Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerii

Specializarea: Management Contabil, Expertiză și Audit
Anul de studiu II

Profesor coordonator,
Lect. Dr. A. Vărzaru

Masterand:
Albuşel Laura

Drobeta Turnu Severin

2021

1
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerii
Specializarea: Management Contabil, Expertiză și Audit
Anul de studiu II

Modalitatile si tehnicile de consolidare.

Etapele consolidarii

Profesor coordonator,
Lect. Dr. A. Vărzaru

Masterand:
Albuşel Laura

Drobeta Turnu Severin

2021

2
INTRODUCERE ................................................................................. 4
CAPITOLUL I. CONTABILITATEA CONSOLIDATA –
NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Consolidarea situatiilor financiare .............................................. 6
1.2. Reglementari nationale si internationale ..................................... 7
1.3. Situatiile financiare consolidate .................................................. 8
CAPITOLUL II. PROCESUL DE CONSOLIDARE A
CONTURILOR- PERIMETRUL DE CONSOLIDARE, METODE
SI TEHNICI DE CONSOLIDARE
2.1. Perimetrul de consolidare .......................................................... 10
2.1. Metode de consolidare .............................................................. 11
2.2. Succesiunea pasilor in consolidare ........................................... 12
2.3. Tehnici de consolidare .............................................................. 13
CONCLUZIE..................................................................................... 17
BIBLIOGRAFIE ............................................................................... 19

3
INTRODUCERE

Grupul de societăţi - un ansamblu constituit din mai multe societăţi, independente din
punct de vedere juridic, dar legate între ele prin participaţii de capital care conferă uneia dintre
ele, numită societatea-mamă, posibilitatea de a exercita un control asupra întregului ansamblu
şi de a face să prevaleze o unitate de decizie.
 atunci când o societate A deţine o participaţie majoritară într-o altă societate B, este
vorba despre un grup de societăţi, în cadrul căruia societatea A este societatea-mamă a
societăţii B, iar societatea B este o filială a societăţii A. Dacă, la rândul său, societatea
B deţine o participaţie majoritară într-o altă societate C, societatea C este o filială a
societăţii B, dar şi subfilială societăţii A
Societatea-mamă este entitate juridică distinctă în cadrul unui grup și întocmeşte
propriile situaţii financiare.
Întocmite de către societatea-mamă, pe baza situaţiilor financiare individuale ale
societăţilor din care este constituit grupul, situaţiile financiare consolidate prezintă informaţii
despre un grup de societăţi, ca şi cum acesta ar constitui o singură entitate
Situaţiile financiare consolidate, al căror obiectiv constă în furnizarea de informaţii utile
în luarea deciziilor, sunt indispensabile atât pentru informarea internă, cât şi pentru informarea
externă
Managerii societăţii-mamă dispun de informaţii omogene pentru aprecierea gestiunii
filialelor, indiferent de locul de implantare al acestora (ţară sau străinătate), de reglementările
naţionale şi de sectorul de activitate
Punerea în evidenţă a unor proceduri de consolidare, contribuie la crearea unui circuit
informaţional care permite societăţii - mamă să:
- stabilească obiective pentru fiecare societate a grupului
- evalueze performanţele societăţilor din cadrul grupului şi să le compare
- efectueze subconsolidări pe ramuri de activitate.
Configurarea contemporana a economiilor acopera o mare diversitate de procese..Mai
intai, ea corespunde deschiderii economiilor catre tranzactiile international si dezvoltarii
schimburilor de bunuri si servicii.. In al doilea rand mobilitatea internationala a factorilor de
productie , si mai ales a capitalurilor, desemneaza ceea ce trebuie sa intelegem prin globalizare.
Societatile contemporane evolueaza intr-un mediu dinamic impus de accentuarea
competitivitatii economice, tehnico-stiintifice si educationale, de aceea societatile sunt
constranse sa se concentreze in directia dezvoltarii si adaptarii.
Se vorbeste depre doua tipuri de dezvoltari:
 Interna – consta in dirijarea procesului de dezvoltare a societatii intr-o maniera automata
si are ca rezultat societatea grup.
Societatea grup este alcatuita dint-o unitate dominanta si sucursale sau entitati ale sale fara
personalitate juridica asupra carora unitatea dominanta exercita un control absolut.
 Externa – presupune preluarea controlului asupra altor societati si duce la formarea
grupului de societati.
Procentul de control – indica intensitatea cobtrolului politic si strategic, direct sau
indirect al societatii-mama asupra unei societati din grup.
Poate fi:
 Control exclusiv –consta in capacitatea societatii consolidante de conduce direct sau
indirect societatea consolidata.

4
  Control concomitent – consta in impartirea puterii de decizie , de catre un numar limitat
de actionari, care controleaza impreuna dar nu pot lua o decizie fara acordul celorlalti.
 Influenta notabila – este puterea de a participa direct sau indirect la deciziile referitoare
la politicile financiare si de exploatare a unei societati fara a detine controlul exclusiv
sau in comun.

Procentul de interes – reprezinta cota parte din capital detinuta direct sau indirect
de catre societatea mama in fiecare din societatile ce formeaza perimetrul de
consolidare, acesta depinde de nr de actiuni detinut si tipurile de legaturi ce exista
intre societati.
Pentru aprecierea puterii în cadrul grupului se utilizează procentul de control.
Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi se
măsoară cu ajutorul procentului de interes

5
CAPITOLUL I. CONTABILITATEA CONSOLIDATA –
NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Consolidarea situatiilor financiare

Configurarea contemporana a economiilor acopera o mare diversitate de procese..Mai

intai, ea corespunde deschiderii economiilor catre tranzactiile international si dezvoltarii
schimburilor de bunuri si servicii.. In al doilea rand mobilitatea internationala a factorilor de
productie , si mai ales a capitalurilor, desemneaza ceea ce trebuie sa intelegem prin
globalizare.
Societatile contemporane evolueaza intr-un mediu dinamic impus de accentuarea
competitivitatii economice, tehnico-stiintifice si educationale, de aceea societatile sunt
constranse sa se concentreze in directia dezvoltarii si adaptarii.
Se vorbeste depre doua tipuri de dezvoltari:
 Interna – consta in dirijarea procesului de dezvoltare a societatii intr-o maniera
automata si are ca rezultat societatea grup.
Societatea grup este alcatuita dint-o unitate dominanta si sucursale sau entitati ale sale fara
personalitate juridica asupra carora unitatea dominanta exercita un control absolut.
 Externa – presupune preluarea controlului asupra altor societati si duce la formarea
grupului de societati.
Grupul de societăţi reprezintă ansamblul constituit din două sau mai multe societăţi, fiecare cu
propria personalitate juridică, unite prin legături în temeiul cărora una dintre ele –societatea
dominantă, le domină pe celelalte făcând să se manifeste o unitate de decizie.
Structura de grup poate oferi întreprinderilor avantaje considerabile în raport cu alte structuri:
 structura de grup permite societăţii mamă un control asupra unui capital mai mare
decât cel investit de ea.
 structura de grup permite accesul la împrumuturi mai mari;
 prin structura de grup se facilitează o mai bună circulaţie a capitalurilor;
 structura de grup permite, în general, să se plătească mai puţine impozite;
 structura de grup oferă posibilităţi mai bune de organizare.
Apariţia grupurilor poate avea loc ca urmare a unor operaţiuni precum:
 achiziţia de acţiuni sau părţi sociale emise de diferite întreprinderi de către o firmă
care devine societate mamă;
 înfiinţarea de societăţi ca asociat sau acţionar majoritar sau unic;
 încheierea de acorduri de asociere cu alte întreprinderi.

Cand mai multe societati au intre ele legaturi destul de stranse pentru a forma un
grup si a constitui o unitate economica, este util de a dispune de o informare asupra grupului,
in ansamblul sau, si pentru acesta, de a intocmi, prezenta si publica conturi consolidate.
Societatea care controleaza grupul este consolidanta , celelalte societati sunt consolidate.
Consolidarea definită de J. Raffegeau, este o tehnică ce permite stabilirea conturilor
unice reprezentative ale activităţii globale şi ale situaţiei unui ansamblu de societăţi, având
legături comune sau depinzând de un centru de decizie comun, dar păstrându-şi fiecare
personalitatea juridică.
Consolidarea reprezinta un instrument esential de gestiune si control.
 Ca instrument de gestiune, consolidarea este pentru asociati, posibilitatea de a
masura oportunitatea si eficacitatea strategiei de dezvoltare adoptate de societatea
dominanta, lucru posibil numai in baza unor informatii disponibile
 In calitate de instrument de control

6
  pentru intreprinderea consolidata, conturile consolidate permit sa se aprecieze mai
bine strategiile implementate, politicile aplicate, riscurile cu care se confrunta grupul,
izvoarele performantelor sale ;
 pentru asociatii minoritari, conturile consolidate sunt mijlocul unic de a sti cum sunt
gestionate interesele lor ;
 pentru creditori, conturile consolidate permit sa se aprecieze solvabilitatea si
indatorarea societatilor grupului, in ansamblul lor ;
 pentru bancheri, conturile consolidate permit sa se verifice daca politicile puse in
opera la nivelul grupului sunt eficace si daca operatiile finantate de banca sunt viabile,
in pofida, daca este cazul, a situatiei delicate prin care trece o filial.
Situatiile financiare consolidate ale grupului nu sunt egale cu suma situatiilor financiare ale
societtilor din grup. Intre societatile grupului pot exista tranzactii interne. Acestea pot majora
artificial valorile conturilor individuale . Eliminarea acestor operatii nu se reduce la simpla
adunare a conturilor.
Necesitatea situatiilor financiare consolidate este evidenta, ele dau o imagine mai
cuprinzatoare a situatiei reale ale unui grup , imagine pe care nu o poate reda ansamblul
bilanturilor societatilor componente, ele permit exprimarea intr-o maniera globala a
rezultatului situatiei financiare si a rezultatului grupului.
Oferă informaţii utile pentru efectuarea unor analize particulare :
- rezultatele obţinute pe ramuri (sectoare) de activitate, atunci când societăţile grupului
desfăşoară activităţi de naturi diferite, se poate pune în evidenţă contribuţia fiecărui sector de
activitate la rentabilitatea globală a grupului:
- rezultatele pe zone geografice,
- evoluţia cifra de afaceri şi a investiţiilor grupului,
- evoluţia situaţiei financiare a grupului,
- evoluţia rentabilităţii grupului în raport cu alte grupuri.
Situaţiile financiare consolidate se constitie într-un mijloc esenţial de informare a:
- acționarilor/asociaţilor majoritari, care obţin prin intermediul acestora informaţiile
necesare aprecierii cât mai corecte a valorii societăţii-mamă,
- acționarilor/asociaţilor minoritari - reprezintă un mijloc prin care pot să aprecieze
modul în care le sunt gestionate interesele,
- creditorilor - le permit aprecierea solvabilităţii şi îndatorării societăţilor grupului în
ansamblul lor,
- altor utilizatori.

1.2. Reglementari nationale si internationale

Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate este cel care se preocupa de

problema consolidarii conturilor.
Standardele Internationale de Contabilitate care au ca obiect problematica situatiilor
financiare consolidate sunt:
 IAS 3 Situatii financiare consolidate
 IAS 27 Situatii financiare consolidate si contabilitatea investitiilor in filiale;
 IAS 28 Contabilitatea investitiilor in intreprinderile asociate;
 IAS 31 Raportarea financiara a intereselor in asocierile in participatie.
In Romania s-au aprobat Normele generale privind consolidarea conturilor elaborate in
conformitate cu prevederile Directivei a VII-a a C.E.E. care permit consolidarea numai acelui
grup, care in toate exercitiile financiare depaseste cel putin doua criterii dintre:
 Cifra de afaceri agregata este 9.6 mil euro;
 Total active- 4.8 mil euro;
7
  Nr. Mediu de salariati – 250

Grupurile trebuie sa elaboreze situatii financiare

consolidate, indiferent de marimea lor daca una sau
mai multe societati ale grupului sunt :

• O societate a carei valor mobiliare au fost

admise la cota oficiala a Bursei de valori din Romania
sau stat membru;

• O institutie autorizata prin legea banacara

• O societate care desfasoara o activitate de

asigurare.

O societate-mamă este exceptată de la obligaţia elaborării situaţiilor financiare anuale

consolidate atunci cand ea însăşi este o filială iar propria sa societate-mamă este înfiinţată în
conformitate cu legea română sau cu legea unui stat membru al Uniunii Europene, în unul din
următoarele două cazuri:
 societatea-mamă în cauza deţine toate acţiunile entităţii exceptate. În acest sens, nu se
iau în considerare acţiunile la entitatea exceptată, deţinute de membrii organelor sale de
administraţie, conducere sau de supraveghere, în temeiul unei obligaţii legale sau
prevăzute în actul constitutiv sau statut; sau
 dacă societatea-mamă în cauză deţine 90% sau mai mult din acţiunile entităţii exceptate,
iar restul acţionarilor sau asociaţilor entităţii în cauză au aprobat exceptarea.

1.3. Situatiile financiare consolidate

Situaţiile financiare anuale consolidate cuprind bilanţul consolidat, contul de profit şi
pierdere consolidat şi notele explicative la situaţiile financiare anuale consolidate. Aceste
documente constituie un tot unitar. Conform OMFP 3055/2009 poate fi intocmita si situatia
consolidata a fluxurilor de trezorerie.
In bilant
 Consolidarea consta in a substitui titlurile de participare detinute direct sau
indirect, de catre societatea care consolideaza, cu activele si pasivele
corespunzatoare
In contul de rezultate
 Consolidarea consta in reluarea cheltuielilor si veniturilor societatilor din cadrul
grupului excluzand incidenta celor realizate in interiorul grupului.

8
 In politicile contabile si notele explicative
 Trebuie sa se cuprinda toate informatiile ce au o importanta semnificativa si care
permit o apreciere justa , reala a pozitiei financiare, a performantelor si pozitiei
financiare pentru societatile din cadrul grupului.
Conturile consolidate oferă posibilitatea prezentării mai cuprinzătoare decât conturile
anuale individuale a situaţiei activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, a performanţelor
financiare şi fluxurilor de trezorerie ale societăţilor din grup ca şi cum acestea ar forma o singură
entitate.
Obiectivul consolidării conturilor “este de a furniza o imagine fidelă asupra
patrimoniului şi situaţiei financiare în ceea ce priveşte rezultatul ansamblului consolidat
constituit din întreprinderile cuprinse în perimetrul de consolidare”.
Scopul consolidării conturilor este “de a prezenta rezultatul operaţiunilor şi situaţia
financiară a societăţii-mamă şi a filialelor sale, ca şi când grupul ar fi o singură societate cu mai
multe sucursale sau diviziuni”.
Situatiile financiare consolidate permit prezentarea de informatii utile, privind
ansamblul grupurilor de societati, atat pentru investitori, actionari, credistori, analisti
economici, cat si pentru alte categorii de beneficiari , fapt ce confera statutul de cel mai
relevant si important document financiar destinat informarii tertilor si propriei entitati.

9
 CAPITOLUL II. PROCESUL DE CONSOLIDARE A
CONTURILOR- PERIMETRUL
DE CONSOLIDARE, METODE SI TEHNICI DE CONSOLIDARE

2.1. Perimetrul de consolidare

Se poate aprecia că perimetrul de consolidare este format din componentele grupului
asupra cărora întreprinderea dominantă exercită un control exclusiv, un control în comun şi o
influenţă semnificativă.
În măsura în care dobândirea de participaţii în capitalul unei întreprinderi conduce la exercitarea
vreunui tip de control sau de influenţă asupra acesteia, ea devine componentă a perimetrului de
consolidare.
Dacă, în urma cedărilor de titluri sau a altor operaţiuni, procentajul de control asupra
unei întreprinderi scade sub 20%, atunci această întreprindere iese din perimetrul de
consolidare.
Reglementările privind conturile consolidate precizează includerile şi excluderile
obligatorii din perimetrul de consolidare, precum şi excluderile facultative sau recomandate.
La baza deciziei de includere sau excludere a unei societăţi din perimetrul de consolidare
stă definirea controlului şi a gradului de influenţă pe care îl exercită societatea care va efectua
consolidarea (societate consolidantă, dominantă) asupra societăţilor care vor fi consolidate
(societăţi consolidate, dominate).
Pentru a reflecta natura controlului este necesară calcularea procentajului de control
deţinut de societatea dominantă, având în vedere legătura de dependenţă dintre societatea
dominantă şi celelalte societăţi. Natura legăturilor de dependenţă, directă sau indirectă,
corespunde înainte de toate deţinerii drepturilor de vot ce permit exercitarea controlului. În
acest sens, este necesară utilizarea unui instrument care să permită aprecierea puterii, respectiv
procentului de control.
Această apreciere a puterii nu trebuie să fie confundată cu legătura de dependenţă
financiară, ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi, dependenţă ce se
măsoară cu ajutorul unui alt instrument denumit
procent de interes.

Procentul de control – indica intensitatea cobtrolului politic si strategic, direct

sau indirect al societatii-mama asupra unei societati din grup.
Poate fi:
 Control exclusiv –consta in capacitatea societatii consolidante de conduce direct sau
indirect societatea consolidata.
 Control concomitent – consta in impartirea puterii de decizie , de catre un numar limitat
de actionari, care controleaza impreuna dar nu pot lua o decizie fara acordul celorlalti.
 Influenta notabila – este puterea de a participa direct sau indirect la deciziile referitoare
la politicile financiare si de exploatare a unei societati fara a detine controlul exclusiv
sau in comun.

Procentul de interes – reprezinta cota parte din capital detinuta direct sau indirect
de catre societatea mama in fiecare din societatile ce formeaza perimetrul de
consolidare, acesta depinde de nr de actiuni detinut si tipurile de legaturi ce exista
intre societati.
10
Pentru aprecierea puterii în cadrul grupului se utilizează procentul de control. Dependenţa
financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi se măsoară cu
ajutorul procentului de interes

2.1. Metode de consolidare

Tehnic, consolidarea constă în substituirea valorii titlurilor de participare deţinute de

societatea consolidantă cu partea din situaţia netă a societăţii consolidate şi din rezultatul
exerciţiului ce corespunde titlurilor deţinute. Această substituire se realizează:
• fie prin integrare în bilanţul societăţii consolidante a fiecărui element
patrimonial al societăţii consolidate şi în contul de rezultate al societăţii
consolidante a fiecărui element constitutiv al rezultatului societăţii consolidate.
Integrarea se va efectua total (100%) sau proporţional cu interesele societăţii
consolidante în societatea consolidată;
• fie prin punere în echivalenţă, adică pe baza valorii echivalente a părţii din
situţia netă şi din rezultat, aferentă proporţiei de titluri deţinute de societatea
consolidantă în capitalul societăţii consolidate.
In practica internationala sunt utilizate urmatoarele metode de consolidare.
1. In cazul controlului exclusiv : metoda integrarii globale. Se aplica prevederile
IAS 27. Din punct de vedere al integrarii globale consolidarea presupune inlocuirea
titlurilor de participare cu valoarea activelor si datoriilor filialei chiar daca
societatea-mama nu le detine in totalitate.
2. In cazul controlului concomitent : metoda integrarii proportionale ca prelucrare
de baza sau meetoda punerii in echivalenta ca tratament alternativ. Se aplica
prevederile IAS 31. Integrarea proportionala presupune substituirea valorii contabile
a titlurilor detinute la o societate comerciala cu fractiunea reprezentativa a
intereselor societatii mame in elemente de activ sau pasiv care formeaza capitalurile
proprii ale societatii controlate in comun.
3. In cazul influentei notabile : metoda punerii in echivalenta ca tratament de baza
sau metoda costului ca tratament alternativ. Se aplica prevederile IAS 28. Punerea
in echivalenta consta in inlocuirea valorii contabile a titlurilor detinute de societatea-
mama cu partea din capitalul propriu (inclusiv rezultatul) aferenta situatii nete a
intreprinderii asociate
Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei de consolidare a
conturilor.
Diferenţele dintre cele trei metode ar fi următoarele:
Metoda integrarii globale Metoda integrarii Metoda punerii in
(pc> 50%) proportionale echivalenta (20%<pc<50%
(20%<pc<50% impreuna cu fara alta societate)
alta societate)

11
 Se preiau toate activele, Sunt cumulate interesele Nu se preia nici un element de
datoriile şi capitalurile societăţii consolidante în activ, datorie sau capitaluri
proprii, respectiv veniturile şi activele, datoriile şi proprii, venituri sau cheltuieli
cheltuielile; capitalurile, veniturile şi deoarece substituirea se
cheltuielile societăţii efectuează direct la nivelul
consolidate; capitalurilor proprii şi
rezultatului şi nu la nivelul
elementelor constitutive:
active şi pasive, venituri şi
cheltuieli.

Apar posture specifice: Apar posturi specifice: Apar posturi specific:

 Rezerve consolidate  Rezerve consolidate  Rezerve consolidate
 Rezultatul consolidat  Rezultatul consolidat  Rezultatul consolidat
 Interese minoritare  Tiluri puse in
echivalenta
Această metodă corespunde Viziunea aceasta, destul de La baza acestei metode stă
concepţiei economice a redusă, privilegiază conceptul financiar (parent
consolidării privind entitatea. proprietarii, deoarece ea se company concept) care
limitează la reprezentarea privilegiază puternic
economică a patrimoniului acţionarii societăţii
lor, concept cunoscut în consolidante
literatura de specialitate drept
"conceptul de proprietate".

2.2. Succesiunea pasilor in consolidare

Din norma românească, din IAS/IFRS şi din lucrările de specialitate putem deduce ca
etapele si operatiile consolidării sunt:
determinarea perimetrului de consolidare – aceasta etapă presupune
stabilirea organigramei grupului de consolidat, calculul procentului de
control şi a procentului de interes.
stabilirea metodelor de consolidare în funcţie de procentul de control;
Deţinerea unui procent de peste 50 % solicită utilizarea metodei de integrare globală.
Această metodă se aplică şi în cazul deţinerii unui procent de minimum 40 %, în cazul în care
nu există un alt acţionar sau grup care să deţină un procent mai mare.
În cazul unor procente egale de control între 20 şi 50 %, deţinute de un număr de până
la 5 acţionari, la societăţile la care deciziile privind getiunea se iau numai de comun acord al
tuturor acţionarilor, se va utiliza în consolidarea conturilor metoda integrării proporţionale.
În situaţia deţinerii unui procent de control situat între 20 şi 40 % şi este asigurată
exercitarea unei influenţe notabile (semnificative) în procesul decizional, se va folosi pentru
consolidare metoda punerii în echivalenţă.
 retratarea conturilor anuale ale societăţilor de consolidat, înainte de consolidarea
propriu-zisă, pentru a le face conforme cu metodele de evaluare reţinute în
conturile consolidate;
12
 Fiecare societate din grup trebuie să compare propriile sale metode cu cele prevăzute a
fi folosite de către grup, înainte de a evidenţia divergenţele şi de a estima impactul. Dacă
impactul acestor divergenţe este superior pragului de semnificaţie fixat se vor efectua operaţii
de retratare.
 omogenizarea prezentării conturilor individuale ale societăţilor de consolidat;
Conturile consolidate se stabilesc prin agregarea conturilor individuale ale societăţilor
incluse în perimetrul de consolidare. Pentru a obţine un ansamblu consolidat semnificativ se
procedează în prealabil la reclasarea conturilor individuale prin eliminarea sau reducerea
diferenţelor privind prezentarea conturilor. Aceste reclasări nu sunt necesare în cazul grupurilor
naţionale care operează după aceleaşi reguli de prezentare şi întocmire a situaţiilor financiare
anuale.
Necesitatea reclasărilor apare în cazul grupurilor cu filiale în străinătate. În acest caz
apar diferenţe, mai ales, la nivelul contului de rezultate, la care veniturile şi cheltuielile pot fi
prezentate diferit, după destinaţie sau după natură.
 ajustarea conturilor reciproce;
Pentru a stabili conturile reciproce se realizează inventarierea conturilor intragrup, se
verifică reciprocitatea lor şi se ajustează conturile intragrup.
Cauzele care conduc la apariţia unor diferenţe între conturile reciproce sunt:
 bunuri aflate în tranzit;
 plăţi în curs de derulare;
 efecte comerciale scontate şi nescadente;
 erori de înregistrare contabilă;
 datorii şi creanţe în valută în cadrul unui grup internaţional;
 litigii între societăţile din cadrul grupului.

 conversia conturilor societăţilor străine ce vor fi consolidate;

Dacă în perimetrul de consolidare sunt cuprinse şi societăţi străine, este necesară conversia
conturilor individuale în moneda de referinţă a grupului înainte de a efectua consolidarea.
La nivel de bilanţ, pentru elementele nemonetare ale societăţii străine se va face o reevaluare.
Cheltuielile şi veniturile în contul de rezultate vor fi actualizate având în vedere evoluţia pe
întreaga perioadă a cursului valutar.

2.3. Tehnici de consolidare

Practica demonstreaza ca, la nivelul unui grup, pot coexista participatii directe, indirect,
reciproce si circulare, ceea ce complexifica tratamentul contabil afferent consolidarii.

13
 Metodele de consolidare
presupun folosirea unor
procedee sau tehnici de
consolidare de către societăţile
comerciale care trebuie să
întocmească conturi consolidate.
Acestea pot fi:

consolidarea modulară. consolidarea directă;

consolidarea pe paliere;

Normalizatorii români definesc doar primele două procedee: consolidarea directă şi

consolidarea pe paliere.
Consolidarea directă constă în determinarea, pentru fiecare societate inclusă în
perimetrul de consolidare, a drepturilor grupului în capitalurile proprii ale acesteia. Această
tehnică permite calcularea contribuţiei fiecărei societăţi consolidate la rezervele şi rezultatele
grupului.
 Consolidarea directă constă în consolidarea fiecărei societăţi din cadrul grupului direct
în societatea-mamă, utilizându-se procentul de interes deţinut de societatea-mamă în
celelalte societăţi din grup.

14
Capitalurile proprii ale fiecărei societăţi sunt partajate între:
 societatea-mamă pe baza procentului de interes al acesteia în societatea consolidată;
 terţi din afara grupului pe baza procentului de interes ce corespunde intereselor
minoritare.
Acest partaj se efectueaza aplicand titlurilor procentajele de interes ale societatii – mama si ale
minoritarilor in societatea detinatoare de titluri.
 Consolidarea pe paliere constă în efectuarea consolidării ţinându-se seama de
subgrupurile consolidate care, la rândul lor, vor fi integrate în ansamblul grupului, pe
etape. Acest procedeu (tehnică) de consolidare conduce la efectuarea consolidării
subgrupurilor, apoi la introducerea în consolidarea principală a conturilor consolidate
ale acestor subgrupuri şi ale altor filiale ale societăţii-mamă. Subconsolidările trebuie
efectuate după aceleaşi reguli ca şi consolidarea principală.
Potrivit acestui procedeu, se consolidează succesiv subgrupuri în ansambluri tot mai mari, până
la nivelul societăţii-mamă. Rezervele consolidate, rezultatul consolidat, diferenţele din achiziţie
şi interesele minoritare trebuie să fie aceleaşi atât în cazul unei consolidări directe, cât şi în
cazul consolidării pe paliere.
Acest procedeu se poate utiliza cu bune rezultate în cazul grupurilor mici şi mijlocii cu structură
simplă caracterizată prin legături indirecte şi radiale, fără legături reciproce sau circulare.
Consolidarea pe paliere are urmatoarele consecinte :

15
  pentru intreprinderile integrate proportional, se constata, dupa caz, in bilantul
consolidate, interesele minoritare in acestea;
 pentru participatiile puse in echivalenta, se pun in echivalenta subgrupurile consolidate
si se constata interesele minoritare asupra participatiilor de la nivelul secund.

Tehnica de consolidare pe paliere are la baza

doua principii:

consolidarile successive trebuie sa fie

effectuate, in mod necesar, incepand de la
soietatea plasata la extremitatea inferiara a
lantului si avansand catre societatea-mama;

fiecare subconsolidare este operata aplicand

capitalurile proprii ale unei filial procentajul de
participatie detinut de societatea care joaca rolul
de mama in subansamblu.

La nivelul fiecarui palier, capitalurile proprii ale unui subgroup sunt partajat intre grupul
de nivel superior si interesele minoritare. Pentru a controla acest partaj, capitalurile proprii
consolidate la nivelul subgrupului trebuie sa fie identificate asa cum sunt identificate
capitalurile proprii individuale.
Consolidarea pe paliere prezintă avantajul segmentării informaţiei financiare pe subgrupuri iar
ca dezavantaj menţionăm volumul mai mare de muncă şi, implicit, costuri mai ridicate.
 Consolidarea modulară constă în divizarea conturilor consolidate aferente fiecărei
societăţi în module susceptibile de a fi grupate, în funcţie de necesităţile de gestiune ale
grupului, pe zone geografice, pe activităţi, pe filiere de producţie sau după alte criterii.
După această împărţire consolidarea se realizează la fel ca în cazul consolidării directe, motiv
pentru care consolidarea modulară este privită de specialişti ca o variantă a consolidării directe.
Remarca : procentajul de interes utilizat pentru partajarea capitalurilor proprii este
procentajul detinut de societatea-mama in filiala partajata, in timp ce procentajul de interes
utilizat pentru partajarea eliminarii titlurilor este procentajul societatii-mama in societatea
detinatoare de titluri. Cele doua procentaje sunt diferite
Capitalurile proprii consolidate, diferenta de achizitie, interesele minoritare si rezultatul
grupului trebuie sa aiba aceleasi valori, indiferent ca se foloseste tehnica pe paliere sau tehnica
de consolidare directa.

16
CONCLUZIE

In conditiile in care globalizarea economiei mondiale a pietelor de capital se

amplifica cu fiecare zi ce trece , grupurile de societati, si in special companiile multinationale
se avanta intr-o competitie din ce in ce mai acerba dupa informatia economica, financiara si
contabila, care sa le ofere pe de o parte, un avantaj competitional pe piata specifica de
actiune , iar pe de alta parte o baza cat mai solida de fundamentare a propriilor decizii , a
celor de investitii.
Cauzele apariţiei necesităţii consolidării conturilor
 dezvoltarea economică si expansiunea puternică a societăţilor,
 concentrarea economică şi tendinţele de regrupare a întreprinderilor;
 existenţa şi dezvoltarea pieţei financiare şi finanţarea dominantă a societăţilor prin
intermediul instituţiilor financiare;
 creşterea cerinţelor utilizatorilor şi presiunea acestora pentru informaţii suplimentare
pe care situaţiile financiare obţinute pe baza contabilităţii financiare nu le puteau oferi;
 existenţa unei profesii contabile liberale şi a unei cercetări contabile preocupate să
răspundă reflectării imaginii fidele şi nevoilor utilizatorilor.
Obiectivul consolidării conturilor “este de a furniza o imagine fidelă asupra
patrimoniului şi situaţiei financiare în ceea ce priveşte rezultatul ansamblului consolidat
constituit din întreprinderile cuprinse în perimetrul de consolidare”.
Necesitatea conturilor consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare
a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanţurilor societăţilor
componente. Conturile consolidate permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei
financiare şi a rezultatului grupului
Metodele de consolidare (integrare globala, integrare proportionala si punere in
echivalenta ) presupun folosirea unor procedee sau tehnici de consolidare de către societăţile
comerciale care trebuie să întocmească conturi consolidate.
Tehnicile de consolidare cunoascute la nivel international sunt:
 consolidarea directă;
 consolidarea pe paliere;
 consolidarea modulară; in tara noastra,insa, agentii economici sunt
familiarizati numai cu primele doua tehnici de consolidare.
Tehnicile de consolidare se pot aplica structurilor de grup sub forma de lant linear cu
participatii directe si indirecte precum si structurilor de grup cu participatii multiple.
Consolidarea modulară constă în divizarea conturilor consolidate aferente fiecărei
societăţi în module susceptibile de a fi grupate, în funcţie de necesităţile de gestiune ale
grupului iar după această împărţire consolidarea se realizează la fel ca în cazul consolidării
directe, motiv pentru care consolidarea modulară este privită de specialişti ca o variantă a
consolidării directe.

Consolidarea pe paliere se poate utiliza cu bune rezultate în cazul grupurilor mici şi

mijlocii cu structură simplă caracterizată prin legături indirecte şi radiale, fără legături
reciproce sau circulare.Consolidarea pe paliere prezintă avantajul segmentării informaţiei
financiare pe subgrupuri iar ca dezavantaj menţionăm volumul mai mare de muncă şi,
implicit, costuri mai ridicate.
Consolidarea directa prezinta avantajul de a furniza direct, mult mai rapid si cu
cheltuieli mai mici decat in cazul tehnicii anterioare, informatia financiara la nivelul grupului.
Insa aceasta tehnica prezinta si un dezavantaj, anume ca nu prmite analize in interiorul
grupului necesate pentru nevoile interne de gestiune sau informare

17
 În prezent, în România nu există cerinţe legale privind întocmirea situaţiilor financiare
combinate, dar acestea ar putea fi solicitate de anumiţi utilizatori pentru care informaţiile
financiare referitoare la acest grup de entităţi sunt utile.

18
BIBLIOGRAFIE

1. Metode şi procedee de consolidare | Normă- Parte integrantă

din Ordin 772/2000
2. Legea contabilităţii nr.82/1991, cu modificările ulterioare
3. OMFP 3055/2009 privind aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene
4. https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/dezvoltari-privind-
consolidarea-conturilor-aspecte-comparative-privind-
metodele-de-consolidare-i-a4929/
5. https://www.academia.edu/17030534/Conta_cons_1

19