Tema 5.

ACCEPTAREA ȘI COORDONAREA MISIUNII DE AUDIT

5.1. Condițiile acceptării, continuării și modificării misiunii
5.2. Forma și conținutul scrisorii de angajament și a contractului de audit
5.3. Drepturile și obligațiile auditorului, societății de audit și a entității auditate
!!!!

La baza exercitării auditorului stau anumite norme în baza cărora se fixează obiectivul de
atins. Auditorul de sine stătător stabileşte, în dependenţă de scopul urmărit, cele mai potrivite tehnici
de investigare şi norme profesionale de lucru al auditorilor. Acestea impun ca procesul de auditare să
se realizeze în câteva etape:
1. acceptarea mandatului – înainte de acceptarea mandatului, auditorul trebuie să precizeze
posibilitatea de a îndeplini această misiune. Cu alte cuvinte el trebuie să ţină cont de unele reguli
profesionale când acceptă această misiune
2. orientarea şi planificarea misiunii – la această etapă auditorul obţine informaţii cu privire
la particularităţile întreprinderii, zonele sale de risc, domeniile şi sistemele semnificative care să-
i permită orientarea şi planificarea astfel încât să fie prevenite lucrările inutile.
3. aprecierea controlului intern – aici auditorul va aprecia şi va evalua eficacitatea sistemului
de control intern şi rezultatele acestora.
4. controlul conturilor şi verificarea bilanţului contabil – aici auditorul va verifica totalmente
sau selectiv corectitudinea întocmirii contabile şi a corespondenţei conturilor
5. lucrările de sfârşit de misiune – auditorul face sinteza constatărilor rezultate în urma
controlului
6. stabilirea opiniei – se exprimă opinia referitoare la autenticitatea RF
7. redactarea raportului de audit – unde sunt expuse constatările depistate în timpul
controlului.
Pentru fundamentarea deciziei de a accepta mandatul, auditorul efectuează următoarele
lucrări:
 culege şi analizează informaţia despre întreprindere. Aceste informaţii se referă la
confirmarea ei (specificul activităţii ei, modul de organizare), stabilirea riscurilor pe care
auditorul şi le asumă acceptând mandatul, analiza respectării regulilor referitoare la
independenţă şi compatibilitatea auditorului.
 completează fişa de acceptare a mandatului, dacă auditorul acceptă mandatul, se
completează fişa de acceptare ce are drept obiective colectarea şi sintetizarea informaţiei
 despre analiza economică, analiza situaţiei financiare, constatarea neajunsurilor
controlului intern.
 încheierea contractului de audit privind certificarea RF. Acceptarea oricărei misiuni de
audit se concretizează într-un contract de audit ce se încheie pe o perioadă de un an fiind
reînnoit.
În cadrul etapei de orientare şi planificare a misiunii de audit se înfăptuiesc 3 categorii de lucrări:
1. se delimitează şi se analizează caracteristicile proprii fiecărei întreprinderi. referitoare la
sectorul unde întreprinderea îşi desfăşoară activitatea, studiază organizarea şi structura acesteia,
precum şi apreciază politica generală a entităţii.
2. se determină domeniile şi sistemele semnificative cît şi riscurile semnificative cît şi riscurile
auditorului. Domeniile semnificative sunt specifice fiecărui agent economic, dar de regulă ele se
constituie din elemente generale ca: vânzări, procurări, producţie, imobilizări. Pentru înţelegerea
şi descrierea sistemului semnificativ, auditorul stabileşte locurile unde au loc operaţiunile, se
întocmesc documentele, are loc şi cum circulă documentele, tehnologia contabilă de prelucrare a
datelor, zonele de risc şi posibilitatea de denaturare a datelor.
3. se întocmeşte planul misiunii - care reprezintă şi un program general de audit. El presupune
alegerea membrilor de echipă în funcţie de experienţă, repartizarea lucrărilor pe specialişti,
stabilirea modului unde auditorul se poate baza pe auditul intern, fixarea termenului de
prezentare a raportului de audit.
De asemenea, planificarea misiunii are ca sarcină şi elaborare planul misiunii, care cuprinde
prezentarea generală a întreprinderii, organizarea contabilităţii, bugetul, nr. de ore pe
categorii de lucrători, natura misiunii, condiţiile necesare realizării misiunii.

5.2. Forma și conținutul scrisorii de angajament și a contractului de audit

Documentaţia joacă un rol important în realizarea misiunii de audit atât sub aspectul
elementelor probante pe care se va sprijini opinia auditorului cît şi al înţelegerii activităţii
desfăşurate de client.
Documentaţia unei misiuni de audit este formată din documentele pregătite de şi pentru
auditor sau obţinute şi păstrate de acesta în cursul misiunii de audit.
Cu alte cuvinte, documentaţia unei misiuni de audit conţine 2 structuri de documente:
1. extrase sau copii a documentelor emise sau primite de clienţi sau terţii acestuia obţinute
de auditor pe parcursul misiunii cu acordul clientului ce devin probe de audit;
2. documente elaborate de auditor.
Ambele categorii de documente sunt păstrate de obicei ca elemente probante în cadrul
dosarului de lucru. Ele constituie baza formulării opiniei de audit. Totodată,
în cazul când auditorul e implicat într-un proces unde i se contestă profesionalismul, dosarele de
lucru pot servi drept probe importante în justiţie în sprijinul acuzării cît şi al apărării auditorului
sau al clientului acestuia.
Chiar dacă dosarele de lucru sunt complete, credibilitatea lor este afectată dacă nu sunt
elaborate cu grijă, în sensul că sunt întocmite neglijent, cu ştersături, prescurtări neobişnuite cu
fraze şi explicaţii neclare. Un avocat poate utiliza astfel de documente ca să demonstreze
neglijenţa auditorului. Din acest motiv auditorul trebuie să ia în considerare faptul că s-ar putea
ca entitatea, împreună cu auditorul să nu fie singurii utilizatori a dosarelor de lucru pe care le
elaborează. Documentele de lucru ajută la planificarea şi execuţia auditului, la supravegherea şi
revizuirea activităţii de audit.
Documentele de lucru elaborate de auditor pe parcursul activităţii sunt:
1. foi de lucru – reprezintă forma specială alcătuită de auditor, menirea lor fiind
acumularea de informaţii necesare misiunii de audit.
2. chestionare – se repartizează lucrătorilor agentului economic în vederea
verificării eficacităţii controlului intern
3. dosare de lucru – în ele se acumulează toată informaţia despre clientul audiat
inclusiv raportul şi concluzia sau opinia.
Scrisoare de angajament a managementului documentează, justifică cele mai importante
afirmaţii orale făcute de managementul clientului pe parcursul auditului. Scrisoarea trebuie
redactată pe hârtie cu antetul societăţii clientului, adresată companiei de audit şi semnată de
reprezentanţi ai conducerii de vârf, de regulă, de conducător şi directorul financiar.
Scrisoarea de reprezentare a clientului are două obiective, şi anume de a reafirma
răspunderea managementului privind aserţiunile din situaţiile financiare (activele gajate, datorii
condiţionat) şi de a documenta răspunsurile managementului la solicitările de informaţii privind
diverse aspecte ale auditului.
Această scrisoare oferă o documentare scrisă a afirmaţiilor clientului în caz de dezacord
sau litigiu între auditor şi client. O scrisoare de reprezentare permite şi evitarea neînţelegerilor
dintre managementul clientului şi auditor. Data scrisorii nu ar trebui să fie anterioară datei
raportului de audit, pentru a se asigura că scrisoarea conţine menţiuni privind verificarea
evenimentelor ulterioare. Scrisoarea este formulată ca şi cum ar fi redactată de client, însă în
practică se obişnuieşte ca auditorul să pregătească textul scrisorii şi să-i ceară clientului să o
imprime pe hârtie cu antetul său propriu şi să o semneze. Refuzul unui client de a imprima şi
semna scrisoarea de reprezentare va impune emiterea unei opinii cu rezerve sau refuzul
auditorului de a exprima o opinie.
 Să recomandă includerea în scrisorile de reprezentare a cinci categorii de subiecte
specifice: 1. Situaţiile financiare, ce constau în recunoaşterea de către management a
răspunderii sale privind prezentarea fidelă în situaţiile financiare a poziţiei financiare,
rezultatelor operaţiunilor şi fluxurilor băneşti (de trezorerie), în conformitate cu principiile
contabile general acceptate şi exprimarea unei convingeri a managementului privind faptul că
situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă, în conformitate cu principiile contabile general
acceptate.
2. Plenitudinea informaţiilor ce va conţine disponibilitatea tuturor informaţiilor
contabile şi inexistenţa unor operaţiuni neînregistrate.
3. Constatarea, cuantificarea şi dezvăluirea informaţiilor legate de fraude, implicând
managementul, angajaţii, care au rol semnificativ în controlul intern şi alte persoane, în cazurile
în care fraudele ar putea avea un impact semnificativ asupra situaţiilor financiare.
4.Riscurile şi incertitudinile semnificative. Reclamaţiile sau despăgubirile neformulate
identificate de juristul entităţii ca fiind probabile să se producă şi care trebuie dezvăluite.
Drepturile adecvate de proprietate asupra activelor şi activele gajate pentru împrumuturi.
Respectarea prevederilor acordurilor contractuale care ar putea afecta situaţiile financiare.
5. Evenimentele ulterioare închiderii exerciţiului. Acestea pot avea un impact direct
asupra situaţiilor financiare şi impun operarea unor modificări, precum şi un impact indirect
asupra situaţiilor financiare, dar a căror dezvăluire în aceste situaţii este recomandată.
Scrisoarea de reprezentare a unui client este o declaraţie scrisă, obţinută dintr-o sursă care
nu este independentă şi deci nu poate fi considerată a fi o probă fiabilă, însă îl poate proteja pe
auditor în cazul în care managementul ar aduce acuzaţii ulterioare auditorilor.
În anumite auditări, auditorii ar putea descoperi alte probe, care contrazic afirmaţiile din
scrisoarea de reprezentare. În aceste cazuri, auditorul investighează circumstanţele şi determină
dacă reprezentările din scrisoare sunt fiabile.
5.3. Drepturile și obligațiile auditorului, societății de audit și a entității auditate
În baza art.14 din Legea privind activitatea de audit, auditorul are următoarele drepturi:
a) să aleagă metoda de efectuare a auditului, în limitele prevăzute de standardele
profesionale;
b) să planifice de sine stătător efectuarea auditului
c) să solicite de la conducerea entităţii auditate explicaţii verbale şi scrise;
d) să beneficieze de serviciile experţilor, specialiştilor şi altor persoane, ale căror cunoştinţe
sînt necesare în efectuarea auditului;
e) să refuze efectuarea auditului, cu rezilierea contractului de audit, dacă entitatea auditată
nu a prezentat documentele necesare ori a prezentat documente care conţin date
Incomplete si intervine în acţiunile auditorului;
f) să primească toate înştiinţările şi comunicările aferente oricărei convocări a şedinţei
consiliului, a adunării generale a entităţii auditate.
În baza art.15 din Legea privind activitatea de audit, auditorul are următoarele
obligaţii :
a) să efectueze auditul în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare;
b) să respecte condiţiile contractului de audit;
c) să notifice proprietarul, solicitantul de audit şi/sau persoana responsabilă de conducerea
entităţii auditate despre denaturările semnificative depistate şi despre acţiunile
recomandate în urma efectuării auditului asupra rapoartelor financiare;
d) să renunţe la efectuarea auditului dacă se încalcă principiul independenţei activităţii
auditorului;
să păstreze confidenţialitatea informaţiei aferente entităţii auditate şi să nu o divulge
persoanelor terţe, cu excepţia divulgării în cadrul proceselor penale, civile şi
contravenţionale;
e) în fiecare an, începînd cu anul următor după anul primirii certificatului de calificare al
auditorului, să-şi ridice nivelul de calificare (nu mai puţin de 40 de ore academice) în
organizaţiile, instituţiile cu instruire profesională continuă;
f) să respecte cerinţele faţă de controlul calităţii lucrărilor de audit;
g) să prezinte adunării generale a entităţii auditate raportul său, precum şi informaţie
referitoare la denaturările depistate.