CURS 2 - Metode utilizate în analiza economico-financiară.

Metode ale
analizei calitative.
Analiza activităţii unei firme presupune utilizarea unui complex de metode, tehnici şi
procedee, respectiv a unei metodologii de analiză. La nivelul tuturor societăţilor, finalitatea
oricărui tip de activitate se exprimă cu ajutorul indicatorilor economico-financiari care pot fi
grupaţi în următoarele categorii principale1:
• indicatori ai resurselor umane, materiale, financiare, informaţionale;
• indicatori ai consumului de resurse, respectiv indicatori ai cheltuielilor;
• indicatori de eficienţă calculaţi sub forma „ratelor” astfel:
E1 = Efect sau E2 = Efort
Efort Efect
• indicatori de performanţă şi rezultate (efecte) cunoscuţi şi sub denumirea de solduri
intermediare de gestiune (SIG);
• indicatori de eficacitate.
Principalele metode folosite în analiza economico-financiară pot fi împărţite în două mari
grupe: metode ale analizei calitative, care vizează esenţa fenomenului, respectiv depistarea
legăturilor cauzale; metode ale analizei cantitative, care urmăresc cuantificarea influenţelor
pozitive sau negative ale factorilor care determină activitatea sau fenomenul analizat.
Metode ale analizei calitative
Bazate, în mare măsură, pe abstracţia ştiinţifică, metodele utilizate în analiza calitativă au
ca obiect stabilirea elementelor şi relaţiilor lor structurale, a factorilor şi cauzelor care explică
fenomenul, a relaţiilor de condiţionare dintre fiecare factor/element şi fenomen studiat, precum şi
dintre factorii/elementele care acţionează asupra fenomenelor studiate.2 Principalele metode ale
analizei calitative sunt comparaţia, gruparea şi diviziunea rezultatelor.
Comparaţia presupune analiza indicatorilor economico-financiari selectaţi în raport cu o
bază de comparaţie sau nivel de referinţă. În practică, se realizează:
• comparaţii în spaţiu, în timp, mixte (în timp şi spaţiu);
• comparaţii faţă de un nivel prestabilit (acest nivel se regaseşte în standarde, norme,
programe sau bugete etc.);
• comparaţii cu caracter special (alte tipuri de comparaţii decât cele menţionate).
Comparaţiile în spaţiu pot fi efectuate:
• între rezultatele centrelor de responsabilitate, dispersate geografic, din cadrul firmei (ca
de exemplu comparaţiile realizate între filialele grupului);
• între rezultatele obţinute de întreprinderea analizată cu cele ale altor firme cu activitate
similară (comparaţii între competitorii la nivel naţional şi/sau global);
• între rezultatele obţinute de entitatea economică analizată faţa de media sectorului
de activitate.

1
Işfănescu A., Robu V., Hristea A.M., Vasilescu C., Opera citată, p.15-17; Băcanu B., Opera citată, p.18-19;
Vance D.E., Opera citată, p. 40-41; Gil Lafuente A.M., Fuzzy Logic in Financial Analysis, Springer Berlin
Heidelberg, 2010, p.95-113
2
Robu V., Anghel I., Şerban E.C., Opera citată, p.31; Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Opera citată, p.29-31;
Işfănescu A., Robu V., Hristea A.M., Vasilescu C., Opera citată, p.13-14;
 În ceea ce priveşte comparaţiile în timp, rezultatele obţinute relevă evoluţia indicatorilor
economico-financiari într-un intervalul de timp (0; n) şi pot fi exprimate în mărimi absolute sau
relative, cu bază fixă sau în lanţ. Analiza evoluţiei indicatorilor cu bază fixă presupune
compararea nivelului indicatorilor economico-financiari din fiecare an al perioadei analizate (Yn)
cu nivelul din anul de referinţă, respectiv primul an al intervalului (Y0). În cazul analizei cu
bază în lanţ se compară valorile înregistrate în doi ani consecutivi, respectiv Yn faţă de Yn-1.
Realizarea comparaţiilor în timp
Tabelul 1
Evoluţie
Simbol Bază fixă Bază în lanţ
exprimată în
mărimi
∆Y Yn – Y0 Yn – Yn-1



absolute
× 100 × 100



IY

mărimi RY IY - 100
relative



  − 1 × 100

(procente)



Unde:
∆Y - dinamica indicatorului Y exprimată în unităţi de măsură fizice (bucăţi, metri, tone, ore etc.)
sau valorice (lei, mii lei etc.);
IY - indicele indicatorului Y;

 - ritmul mediu anual de creştere în intervalul de timp analizat.

RY - ritmul anual de creştere al indicatoruluiY;

Pentru a se asigura comparabilitatea datelor trebuie respectate următoarele condiţii:

1) conţinutul indicatorilor trebuie să fie similar (nu se poate compara profitul total cu
profitul aferent cifrei de afaceri);
2) trebuie să se utilizeze aceeaşi unitate de măsură (nu se poate compara un indicator
valoric exprimat în lei cu acelaşi indicator exprimat în euro);
3) metodologia de calcul trebuie să fie unitară (nu se pot compara indicatori calculaţi
după metode diferite).
Gruparea constă în separarea colectivităţii cercetate în categorii omogene de unităţi,
după variaţia uneia sau mai multor caracteristici, a căror alegere se realizează în funcţie de
scopul cercetării şi de esenţa fenomenului studiat. Criteriile după care se alcătuiesc grupele
omogene de unităţi diferă în funcţie de conţinut, formă de exprimare şi variaţia caracteristicii de
grupare.3 De exemplu: gruparea producţiei pe sortimente în funcţie de caracteristicile tehnice ale
acestora permite analiza structurii producţiei; gruparea personalului firmei în funcţie de vârstă,
sex, vechime în cadrul firmei, nivel de pregătire profesională etc. urmăreşte analiza structurii
forţei de muncă în funcţie de criteriile menţionate. În concluzie, acest procedeu se utilizează în
vederea analizei structurale a fenomenelor economice studiate, caz în care se calculează
ponderea fiecărei categorii în total, utilizând următoarea formulă de calcul:

3
Robu V., Anghel I., Şerban E.C., Opera citată, p.33; Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Opera citată, p.30;
 gi = ∑   100


unde:
gi – ponderea elementelor componente în total colectivitate, exprimată în procente (%);
Yi – valoarea aferentă fiecărui element component “i” .
Suma ponderilor elementelor componente este întotdeauna egală cu 100%, adică:
∑ gi = 100%
Diviziunea asigură profunzimea analizei fenomenelor economice, prin descompunerea
rezultatelor activităţii întreprinderii, respectiv a indicatorilor economico-financiari utilizaţi în
cercetare, în următoarele variante4:
• pe elemente componente, caz în care se urmăreşte evidenţierea contribuţiei fiecărui
element la formarea şi modificarea rezultatului analizat. În analiza economico-financiară
acest procedeu este preponderent, întrucât modelele economice utilizate conţin un număr
variabil de factori;
• după locul de formare, ceea ce permite identificarea abaterilor pozitive sau negative
înregistrate la nivelul structurilor organizatorice faţă de tendinţa generală (la nivelul
firmei) şi determinarea contribuţiei fiecăreia la formarea şi modificarea rezultatelor;
• după timpul de formare, caz în care se urmăreşte evidenţierea fiecărei diviziuni de timp
(zile, săptămâni, luni etc.) la formarea rezultatelor obţinute într-o anumită perioadă (lună,
trimestru, semestru, an), precum şi determinarea abaterilor de la tendinţa generală de
desfăşurare în timp a fenomenelor economice analizate.5

4
Hristea A.M., Opera citată, p.30-31
5
Robu V., Anghel I., Şerban E.C., Opera citată, p.32