indicaţia privind faptul că din cauza aplicării testării şi a altor limite inerente unui audit,
precum şi a limitelor inerente oricărui sistem contabil şi de control intern, există un risc inevitabil
că unele denaturări, chiar şi cele semnificative pot rămîne nedescoperite;
 cerinţa accesului nelimitat la orice înregistrări, documente şi alte informaţii necesare pentru
exercitarea auditului;
 aspecte referitoare la planificarea auditului;
 intenţia de a primi o confirmare scrisa din partea conducerii privind declaraţiile
prezentate;
 indicatorul care constituie baza de calcul a sumei remunerării pentru servicii, şi alte
condiţii de plata;
 acordul clientului cu condiţiile scrisorii de angajament.
Daca este necesar, în scrisoarea de angajament pot fi incluse, de asemenea, următoarele
puncte:
– modul de atragere a altor auditori şi experţi în procesul auditului;
– modul de atragere a auditorilor interni şi a altui personal al clientului;
– modul de relaţii cu auditorul predecesor;
– indicaţie privind limitarea responsabilităţii auditorului, daca posibilitatea unei asemenea
limitări exista;
– înţelegerea referitoare la orice alte relaţii viitoare dintre auditor şi client.