Conf. univ. dr.

M Albu CURS – Management strategic

18 noiembrie 2020

ANALIZA FUNCŢIILOR FIRMEI

- continuare -

Analiza funcţiei de personal

Activitatea care se desfăşoară în cadrul unei firme implică
abordarea resurselor umane în strânsă interdependenţă cu cele financiare şi
materiale. Utilizarea eficientă a resurselor umane necesită existenţa unei
structuri judicioase de organizare.
În cadrul diagnosticului resurselor umane se are în vedere cunoaşterea
caracteristicilor resurselor umane, componenţa acestora, modul de organizare,
trăsăturile managerilor, stilul şi modalităţile de conducere aplicate, eficienţa
utilizării lor etc.

1. Dimensiunea şi structura potenţialului uman.

Pentru caracterizarea dimensiunii potenţialului uman se folosesc următorii
indicatori:
a) numărul mediu de salariaţi, care se determină ca medie aritmetică simplă
a numărului zilnic de salariaţi,
b) numărul mediu de personal, care se determină prin însumarea numărului
mediu de salariaţi cu numărul mediu de colaboratori (angajaţi cu contract
de convenţie civilă),
c) numărul de personal prezent la lucru, care este dat de numărul de personal
existent în firmă la un moment dat.
Criteriile de structurare a personalului sunt în funcţie de modul de
încadrare (contract de muncă sau convenţie civilă), natura muncii care o
desfăşoară (personal productiv şi personal TESA), de vechimea în firmă, de
calificare etc.
Dinamica efectivului de personal pe total şi categorii are menirea de a
pune în evidenţă dimensiunea potenţialului tehnico – economic legată de acest
Conf. univ. dr. M Albu CURS – Management strategic
18 noiembrie 2020

factor de producţie, în raport cu realizările perioadelor anterioare şi cu necesarul

prestabilit.
Modificarea absolută pe total personal şi pe categorii se stabileşte cu
relaţia:

N  N1  N 0

unde: ΔN reprezintă modificarea absolută;

N1 – numărul de personal (mediu sau scriptic) realizat;
N0 – numărul de personal din baza de comparaţie.

2. Analiza stabilităţii personalului

Circulaţia forţei de muncă reprezintă mişcarea personalului în cursul unei
perioade (intrări şi plecări) determinată de cauze social-economice (pensionare,
decese, transferuri, restrângerea activităţii etc.).
Pentru caracterizarea acestui fenomen, se folosesc indicatorii:

Intrarile in cursul perioadei

Coeficientul intrarilor 
Numarul mediu de personal

Plecarile in cursul perioadei

Coeficientul plecarilor 
Numarul mediu de personal

Intrarile  iesirile in cursul perioadei

Coeficientul miscarii totale 
Numarul mediu de personal

Efectuarea unor studii cu caracter sociologic poate pune în evidenţă şi

aspecte privind intenţiile personalului în ceea ce priveşte rămânerea sau nu în
cadrul întreprinderii, cu motivaţia respectivă. Asemenea aspecte trebuie
cunoscute de conducerea întreprinderii, la formularea politicilor de personal.
Conf. univ. dr. M Albu CURS – Management strategic
18 noiembrie 2020

3. Analiza utilizării timpului de muncă

Analiza folosirii timpului de muncă urmăreşte descoperirea rezervelor
existente pe linia utilizării complete a timpului disponibil, precum şi a cauzelor
utilizării incomplete a acestuia.
Gradul de utilizare al timpului maxim disponibil, Gu, se calculează ca
raport între timpul efectiv lucrat şi timpul maxim disponibil:

Timpul efectiv lucrat

Gu 
Timpul maxim disponibil

Modificarea gradului de utilizare a timpului de muncă poate influenţa

cifra de afaceri, rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent, precum şi
alţi indicatori de eficienţă.

4. Analiza eficienţei utilizării potenţialului uman

Analiza eficienţei utilizării potenţialului uman se realizează cu ajutorul
indicatorilor de productivitate medie.
 Productivitatea medie anuală pe muncitor ( Wa ) este dată de relaţia:

Q
Wa 
N

unde: Q reprezintă volumul producţiei;

N – numărul mediu scriptic de personal;

 Productivitatea medie zilnică ( Wz ) se calculează cu relaţia:

Q
Wz 
Tz
Conf. univ. dr. M Albu CURS – Management strategic
18 noiembrie 2020

unde Tz reprezintă consumul de timp om – zile.

 Productivitatea medie orară ( Wh ) se determină cu relaţia:

Q
Wh 
Th

unde Th reprezintă consumul de timp om – ore.

5. Analiza calificării forţei de muncă

Analiza calificării forţei de muncă se referă la nivelul pregătirii
profesionale a lucrătorilor, la evoluţia acestuia şi la modul în care este utilizată
forţa de muncă.
Pentru caracterizarea sintetică a nivelului de calificare a personalului se
utilizează coeficientul calificării medii, K, stabilit cu relaţia:

K
 n  k 
n
unde: n reprezintă numărul de personal pe categorii de încadrare;
k – categoria de încadrare.