UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU FACULTATEA

DE MANAGEMENT, MARKETING IN AFACERI ECONOMICE

ROLUL PLANIFICĂRII IN MISIUNILE DE AUDIT

Indrumator: Masterand,

Lect. Univ. dr. Popa Ionela Dincă Florian Mădălin- MA

Prof. univ. dr. Sîrbu Alexandrina

ORIENTAREA SI PLANIFICAREA ACTIVITATII DE AUDIT

1 Acceptarea mandatului si contractarea lucrărilor de audit

Pentru fiecare client auditorul financiar are responsabilitatea de a întocmi „Scrisoarea de

misiune” sau altă formă de acord scris.
Instrucțiunile referitoare la convenirea asupra termenilor misiunilor de audit și a
continutului scrisorii sunt prezentate in Standardul de Audit 210- convenirea asupra termenilor
misiunilor de audit.
Scopul trimiterii acestei scrisori îl constituie evitarea neînțelegerilor ce pot apărea în
legătură cu auditul. Totusi, în anumite țări, obiectivul și scopul unui audit, responsabilitățile
conducerii și ale auditorului, ar putea fi stabilite de lege în mod suficient.
Forma și continutul scrisorii de misiune nu este standardizată, dar ea trebuie să conțină
elemente cu privire la:
 Aria de aplicabilitate a auditului: Legislatia aplicabilă, reglementări în domeniu,
ISA-uri, alte declarații oficiale ale companiilor profesionale la care auditorul
aderă;
 Forma oricărui raport sau alte comunicări cu privire la rezultatele misiunii de
audit;
 Faptul că, datorită unor limitări inerente ale auditului, împreună cu limitările
inerente ale controlului intern, există un risc ce nu poate fi evitat ca anumite
denaturări să nu fie detectate, chiar dacă auditul este planificat şi efectuat în
conformitate cu ISA-uri.
 acorduri privind planificarea şi efectuarea auditului, inclusiv componenţa echipei
misiuni
 responsabilitatea administratorului cu privire la întocmirea și prezentarea
situațiilor financiare (declarațiile scrise)
 accesul auditorului cu acordul conducerii la orice tip de informatii;
 acorduri privind implicarea auditorilor interni sau a altor auditori cu privire la
unele aspecte ale auditului;
 acordul conducerii de a informa auditorul cu privire la unele fapte ce ar putea
afecta situațiile financiare, pe care auditorul le-ar putea descoperi între data
raportului și data până la care situațiile financiare sunt publicate;
 cerința privind recunoașterea de către conducere a primirii scrisorii de angajament
și acceptarea termenilor misiunii;
 baza de calcul pentru onorariu și orice angajamente de plată, modalități și termene
de plată.

Un model al scrisorii de misiune este prezentat în continuare.

 Scrisoare de misiune

Către reprezentantul adecvat al conducerii sau celor însărcinaţi cu guvernanţa companiei ABC:

[Obiectivul şi domeniul de aplicare a auditului]

Voi, societatea ABC, ne-aţi solicitat auditarea situaţiilor financiare ale companiei ABC, care
conţin bilanţul la 31 Decembrie 20X1, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor
capitalurilor proprii şi situaţia fluxurilor de numerar pentru anul încheiat, şi un sumar al
politicilor contabile semnificative şi alte informaţii explicative. Avem plăcerea să vă confirmăm
acceptul nostru şi înţelegerea cu privire la misiunea de audit prin intermediul acestei scrisori.
Auditul nostru va fi efectuat în scopul îndeplinirii obiectivului de a ne exprima o opinie cu
privire la situaţiile financiare.

[Responsabilităţile auditorului]
Noi ne vom efectua auditul în conformitate cu Standardele internaţionale de audit (ISA-uri).
Acele standarde cer să respectăm cerinţele etice şi să planificăm şi să efectuăm auditul pentru a
obţine asigurări rezonabile cu privire la faptul dacă situaţiile financiare conţin denaturări
semnificative. Un audit presupune efectuarea de proceduri pentru a obţine probe de audit cu
privire la faptul că sumele şi prezentările din situaţiile financiare. Procedurile selectate depind de
judecata auditorului, inclusiv evaluarea riscului de denaturare semnificativă a situaţiilor
financiare, fie ca urmare a fraudei sau a erorii. Un audit include de asemenea evaluarea gradului
de adecvare a politicilor contabile folosite şi gradul de rezonabilitate a estimărilor contabile
făcute de conducere, ca şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.
Datorită limitărilor inerente ale auditului, împreună cu limitările inerente ale controlului intern,
există un risc de neevitat ca anumite denaturări semnificative să nu fie detectate, chiar dacă
auditul este planificat în mod corect şi efectuat în conformitate cu ISA-uri.
În efectuarea evaluării riscurilor, am considerat controlul intern a fi relevant pentru pregătirea de
către entitate a situaţiilor financiare şi pentru a proiecta proceduri de audit care sunt adecvate în
circumstanţele date, dar nu în scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea controlului
intern al entităţii. Totuşi, vă vom comunica în scris orice deficienţe semnificative în controlul
intern relevante pentru auditul situaţiilor financiare pe care le-am identificat pe parcursul
auditului.
Auditul nostru va fi efectuat pe baza faptului că [conducerea, şi acolo unde este cazul, cei
însărcinaţi cu guvernanţa] iau la cunoştinţă şi înţeleg faptul că au responsabilitatea:
(a) Pentru pregătirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare în conformitate cu standardele
internaţionale de raportare financiară;
(b) Pentru un asemenea control intern pe care [conducerea] îl consideră a fi necesar pentru a face
posibilă pregătirea de situaţii financiare care să nu conţină denaturări semnificative, fie ele ca
 urmare a fraudei sau erorii; şi
(c) Să ne ofere:
(i) Acces la toate informaţiile despre care [conducerea] ştie că sunt relevante pentru
pregătirea situaţiilor financiare ca de exemplu, înregistrări, documentaţie şi alte aspecte;
(ii) Informaţii adiacente pe care le-am putea solicita din partea [conducerii] în scopul
auditului; şi
(iii) Acces nerestricţionat la persoanele din entitate de la care noi determinăm că este
necesar să obţinem probe de audit.
Ca parte a procesului nostru de audit, vom solicita din partea [conducerii şi, acolo unde este cazul
a celor însărcinaţi cu guvernanţa], confirmări scrise legate de declaraţii făcute nouă în legătură cu
auditul.
Aşteptăm cooperarea tuturor angajaţilor dumneavoastră pe parcursul auditului.

[Alte informaţii relevante]

[Introduceţi alte informaţii, ca de exemplu aranjamente legate de onorariu, facturare şi alţi

termeni specifici, după caz.]

[Raportarea]

[Introduceţi referirea adecvată la forma aşteptată şi conţinutul raportului auditorului.]

Forma şi conţinutul raportului nostru ar putea necesita modificări în funcţie de constatările din
timpul misiunii de audit..
Vă rugăm semnaţi şi restituiţi copia ataşată a acestei scrisori pentru a indica faptul că aţi luat la
cunoştinţă, şi sunteţi de acord cu, aranjamentele pentru auditul efectuat de noi cu privire la
situaţiile financiare inclusiv responsabilităţile noastre legate de aceasta.

XYZ & Co.

Luat la cunoştinţă şi acceptat în numele companiei ABC de către

(semnat)
......................
Nume şi titlu
Data
 Condițiile precizate în scrisoarea de misiune nu vor fi schimbate decât dacă se justifică din
punct de vedere rațional. Spre exemplu, auditorul nu deține probe adecvate și suficiente privind
creanțele , iar clientul cere o modificarea condițiilor de angajament cu privire la revizuirea
creanțelor (aceasta pentru a evita o opinie dată cu rezerve sau imposibilitatea exprimării unei
opinii).
Dacă termenii misiunii de audit for fi schimbați, auditorul și conducerea își vor da acordul
pentru termenii noi.
O astfel de cerere din partea clientului ca auditorul să schimbe termenii de angajament ar
putea fi determinate de natura circumstanțelor apărute (o neînțelegere cu privire la natura
auditului asa cum a fost solicitat inițial, o restrictie a domeniul de aplicare al misiunii de audit).
Dacă totuși auditorul consideră că nu poate accepta o schimbare de misiune și nu i se permite
din partea conducerii să continue angajamentul inițial, el va trebui să se retragă și să raporteze fie
conducerii administrative sau acționariatului cauzele retragerii sale.
Revizuirea Scrisorii de misiune poate fi determinată de :
 În domeniul standardelor profesionale sau a cerințelor legislative;
 Schimbări în structura actionariatului , a consiliului de administrație sau ale
comitetului de audit;
 Modificări esentiale ale capitalurilor proprii;
 Modificări esentiale în structura afacerii.

2 Planificarea lucrărilor de audit

Planificarea unei misiuni de audit este elaborarea unei strategii generale şi a unei abordări
detaliate pentru natura, durata şi mărimea preconizată a auditului, astfel încât acesta să fie
efectuat într-un mod eficient.
Planificarea adecvată a activităţii de audit, asigură focalizarea atenţiei pe domeniile
importante de audit, identificarea problemelor potenţiale, repartizarea sarcinilor pe asistenţi şi
operativitatea activităţii.
Obiectivele planificării activităţii de audit sunt:
• asigurarea că s-a acordat atenţia cuvenită diverselor domenii de audit;
• asigurarea că s-au identificat problemele potenţiale;
• facilitarea procesului de control permanent al activităţii de audit;
• facilitarea procesului de revizuire finală a auditului
Auditorul trebuie să planifice și să realizeze un audit cu scepticism profesional, recunoscând
că pot exista circumstanțe care pot face ca situațiile financiare să fie prezentate eronat în mod
semnificativ.
Partenerii misiunii si alti membrii cheie din echipa misiunii trebuie să se implice în
planificarea auditului, inclusiv să planifice și să participe la discuțiile dintre membrii echipei
misiunii.
Atunci când se stabilește strategia generală de audit, auditorul trebuie să:
 Să identifice caracteristicile misiunii care definesc domeniul de aplicare al acesteia;
 Să identifice obiectivele de raportare ale misiunii;
 Să analizeze factorii care conform raționamentului profesional sunt semnificativi in
direcționarea eforturilor echipei misiunii;
  Să analizeze rezultatele activităților preliminare ale misiunii;
 Să identifice natura, plasarea in timp si amploarea resurselor necesare pentru
realizarea misiunii.
Planificarea este importantă pentru a se asigura că misiunea este realizată intr-un mod
eficient si eficace și că riscul de audit a fost redus la un nivel acceptabil de scăzut.
Strategia generală de audit reprezintă o evidență a deciziilor cheie considerate necesare
pentru a planifica corespunzător auditul și pentru a comunica aspectele semnificative echipei
misiunii.
Strategia generală de audit va documenta deciziile luate în urma planificării pașilor subliniați
mai jos.
A. Initiere:
 Realizarea activităților preliminare (acceptarea/continuarea relatiei cu clientul si
stabilirea termenilor misiunii):
 Colectarea informatiilor relevante despre entitate (rezultate din misiuni anterioare,
rezultate din exploatare curente, etc.);
 Numirea personalului pentru misiune;
 Programarea sedintei echipei de audit pentru discutarea posibilității existentei
unor prezentări eronate în situațiile financiare;
 Stabilirea intervalului de timp in care va fi realizat fiecare segment ala activității
de audit
B. Evaluarea riscurilor si răspunsuri:
 Determinarea pragului de semnificație pentru situațiile financiare in ansamblu si a
pragului de semnificație pentru performanță;
 Determinarea naturii si amplorii procedurilor de evaluare a riscului prevăzute si a
persoanei care le va efectua;
 Atunci când riscul a fost evaluat la nivelul situațiilor financiare, se elaborează un
răspuns general adecvat;
 Comunicarea către cei însărcinați cu guvernarea a unei perspective generale
asupra domeniului de aplicare planificat și a plasării in timp a auditului;
 Actualizarea și modificarea strategiei și a planului de audit in funcție de
necesități, în contextul unor noi circumstanțe.
Atunci când au fost identificate și evaluate riscurile de prezentări eronate semnificative,
poate fi finalizată strategia generală de audit, iar planul de audit detaliat poate fi elaborat.
Planul detaliat trebuie să stabilească procedurile de audit suplimentare prevăzute la nivelul
afirmației și care răspunde riscurilor identificate și evaluate.
Între auditor si conducere trebuie să existe un dialog bidirecțional, astfel că o bună
comunicare poate ajuta atât echipa de audit, cât și conducerea unității.
Auditorul poate considera că următoarele aspecte pot fi comunicate conducerii cu privire la
planificarea auditului:
 Modul in care auditorul propune să trateze riscuri semnificative de prezentări eronate
semnificative cauzate fie de fraudă, fie de eroare;
 Modul in care auditorul abordează controlul intern relevant pentru audit;
 Aplicarea pragului de semnificație in contextul auditului.
 Alte aspecte legate de planificarea care pot fi adecvate comunicării includ opiniile celor
insarcinati cu guvernarea despre:
 Alocarea sarcinilor intre cei insarcinati cu guvernarea si conducerea;
 Obiectivele si strategiile entității;
 Aspecte pe care cei insarcinati cu guvernarea le consideră a necesita o atenție
deosebită pe parcursul auditului;
 Comunicări semnificative cu organismele de reglementare;
 Alte aspecte despre care cei insarcinati cu guvernarea cred că pot influența
auditul situațiilor financiare

3 Cunoașterea clientului

O problemă cheie a fiecărei misiuni de audit este ca auditorul şi personalul său să

demonstreze o cunoaştere a clientului.
Standardul de audit 310 “ Cunoaşterea clientului”, furnizează instrucţiuni referitoare la ceea
ce înseamnă să cunoşti un client, fără a indica modul în care această cunoaştere este obţinută sau
documentată în dosarul permanent de audit. Cunoştinţe preliminare despre client, referitoare la
sectorul de activitate, complexitatea operaţiunilor, structura organizatorică, structura capitalului,
conducere, trebuiesc obţinute de auditor înaintea acceptării unui angajament, pentru a putea să
evalueze dacă se poate obţine un nivel de cunoaştere adecvat pentru efectuarea auditului. După
acceptarea angajamentului, se va proceda la obţinerea de informaţii mai detaliate, care vor fi
evaluate şi actualizate.
Principalele aspecte care trebuiesc avute în vedere pentru cunoaşterea clientului se referă la :

a) Factori economici generali

 Nivelul general al activităţii economice (recesiune sau creştere economică)

 Ratele dobânzii şi disponibilitatea finanţării;
 Inflaţia;
 Politicile guvernamentale:
-monetare;
-fiscale;
-programe guvernamentale de stimulare a anumitor sectoare;
-restricţii comerciale;
 Ratele de schimb valutar şi controlul acestora.

b) Sectorul de activitate în care îşi desfăşoară clientul activitatea-condiţii ce afectează

activitatea clientului

 Piaţa şi competiţia;
 Tipul de activităţi-ciclice sau sezoniere;
 Riscul afacerii;
  Gradul de tehnologizare;
 Factorii endogeni şi exogeni ce influenţează activitatea (reducerea cererii pe piaţă,
capacitate de producţie în exces, secetă prelungită, fluctuaţia masivă a preţurilor);
 Indicatori cheie şi statistici de operare;
 Cerinţe şi probleme legate de mediu;
 Furnizarea şi costurile energiei;
 Practici specifice sau unice (metode şi practici contabile,
 Contractele de muncă, metode de finanţare etc)

c) Date despre entitatea patrimonială

1. Acţionari şi management-informaţii importante

 Tipul entitătii-privată, publică, guvernamentală (schimbări recente sau planificate)
 Acţionarii şi părţile afiliate (tipul capitalului-privat, stat, mixt(stat şi privat),
autohton, străin, mixt(autohton şi străin);
 Structura capitalului (istoric, schimbare recentă sau planificată);
 Structura organizatorică (filiale, sucursale, puncte de lucru);
 Structura grupului;
 Consiliul de administraţie:
-structura;
-experienţa şi reputaţia profesională a membrilor;
-independenţa faţa de acţionari;
-limite de competenţă;
-frecvenţa şedinţelor;
-existenţa unei politici de conduită corporatistă;
-schimbarea consultanţilor profesionişti (avocaţi, consultanţi fiscali, experţi
contabili).
 Conducerea executivă:
-experienţa şi reputaţia;
-cifra de afaceri;
-personalul financiar cheie şi statutul său în organizaţie;
-personalul compartimentului contabil;
-planuri de stimulente sau prime;
-utilizarea prognozelor şi a bugetelor;
-presiuni asupra conducerii efectuate de consiliul de
administraţie, acţionari, sindicat;
-sisteme informaţionale ale conducerii.
 Obiectivele administratorilor, filozofia şi planuri strategice;
 Achiziţii, fuziuni sau vânzări ale activităţilor (efectuate
recent sau planificate);
 Contractele de audit ale filialelor;
 Surse şi metode de finanţare (curente, istorice);
 Funcţia de audit intern-existenţă şi calitate;
 Atitudinea faţă de controlul intern.
2. Activitatea entităţii-produse, pieţe, clienţi, furnizori, venituri, cheltuieli, operaţii
 Natura activităţii(lor) desfăşurate (producţie, prestaţii, comercializare de mărfuri en-gros
en-detail, import-export);
 Dispersia activităţii (geografică);
 Amplasarea facilităţilor de producţie, a depozitelor, birourilor;
 Forţa de muncă (structura:personal de execuţie, de conducere şi administrativ, structura
pe vârste şi sex, nivelul salariilor, facilităţi acordate, planuri de pensii, reglementări
guvernamentale)
 Produsele sau serviciile şi pieţele:
-contracte sau clienţi importanţi;
-împărţirea pieţei;
-reţele de distribuţie
-politica de preţuri;
-reputaţia produselor sau a serviciilor;
-garanţii şi discounturi acordate;
-strategia şi obiectivele de marketing;
 Furnizorii importanţi de bunuri şi servicii:
-dependenţa faţă de anumiţi furnizori;
-contracte pe termen lung;
-graficul de aprovizionare;
-metode de livrare (just in time);
-importuri;
-termene de plată.
 Stocuri –amplasare, tipuri, cantităţi;
 Franşize, licenţe, patente, brevete;
 Categorii de cheltuieli importante;
 Structura veniturilor;
 Active şi obligaţii;
 Sistemul informaţional;
 Legislaţia şi reglementările ce afectează în mod semnificativ entitatea.

3. Performanţa financiară-factorii ce privesc condiţiile financiare şi profitabilitatea

entităţii
 Politicile contabile- sunt principiile, bazele, metodele, regulile şi practicile specifice
adoptate de o întreprindere la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare (ex.metoda
de amortizare-liniară, accelerată, degresivă)
 Tendinţe şi prognoze ale profitului şi a fluxurilor de numerar;
 Acorduri de leasing şi alte acorduri financiare;
 Disponibilitatea liniilor de credit;
 Riscuri legate de ratele de schimb valutar şi de rata dobânzii;
 Principalii indicatori de performanţă;
  Comparaţia cu tendinţele sectorului de activitate.

4. Mediul de raportare-influenţe externe ce afectează administratorii în întocmirea

situaţiilor financiare

 Legislaţia;
 Fiscalitatea;
 Cerinţe contabile;
 Probleme de evaluare şi de prezentare a informaţiei specifice afacerii;
 Cerinţele de raportare impuse de firma mamă;
 Cerinţe de raportare în audit;
 Utilizatorii situaţiilor financiare.
Cunoaşterea clientului reprezintă elementul cheie în procedurile de audit moderne. În cadrul
acestei etape, auditorii trebuie să se familiarizeze cu activitatea şi tranzacţiile clientului, pentru a
înţelege ce evenimente şi tranzacţii au un efect semnificativ asupra activităţii, în vederea
evaluării riscurilor de audit şi a stabilirii mărimii procedurilor de audit.
În practică, documentaţia legată de cunoaşterea clientului se află inclusă în dosarul permanent de
audit şi cuprinde:
 numele şi adresa clientului;
 copii ale documentelor legale ale firmei (certificat de înmatriculare, cod fiscal,
statutul societătii cu toate actele adiţionale)
 structura organizatorică;
 lista cu portofoliul de clienţi şi furnizori importanţi;

 copii ale situaţiilor financiare din anii precedenţi;

 informaţii din literatura de specialitate legate de sectorul de activitate sau de client;