Interferențe între auditul intern și auditul financiar

contabil

Profesor îndrumător, Masterand,

Prof. univ. dr. Fîrțescu Bogdan Cazac Adrian

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................3

CAPTOLUL I..................................................................................................................................4

Definirea și caracterizarea auditului intern și financiar-contabil...................................................4

I.1 Auditul intern....................................................................................................................................4

I.2 Auditul financiar-contabil.................................................................................................................6

CAPITOLUL II......................................................................................................................................10

Interferențe între auditul intern și auditul financiar-contabil și rolul acetora................................10

II.1 Interferențe.....................................................................................................................................10

II.2 Rolul auditului intern și financiar-contabil....................................................................................11

CONCLUZII..........................................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………………………..15

2
 INTRODUCERE

Lucrarea aceasta prezintă o definire clară și elaborată a rolului, funcției, interdependenței, cât și
a interferenței auditului intern și a auditului financiar-contabil. În acest sens, vom compara cele două
tipuri de audit în ceea ce privește scopul, modul în care deservesc entitățile economice, natura
activităților, conducerea lor, dar și persoanele care utilizează informații financiar-contabile, asistând în
cadrul proceselor luării deciziilor
În primul capitol al prezentei lucrări vom defini conceptele de auditului financiar-contabil și
auditului intern cu trimitere la legislația care este în vigoare și la literatura de specialitate. De
asemenea, vom avea în vedere și caracterizarea acestora.
În capitolul al doilea, vom avea în vedere atât interdependențele cât și interferențele dintre
auditul intern și auditul financiar-contabil.
În următorul capitol al prezentei lucrări vom prezenta atăt rolul auditului intern, cât și rolul
auditului financiar-contabil.
În partea finală acestei, vom prezenta câteva concluzii în urma evaluării la nivel comparativ a
celor două ramuri de audit.

CAPTOLUL I

3
 Definirea și caracterizarea auditului intern și financiar-contabil

I.1 Auditul intern

În ceea ce privește auditul intern, conform literaturii de specialitate acesta este definit ca fiind
„o activitate independentă, obiectivă de asigurare și de consultanță concepută pentru a crea valoare și
pentru a îmbunătăți operațiunile unei organizații” 1. Așadar, auditul intern ajută organizațiile spre a-și
atinge obiectivele propuse, aceasta constând într-o evaluare a sarcinilor interne, scopul acestora fiind
facilitarea proceselor de conducere și control, prevenirea riscurilor, și nu în ultimul rând elaborarea
unor propuneri spre a întării eficacitatea acestora.
În cadrul instituțiilor publice auditul interneste organizat sub incidența Legii cu numărul
672/2002 privind auditul public intern. Prin aceasta se înțelege că auditul intern este o „activitate
funcțional independentă și obiectivă, de asigurare și consiliere, concepută să adauge valoare și să
îmbunătățească activitățile entității publice”2. Conform legislației în vigoare, auditul public intern
„ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică și metodică” și
„evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea managementului riscului, controlului și proceselor
de guvernanță”.
În ceea ce privește planificarea auditului intern, aceasta are în vedere construirea unei strategii
generale, formarea unor abordări detaliate cu privire la gradul de cuprindere al auditului, cu privire la
natura și durata acestuia. De asemenea, auditul intern, are la bază ca și caracteristici relaționarea,
anticiparea și coordonarea3.
Într-o altă ordine de idei, auditul intern presupune o planificare strategică pe termen lung, o data
la cinci ani, ceea ce presupune o examinare „a funcţiei auditului intern al structurilor din subordine care
şi-au organizat compartimente de audit”, o planificare pe termen mediu care presupune evaluarea
acestora măcar o dată la trei ani, aceasta având un rol de prevenție asupra pericolelor sau a pagubelor
produse de anumite evenimente4. Ultimul tip de planificare este cel pe termen scurt, aceasta realizându-
se anual, adică pe parcursul anului viitor, având în vedere timpul alocat acestei misiuni și de resursele
necesare pentru aceasta.

1
Ghiță Marcel, Audit intern, ediția a II-a, editura Economica, București, 2009
2
Legea nr. 672/2002, republicată, privind auditul public intern, publicată în MO, Partea I, nr. 953 din 24 decembrie 2002
3
https://mfinante.gov.ro/documents/35673/252418/Articol_RFPC_01_2014.pdf
4
Ibidem
4
 În faza de planificare se întocmesc documente specifice vizând stabilirea obiectivelor misiunii
de audit și planul de acțiune pentru atingerea acestor obiective în funcție de riscurile identificate,
existența și calitatea sistemului de control al entității și organizarea structurilor de guvernanță5.
Pentru ca auditul intern să aibă o bună funcționare trebuie să avem în vedere următoarele
caracteristici:
 Independența
 Universalitatea
 Periodicitatea
În ceea ce privește independența auditorului, aceasta trebuie să „se bucure”de imparțialitate,
care la rândul ei care se manifestă fără idei preconcepute.
Misiunea auditului internare ca obiectiv urmărirea efectuării îndeplinirii obiectivelor entității, și
se oferă sprijin în scopul de a îmbunătății activitățile organizației și de a adăuga valoare acesteia.
În cadrul misiunilor de audit intern principalele activități înteprinde presupun:
 oferirea de îndrumări reprezentanților conducerii cu privire la modalități practice de
îmbunătățire a activităților în scopul eficientizării și prevenirii riscurilor
 oferirea de îndrumări reprezentanților conducerii cu privire la modalități practice de
îmbunătățire a activităților în scopul eficientizării și prevenirii riscurilor
 raportarea către administratorii din poziții superioare cu putere decizională sporită
„respectiv șefului executivului sau Consiliului de administrație”6
„Auditul intern, prin practica sa, intră în cultura organizaţiei iar atunci când managerul apelează
la auditori acesta devine o funcţie responsabilă, caracterizată prin independenţă. Auditul intern este o
funcţie şi auditorul intern este o persoană care are obligaţii şi acestea nu sunt minore şi privesc entitatea
în ansamblu.”.
O altă funcție a auditului intern este universalitatea, care face referire la faptul că față de auditul
financiar contabil, auditul intern prezintă o arie mai extinsă. Așadar, auditul intern cuprinde în sfera sa
toate activitățile ce se pot desfășura în cadrul unei entități și este realizat de către specialiști din diferite
arii de activitate care au experiența și calificările necesare pentru a fi auditori. În acest sens, „ într-un
compartiment de audit intern nu există oameni pricepuți la toate, ci aici vom găsi specialiști care și-au
însușit: cultura managerială, cultura financiar-contabilă, cultura informatică și alte culturi care sunt
necesare într-o entitate. În acest context de specializare un auditor informatician va fi acceptat de

5
Ghiță Marcel, Audit intern, ediția a II-a, editura Economica, București, 2009
6
Ibidem.
5
informaticienii din departamentul care este supus auditului, numai dacă este considerat un specialist.
Auditorul informatician este un informatician care, în plus, și-a însușit auditul intern și nu invers”7.
O ultimă caracteristică a auditului intern este periodicitatea. Aceasta este o funcție care nu se
schimbă în timp în cadrul entității, totodată reprezentând o funcție periodică pentru entitățile auditate și
fiind dependentă de evaluarea riscurilor.
Pentru evaluarea riscurilor este nevoie de „un sistem de măsurare a riscurilor. Acesta este planul
de audit, care se realizează pe perioade strategice, de regulă 5 ani, structurat anual și cuprinde toate
activitățile. Diferența este că unele activități vor fi auditate odată, iar altele de mai multe ori, funcție de
evaluarea riscurilor. Pe baza planului de audit se stabilește și numărul de auditori și în funcție de aceștia
se aleg riscurile care vor fi tratate și cele la care se va renunța pentru un moment”8.
Prin urmare, se constată faptul că auditul internare în vedere un sprijin benefic pentru
administrarea instituților publice și entităților economice.

I.2 Auditul financiar-contabil

Al doilea element din prezentul capitol este dat de Auditul financiar-contabil. Așadar, acesta
este definit ca fiind un tip de audit care constă în examinarea managementului contabil și economic al
unei companii oarecare. Prin aceasta, orice organizație sau companie poate fi supusă unei evaluări sau
analize9.
De asemenea, auditul financiar-contabil presupune „verificarea respectării cadrului conceptual
al contabilității, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic, verificarea și
certificarea reflectării în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe
întreg exercițiul financiar10”
Pe baza celor de mai sus prezentate, raportat la auditul financiar-contabil, putem arăta faptul că
rolul auditorului este de a certifica orice situație financiară pentru a-i oferi o încredere ridicată, ca
urmare a verificării de către profesioniștii în respectivul domeniu. Așadar, auditul financiar-contabil

7
Ibidem
8
Ibidem.
9
https://ro.economy-pedia.com/11038294-financial-audit.
10
Ana Stoian, Auditul financiar-contabil, Editura Economică, București, 2001
6
evaluează felul în care normele de raportare financiară sunt aplicate organizațiilor economice din care
să rezulte prelucrarea unui set de sitații financiare bazate pe realitate.
Imaginea de mai jos prezintă aplicabilitatea și obiectivele ce țin de auditul financiar-contabil,
totodată arătând felul în care aceasta deservește utilizatorilor interni/externi cu referință la informațiile
ce aparțin contabilității.

Figura numărul 1: Reprezentarea procesului de audit-contabil11

11
Stoian A. (2001), Auditul financiar-contabil, suport de curs.
7
 Figura prezentată mai jos face referire la principiile de bază ale auditului financiar-contabil,
oferind o stabilitate în practicarea acesteia.

Figura numărul 2: Principiile activității de audit12

12
Ibidem
8
 Scopul de bază al auditorului pe care îl avem în discuție este de a stabili încredere și cooperare
între emitenții și utilizatorii informației contabile. Astfel auditorii contribuie și susțin protejarea
intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informației contabile.
Pentru ca activitatea de audit financiar-contabil să se desfășoare în cele mai bune condiții și într-o
manieră optimă, pentru a îndeplini interesul public, trebuie respectate următoarele cerințe:
 Credibilitatea informațiilor pentru a lua decizii
 Profesionalismul
 Calitatea serviciilor
 „Încrederea utilizatorilor în serviciile furnizate de auditorii financiari profesioniști”13

Figura 3: Cerințe privitoare la calitatea auditului financiar-contabil14

CAPITOLUL II
13
Ibidem
14
Ibidem
9
 Interferențe între auditul intern și auditul financiar-contabil și rolul acetora

II.1 Interferențe

În cadrul organizaților, auditul intern facilitează sau ușurează realizarea auditului financiar-
contabil, ajutând auditorii externi în procesul de recunoaștere și evaluare a riscurilor ce se pot produce
în cadrul entității ce urmează să fie auditată. În acest caz, sporirea gradului de încredere al modului în
care entitățile sunt administrate se bazează pe existența unui sistem de audit și control intern. Într-o altă
ordine de idei, acesta limitează erorile de raportare financiară ale departamentelor ce sunt implicate în
activitatea de raportare, dar și a celorlalte departamente. În ceea ce privește volumul de muncă al
auditorilor, acesta poate fi redus numai dacă se constată că entitățile respective au deja audit intern
realizat conforme cu cerințele și standardele referitoare auditului financiar-contabil.
Sub alt aspect, auditul intern cât și cel financiar-contabil ajută la dezvoltarea proceselor de luare
a deciziilor, oferind în același timp o asigurare conducerii entităților cu privire la modul în care se
realizează activitățile interne și rezultatele lor financiare15.
La nivel legislativ, cele două tipuri de audit sunt reglementate diferit, conduita acestora
auditorilor fiind examinată de organizațiile profesionale specifice fiecăruia.
Totodată, auditul intern facilitează măsurile de gestiune a riscurilor din cadrul entităților
economice, sporind eficiența proceselor operaționale, asigurând eficacitatea controalelor interne și
contribuind la detectarea fraudelor interne, auditul financiar-contabil vizează în mod deosebit
transmiterea și documentarea aspectelor financiare din cadrul entităților16 .
În ceea ce privește cele două ramuri de audit o importanță semnificativă este dată de gradul de
obiectivitate și independență al auditorilor. Așadar, fiind format și organizat în cadrul entităților auditul
financiar-contabil este ralizat de auditori din afara organizației contractați pentru îndeplinirea misiunii
de audit și elaborarea raportului de audit ce devine public și este prezentat atât Consiliului de
Administrație, cât și acționarilor sau asociaților, investitorilor, autorităților și publicului larg, în timp ce
auditul intern deservește conducerii entității direct pentru beneficiile acesteia.

II.2 Rolul auditului intern și financiar-contabil

15
Bostan, I., Grosu, V. (2010), Rolul auditului intern în optimizarea guvernanţei corporatiste la nivelul grupurilor de
întreprinderi, Economie teoretică şi aplicată, XVII(2)
16
Mihăileanu, L. (2009), Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern, Audit Financiar, 7(4), pp. 26-34
10
 Rolul auditului intern este de a examina și de garanta asigurarea într-un mod obiectiv și
fundamental managementul din punct de vedere al funcționării, în raport cu gradul procedural și
metodologic al practicilor pe domeniu, aceasta privită per ansamblu cât și în forma sa de maniferstare.
Într-o altă ordine de idei, auditul intern ajută la îndeplinirea obiectivelor instituţiei, abordându-le
sistematic şi metodic, evaluând şi îmbunătăţind eficienţa şi eficacitatea sistemelor de conducere, având
ca bază evaluarea riscurilor, a controlului şi a proceselor de administrare.
„Rolul auditului intern se poate concretiza numai atunci când acesta se găsește implementat pe
linia strategică a organizației: manager general – riscuri – audit intern – standarde de bună practică –
rezultate”17 . Datorită creșterii complexității atribuțiilor entităților publice rolul auditului intern a
crescut într-o oarecare măsură. Acest lucru evidențiază surplusul de valoare adus de auditul intern prin
diminuarea sau chiar eliminarea riscurilor.
Auditorul intern are rolul de a asista managerul în ceea ce privește desfășurarea aplicării
abordărilor practice și să îmbunătățească sistemul de control intern având în vederea securitatea și
eficacitatea.
În imaginea de mai jos este prezentată o situație din practica de specialitate, în care apare o
problemă cu privire la înțelegerea procedurii de control intern, aceasta făcând parte din obiectul
auditului intern care încorporează riscurile ce țin de controlul intern manifestatîn cadrul unei entități.
Așadar, în imaginea prezentată putem observa că există trei tipuri de riscuri (mari, medii și mici),
aceastea putând să sufere și modificări. Așadar, pentru a putea preveni riscurile trebuie efectuat un
control intern managerial în funcție de evoluția lucrurilor. Prin urmare, managementul are obligația de
a institui o acțiune de inspecție sau control, pentru compartimentul respectiv cu scopul de a remedierea
disfuncțiilor produse datorită evoluției riscurilor.
Dintr-o altă perspectivă, prin controlul intern se înțelege „ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanță cu
obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod
economic, eficient și eficace, care include structurile organizatorice, metodele și procedurile18”
Conform literaturii de specialitate, controlul intern este de două tipuri: controlul intern
reprezentând totalitatea controalelor interne și controlul extern reprezintă toate controalele ce se
adresează entităților din afara acestuia.

17
Ghiță Marcel, Audit intern, ediția a II-a, editura Economica, București, 2009
18
Ibidem
11
 Figura numărul 4: Auditul intern și controlul intern19

În ceea ce privește auditul financiar-contabil, trebuie să avem în vedere respectarea anumitor

regului ale deontologiei profesionale ce țin de regularitate, prudență, sinceritatea și claritatea situațiilor
financiare. Pe de altă parte, orice entitate are obligația de a-și manifesta un comportament adecvat cu
privire la auditorul financiar-contabil.
De asemenea, pot exista situații în care nu întotdeauna situațiile financiare oferă toate
informațiile necesare de care au nevoie utilizatorii pentru a lua anumite decizii economice deoarece
acestea arată doar efectele financiare ale unor evenimente din trecut și nu evidențiază informațiile
nefinanciare.
În imaginea de mai jos prezentată, auditul financiar are rolul de a evalua și verifica situațiile
financiare (contul de profit, pierderile, situația fluxurilor de trezorerie și bilanțul, note la conturile
anuale).
Totodată, în ceea ce privește rolul auditului financiar-contabil, în vederea aplicării normelor de
raportare financiară, realizarea situațiior financiare, control financiar, aceasta își desfășoară activitatea
în cadrul auditului financiar-contabil îndeplinind în același timp funcția de prevenire și funcția de
19
Ibidem
12
perfecționare, funcția de constatare a situației și funcției de corectare, funcția educativă și stimulativă și
nu în ultimul rând funcția de cunoaștere și evaluare.

Figur numărul 5: Rolul auditului financiar20

CONCLUZII

În concluzie, atât auditul intern cât și auditul financiar-contabil au un rol extrem de important în
practica de specialitate datorită faptului că ambele contribuie în același timp la îmbunătățirea
proceselor decizionale în cadrul organizaților. De asemenea, în cadrul entităților dacă ambele tipuri de
audit sunt la un loc, rezultă sporirea eficacității și eficiența activităților entităților.

20
Stoian A. (2001), Auditul financiar-contabil, Editura Economică, București
13
 BIBLIOGRAFIE

1. Ana Stoian, Auditul financiar-contabil, Editura Economică, București, 2001

14
2. Bostan, I., Grosu, V. (2010), Rolul auditului intern în optimizarea guvernanţei corporatiste la
nivelul grupurilor de întreprinderi, Economie teoretică şi aplicată, XVII(2)
3. Ghiță Marcel, Audit intern, ediția a II-a, editura Economica, București, 2009
4. https://mfinante.gov.ro/documents/35673/252418/Articol_RFPC_01_2014.pdf
5. https://ro.economy-pedia.com/11038294-financial-audit
6. Legea nr. 672/2002, republicată, privind auditul public intern, publicată în MO, Partea I, nr. 953
din 24 decembrie 2002
7. Mihăileanu, L. (2009), Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern, Audit
Financiar, 7(4)

15