UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU FACULTATEA DE

MANAGEMENT, MARKETING IN AFACERI ECONOMICE

CONTROLUL CALITATI ACTIVITATII DE AUDIT FINANCIAR

Indrumator: Masterand,

Lect. Univ. dr. Popa Ionela Dincă Florian Mădălin- MA

Prof. univ. dr. Sîrbu Alexandrina

1
 CUPRINS

CONTROLUL CALITĂŢII ACTIVITĂŢII DE AUDIT FINANCIAR”

A. a) Răspunsuri la întrebările formulate în tematică:

b) Analiza în detaliu a problemelor enunţate

B. Răspunsuri la 14 întrebări:

R A P O R T DE A U T O E V A L U A R E
Abordarea unui subiect precum controlul calităţii activităţii de audit, reprezintă, din punctul meu
de vedere, una dintre cele mai importante teme de aprofundat întrun referat la disciplina „AUDITUL
AGENŢILOR ECONOMICI”, în special datorită importanţei pe care activitatea bine elaborată o are
în cadrul firmei. Pornind de la aforismul: „dacă nu ai o ţintă stabilită indiferent de ce drum alegi, nu
vei ajunge nicăieri”, se poate concluziona că stabilirea şi urmărirea unui scop, a unei ţinte este o
dovadă a acţiunii raţionale atât în viaţa de zi cu zi cât şi în viaţa economică. Competitivitatea unei
firme, indiferent de natura şi mărimea ei, depinde de calitatea acţiunilor pe care le adoptă şi le aplică.
Motivul pentru care am optat pentru această temă a fost acela că în viitorul apropiat al carierei
mele aspir la un post de manager. Acest post presupune calităţi antreprenoriale superioare, dovedite
prin: realizarea activităţii economice în concordanţă cu standardele, normele şi reglementările în
vigoare, care să poziţioneze organizaţia pe direcţia potrivită la momentul potrivit, care să conducă la
performanţe organizaţionale pe termen lung. Din experienţa acumulată până în prezent, mai mult la
nivel teoretic, consider că succesul marilor companii se datorează respectării standardelor şi
reglementărilor în vigoare.
Profesiile de contabiltate şi de audit bine consolidate joacă un rol foarte important în efortul de
stabilitate economică şi administraţie solidă. Ţările cu profesii de contabiltate şi de audit bine
consolidate au organisme profesionale puternice de control, educare, monitorizare şi reglementare a
conduitei profesionale. Acest lucru ajută la protecţia intersului public şi la crearea unui climat sigur
pentru investitori. De aceea, este nevoie de asigurarea că toate serviciile obţinute din partea auditorului
sunt executate la standardul cel mai înalt de performanţă. Acest lucru este este reglementat de
standardul ISA 220 "Controlul Calitatii Activitatii de Audit ".
Scopul acestui standard este de a stabili standarde şi de a oferi îndrumări cu privire la
responsabilităţile specifice ale personalului firmei în ceea ce priveşte procedurile de controlul calităţii
pentru auditurile informaţiilor financiare istorice, inclusive auditurile situaţiilor financiare.
Drept urmare, echipele angajamentului implementează proceduri de controlul calităţii care sunt
aplicabile angajamentului de audit şi oferă firmei informaţii relevante pentru a permite funcţionarea
acelei părţi a sistemelor firmei de control al calităţii referitoare la independenţă.

2
 Partenerul de angajament trebuie să preia responsabilitatea pentru calitatea globală a fiecărui
angajament de audit la care este desemnat acel partener şi trebuie să considere dacă membrii echipei de
angajament au respectat cerinţele etice.
Partenerul de angajament trebuie să stabilească o concluzie referitor la respectarea cerinţelor de
independenţă care se aplică pentru angajamentul de audit. Pentru a face acest lucru, partenerul trebuie:
să obţină informaţii relevante de la firmă şi, acolo unde este cazul,de la reţeaua de firme, pentru a
identifica şi evalua îmărejurările şi relaţiile care crează ameninţări la adresa independenţei, să evalueze
informaţiile referitoare la încălcările identificate, dacă este cazul, privind politicile şi procedurile de
independenţă ale firmei pentru a determina dacă ele crează o ameninţare pentru independenţa
angajamentului de audit, să ia măsuri adecvate pentru a elimina astfel de ameninţări sau pentru a le
reduce la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de apărare. Partenerul de angajament trebuie să
raporteze cu promptitudine firmei orice eşec de soluţionare a problemei pentru a se lua măsurile
adecvate şi să documenteze concluziile referitoare la independenţă şi la orice discuţii relevante cu
firma care susţin aceste concluzii.
Partenerul de angajament trebuie să fie satisfăcut că au fost respectate procedurile adecvate cu
privire la acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clientul şi la angajamentele specifice de audit şi că
concluziile la care au ajuns în această privinţă sunt adecvate şi au fost documentate.
Acolo unde partenerul de angajament obţine informaţii care ar fi condus la declinarea de către
firmă a angajamentului de audit dacă acele informaţii ar fi fost cunoscute înainte, partenerul de
angajament trebuie să comunice acele informaţii firmei cu promptitudine astfel încât firma şi
partenerul de angajament să poată lua măsurile adecvate.
Partenerul de angajament trebuie să fie convins că echipa angajamentului în totalitate are
capacitatea, competenţa şi timpul necesare pentru a efectua angajamentul de audit în conformitate cu
standardele profesionale şi cu cerinţele legale şi de reglementare şi pentru a permite emiterea unui
raport al auditorului care este adecvat în împrejurările date.
Înainte de emiterea raportului auditorului, partenerul de angajament, prin revizuirea documentaţiei
de audit şi discuţii cu echipa angajamentului, trebuie să fie satisfăcut că au fost obţinute probe de audit
adecvate suficiente pentru a susţine concluziile la care s-a ajuns şi pentru a emite raportul auditorului.

“CONTROLUL CALITĂŢII ACTIVITĂŢII DE AUDIT”

A. a) Răspunsuri la întrebările formulate în tematică

1. Ce se înţelege prin: firma care efectuează auditul; echipa angajamentului de audit,

personalul firmei de audit; partener de angajament?
Firma care efectuează auditul poate fi: un practician individual, un parteneriat, o corporaţie sau o
altă entitate de contabili profesionişti competenţi şi independenţi, care examinează, profesional şi
obiectiv, o informaţie în scopul emiterii unei opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate:
standard, normă sau reglementare.
Echipa angajamentului de audit este formată din personalul care efectuează angajamentul de
audit, inclusiv orice experţi pe care îi angajează firma.
Personalul firmei de audit este format din:
- parteneri – definiţi prin orice persoană care deţine autoritatea de a obliga firma cu privire la
efectuarea unui angajament de servicii profesionale;
- angajaţi – aceştia sunt profesioniştii, alţi decât partenerii, inclusiv experţi pe care îi angajează
firma.

3
 Partener de angajament reprezintă partenerul sau o altă persoană din firmă care este responsabilă
pentru angajamentul de audit întocmit în numele firmei şi care, atunci când este necesar, are autoritatea
adecvată oferită de un organism profesional, juridic sau de o reglementare.

2. Care sunt responsabilităţile conducătorilor – partenerului de angajament pentru

calitatea auditorilor?
Responsabilităţile conducătorilor – partenerului de angajament pentru calitatea auditorilor sunt
următoarele:
- preia responsabilitatea pentru calitatea globală a fiecărui angajament de audit la care este
desemnat acel partener;
- consideră dacă membrii echipei de angajament au respectat cerinţele etice;
- stabileşte o concluzie referitor la respectarea cerinţelor de independenţă care se aplică pentru
angajamentul de audit.

3. Explicaţi procedurile cu privire la:

a) acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii şi angajamente de audit specifice
Partenerul de angajament, cu excepţia procedurilor adecvate şi pe bază de concluzii adecvate şi
documentate, poate iniţia sau nu procesul de luare a deciziei pentru acceptarea sau continuarea
relaţiilor cu clientul şi la angajamentele specifice de audit. Firma trebuie să stabilească politici şi
proceduri pentru acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii şi a misiunilor specifice, al căror scop
este de a oferi firmei asigurarea rezonabilă că va iniţia sau va continua relaţii şi misiuni atunci când:
- a luat în calcul integritatea clientului şi nu deţine nicio informaţie care să îi indice că
respectivului client îi lipseşte integritatea;
- deţine competenţa de a realiza misiunea şi are capacitatea, timpul şi resursele necesare pentru
a o realiza;
- poate respecta cerinţele etice.
Firma trebuie să obţină aceste informaţii atunci când consideră că acest lucru este necesar în
circumstanţele respective, înainte de acceptarea misiunii pentru un nou client, atunci când se decide
dacă să se continue o misiune existentă şi când se ia în considerare acceptarea unei noi misiuni cu un
client existent. Atunci când au fost identificate problemele şi firma decide să accepte sau să continue
relaţia cu clientul sau o anumită misiune, ea trebuie să documenteze modul în care au fost soluţionate
problemele.
b) efectuarea angajamentului: responsabilităţile partenerului de angajament
Efectuarea angajamentului de audit presupune luarea în considerare a următoarelor aspecte:
- responsabilitatea partenerului de angajament şi a echipei angajamentului;
- supravegherea echipei angajamentului;
- obţinerea probelor de audit adecvate şi suficiente pentru a susţine concluziile şi a emite raportul
de audit;
- consultări adecvate în legătură cu aspectele dificile sau controversate;
- rezolvarea divergenţelor de opinie;
- revizuirea controlului calităţii angajamentului.
Responsabilităţile partenerului de angajament sunt:
 partenerul de angajament preia responsabilitatea pentru:
- conducerea, supravegherea şi efectuarea angajamentului de audit cu respectarea standardelor
profesionale şi a cerinţelor legale şi de reglementare;
- raportul auditorului care se întocmeşte în circumstanţe date.
 îndrumă echipa angajamentului prin informarea membrilor acesteia despre:
- responsabilităţile lor;
- natura afacerii entităţii;
4
 - aspectele referitoare la riscuri;
- problemele care pot apărea;
- abordarea detaliată pentru efectuarea angajamentului.
c) monitorizare
Firma trebuie să stabilească politici şi proceduri al căror scop este de a-i oferi acesteia
asigurarea rezonabilă că politicile şi procedurile cu privire la sistemul de control al calităţii sunt
relevante, adecvate, că funcţionează în mod eficient şi că sunt respectate în practică. Aceste politici şi
proceduri trebuie să includă o analiză şi o evaluare continue ale sistemului de control al calităţii al
firmei, inclusiv o inspecţie periodică a unei selecţii de misiuni deja încheiate.
Scopul monitorizării conformităţii cu politicile şi procedurile de control al calităţii este de a
oferi o evaluare a:
- aderării la standardele profesionale şi la cerinţele de reglementare şi legale;
- faptului dacă sistemul de control al calităţii a fost proiectat în mod adecvat şi implementat în
mod eficient;
- faptului dacă politicile şi procedurile firmei de control al calităţii au fost aplicate în mod
adecvat, astfel încât rapoartele care sunt emise de firmă sau de partenerii misiunii să fie adecvate în
respectivele circumstanţe.

b) Analiza în detaliu a problemelor enunţate la capitolul 5

1.1. Firma care efectuează auditul, echipa angajamentului de audit şi asigurarea rezonabilă că se
respectă standardele şi cerinţele legale.
Principalul obiectiv al controlului de calitate este acela de a oferi asigurarea că auditul
informaţiilor financiare istorice, inclusiv auditul situaţiilor financiare este condus în concordanţă cu
standardele de audit general acceptate. Firma şi personalul acesteia va avea acest obiectiv permanent
în minte la determinarea naturii, duratei şi întinderii politicilor şi procedurilor corespunzătoare
circumstanţelor. Natura politicilor şi procedurilor elaborate de firmele individuale pentru a respecta
standardele depind de diverşi factori, cum ar fi dimensiunea şi caracteristicile activităţii firmei, şi de
faptul dacă firma face parte sau nu dintro reţea.
Prin „firma care efectuează auditul” se înţelege un practician individual, un parteneriat, o
corporaţie sau o altă entitate de contabili profesionişti competenţi şi independenţi, care examinează,
profesional şi obiectiv, o informaţie în scopul emiterii unei opinii motivate prin raportarea la un
criteriu de calitate: standard, normă sau reglementare. Firma trebuie să stabilească un sistem de control
al calităţii elaborat pentru a-i oferi acesteia asigurarea rezonabilă că firma şi personalul său respectă
standardele profesionale şi cerinţele legale şi de reglementare şi că rapoartele emise de către firmă sau
de către partenerii de angajament sunt adecvate în împrejurările respective.
Personalul firmei care efectuează auditul este format din:
- parteneri – definiţi prin orice persoană care deţine autoritatea de a obliga firma cu privire la
efectuarea unui angajament de servicii profesionale;
- angajaţi – aceştia sunt profesioniştii, alţi decât partenerii, inclusiv experţi pe care îi angajează
firma.
Tot personalul care efectuează o misiune, inclusiv orice experţi contractaţi de către firmă în
legătură cu acea misiune formează echipa angajamentului de audit.
Echipa angajamentului de audit:
- implementează procedurile de control al calităţii care sunt aplicabile angajamentului de audit;
- oferă firmei informaţii relevante pentru a permite funcţionarea acelei părţi din sistemul de control de
calitate al firmei care este responsabil de independenţă;
- au dreptul să se bazeze pe sistemele firmei, cu excepţia cazului în care informaţiile oferite de firmă
sau de alte părţi sugerează altceva. De exemplu, în legătură cu capacităţile şi competenţa personalului
5
prin recrutarea şi instruirea oficială a acestuia; independenţa prin acumularea şi comunicarea
informaţiilor relevante legate de independenţă; întreţinerea relaţiilor cu clienţii prin sisteme de
acceptare şi continuitate; şi adaptarea la cerinţele legale şi de reglementare prin procesul de
monitorizare.
Partenerul misiunii este definit prin: partenerul sau altă persoană din firmă care este responsabilă
de angajamentul de audit şi de realizarea acestuia emis în numele firmei şi care, atunci când este cazul,
primeşte autoritatea necesară de la un organism profesional, legislativ sau de reglementare.
1.2. Responsabilităţile conducătorilor pentru calitatea auditorilor.
- preia responsabilitatea pentru calitatea globală a fiecărui angajament de audit la care este
desemnat acel partener - el reprezintă un exemplu cu privire la calitatea auditului pentru ceilalţi
membri ai echipei de certificare în toate etapele angajamentului de audit. De regulă, acest exemplu este
ilustrat de acţiunile partenerului de angajament şi de mesajele corespunzătoare trimise echipei
angajamentului. Astfel de acţiuni şi mesaje evidenţiază:
 Importanţa:
 desfăşurării de activităţi care se conformează standardelor profesionale şi cerinţelor legale şi de
reglementare;
 conformităţii cu politicile şi procedurile firmei cu privire la controlul calităţii după cum este
aplicabil;
 emiterii de rapoarte de audit care sunt adecvate în situaţiile respective;
 Faptul că, pentru desfăşurarea angajamentelor de audit, calitatea este esenţială.
- consideră dacă membrii echipei de angajament au respectat cerinţele etice legate de
angajamentele de audit – acestea au la bază principiile fundamentale de etică profesională, care includ:
integritatea, obiectivitatea, competenţa profesională şi prudenţa, confidenţialitatea şi conduita
profesională.
Partenerul angajamentului de audit rămâne atent în ceea ce priveşte probele care atestă
neconformarea la cerinţele etice. Solicitările de informaţii şi observaţiile privind aspectele etice
referitoare la partenerul angajamentului de audit şi la ceilalţi membri ai echipei vor avea loc după cum
va fi necesar pe parcursul desfăşurării acestuia. Dacă partenerul angajamentului de audit află, prin
intermediul sistemelor firmei sau prin alte metode, că există aspecte care indică faptul că membrii
echipei nu au respectat cerinţele etice, atunci partenerul, consultându-se cu alte persoane din firmă, va
decide care sunt acţiunile care trebuie întreprinse în acest sens.
Partenerul angajamentului de audit şi, acolo unde este cazul, alţi membri ai echipei de certificare,
înregistrează aspectele descoperite şi modul în care acestea au fost soluţionate.
- stabileşte o concluzie referitor la respectarea cerinţelor de independenţă care se aplică pentru
angajamentul de audit – pentru realizarea acestui lucru este necesar ca partenerul de angajament:
 să obţină informaţii relevante de la firmă şi, acolo unde este aplicabil, de la firmele din
reţea (o entitate controlată, deţinută sau administrată în comun cu o firmă sau orice entitate pe care un
terţ rezonabil şi informat care cunoaşte toate informaţiile relevante ar considera-o în mod rezonabil ca
făcând parte din firmă, la nivel naţional sau internaţional), pentru a identifica şi evalua circumstanţele
şi relaţiile care creează ameninţări la adresa independenţei;
 să evalueze informaţiile referitoare la încălcările descoperite, dacă este cazul, în ceea ce
priveşte politicile şi procedurile legate de independenţă ale firmei pentru a stabili dacă acestea creează
o ameninţare la adresa independenţei pentru angajamentului de audit;
 să ia măsurile de rigoare pentru a elimina aceste ameninţări sau pentru a le reduce la un
nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de apărare;
Orice nerezolvare a unei probleme ar trebui să fie raportată imediat firmei, de către partenerul de
angajament, pentru a permite luarea de măsuri corespunzătoare. În cazul în care, partenerul
angajamentului de audit identifică o ameninţare la adresa independenţei cu privire la angajamentul de
audit pe care măsurile de protecţie nu reuşesc să o elimine sau să o reducă la un nivel acceptabil,acesta
6
se consultă cu firma pentru a stabili acţiunile adecvate, care ar putea include eliminarea activităţii sau a
interesului care creează ameninţarea, sau retragerea din cadrul angajamentului de audit.
 să documenteze concluziile cu privire la independenţă şi orice discuţii relevante avute
cu firma care susţin aceste concluzii.
1.3. Acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii şi angajamente de audit specifice
Firma trebuie să stabilească politici şi proceduri pentru acceptarea şi continuarea relaţiilor cu
clienţii şi a angajamentelor specifice de audit, al căror scop este de a oferi firmei asigurarea rezonabilă
că va iniţia sau va continua relaţii şi angajamente atunci când:
- a luat în calcul integritatea principalilor proprietari, persoanelor cheie din management şi
celor însărcinaţi cu conducerea entităţii;
În ceea ce priveşte integritatea unui client, aspectele pe care le ia în considerare o firmă includ, de
exemplu:
 identitatea şi reputaţia activităţii principalilor proprietari ai clientului,ale conducerii-cheie,
ale părţilor afiliate şi ale celor însărcinaţi cu guvernarea activităţii acestuia.
 natura activităţii clientului, inclusiv a practicilor comerciale.
 informaţii cu privire la atitudinea principalilor proprietari ai clientului, a conducerii-cheie
şi a celor însărcinaţi cu guvernarea activităţii acestuia faţă de aspecte precum interpretarea agresivă a
standardelor de contabilitate şi a mediului de control intern.
 dacă respectivul client este preocupat în mod agresiv de menţinerea onorariilor firmei la
cel mai mic nivel posibil.
 indicaţii ale unei limitări inadecvate a ariei de aplicabilitate a activităţii.
 indicaţii privind faptul că respectivul client poate fi implicat într-o spălare de bani sau în
alte activităţi infracţionale.
 motivele pentru numirea propusă a firmei şi încetarea numirii firmei anterioare.
Măsura în care o firmă cunoaşte aspecte legate de integritatea clientului se va extinde de obicei în
contextul unei relaţii continue cu acel client.
- deţine competenţa de a realiza misiunea şi are capacitatea, timpul şi resursele necesare pentru
a o realiza;
Aspectele pe care firma le examinează includ dacă:
 personalul firmei cunoaşte sectoarele de activitate relevante sau subiectele în cauză;
 personalul firmei deţine experienţă în ceea ce priveşte cerinţele relevante de reglementare
şi de raportare, sau capacitatea de a câştiga în mod eficient aptitudinile şi cunoştinţele necesare;
 firma are suficienţi angajaţi cu capacităţile şi competenţele necesare;
 există experţi disponibili, dacă este necesar;
 atunci când este cazul, există persoane care întrunesc criteriile şi cerinţele de eligibilitate
pentru a presta examinări independente ale controlului de calitate al angajamentului;
 firma poate să realizeze un angajament în termenul-limită de raportare.
- poate respecta cerinţele etice.
Firma trebuie să obţină aceste informaţii atunci când consideră că acest lucru este necesar în
circumstanţele respective, înainte de acceptarea angajamentului de audit pentru un nou client, atunci
când se decide dacă să se continue un angajament existent şi când se ia în considerare acceptarea unui
nou angajament cu un client existent. Atunci când au fost identificate problemele şi firma decide să
accepte sau să continue relaţia cu clientul sau un anumit angajament, ea trebuie să documenteze modul
în care au fost soluţionate problemele.
1.4. Desemnarea echipelor de audit
Partenerul angajamentului de audit este necesar să se asigure că întreaga echipă deţine capacităţile
corespunzătoare, competenţa şi timpul necesar pentru a efectua angajamentul de audit în conformitate

7
cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale şi de reglementare, şi pentru a permite emiterea unui
raport de audit care să fie corespunzător în situaţia dată.
Capacităţile şi competenţa corespunzătoare aşteptate din partea echipei angajamentului de audit
includ următoarele:
- cunoaşterea, înţelegerea şi experienţa practică în cadrul angajamentului de audit de natură şi
complexitate similare printr-o pregătire şi participare adecvate;
- cunoaşterea şi înţelegerea standardelor profesionale şi a cerinţelor legale şi de reglementare;
- cunoştinţe tehnice corespunzătoare, inclusiv cunoştinţe cu privire la tehnologia relevantă a
informaţiilor;
- cunoştinţe cu privire la sectoarele de activitate relevante în care operează clientul.
- capacitatea de a aplica raţionamentul profesional;
- cunoaşterea şi înţelegerea politicilor şi procedurilor firmei cu privire la controlul calităţii.

1.5. Efectuarea angajamentului de audit

Efectuarea angajamentului de audit presupune luarea în considerare a următoarelor aspecte:
- responsabilitatea partenerului de angajament şi a echipei angajamentului;
- supravegherea echipei angajamentului;
- obţinerea probelor de audit adecvate şi suficiente pentru a susţine concluziile şi a emite raportul
de audit;
- consultări adecvate în legătură cu aspectele dificile sau controversate;
- rezolvarea divergenţelor de opinie;
- revizuirea controlului calităţii angajamentului.

1.5.1. Responsabilitatea partenerului de angajament şi a echipei angajamentului

1. Responsabilitatea partenerului de angajament este asumată pentru coordonarea, supravegherea
şi realizarea angajamentului de audit în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale
şi de reglementare, şi pentru emiterea unui raport de audit care să fie adecvat circumstanţelor
respective.
Partenerul de angajament coordonează echipa angajamentului informând membrii cu privire la
următoarele aspecte:
 responsabilităţile lor;
 natura activităţii entităţii - natura unei entităţi se referă la operaţiunile entităţii, structura
proprietăţii şi guvernarea întreprinderilor, tipurile de investiţii pe care le realizează şi pe care le
planifică, modul în care este structurată entitatea şi modul în care este finanţată.
Cunoaşterea şi înţelegerea naturii entităţii îl ajută pe auditor să înţeleagă clasele de tranzacţii,
soldurile conturilor şi prezentările de informaţii care ar putea fi întâlnite în situaţiile financiare.
 aspectele referitoare la riscuri - riscurile aferente activităţii rezultă fie din condiţii,
evenimente, împrejurări, acţiuni semnificative sau lipsa semnificativă a unor acţiuni care ar putea
influenţa într-un mod nefavorabil capacitatea entităţii de a-şi realiza obiectivele şi de a-şi executa
strategiile, fie din stabilirea unor obiective şi strategii necorespunzătoare. Aşa cum mediul extern se
modifică, şi modul de desfăşurare al activităţii entităţii este dinamic, iar strategiile şi obiectivele
entităţii se modifică odată cu trecerea timpului.
Riscul aferent activităţii este mai cuprinzător decât riscul prezentărilor eronate semnificative din
situaţiile financiare, deci îl include pe acesta din urmă.
 problemele care pot apărea;
 abordarea detaliată a realizării angajamentului.
2. Responsabilităţile echipei angajamentului includ păstrarea obiectivităţii şi a unui nivel
corespunzător de scepticism profesional, şi desfăşurarea activităţii delegate în conformitate cu
principiul etic al prudenţei. Membrii echipei angajamentului sunt încurajaţi să pună întrebări
8
membrilor cu mai multă experienţă. În cadrul echipei angajamentului trebuie să existe o comunicare
adecvată.
Prin intermediul politicilor şi procedurilor sale, firma încearcă să stabilească o consecvenţă a
calităţii realizării angajamentelor. Acest lucru este, adesea, realizat cu ajutorul manualelor scrise sau în
formă electronică, al programelor informatice sau al altor forme de documentare standardizată, precum
şi al materialelor de îndrumare cu privire la subiectul specific vizat. Aspectele vizate includ
următoarele:
 modul în care echipele angajamentului sunt informate cu privire la angajament pentru a
ajunge la înţelegerea obiectivelor muncii lor.
 procese pentru conformitatea cu standardele pentru angajamente aplicabile.
 procese de supervizare a angajamentului, de formare a personalului profesional şi de
asistenţă.
 metode de examinare a muncii realizate, a judecăţilor importante emise şi a formei în
care este emis raportul.
 documentaţia adecvată cu privire la munca prestată şi la momentul şi amploarea
examinării.
 procese pentru a ţine la zi toate politicile şi procedurile.
Este important ca toţi membrii echipei angajamentului să cunoască şi să înţeleagă obiectivele
activităţii pe care o desfăşoară. Munca în echipă şi instruirea corespunzătoare sunt necesare pentru a
ajuta membrii echipei angajamentului care au mai puţină experienţă să înţeleagă în mod clar
obiectivele activităţii delegate.

1.5.2. Supravegherea echipei angajamentului

- Urmărirea progresului angajamentului.
- Examinarea capacităţilor şi competenţelor membrilor individuali ai echipei
angajamentului, dacă aceştia dispun sau nu de timp suficient pentru a-şi îndeplini sarcinile, dacă
aceştia înţeleg sau nu instrucţiunile şi dacă munca este realizată sau nu în conformitate cu abordarea
planificată a angajamentului.
- Tratarea unor subiecte importante care apar pe parcursul angajamentului, analizând
importanţa acestora şi modificând în mod corespunzător abordarea planificată.
- Identificarea aspectelor care trebuie discutate sau examinate de către membrii mai
experimentaţi din echipa angajamentului pe durata angajamentului.
Responsabilităţile de examinare sunt stabilite pe baza faptului că membrii mai experimentaţi ai
echipei angajamentului, inclusiv partenerul de angajament, examinează munca realizată de către
membrii mai puţin experimentaţi. Examinatorul analizează dacă:
 activitatea a fost realizată în conformitate cu standardele profesionale şi cerinţele de
reglementare şi legale;
 aspectele semnificative au fost supuse atenţiei pentru o analiză mai profundă;
 au existat consultări adecvate şi concluziile care au rezultat au fost documentate şi
implementate;
 trebuie să se revizuiască natura, momentul de realizare şi dimensiunea muncii realizate;
 activitatea realizată susţine concluziile la care s-a ajuns şi este documentată în mod
adecvat;
 probele obţinute sunt suficiente şi adecvate pentru a susţine raportul;
 obiectivele procedurilor angajamentului au fost atinse.

1.5.3. Obţinerea probelor de audit

9
 Partenerul angajamentului, prin intermediul examinării documentaţiei de audit şi prin intermediul
discuţiilor cu echipa angajamentului, înainte de emiterea raportului de audit, ar trebui să se asigure că
au fost obţinute suficiente probe adecvate de audit care să susţină concluziile la care s-a ajuns şi
care să permită emiterea raportului de audit.
Partenerul angajamentului:
- desfăşoară examinări în timp util în etapele adecvate pe parcursul angajamentului.
Acest lucru permite ca aspectele semnificative să fie rezolvate în timp util spre mulţumirea
partenerului angajamentului, înainte de emiterea raportului de audit.
Examinările acoperă aspecte critice ale raţionamentului, în special pe cele legate de aspectele
dificile sau litigioase identificate pe parcursul desfăşurării angajamentului, riscurile semnificative şi
alte domenii pe care partenerul angajamentului le consideră a fi importante.
- nu trebuie să examineze toată documentaţia de audit. Cu toate acestea, partenerul va
documenta amploarea şi timpul alocat examinărilor. Problemele care ies la iveală în timpul
examinărilor vor fi rezolvate astfel încât partenerul angajamentului să fie mulţumit de rezultate.
Un nou partener al angajamentului care preia auditul în timpul angajamentului examinează
activitatea desfăşurată până la data schimbării. Procedurile de examinare limitată trebuie să fie
suficiente pentru a asigura noul partener al angajamentului de faptul că activitatea desfăşurată până la
data examinării a fost planificată şi desfăşurată în conformitate cu standardele profesionale şi cu
cerinţele legale şi de reglementare.
În cazul în care sunt implicaţi mai mulţi parteneri în realizarea unui angajament de audit, este
important ca responsabilităţile respectivilor parteneri să fie clar definite şi înţelese de către echipa
angajamentului.

1.5.4. Consultare
Firma trebuie să stabilească politici şi proceduri al căror scop este de a-i oferi acesteia asigurarea
rezonabilă că:
- au loc consultaţii adecvate cu privire la aspecte dificile sau contencioase;
- sunt disponibile suficiente resurse pentru a permite ca aceste consultaţii adecvate să aibă loc;
- natura şi amploarea unor astfel de consultaţii sunt documentate;
- concluziile la care se ajunge în urma consultaţiilor sunt documentate şi implementate.
Consultaţiile includ discuţii, la un nivel profesional corespunzător, cu persoane din interiorul sau
din exteriorul firmei care deţin experienţa specializată, pentru a soluţiona un aspect dificil sau
contencios.
Consultaţiile utilizează resurse de cercetare adecvate, precum şi experienţa colectivă şi experienţa
tehnică a firmei. Consultaţiile facilitează promovarea calităţii şi ameliorează aplicarea raţionamentului
profesional. Firma încearcă să stabilească o cultură în care consultaţiile să fie recunoscute ca un punct
forte şi să încurajeze personalul să se consulte cu privire la aspecte dificile sau contencioase.
Consultaţiile eficiente cu alţi profesionişti necesită ca celor care sunt consultaţi să li se ofere toate
datele relevante care le vor permite să furnizeze sfaturi documentate cu privire la aspecte tehnice, etice
sau de altă natură. Procedurile de consultare necesită consultarea cu cei care deţin cunoştinţele,
vechimea şi experienţa adecvate în cadrul firmei (sau, atunci când este cazul, în exteriorul firmei) cu
privire la aspecte importante tehnice, etice sau de altă natură, şi documentarea şi implementarea
adecvate ale concluziilor care rezultă în urma consultaţiilor.
O firmă care are nevoie de consultanţă externă, de exemplu, o firmă care nu deţine resursele interne
adecvate, poate profita de serviciile de consiliere oferite de (a) alte firme, (b) organisme profesionale şi
de reglementare sau(c) organizaţii comerciale care oferă servicii de control al calităţii corespunzătoare.
Înainte de a apela la astfel de servicii, firma analizează dacă furnizorul extern este calificat
corespunzător în acel scop.

10
 Documentaţia de consultare cu alţi profesionişti care implică aspecte dificile sau contencioase este
aprobată atât de cei care doresc să fie consiliaţi, cât şi de cei care oferă consultanţă. Documentaţia este
suficient de completă şi de detaliată pentru a permite o înţelegere a:
- problemei cu privire la care se solicită consultanţă;
- rezultatelor consultaţiilor, inclusiv a oricărei decizii luate, a bazei pentru aceste decizii şi a modului
în care acestea au fost implementate.

1.5.5. Rezolvarea divergenţelor de opinie

În cazul în care apar diferenţe de opinii în cadrul echipei angajamentului, între echipă şi cei
consultaţi şi, acolo unde este cazul, între partenerul angajamentului şi examinatorul independent al
controlului de calitate al angajamentului, echipa angajamentului ar trebui să urmeze politicile şi
procedurile firmei cu privire la abordarea şi rezolvarea diferenţelor de opinii.
Partenerul angajamentului îi informează pe membrii echipei angajamentului cu privire la faptul că
aceştia pot să aducă în atenţia partenerului angajamentului sau a altor persoane din cadrul firmei
aspecte care implică diferenţe de opinii, fără teama de represalii.
Revizuirea controlului calităţii angajamentului
Acesta este un proces menit să ofere o evaluare obiectivă, înainte de întocmirea raportului
auditorului, a raţionamentelor semnificative pe care le-a făcut echipa angajamentului şi a concluziilor
la care au ajuns în formularea raportului auditorilor.
Se efectuează de un partener sau o altă persoană din firmă, o persoană externă care are o calificare
adecvată (o persoană din exteriorul firmei care deţine capacitatea şi competenţa de a acţiona ca, de
exemplu,
un partener al altei firme, sau un angajat (cu experienţa adecvată) fie al unui organism contabil
profesional ai cărui membri pot realiza angajamente de audit şi examinări ale informaţiilor financiare
istorice, alte angajamente de certificare sau de servicii conexe, fie al unei organizaţii care oferă servicii
relevante de control al calităţii) sau o echipă formată din astfel de persoane, cu experienţă suficientă şi
adecvată şi cu autoritatea de a evalua obiectiv problemele revizuite.
Pentru auditul situaţiilor financiare ale entităţilor cotate, partenerul angajamentului ar trebui:
- să se asigure că a fost numit un examinator independent al controlului de calitate al
angajamentului;
- să discute aspecte semnificative care apar pe parcursul angajamentului de audit, inclusiv pe
cele identificate în timpul examinării independente a controlului de calitate al angajamentului, cu
examinatorul independent al controlului de calitate al angajamentului;
- să nu emită raportul de audit până când examinarea independentă a controlului de calitate
al angajamentului nu a fost finalizată.
Atunci când, la începutul angajamentului, nu se consideră a fi necesară o examinare independentă a
controlului de calitate al angajamentului, partenerul angajamentului trebuie să fie atent cu privire la
modificările circumstanţelor care ar putea necesita o astfel de examinare.
O examinare independentă a controlului de calitate al angajamentului ar trebui să includă o evaluare
obiectivă a:
- raţionamentelor semnificative ale echipei angajamentului;
- concluziilor la care s-a ajuns în formularea raportului de audit.
O examinare independentă a controlului de calitate al angajamentului implică în mod normal
discuţii cu partenerul angajamentului, o examinare independentă a informaţiilor financiare şi a
raportului de audit şi, în special, analiza caracterului adecvat al raportului de audit. Ea implică, de
asemenea, o examinare independentă a documentaţiei de audit selectate cu privire la raţionamentele
semnificative utilizate de echipa angajamentului şi la concluziile la care aceasta a ajuns.

11
 Amploarea examinării depinde de complexitatea angajamentului de audit şi de riscul ca raportul de
audit să nu fie adecvat în situaţia respectivă. Examinarea nu reduce responsabilităţile partenerului
angajamentului.
O examinare independentă a controlului de calitate al angajamentului pentru auditul situaţiilor
financiare ale entităţilor cotate include luarea în considerare a următoarelor aspecte:
- evaluarea făcută de echipa angajamentului cu privire la independenţa firmei în legătură cu
angajamentul specific de audit.
- riscurile semnificative identificate pe parcursul angajamentului şi răspunsul la acele riscuri,
inclusiv evaluarea de către echipa angajamentului a riscului de fraudă şi răspunsul ei la acesta.
- raţionamentele făcute, în special cele legate de pragul de semnificaţie şi de riscurile
semnificative.
- dacă au avut loc consultări adecvate pe probleme care implică divergenţe de opinii sau alte
aspecte dificile sau litigioase, şi concluziile la care s-a ajuns în urma acelor consultări.
- importanţa şi natura prezentărilor eronate corectate şi necorectate identificate pe parcursul
auditului.
- aspectele care urmează a fi comunicate conducerii şi celor însărcinaţi cu guvernarea şi,
acolo unde este cazul, altor părţi cum ar fi organismele de reglementare.
- dacă documentaţia de audit selectată pentru examinare reflectă activitatea desfăşurată în
raport cu raţionamentele semnificative şi susţine concluziile la care s-a ajuns.
- gradul de adecvare al raportului de audit care va fi emis.
Examinările independente ale controlului de calitate al angajamentului pentru auditul informaţiilor
financiare istorice, cu excepţia auditului situaţiilor financiare ale entităţilor cotate, pot, în funcţie de
circumstanţe, să includă toate aceste considerente sau o parte din acestea.

1.6. Monitorizarea
Reprezintă un proces care cuprinde o analiză şi o evaluare continuă a sistemului de control intern al
firmei, inclusiv o examinare periodică a unei selecţii de angajamente încheiate, care are ca scop să dea
posibilitatea firmei să obţină o asigurare rezonabilă cu privire la faptul că sistemul său de control al
calităţii operează în mod eficace.
Firma are obligaţia să stabilească politici şi proceduri menite să îi ofere asigurarea rezonabilă că
politicile şi procedurile legate de sistemul controlului calităţii sunt relevante, adecvate, funcţionale şi
respectate în practică.
Partenerul angajamentului ia în considerare rezultatele procesului de monitorizare aşa cum apar
acestea în cele mai recente informaţii care au circulat în cadrul firmei şi, dacă este cazul, în cadrul altor
firme din reţea.
Partenerul angajamentului analizează:
- dacă deficienţele observate în acele informaţii pot afecta angajamentul de audit;
- dacă măsurile pe care le-a luat firma pentru a rectifica situaţia sunt suficiente în contextul
acelui audit.
O deficienţă a sistemului de control de calitate al firmei nu indică faptul că un anumită angajament
de audit nu a fost desfăşurat în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale şi de
reglementare, sau că raportul de audit nu a fost adecvat.

12
 FIŞA DE EVALUARE A ANGAJAMENTULUI DE AUDIT INTERN
DE CĂTRE STRUCTURA AUDITATĂ

Nr. Note
Obiectiv auditat Obs.
crt. 1 2 3 4 5
1. Obiectivele de audit au fost comunicate clar la X
începutul angajamentului
2. Au fost furnizate suficiente informaţii privind X
angajamentul de efectuat
3. Angajamentul a contribuit la obţinerea de rezultate X
sau la îmbunătăţirea unora deja existente
4. Angajamentul a beneficiat de direcţii clare şi precise X
privind modul de desfăşurare
5. Obiectivele de audit stabilite au fost în concordanta X
cu activităţile desfăşurate
6. Constatările au fost prezentate într-o maniera logică, X
structurată, dinamică şi interesantă
7. S-a răspuns în toate cazurile la întrebările legate de X
angajamentul de audit, iar răspunsurile au condus la
obţinerea de concluzii relevante
8. Angajamentul a fost desfăşurat adecvat, intervenţia la X
fata locului a privit doar obiectivele stabilite şi
comunicate
9. A existat un feed-back pe tot parcursul X
angajamentului, iar acesta a fost util în găsirea de
soluţii la probleme
10. Cum evaluaţi în general angajamentul de audit X
11. Consideraţi ca obiectivele de audit stabilite au privit X
activităţile cu riscuri majore
12. In desfăşurarea angajamentului de audit au fost
prezentate constatările şi recomandările când au fost X
identificate probleme
13. A existat o buna comunicare intre auditor şi auditat X
14. Auditorii au avut un comportament adecvat şi X
profesional
15. Ce v-a plăcut cel mai mult pe timpul angajamentului de audit – descrieţi cel puţin 3 aspecte
care v-au plăcut cel mai mult
- claritatea recomandărilor
- conduita auditorilor interni
- calitatea discuţiilor
16. Ce v-a plăcut cel mai puţin pe timpul misiunii de audit – descrieţi cel puţin 3 aspecte care v-
au plăcut cel mai puţin
Întâlnirile pe parcursul angajamentului au fost limitate, nu întotdeauna din vina auditatu-
lui.
17. Ce obiective de audit consideraţi că nu au fost atinse în totalitate din cele comunicate
Nu sunt comentarii.

13
18. Ce obiective de audit consideraţi că ar fi necesar a fi cuprinse în programul viitor de audit
Calitatea procedurilor privind achiziţiile publice elaborate in urma recomandărilor.

19. Alte comentarii

Tabelul de mai sus este completat ţinându-se cont de următorul sistem de punctaj:
 1 pentru nesatisfăcător;
 2 pentru slab;
 3 pentru satisfăcător;
 4 pentru bine;
 5 pentru foarte bine.

B. Răspunsuri la 14 întrebări:

I. Capitolul 1
Întrebarea 4: Ce este auditul financiar şi ce obiective are?
Semnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la certificarea
situaţiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau
auditul statutar.
Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare şi orice studiu asupra unei secţiuni sau a
unei părţi din contabilitate sau din situaţiile financiare ale unei entităţi poate fi calificată ca “audit
financiar”.
Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, dacă situaţiile
financiare sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general
identificat de raportare financiară.

Obiectivele auditului financiar sunt:

- reflectarea imaginii fidele a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii
în situaţiile financiare anuale;
- exprimarea unei opinii cu privire la măsura în care situaţiile financiare prezintă o imagine
fidelă a afacerilor entităţii economice şi a rezultatelor pentru exerciţiul încheiat, cu respectarea legilor
în vigoare şi a practicilor din ţara în care entitatea economică îşi are sediul;
- menţinerea coerenţei şi calităţii sistemului contabil, astfel încât să asigure certitudinea
reflectării în situaţiile financiare, sincer şi complet, a situaţiei financiare şi rezultatelor exerciţiului;
- aprecierea performanţelor şi eficienţei sistemelor de informare, organizare şi control intern.

II. Capitolul 2
Întrebarea 1b: Prezentaţi şi argumentaţi aplicativ, pe exemplul unei entităţi economice,
responsabilităţile managementului şi acolo unde este cazul ale guvernanţei, cu privire la:
b) prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor;
Responsabilitatea principală pentru prevenirea şi detectarea fraudei le revine atât celor însărcinaţi
cu guvernarea entităţii, cât şi celor din conducerea ei. Este important ca cei din conducere, fiind
supravegheaţi de cei însărcinaţi cu guvernarea, să pună un mare accent pe prevenirea fraudei, ceea ce
ar putea reduce oportunităţile de fraudă, şi pe evitarea fraudei, ceea ce ar face ca fraudele să nu mai fie
comise de teama posibilităţii de a fi descoperiţi şi pedepsiţi. Acest fapt implică:
14
 - o cultură de onestitate şi conduită etică, ce poate fi întărită prin supravegherea activă a celor
însărcinaţi cu guvernarea. În exercitarea responsabilităţilor de supraveghere, cei însărcinaţi cu
guvernarea iau în considerare posibilitatea ca cei din conducere să se sustragă procedurilor de control
sau să îşi exercite alte influenţe nepotrivite asupra procesului de raportare financiară, cum ar fi
eforturile făcute de conducere de a administra câştigurile astfel încât să influenţeze percepţiile
analiştilor cu privire la performanţa şi profitabilitatea entităţii.
Persoanele însărcinate cu guvernanţa entităţii economice au responsabilitatea să garanteze, prin
intermediul supravegherii managementului, integritatea sistemelor contabile şi de raportare financiară
ale entităţii economice şi să se asigure că există un control adecvat, inclusiv pentru monitorizarea
riscului şi pentru controlul financiar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
- să stabilească un mediu de control şi de menţinere a politicilor şi procedurilor care să ajute
la realizarea obiectivului de asigurare a desfăşurării ordonate şi eficiente, în condiţii cât mai bune, a
activităţilor entităţii economice;
- să definească şi să aplice un sistem de control intern proiectat pentru a oferi o asigurare
rezonabilă privind faptul că erorile sau fraudele, care ar putea fi semnificative în raport cu ansamblul
sistemelor financiare, sunt preîntâmpinate sau pot fi detectate în timp util.

III. Capitolul 3
Întrebarea 1 : Care este obiectivul angajamentului de audit al situaţiilor financiare?
Conform standardelor internaţionale de audit intern, obiectivul unui angajament de audit al situaţiilor
financiare este de a da posibilitatea auditorului să exprime o opinie cu privire la situaţiile financiare, dacă
acestea sunt întocmite potrivit cadrului aplicabil de raportare financiară.
Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt "oferă o imagine fidelă" sau
"prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative".
Utilizatorul nu trebuie să considere opinia de audit drept o garanţie a viabilităţii viitoare a entităţii
sau a eficienţei ori productivităţii cu care managementul a condus activităţile entităţii.

IV. Capitolul 4
Întrebarea 2 : Ce conţine scrisoarea de angajament de audit al situaţiilor financiare?
Având în vedere scrisoarea ghid de angajament pentru un audit al situaţiilor financiare
cu scop general întocmită în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară, precum şi Reglementările contabile conforme cu directivele europene, redactaţi un
proiect de scrisoare de angajament de audit al situaţiilor financiare, pe specificul unei entităţi
economice.
Scrisoarea de angajament de audit conţine, în general, referiri la:
- Obiectivul auditului situaţiilor financiare;
- Responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situaţiilor financiare;
- Sfera angajamentului de audit, incluzând trimiteri la legislaţia în vigoare, la reglementări sau
norme ale organismelor profesionale la care auditorul aderă;
- Structura oricăror rapoarte sau a altei forme de comunicare a rezultatelor angajamentului;
- Faptul că, datorită naturii testării şi altor limitări inerente ale unui angajament de audit, împreună
cu limitările inerente ale oricărui sistem contabil şi de control intern, există un risc inevitabil ca unele
denaturări semnificative să rămână nedescoperite; 
- Accesul nelimitat al auditorului la orice înregistrări, documentaţii şi alte informaţii solicitate în
legătură cu auditul;
- Acorduri privind planificarea şi desfăşurarea auditului;

15
 - Faptul că se aşteaptă să primească din partea conducerii o confirmare scrisă privind declaraţiile
făcute în legătură cu auditul;
- Cererea adresată clientului de a confirma acceptarea termenilor angajamentului prin confirmarea
primirii scrisorii de angajament;
- Descrierea oricăror altor scrisori sau rapoarte pe care auditorul se aşteaptă să le emită către
client;
- Bazele pe care se calculează onorariile şi orice acorduri privind plata acestora;
- Acorduri privind implicarea altor auditori şi experţi în unele aspecte ale auditului;
- Acorduri privind implicarea auditorilor interni şi a altor persoane din personalul clientului;
- Acorduri ce trebuie realizate cu auditorul anterior, dacă acesta există, în cazul unui angajament
de audit iniţial;
- Orice limitare a răspunderii auditorului, atunci când există o asemenea posibilitate;
- Referire la orice contracte adiţionale încheiate între auditor şi client.

Către,
Consiliul de Administraţie al  SC ATHOS SRL
Dumneavoastră aţi cerut ca noi să efectuăm auditul situaţiilor financiare la SC ATHOS
SRL, care conţin bilanţul la data de 31.12.2008, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor
capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie, pentru exerciţiul financiar care se încheie la
această dată, precum şi un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte note explicative.
Suntem încântaţi să vă confirmăm acceptarea şi înţelegerea noastră în ce priveşte acest angajament
prin conţinutul acestei scrisori. Auditul pe care îl vom efectua va avea ca obiectiv exprimarea unei
opinii din partea noastră asupra situaţiilor financiare.
Auditul nostru va fi efectuat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit. Acele
standarde cer ca noi să respectăm cerinţele de etică şi să planificăm şi să efectuăm auditul astfel încât
să obţinem o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare nu conţin denaturări semnificative. Un audit
implică aplicarea de proceduri în vederea obţinerii de probe de audit cu. privire la valorile şi
prezentările de informaţii din situaţiile financiare. Procedurile selectate depind de raţionamentul
auditorului, inclusiv evaluarea riscului existenţei de denaturări semnificative în situaţiile financiare
provenite din fraudă sau eroare. Un audit include, de asemenea, evaluarea conformităţii politicilor
contabile folosite şi a rezonabilităţii estimărilor contabile efectuate de către conducere, precum şi
evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.
Datorită caracteristicii de test şi a altor limitări inerente ale oricărui sistem contabil şi de
control intern, există un risc inevitabil ca unele denaturări semnificative să rămână nedescoperite.
Atunci când am efectuat evaluarea riscului, am considerat controlul intern relevant pentru
întocmirea situaţiilor financiare de către societate pentru a putea defini procedurile de audit care sunt
corespunzătoare în circumstanţele date, dar nu în scopul exprimării unei opinii asupra eficacităţii
controlului intern din cadrul societăţii. Totuşi, vă vom furniza o scrisoare separată referitoare la orice
deficienţe semnificative în structurarea sau implementarea controlului intern în raportarea financiară
de care am luat cunoştinţă pe parcursul auditării situaţiilor financiare.
Vă reamintim că responsabilitatea pentru întocmirea situaţiilor financiare care prezintă în mod
corect poziţia financiară, performanţele financiare şi fluxurile de trezorerie ale societăţii în
conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară este a conducerii societăţii.
Raportul nostru de audit va explica faptul că responsabilitatea pentru întocmirea şi corecta prezentare
a situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil revine conducerii
societăţii, iar această responsabilitate include:
- Structurarea, implementarea şi menţinerea controlului intern relevant pentru întocmirea
situaţiilor financiare care nu conţin denaturări provenite din fraudă sau eroare;
- Selectarea şi aplicarea politicilor contabile corespunzătoare; şi
16
 - Efectuarea de estimări contabile care sunt conforme cu circumstanţele.
Ca parte a procesului nostru de audit, vom solicita din partea conducerii confirmări scrise cu
privire la declaraţiile ce ne-au fost date în legătură cu auditul.
Aşteptăm să cooperăm pe deplin cu personalul dvs. şi suntem încredinţaţi că aceştia vor pune la
dispoziţia noastră orice înregistrare, documente şi alte informaţii solicitate în legătură cu elaborarea
efectuată de noi.
Onorariile noastre, care vor fi facturate pe măsură ce evoluează angajamentul, se bazează pe
timpul solicitat de persoanele numite pentru angajament plus alte cheltuieli ce vor fi decontate
ulterior. Cotele orare individuale variază în funcţie de gradul de responsabilitate implicat, precum şi
de experienţa şi cunoştinţele solicitate. Această scrisoare va fi valabilă pentru următorii ani, cu
excepţia cazului în care angajamentul se încheie, este modificat sau înlocuit.
Vă rugăm să semnaţi şi să returnaţi exemplarul ataşat acestei scrisori pentru a ne arăta că
scrisoarea este conformă cu înţelegerea dumneavoastră în legătură cu organizarea auditului pe care
îl vom efectua asupra situaţiilor financiare.

V. Capitolul 6
Întrebarea 2 d : Efectuaţi studii de caz privind documentaţia de către auditor cu privire
la:
d) declaraţiile managementului.
Auditorul ar include în mod obişnuit în documentele de lucru ale auditului probe referitoare la
declaraţiile conducerii sub forma unor rezumate ale unor discuţii verbale cu conducerea sau declaraţii
scrise din partea conducerii.
O declaraţie scrisă constituie, de regulă, o probă de audit mai credibilă decât o declaraţie verbală şi
poate fi sub formă de:
- Scrisoare declarativă din partea conducerii;

VI. Capitolul 7
Întrebarea 8 d : Explicaţi şi exemplificaţi:
d) incapacitatea auditorului de a finaliza angajamentul ca urmare a unei denaturări
apărute din fraudă sau fraudă suspectată.
Dacă, drept rezultat al unei prezentări eronate cauzate de fraudă sau suspiciune de fraudă,
auditorul se confruntă cu situaţii excepţionale care pun sub semnul întrebării capacitatea sa de a
continua desfăşurarea auditului, el ar trebui:
- Să analizeze responsabilităţile profesionale şi legale aplicabile în acele situaţii, inclusiv dacă
există o cerinţă ca auditorul să raporteze persoanei sau persoanelor care l-au numit în misiunea de audit
sau, în anumite cazuri, autorităţilor de reglementare;
- Să ia în considerare posibilitatea retragerii din misiune;
- Dacă auditorul se retrage:
 Să discute cu persoanele de la nivelul corespunzător de conducere şi cu cei însărcinaţi
cu guvernarea retragerea sa din misiune şi motivele retragerii;
 Să analizeze dacă există vreo cerinţă profesională sau legală de a raporta persoanei sau
persoanelor care l-au numit în misiunea de audit sau, în anumite cazuri, autorităţilor de reglementare,
retragerea sa din misiune şi motivele retragerii.
Astfel de situaţii excepţionale pot apărea atunci când:
- Entitatea nu ia măsurile necesare privind frauda pe care auditorul le consideră necesare în astfel
de situaţii, chiar şi atunci când frauda nu este semnificativă pentru situaţiile financiare;

17
 - Luarea în considerare de către auditor a riscurilor de prezentări eronate semnificative cauzate
de fraudă şi a rezultatelor testelor de audit indică un risc semnificativ de fraudă de amploare;
- Auditorul este îngrijorat în legătură cu competenţa sau integritatea conducerii şi a celor
însărcinaţi cu guvernarea.

VII. Capitolul 8
Întrebarea 3: Explicaţi şi exemplificaţi procedurile aplicabile în cazul în care este
descoperită o situaţie de neconformitate, pe exemplul unei entităţi economice.
Procedurile aplicabile în cazul în care este descoperită o situaţie de neconformitate sunt
următoarele:
- evaluarea efectului posibil asupra situaţiilor financiare - auditorul ar trebui să obţină
cunoştinţe şi să înţeleagă natura cazului şi a circumstanţelor în care neconformitatea a avut loc, şi alte
informaţii cum sunt: posibilele consecinţe financiare, cum ar fi amenzile, penalităţile, pagubele,
ameninţarea cu exproprierea activelor, întreruperea forţată a activităţilor şi litigiile; dacă posibilele
consecinţe financiare necesită dezvăluire; dacă posibilele consecinţe financiare sunt îndeajuns de grave
pentru a pune sub semnul întrebării imaginea fidelă şi justă furnizată în situaţiile financiare.
- documentarea descoperirile şi discutarea cu cei din conducere - include copii ale înregistrărilor
şi documentelor şi întocmirea de procese-verbale ale conversaţiilor, dacă se consideră necesar acest
lucru.
Consultarea cu avocatul entităţii cu privire la aplicarea legilor şi reglementărilor în situaţiile
respective şi la posibilele efecte asupra situaţiilor financiare este necesară dacă cei din conducere nu
oferă informaţii satisfăcătoare care să confirme conformitatea. Atunci când consultarea cu avocatul
entităţii nu este considerată adecvată sau atunci când auditorul nu este mulţumit de opinia acestuia,
auditorul ar trebui să ia în considerare consultarea cu propriul avocat pentru a stabili dacă a avut loc
vreo încălcare a legii sau reglementărilor, care sunt posibilele consecinţe legale şi ce alte acţiuni, dacă
acestea există, ar trebui să mai întreprindă auditorul.
- luarea în considerare a efectului lipsei de probe de audit suficiente şi adecvate la întocmirea
raportului auditorului în cazul în care nu pot fi obţinute informaţii adecvate cu privire la suspiciunea
de neconformitate.
.
- luarea în considerare a implicaţiilor neconformităţii în legătură cu alte aspecte ale auditului,
în special credibilitatea declaraţiilor conducerii. În această privinţă, auditorul trebuie să reanalizeze
evaluarea riscului şi validitatea declaraţiilor conducerii, în cazul neconformităţii nedetectate de
sistemele de control intern ale entităţii sau neincluse în declaraţiile conducerii. Implicaţiile cazurilor
particulare de neconformitate descoperite de auditor vor depinde de relaţia dintre desfăşurarea şi
ascunderea actului, dacă există, şi activităţile specifice de control şi de nivelul conducerii şi angajaţilor
implicaţi.

VIII. Capitolul 9
Întrebarea 1: Ce se înţelege prin guvernanţă şi care sunt problemele de audit de interes
pentru guvernanţă? Determinarea de către auditor a persoanelor relevante însărcinate cu
guvernanţa cărora li se comunică problemele de audit de interes pentru guvernanţă. Care sunt
aceste probleme?
Guvernanţa este termenul utilizat pentru a descrie rolul persoanelor însărcinate cu guvernarea,
controlul şi conducerea unei entităţi.
Aspectele de audit de interes pentru guvernanţă sunt cele care apar în urma auditului situaţiilor
financiare şi, în opinia auditorului, sunt atât importante cât şi relevante pentru cei însărcinaţi cu
guvernanţa, în supravegherea proceselor de raportare financiară şi de furnizare de informaţii. Aspectele

18
de audit de interes pentru guvernare includ doar acele aspecte care au atras atenţia auditorului ca
rezultat al desfăşurării auditului.
Problemele de audit de interes pentru guvernanţă sunt următoarele:
- abordarea şi sfera generală a auditului financiar, inclusiv orice limitări preconizate sau orice
cerinţe suplimentare;
- selectarea şi modificările aduse politicilor şi practicilor contabile semnificative care au, sau ar
putea avea, un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare ale entităţii;
- efectul potenţial asupra situaţiilor financiare al oricăror riscuri şi expuneri semnificative, cum
ar fi procesele pe rol, care trebuie prezentate în situaţiile financiare;
- ajustări de audit, fie că acestea sunt sau nu înregistrate de către entitate, care au, sau ar putea
avea, un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare ale entităţii;
- incertitudini semnificative legate de evenimente şi condiţii care ar putea pune sub semnul
întrebării capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea;
- neînţelegerile cu cei din conducere pe marginea unor aspecte care, individual sau luate
împreună, ar putea fi semnificative pentru situaţiile financiare ale entităţii sau pentru raportul
auditorului. Aceste comunicări includ analiza faptului dacă aspectul respectiv a fost sau nu rezolvat şi
de asemenea importanţa problemei;
- modificări preconizate aduse raportului auditorului;
- alte aspecte care solicită atenţia celor însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi punctele vulnerabile
semnificative ale controlului intern, întrebările cu privire la integritatea conducerii şi cu privire la
frauda care implică persoane din conducere;
- orice alte aspecte asupra cărora s-a căzut de acord în condiţiile misiunii de audit.

IX. Capitolul 10
Întrebarea 2: Care sunt şi ce scop au activităţile preliminare angajamentului de audit?
Activităţile preliminare desfăşurate la începutul angajamentului de audit sunt:
- efectuarea procedurilor privind continuarea relaţiei cu clientul şi misiunea specifică de audit;
- evaluarea conformităţii cu cerinţele etice, inclusiv cea privind independenţa;
- stabilirea unui set de cunoştinţe privind condiţiile misiunii
Cerinţele etice şi de păstrarea clientului, inclusiv a cerinţei de independenţă, are loc pe întreg
parcursul desfăşurării angajamentului de audit pe măsură ce apar condiţii şi modificări ale situaţiei. Cu
toate acestea, procedurile iniţiale ale auditorului, atât cele legate de păstrare a clientului, cât şi cele de
evaluare a cerinţelor etice (inclusiv a cerinţei de independenţă) sunt desfăşurate înainte de efectuarea
altor activităţi semnificative pentru angajamentul curent de audit. Pentru angajamentele de audit
continue, astfel de proceduri iniţiale au loc deseori la scurt timp după (sau în legătură cu) încheierea
auditului precedent.
Scopul desfăşurării acestor activităţi preliminare ale angajamentului de audit constă în asigurarea
că auditorul:
- a luat în considerare orice evenimente sau circumstanţe care pot afecta negativ capacitatea
auditorului de a planifica şi desfăşura misiunea de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel
acceptabil de scăzut;
- planifică o misiune de audit pentru care:
 menţine independenţa şi capacitatea necesare pentru a desfăşura auditul;
 nu există probleme legate de integritatea conducerii care să poată afecta dorinţa
auditorului de a continua misiunea;
 nu există nicio neînţelegere cu clientul în ceea ce priveşte termenii angajamentului.
X. Capitolul 11
Întrebarea 14: Caracteristicile elementelor manuale şi automate ale controlului intern
relevante pentru evaluarea de către auditor a riscului.
19
 Caracteristicile elementelor manuale:
- datorită faptului că sunt efectuate de oameni generează riscuri specifice pentru controlul intern
al entităţii;
- pot fi mai puţin credibile decât cele automatizate, deoarece pot fi mai uşor trecute cu vederea,
ignorate sau ocolite şi mai predispuse la erori şi greşeli simple;
Sunt folosite în:
- tranzacţii mari, neobişnuite sau nerecurente;
- situaţii în care erorile sunt dificil de definit sau anticipat;
- situaţii în schimbare;
- monitorizarea eficienţei controalelor automatizate.
Caracteristicile elementelor automate:
- oferă beneficii potenţiale de eficienţă pentru controlul intern al entităţii, deoarece îi permite să:
 reducă riscul ca sistemele de control să fie eludate;
 faciliteze analiza suplimentară a datelor;
 amelioreze oportunitatea, disponibilitatea şi exactitatea informaţiilor;
 aplice cu consecvenţă reguli de afaceri predefinite şi să efectueze calcule complexe la
procesarea unu volum mare de tranzacţii sau date.
- generează riscuri specifice pentru controlul intern al entităţii, incluzând:
 încrederea în sisteme sau programe care procesează date în mod inexact, procesează date
inexacte sau ambele;
 accesul neautorizat la date care poate genera distrugerea de date sau schimbări neavenite
de date;
 intervenţia manuală inoportună;
 pierderea potenţială de date sau incapacitatea accesării datelor.
XI. Capitolul 12
Întrebarea 5a: Explicaţi şi argumentaţi aplicativ:
a) relaţia dintre pragul de semnificaţie şi riscul de audit.
Între pragul de semnificaţie şi nivelul riscului de audit există un raport invers proporţional, adică,
cu cât este mai mare nivelul de semnificaţie, cu atât este mai mic riscul de audit şi viceversa.
Auditorul ia în considerare raportul invers proporţional dintre pragul de semnificaţie şi riscul de
audit atunci când stabileşte natura, momentul şi amploarea procedurilor de audit.
De exemplu, dacă după planificarea unor proceduri specifice de audit auditorul stabileşte că
nivelul acceptabil de semnificaţie este mai mic, riscul de audit este mai mare. Auditorul compensează
acest lucru prin:
- reducerea riscului evaluat de prezentări eronate, atunci când este posibil, şi susţinerea nivelului redus
prin realizarea unor testări suplimentare sau extinse ale controlului;
- reducerea riscului nedetectării externe prin modificarea naturii, a momentului şi a amplorii
controlului de fond planificat.
XII. Capitolul 17
Întrebarea 6b: Simularea procesului de confirmare externă, cu exemple privind:
b) credibilitatea răspunsurilor primite
- auditorul analizează dacă există vreun indiciu că oricare confirmare externă primită ar putea să
nu fie credibilă.
- auditorul analizează autenticitatea răspunsului şi realizează proceduri de audit pentru a înlătura
orice îndoială.
- auditorul poate alege să verifice sursa şi conţinutul unui răspuns prin intermediul unui apel
telefonic către expeditor.
- auditorul solicită expeditorului să expedieze confirmarea originală direct auditorului.
- prin creşterea permanentă a utilizării tehnologiei, auditorul ia în considerare posibilitatea
20
de a valida sursa răspunsurilor primite în format electronic (de exemplu, fax sau poştă electronică).
Confirmările verbale sunt documentate în documentele de lucru. Dacă informaţiile din confirmările
verbale sunt semnificative, auditorul solicită părţilor implicate să înainteze direct auditorului
confirmări scrise privind respectivele informaţii.
XIII. Capitolul 18
Întrebarea 1: Ce se înţelege prin proceduri analitice de audit?
Prin proceduri analitice de audit se înţelege evaluările informaţiilor financiare realizate prin
intermediul unui studiu al relaţiilor plauzibile dintre datele financiare şi nefinanciare. Procedurile
analitice cuprind, de asemenea, investigarea fluctuaţiilor şi relaţiilor identificate care nu sunt în
conformitate cu alte informaţii relevante sau care se abat în mod semnificativ de la valorile prognozate.
Procedurile analitice de audit se aplică pe parcursul uni angajament, ca proceduri de evaluare a
riscului pentru a cunoaşte şi înţelege entitatea şi mediul său în cadrul examinării generale de la
încheierea auditului. Procedurile analitice pot fi, de asemenea, aplicate drept control de fond.
XIV. Capitolul 19
Întrebarea 6: Când poate fi adecvată examinarea în proporţie de 100%?
Examinarea 100% poate fi adecvată atunci când populaţia este alcătuită dintr-un număr mic de
elemente cu valoare mare, când există un risc semnificativ, iar alte modalităţi nu oferă probe de audit
suficiente şi adecvate, sau când natura repetitivă a calculelor sau a altui proces realizat automat de
către un sistem informaţional face ca examinarea 100% să fie eficace din punctul de vedere al
costurilor, de exemplu, prin intermediul utilizării tehnicilor de audit computerizate.

21