Tema: Planificarea auditului

1. Planificarea preventivă a auditului.

2. Semnificaţia şi riscul auditului.
3. Elaborarea planului general şi al programului de audit.
1. Planificarea preventivă a auditului
Orice verificare de audit se constituie din următoarele etape:
 familiarizarea cu personalul şi planul de lucru
 obţinerea şi documentarea informaţiei despre client
 elaborarea planului de efectuare a verificării
 efectuarea verificărilor privind seminificaţiile înregistrărilor temeinice
 utilizarea procedeelor analitice
 întocmirea raportului de audit
Înaintea acceptării unui nou client este necesar de a colecta date despre acest client pentru a
determina caracterul admisibil al propunerii acestuia. După posibilităţi se analizează reputaţia acestui
client în cercurile de afaceri, analizînd relaţiile cu auditorii precedenţi. Drept sursă de informaţii pentru
cunoaşterea clienţilor servesc jurişti locali, băncii, furnizorii şi clienţi.
Informaţia despre client este utilizată pentru evaluarea riscului propriu şi riscul controlului în baza
cărora se elaborază planul de audit. Pe lîngă aceasta, auditorul acumulează date despre mărimea şi
organizarea întreprinderii, factorii ce influenţează asupra businessului clientului, condiţiile de efecture a
controlului intern sistemul evidenţei contabile şi altele.
2. Semnificaţia şi riscul auditului
Semnificaţia şi riscul sunt factorii importanţi ce trebuie luaţi în seamă la planificarea auditului.
Auditorul este obligat să determine dacă rapoartele financiare conţin denaturări semnificative. Dacă
auditorul depistează o eroare semnificativă acesta informează clientul pentru a face corectări. Dacă
clientul refuză să facă corectări, atunci auditorul îşi exprimă opinia în rapoartele de audit. Auditorul
trebuie să evalueze atent semnificaţia incorectitudinile depistate. Incorectitudinile sunt semnificative dacă
aceste sunt în stare să afecteze deciziile utilizatorilor calificaţi. Dacă auditorul exprimă o opinie incorectă
atunci intervine riscul auditului. Această opinie incorectă constă în faptul că rapoartele financiare sunt în
general prezentate corect, iar aceasta nu-i adevărat şi invers ele sunt întocmite incorect, dar de fapt sunt
incorecte. Riscul auditului este riscul admisibil acceptabil a auditului ce constă în faptul că auditorul
poate să comită greşeli şi să deducă concluzii incorecte. În esenţă acest risc poate fi examinat ca
interacţiune a doi factori:
 riscul existenţei a incorectitudinile semnificative în evidenţa contabilă
 riscul că anumite incorectitudini semnificative existente în rapoartele financiare nu vor fi
depistate în cadrul verificării
Scopul final în organizarea auditului este limitarea riscului auditului pînă la un nivel suficient de
redus în cît nivelul încrederii să fie suficient de inalt. Cercetarea riscului se efectuează la etapa planificării
auditului şi anume atunci cînd se analizează esenţa bussinesului şi ramurile de activitate:
  relaţiile clientului cu auditorul precedent
 profesionalismul şi onestitatea administraţiei
 complexitatea operaţiunilor economică- financiară adică apare o dependenţă directă că operaţiunile
mai dificile au un nivel al riscului mai înalt.
3. Elaborarea planului general şi al programului de audit
Auditorul trebuie sa-şi planifice lucrul astfel ca procesul de audit. Să se efectueze cît mai efectiv
planificînd procesul de petrecere a auditului. Firma de audit trebuie să ţină cont de principiul
complexităţii, plenitudinii şi optimizării. Planul general de audit este descrierea sferelor şi metodelor
propuse spre efectuarea auditului. SNA 300 reflectă că la întocmirea planului general, auditorul trebuie să
ţină cont de astfel de probleme:
1. cunoaşterea businessului clientului;
2. înţelegerea sistemei evidenţei contabile şi sistemul controllui intern;
3. riscul şi semnificaţia;
4. caracterul timpul petrecerii şi volumul procedurilor de audit;
5. coordonarea, conducerea, observarea şi controlul (atragerea în grupul auditorului şi altor
specialişti).
SNA 300 nu dă un plan general model de audit ci dă posibilitatea ca fiecare firmă de audit
independent să-şi întocmească planul şi programul de audit. În planul general de audit să fie indicat
termenul şi graficul de petrecere a auditului. Reeşind din prectica firmei de audit propune 2 tipuri de plan
general de audit:
 se bazează pe petrecerea pe cicluri de activităţi
 se bazează pe articolele bilanţului contabil sau pe conturi
În plan se indică numărul şi calificarea auditorului atras în procesul de verificare şi controlul
conducătorului asupra îndeplinirii programului de audit. SNA 300 programa de audit determină
caracterul, perioada şi volumul procedurilor de audit planificate necesare pentru îndeplinirea planului
general. Programa de audit se întocmeşte sub formă de teste de control sau sub forme de programe de
proceduri de audit. Programa testelor mijloacelor de control reprezintă acţiunile întreprinse pentru
selectarea informaţiilor referitor funcţionării sistemei controlului intern şi de evidenţă. Programele de
audit trebuie să-şi găsească oglindirea în standartele interne ale firmei de audit. În procesul auditului după
necesităţi în plan şi programă pot fi incluse întrebări adăugătoare ce necesită verificări.