Metode și tehnici de consolidare a conturilor

Introducere

Consolidarea se referă la strângerea informațiilor din situațiile financiare a două sau mai
multe firme în scopul realizării unui singur set de situații financiare. Scopul acestui procedeu este
de a permite prezentarea unică a situațiilor financiare ale unui ansamblu de societăți
independente din punct de vedere juridic dar legate financiar.
Consolidarea definită de J. Raffegeau , „este o tehnică ce permite stabilirea conturilor
unice reprezentative ale activității globale și ale situației unui ansamblu de societăți, având
legături comune sau depinzând de un centru de decizie comun, dar păstrându-și fiecare
personalitatea juridică proprie”1.
Conturile consolidate sunt acele documente care arată situațiile financiare a unei societăți
mamă ținând cont de legăturile pe care le are aceasta cu celelalte societăți în care ea are, direct
sau indirect, interese consolidate.
Societatea mamă este o societate care are filiale asupra cărora ea exercită un control
exclusiv. Scopul consolidării este de permite societății mamă de a deține control asupra unui
capital mai mare decât cel investit de ea, permite accesul la împrumuturi mai mari, facilitează o
mai bună circulație a capitalurilor, permite să se plătească mai puține impozite și oferă
posibilități mai bune de organizare.
Legăturile dintre societatea mamă și filiale pot fi foarte strânse sau foarte lejere. După
natura lor, legăturile pot fi:
 Legături financiare;
 Legături personale;
 Legături contractuale.
Conform legislației în vigoare, orice entitate trebuie să întocmească situații financiare
anuale consolidate și un raport consolidat al administratorilor dacă entitatea respectivă
(societatea-mamă):
a) deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într-o altă entitate,
denumită în continuare filială;

1
Raffegeau, J. și colectiv - Comptes consolidés - Solutions française et internationales, Ed. Fr. Lefrebvre, Paris,1989

2
 b) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a numi sau revoca majoritatea
membrilor organelor de administrație, conducere sau de supraveghere ale acelei filiale;
c) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a exercita o influență dominantă
asupra acelei filiale, în temeiul unui contract încheiat cu entitatea în cauză sau al unei clauze din
actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă filialei permite astfel de contracte sau
clauze;
d) este acționar sau asociat al unei entități și majoritatea membrilor organelor de administrație,
conducere sau de supraveghere ale entității în cauză (filială) care au îndeplinit aceste funcții în
cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului financiar precedent și până în momentul
întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat al exercitării
drepturilor sale de vot; sau
e) este acționar sau asociat al unei entități și deține singură controlul asupra majorității
drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților acelei entități (filială), ca urmare a unui acord
încheiat cu alți acționari sau asociați ai acelei filiale.
„O entitate care este filială este scutită de obligația prevăzută la pct. 492^1 dacă entitatea
respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor sau în raportul
separat al unei alte entități, întocmit în conformitate cu prevederile pct. 492^1 - 492^5 și pct. 554
- 556.”2

Metode și tehnici de consolidare

În practică se cunosc trei metode de consolidare a conturilor, în funcție de controlul

exercitat de către societatea consolidantă asupra societăților consolidate și în funcție de legăturile
existente între societăți: integrarea globală, integrarea proporțională și punerea în
echivalentă.

Metoda integrării globale

2
Extras din OMFP 1802/2014
3
 În cazul în care o societate este supusă unui control exclusiv de către societatea dominantă,
deci politica sa financiară și operațională este dirijată de către o altă societate care obține din
aceasta anumite avantaje pentru consolidarea conturilor, se va utiliza metoda integrării globale.
Controlul exclusiv rezultă din deținerea directă sau indirectă a majorității drepturilor de vot,
adică peste 50 %, dar controlul exclusiv poate rezulta în aceeași măsură și dintr-un contract sau
dintr-o clauză statutară atunci când este vorba de controlul exclusiv de fapt.
Întocmirea bilanțului consolidat presupune parcurgerea următoarelor etape:
 cumularea elementelor din bilanțurile societăților consolidantă și consolidate;
 eliminarea operațiilor și conturilor reciproce atunci când acestea există;
 repartizarea capitalurilor proprii și a rezultatului societății consolidate, în funcție de
procentul de interes, între societatea consolidantă și celelalte societăți care dețin
titluri de participare în filială, dar nu fac parte din grup, denumite interese
minoritare;
 eliminarea titlurilor de participare deținute de societatea consolidantă în societatea
consolidată, reducând cu aceeași sumă capitalurile proprii consolidate;
 întocmirea bilanțului consolidat.
Întocmirea contului de rezultate consolidat presupune:
 cumularea elementelor contului de rezultate ale societății consolidante
 cu cele ale societăților filiale;
 eliminarea operațiilor reciproce, atunci când există;
 întocmirea contului de rezultate consolidat.
În contul de rezultate consolidat după aplicarea metodei integrării globale va apare un
element nou denumit rezultat interese minoritare ce reflectă cota parte din rezultatul filialei ce
revine intereselor minoritare.
Metoda integrării proporționale
Dacă controlul exercitat de societatea dominantă asupra unei societăți din cadrul grupului
este împărțit cu un număr limitat de alți asociați sau acționari care nu pot lua decizii privind
activitatea societății controlate decât pe baza unui acord unanim, atunci se exercită un control
concomitent.
Pentru a cuprinde în ansamblul de consolidat o societate care este supusă unui control
concomitent se utilizează metoda integrării proporționale.

4
 Mecanismul de integrare proporțională a bilanțului presupune:
 cumularea elementelor bilanțiere ale societății consolidante cu cota parte
 a elementelor bilanțiere ale societății consolidate conform procentului de interes
 deținut de societatea consolidantă (atât elemente din A, cât și din P);
 eliminarea conturilor reciproce între cele două societăți;
 determinarea rezervelor consolidate și a rezultatului consolidat;
 eliminarea titlurilor societății consolidate deținute de societatea
 consolidantă, reducând cu aceeași valoare și capitalurile proprii consolidate;
 stabilirea bilanțului consolidat.
Mecanismul de integrare proporțională a contului de rezultate
presupune:
 cumularea contului de rezultate al societății consolidante cu cota parte
 din contul de rezultate al societății consolidate conform procentului de interes al
 consolidantei în consolidată;
 eliminarea operațiilor reciproce dintre societăți;
 întocmirea contului de rezultate consolidat.
Comparând cu metoda integrării globale ce presupune preluarea integrală a elementelor
bilanţiere ale societății consolidate, interesele terţilor în cazul în care societatea nu aparţine 100%
grupului, fiind reflectate cu ajutorul elementelor de „interese minoritare", observăm că metoda
integrării proporţionale este un caz particular al metodei integrării globale, cu menţiunea că
elementele de interese minoritare nu mai apar în conturile consolidate.
Metoda punerii în echivalență
Dacă o societate se află sub influenţa semnificativă (notabilă) a altei societăți din grup,
fiind o întreprindere asociată grupului1, consolidarea se va realiza prin punere în echivalenţă,
metodă care constă în a substitui, valoarea contabilă a titlurilor deţinute de societatea dominantă
cu valoarea care le corespunde din situaţia netă a societății consolidate.
Influenţa notabilă asupra gestiunii și politicii financiare a unei societăți este presupusă că
există atunci când o societate dispune direct sau indirect de o fracţiune cel puţin egală cu 20%
din drepturile de vot ale acelei societăți. Deţinerea a 20% din drepturile de vot constituie doar
prezumţia influenţei notabile, pentru a și exista este necesară manifestarea efectivă a puterii prin
participarea la luarea deciziilor.

5
 Această metodă poate fi aplicată și în cazul în care structura conturilor societăţilor aflate
sub control exclusiv sau concomitent face imposibilă aplicarea metodelor de consolidare globală
sau proporțională. De exemplu, filiala din cadrul unui grup industrial care desfăşoară o activitate
în domeniul bancar, deşi este controlată exclusiv, datorită structurii diferite a conturilor
prezentate în raport cu activitatea desfăşurată, pentru a fi cuprinse în conturile consolidate ale
grupului se va folosi punerea în echivalenţă.
În literatura de specialitate punerea în echivalenţă face obiectul a două definiri, antrenând
și două modalităţi diferite de înregistrări:
 Metoda de substituție;
 Metoda de echilibrare.

Tehnicile de consolidare
Printre tehnicile folosite în procesul de consolidare regăsim:
 Tehnica de consolidare directă presupune consolidarea de către societatea-mamă a
tuturor societăţilor din cadrul grupului, indiferent dacă societatea-mamă deţine, direct sau
indirect, interese de participare în cadrul acestora. Utilizarea acestei tehnici de consolidare
presupune determinarea prealabilă a cotei de participare a societății-mamă în capitalurile proprii
ale societăţilor consolidate. Această tehnică furnizează direct informaţia financiară la nivelul
întregului grup și permite determinare contribuţiei fiecărei societăți la rezervele și rezultatul
grupului. Însă, trebuie menționat faptul că aceasta nu oferă informațiile necesare pentru
efectuarea unei analize în interiorul grupului.
 Tehnica de consolidare pe paliere necesită consolidarea succesivă a fiecărei societăți din
cadrul grupului de către societatea care-i deține titlurile. Această tehnică presupune
efectuarea de consolidări la fiecare nivel de integrare verticală. Astfel, se obțin informații
financiare pentru diferite segmente din cadrul grupului (subgrupuri). În comparație cu
consolidarea directă, consolidarea pe paliere necesită un volum mai mare de muncă, însă
este mai dificil de efectuat, atunci când legăturile de participație dintre societățile din cadrul
grupului sunt complexe.

Bibliografie

6
1. „Contabilitate aprofundată Concepte. Modele. Studii de caz” Editura Alma Mater,
Bacău, 2008.
2. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1802 din 2014 ( actualizat )
3. https://www.scribd.com/document/132954781/CONSOLIDAREA-CONTURILOR
4. https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/dezvoltari-privind-consolidarea-conturilor-
aspecte-comparative-privind-metodele-de-consolidare-i-a4929/
5. https://vdocuments.mx/suport-curs-contabilitate-consolidata.html