Unitateade învăţare UI3.

DOMINAŢIA POLITICĂ EXTERNĂ ȘI

IMPLICAȚIILE ASUPRE ECONOMIEI NAȚIONALE.

Cuprins
U3.1. Introducere......................................................................pag. 21
U3.2. Obiectivele unitatii de învatare ......................................pag. 21
U3.3. Termeni cheie................................................................ pag. 21
U3.4. Dominația politică externă............................................. pag. 22
U3.5. Concluzii........................................................................ pag. 26
U3.6. Lucrări de verificare a cunostințelor.............................. pag. 27

U3.1. Introducere
O caracteristică dominantă a economiei feudale europene a fost
predominanța economiei naturale agrare. Formele apariției
structurilor feudalismului au fost neuniforme și au îmbrăcat
caractere specifice, determinate în principal, de anterioarele forme
de activitate economico-socială manifestată în diferite zone ale
Europei. Feudalismul s-a dezvoltat gradual într-un interval de timp
de câteva secole, perioadă caracterizată prin nesiguranţă politică,
răbufniri frecvente de violenţă, declinul activităţii comerciale şi
specializării ocupaţionale, tehnică productivă primitivă. Fără a-şi
propune un asemenea scop, sistemul economico-social feudal a
menţinut o anumită stabilitate şi continuitate socială, un nivel de trai
scăzut, dar suportabil, pentru populaţia vremii, puţin numeroasă.
U3.2. Obiectivele unităţii de învăţare 3
După studierea acestui capitol ar trebui să fiţi capabili să realizaţi
următoarele:
 Să identificați cine este producătorul direct al bunurilor
economice, care sunt resorturile prin care acesta este motivat să
muncească, care sunt obiectivele activităţii economice, în general?;
 Să definiţi care este natura relaţiilor de proprietate în Evul
Mediu unde aceste sistem sunt prezent, ce rol joacă proprietatea în
funcţionarea „mecanismului economic” prin care sunt produse
bunurile şi serviciile?
 Să identificați, pe baza recentelor achiziţii ale cercetării
ştiinţifice, a raportului dintre factorii interni şi cei externi în
dezvoltarea economico-socială a României, în explicarea întârzierii
cu care ţara noastră a intrat în modernitate, a menţinerii/amplificării
decalajelor care ne despart de ţările din Europa Occidentală;

U3.3. Termeni cheie:

 Marea proprietate/mica proprietate
 Dominație politică

Durata medie de studiu individual - 2 ore

 U3.4. Dominaţia politică externă

Dăinuirea regimului politic feudal şi a unui sistem economic închis,

de tip agrar, rural, cu o componentă urbană puţin dezvoltată, a reprezentat
cauza fundamentală a nivelului scăzut de dezvoltare a României la
momentul constituirii sale în stat modern. Decalajul istoric de 2-3 secole ce
o despărţea de ţările dezvoltate ale Europei occidentale1 a fost determinat,
în esenţă, de o serie de factori externi:
 Dominaţia (politică) străină îndelungată, agravată şi de modul
de organizare socială şi economică de tip feudal, închistat, al unor puteri
învecinate, în special Imperiul Otoman2.
- Dominaţia a reprezentat o frână în calea promovării şi difuzării
unor forme superioare de tehnologie, de producţie şi schimb, a unor
deprinderi şi comportamente economice avansate, specifice capitalismului.
Îngreunarea comunicaţiei normale cu Europa vestică, aflată în plin proces
de transformare şi modernizare, a avut consecinţe negative în ce priveşte
asimilarea de către ţările române a unor noi tehnologii de producţie
industrială şi agricolă, asimilarea de cunoştinţe economice, forme şi metode
superioare de organizare economică;
- Stăpânirea străină a dus la semiizolarea ţărilor române de marile
fluxuri economice ale Europei (vest-est, nord-sud), cu urmări dintre cele
mai grave şi îndelungate asupra forţelor productive autohtone;

1
Victor Axenciuc, Introducere în istoria economică a României. Epoca modernă şi contemporană,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, pag. 5
2
Statul internaţional al ţărilor române a fost, în tot cursul evului mediu, rezultatul instabil al raporturilor
de forţe cu una sau alta dintre marile puteri vecine. În raport cu Imperiul Otoman, acest statut a evoluat de
la păstrarea independenţei în schimbul plăţii unui tribut (secolele XV-XVI), vasalitate (după bătălia de la
Mohacs, 1526), până la completa integrare în sistemul politic şi militar otoman survenită la începutul
secolului al XVIII-lea prin instalarea regimului fanariot. Începând din 1711/1716, Principatele Române
încetează a mai avea politică externă şi diplomaţie proprie, domnii devin element al administraţiei şi
politicii otomane, iar exploatarea economică se intensifică neîncetat, atingând la începutul secolului al
XIX-lea limite niciodată cunoscute până atunci. Odată cu slăbirea forţei militare a Imperiului Otoman,
ţările române au devenit obiect de dispută pentru alte puteri vecine (Rusia, Austria), teritorii româneşti
fiind răpite de către acestea (Bucovina, Basarabia).

22
 - Interdicţiile otomane au împiedicat accesul economiei româneşti
la comerţul continental, la avantajele participării la diviziunea
internaţională a muncii. Marea Neagră, în mod natural poartă de acces a
ţărilor române către pieţele şi resursele din Orientul Apropiat şi sudul
Europei, a fost pentru câteva secole un lac turcesc semiînchis;
- Dominaţia otomană, după 1711/1716, a menţinut şi favorizat
existenţa unui regim politic intern neproductiv, parazitar şi corupt, interesat
prioritar de creşterea fiscalităţii. În epoca fanariotă principala funcţie a
statului a fost cea fiscală, întregul aparat de stat, de la domnitor la cel mai
mărunt slujbaş, fiind preocupat de ideea de a stoarce cât mai mulţi bani de
la populaţie. Semnificativ pentru mentalitatea fanariotă este evoluţia
cuvântului chiverno (a guverna, a administra, în greceşte), care a devenit
în limba română chiverniseală. A guverna, pentru fanarioţi, însemna a se
căpătui, chivernisi. Apăsarea fiscală, caracterul ei arbitrar, datorat în primul
rând neîncetatelor cereri ale Porţii au făcut imposibilă orice acumulare de
capital şi riscantă orice investiţie3.
- Iniţiativele, inovaţiile tehnice româneşti nu s-au putut realiza din
cauza climatului instituit de stăpânirile străine şi înapoierea economică.
- Ingerinţa continuă în administraţia internă şi în economie prin
impunerea unor măsuri de politică economică, interdicţia de a bate monedă
românească, prohibirea la export a unor produse, fixarea cursului monetar,
plasarea de monedă deteriorată pe piaţă, afaceri oneroase etc., au afectat
bunul mers al economiei.
 Prelevarea de către puterile stăpânitoare, pe diverse căi, a
unei părţi însemnate din produsul social, diminuându-se astfel posibilităţile
de acumulare şi dezvoltare ale ţărilor române. Dominaţia politică exercitată

3
Vlad Georgescu, op. cit., pag. 91.

23
de Imperiul Otoman a fost însoţită de un apăsător sistem de dominaţie
economică ale cărui principale elemente au fost:
a) Tributul. Acesta s-a menţinut în limite rezonabile până la
mijlocul secolului al XVI-lea (3.000-10.000 galbeni). Accentuarea aservirii
politice după 1538 a dus la majorarea continuă a tributului, ajungându-se la
sume uriaşe (în 1567, Moldova plătea 65.000 galbeni, Ţara Românească
155.000 galbeni, în 1593; Transilvania, devenită şi ea stat tributar, a plătit
în această perioadă între 10.000 şi 15.000 galbeni4). După scurta perioadă
de independenţă din timpul domniei lui Mihai Viteazul, tributul a scăzut,
sporind apoi în timpul domniilor fanariote.
b) Daruri (peşcheşuri) periodice şi ocazionale. Au avut ca tendinţă,
pe de o parte, creşterea permanentă a numărului şi valorii lor, iar pe de altă
parte, creşterea ariei celor care le primeau. Iniţial ocazionale şi simbolice,
spre sfârşitul secolului al XVI-lea acestea au ajuns să depăşească tributul.
„Vieţuind într-un sistem politic care făcea din corupţie un instrument al
puterii”5, domnitorii cheltuiau sume uriaşe pentru câştigarea bunăvoinţei
sultanului, vizirilor, a tuturor demnitarilor turci cu care intrau în contact.
c) Cumpărarea (mezatul) şi confirmarea domniei a reprezentat în
secolele XVI-XVII principalul mijloc de stoarcere economică a românilor
de către otomani. Luptele dintre pretendenţii la tron au dus la creşterea
nemăsurată a preţului domniei, în unele izvoare menţionându-se sume
cuprinse între 600.000 şi 1.000.000 galbeni. La mijlocul veacului al XVIlea
s-a instituit sistemul confirmărilor la domnie, una anuală (mucaerul mic) şi
alta trienală (mucaerul mare), aceasta egalând, în general, valoarea sumei
plătite la înscăunare. Există aprecieri potrivit cărora mai bine de jumătate

4
Vlad Georgescu, op. cit., pag. 63
5
Ibidem.

24
din veniturile Principatelor erau preluate, uneori, numai pentru prelungirea
domniilor6.
d) Prestaţii în bani (contribuţii de război) şi prestaţii în natură,
uneori plătite la preţuri impuse, sub valoarea mărfurilor, alteori scăzute din
valoarea tributului, de cele mai multe ori fiind gratuite. Ele s-au înmulţit
constant, prilejuite de numeroasele războaie ofensive purtate de către
otomani. Cum de îndeplinirea acestor obligaţii impuse de către Poartă
depindea însăşi soarta domnitorilor, acestea reprezentau o prioritate
absolută în activitatea administraţiei româneşti.
e) Monopolul otoman asupra comerţului exterior – stabilit din 1751
– a reprezentat forma cea mai gravă de exploatare a ţărilor române, fiind
una dintre cauzele principale ale stagnării economice din secolul al XVIII –
lea şi primele decenii ale secolului al XIX-lea (până la Pacea de la
Adrianopol). El a însemnat ca unele resurse ale ţării (vite şi produse
animaliere, grâu etc.) să fie exportate doar în imperiu, la preţuri fixate de
negustori reprezentanţi ai Porţii (capani). Turcii s-au amestecat în comerţul
exterior românesc şi prin interzicerea vânzării unor produse
nemonopolizate, sub pretextul păstrării în Principate a hranei populaţiei.
 Numeroasele războaie purtate pe teritoriul ţărilor române.
După instaurarea domniilor fanariote, ţările române au devenit principalul
teren de confruntare dintre imperiile vecine. Între 1711 şi 1829,
Principatele au fost ocupate timp de 25 ani de armatele statelor beligerante.
În această perioadă au avut loc şapte războaie (1711, 1716-1718, 1736-
1739, 1768- 1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1829) care au provocat
însemnate distrugeri, împiedicând astfel dezvoltarea economică normală.
Ocupaţiile militare erau însoţite de „calamitatea rechiziţiilor şi
jafurilor de masă”, făcute când de o oaste, când de alta, după felul
6
Gheorghe Zane, op. cit., pag. 45

25
ocupaţiei7. Locuitorii Principatelor erau obligaţi să hrănească trupele de
ocupaţie, să procure alimente, care de transport, oameni de muncă.
Produsele dispăreau, creşteau preţurile, activităţile economice, în general,
erau paralizate.
***

U3.5. Concluzii

- Factorii externi amintiţi mai sus au „alimentat”

sistemul feudal, ajutându-l să aibă o viaţă atât de
lungă, au făcut ca timp de secole ţările române să fie
dominate de lungi perioade de stagnare şi degradare
a vieţii economice. Profesorul universitar Victor
Aspecte
esenţiale ale Axenciuc consideră că aceşti factori externi au indus
istoriei un complex psiho-social comportamental de
economiei balcanism în viaţa socială a ţărilor române. Iată cum
descrie acesta comportamentul ţăranului român
(producătorul principal), în raport cu producţia,
acumularea şi economia de schimb: „În faţa atâtor
forţe străine şi autohtone împilatoare, ţăranul
devenit iobag, clăcaş, care a fost deposedat, mai
întâi de pământ, apoi de libertate, de produsul
muncii şi, uneori, de întreaga agoniseală, şi-a
diminuat şi, în parte, şi-a pierdut interesul pentru a
produce mai mult decât strictul necesar, dus până la
limita biologică; pe o cale sau alta, era mereu
dijmuit şi condamnat, el şi familia, la aceeaşi
situaţie din generaţie în generaţie; el a fost
constrâns să se mărginească la producţia necesară
propriului consum; a cultivat cât mai puţin grâu – pe
care-l luau turcii –- şi prefera, în schimb, meiul de
care putea dispune; meiul l-a înlocuit cu porumb, la
fel ignorat de turci. Aceleaşi împrejurări i-au
anihilat dorinţa de acumulare şi înavuţire, într-un

7
Armata rusă participantă la campania din 1806-1812, venită să-i elibereze pe fraţii creştini români, s-a
purtat mai rău decât otomanii: „nu le mai ajungea case sau loc a încăpea…şi nu-i mai putea sătura şi fura
tot ce găsea” (Vlad Georgescu, op. cit., pag. 87)

26
 climat secular de economie naturală a gospodăriei
ţărăneşti ”.

U3.6. Lucrări de verificare

1) Dominaţia politică exercitată de Imperiul Otoman a fost însoţită
de un apăsător sistem de dominaţie economică. Care sunt principalele
elemente ale acestui sistem de dominaţie economică?
2) Cum explicați decalajul istoric de 2-3 secole ce despărţea
economia națională de ţările dezvoltate ale Europei occidentale?
3) Identificați, pe baza recentelor achiziţii ale cercetării ştiinţifice, a
raportului dintre factorii interni şi cei externi în dezvoltarea economico-
socială a României, în explicarea întârzierii cu care ţara noastră a intrat în
modernitate, a menţinerii/amplificării decalajelor care ne despart de ţările
din Europa Occidentală;

Bibliografie
1. Academia Română, Istoria Românilor, vol. V-VIII, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003.
2. Irimiea, Mihai, Istoria economiei naţionale, Editura Universităţii din Ploieşti,
2005.
3. Mureşan, Maria, Dumitru Mureşan, Istoria economiei, Editura Economică,
Bucureşti, 1998.

27