Contabilitate Consolidata

CONTABILITATE
CONSOLIDATA
-Note de curs -
JANUARY 1, 2023
CUPRINS
CAPITOLUL I: DELIMITĂRI CONCEPUTALE PRIVIND GRUPURILE DE SOCIETĂŢI ............. 2
1.1. Grupul – concept şi premise ............................................................................................................. 2
1.1.1. Grupul – ansamblu de entităţi ....................................................................................................... 4
1.2. Tipologia grupurilor de societăți ...................................................................................................... 7
1.3. Tipologia legăturilor existente între societăţile grupului................................................................ 11
1.4. Avantajele grupurilor de societăți .................................................................................................. 14
1.5. Dezavantajele grupurilor de societăţi ............................................................................................. 16
1.6. Limite ale consolidării conturilor ................................................................................................... 16
1.7. Grupuri de societăţi din România................................................................................................... 17
CAPITOLUL II: STABILIREA PERIMETRULUI DE CONSOLIDARE ŞI ORGANIZAREA
PROCESULUI DE CONSOLIDARE A CONTURILOR .................................................................... 21
2.1. Perimetrul sau aria de consolidare a conturilor .............................................................................. 22
2.2. Procentajul de control..................................................................................................................... 28
2.3. Procentajul de interes ..................................................................................................................... 33
2.4. Procentajul de integrare .................................................................................................................. 41
2.5. Modalități de consolidare ............................................................................................................... 44
2.6. Tehnici de consolidare ................................................................................................................... 45
2.7. Etapele consolidării conturilor ....................................................................................................... 46
CAPITOLUL III: REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE
ANUALE CONSOLIDATE ................................................................................................................. 50
3.1. Situațiile financiare anuale consolidate: obligația de întocmire, exceptări și scutiri de la obligația
de întocmire și excluderi din perimetrul de consolidare ....................................................................... 50
3.2. Ajustarea situațiilor financiare anuale individuale ......................................................................... 52
3.3. Conversia situațiilor financiare anuale individuale ale societăților nerezidente ............................ 59
3.4. Eliminări de conturi intragrup, rezultate interne și dividende ........................................................ 64
3.4.1. Eliminarea creanțelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor intragrup ....................................... 64
3.4.2. Eliminarea rezultatelor interne .................................................................................................... 65
3.4.3. Eliminarea dividendelor .............................................................................................................. 68
3.5. Eliminarea titlurilor ........................................................................................................................ 69
3.5.1. Eliminarea titlurilor deținute la filiale ......................................................................................... 69
3.5.2. Eliminarea titlurilor deținute la entitățile controlate în comun și societățile asociate ................. 75
1
CAPITOLUL I: DELIMITĂRI CONCEPUTALE PRIVIND
GRUPURILE DE SOCIETĂŢI
Entitățile economice activează în cadrul unui mediu economic caracterizat de

dinamism, ce determină o schimbare a bunurilor și produselor oferite, de intensificare a
competitivității atât din punct de vedere economic cât și tehnic și tehnologic, prin digitalizare,
prin creșterea gradului de dezvoltare a departamentelor de cercetare-dezvoltare și
implementarea inovațiilor. Concomitent se realizează o reevaluare a raportului dintre om și
natură ce implică reorganizarea procesele de producție clasice și regândirea acestora din punct
de vedere al protecției și asigurării echilibrului mediului înconjurător. Intensificarea
preocupărilor entităților economice pentru reducerea utilizării resurselor naturale
neregenerabile, implementarea şi utilizarea sistemelor, tehnologiilor bazate pe utilizarea
resurselor regenerabile, reducerea poluării, creșterea gradului de colectare şi reciclare a
deșeurilor etc. În acest context se identifică necesitatea realizării unei cooperări economice şi
tehnice pentru adaptarea, dezvoltarea și maximizarea profitabilității entităților economice.
1.1. Grupul – concept și premise
Întrucât entitățile economice încearcă să își crească performanțele și să minimizeze

vulnerabilitățile, se identifică o tendință de concentrare a mai multor societăți generându-se
următoarele: concentrare orizontală (integrarea fazelor procesului de producție sau de
distribuție a bunurilor); concentrare verticală (integrarea unor activități similare sau
complementare, chiar dacă acestea sunt de natură diferită); concentrare conglomerală (se
stabilesc legături între entități economice diferite cu scopul maximizării profitului și atenuării
riscurilor). Aceste concentrări se pot realiza atât prin dezvoltarea internă a entității cât și prin
stabilirea de legături cu alte entități, prin preluarea controlului asupra lor sau prin crearea de
noi entități economice1.
Geneza grupurilor este prezentată de strategia de dezvoltare a entității economice,
deoarece diversificarea producției și extinderea distribuției produselor pe noi piețe, impune
necesitatea de a opta pentru un sistem organizațional care păstrează structura juridică a
1
Bogdan, V., Farcane, N., Popa, D.N., Baloş, M.I., Raportarea financiară la nivelul grupurilor de societăţi.
Repere contemporane, Ed. Economică, Bucureşti, 2011, p.15
2
entității, cu departamente economice subordonate sau un sistem care implică crearea de filiale
specializate, cu personalitate juridică distinctă, însă controlate de către societatea-mamă.
Apariția grupurilor de societăți este generată de următoarele cauze: i) concentrarea
economică; ii) dezvoltarea economică în țările industrializate; iii) existența și extinderea
piețelor financiare; iv) accesul la piața internațională2.
Grupul reprezintă o entitatea economică formată dintr-un ansamblu de societăți, cu
personalitate juridică proprie, unite prin diverse legături, conform cărora una dintre ele
deține unitatea deciziei și exercită o influență sau un control asupra celorlalte3.
Modalitățile de constituire a unui grup de societăți sunt următoarele4:
1. Descentralizare – entitatea economică constituie o filială prin aport de active, cu
scopul diversificării activităților și minimizării riscurilor. Astfel apare o
dezintegrare de ansamblu ce presupune divizarea aportului, generând o creștere
internă. Creșterea internă presupune pilotajul procesului de dezvoltare a entității în
mod autonom având ca rezultat societatea de grup, ce este constituită dintr-o
entitate dominantă și sucursale sau alte entități proprii fără personalitate juridică,
asupra cărora societatea dominantă exercită un control absolut;
2. Centralizare – presupune o preluarea a controlului unei entități de către o altă
entitate. Astfel se determină o apropiere a unor entități prin achiziții de control și
se generează o creștere externă ce conduce la constituirea grupurilor de societăți.
Noțiunea de grup poate fi prezentată în forma extinsă (un grup este format din
societatea-mamă și filiale sau asocieri în participație și entități asociate) sau în formă restrânsă
(un grup este format din societatea-mamă și filialele sale).
Societatea-mamă este entitatea care controlează celelalte entități ce formează grupul
de o manieră exclusivă (> 50% din capitalul filialei), sau sub forma unei influențe
semnificative. Societatea-mamă dezvoltă următoarea tipologie în funcție de activitatea pe care
o desfășoară, astfel:
➢ societate-mamă care desfășoară activitate economică de producție, comerț,
prestării servicii etc. și deține acțiuni la alte societăți ale grupului, ce sunt
recunoscute sub denumirea de filială;
➢ societate-mamă de tip holding, deține un activ format numai din titluri de
participare, pe care le gestionează și administrează.
2
Matiş, D., Contabilitatea operaţiilor speciale, Ed. Intelcredo, Deva, 2003, p.299
3
Tudor, A.T., Consolidarea conturilor, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p.18
4
3
O filială este o entitate controlată de o altă entitate, numită societate-mamă. Celelalte
entități, considerate consolidate din cadrul grupului, pot fi:
➢ entități dependente sau filiale, asupra cărora societatea-mamă exercită direct sau
indirect un control exclusiv;
➢ entități controlate concomitent, comun sau conjugat, ce se află sub controlul unui
număr limitat de asociați/acționari, respectiv două sau mai multe entități, dintre
care una este reprezentată de societatea-mamă consolidantă;
➢ entități atașate grupului, asupra cărora societatea-mamă exercită influență notabilă
sau semnificativă.
Principiul consolidări presupune realizarea unei reprezentări contabile a realității
grupului. Situațiile financiare reprezintă un mijloc de comunicare și o sursă importantă de
informații pentru investitori, organe guvernamentale, instituții bancare, clienți etc. Astfel se
poate afirma că societățile de grup contribuie în cadrul unei țări, la includerea economiei
naționale în cadrul economiei internaționale.
1.1.1. Grupul – ansamblu de entități
Grupul reprezintă un ansamblu de societăți ce sunt legate între ele printr-o relație de
dependență economică și au un centru de decizie unic, denumit societate-mamă. Grupul de
societăți reprezintă o entitate economică dominantă, ce cuprinde mai multe entități cu
personalitate juridică independente, dintre care una le conduce pe celelalte. Concomitent,
această decizie fie comună sau unică presupune relații de dependență între celelalte societăți și
societatea de decizie.
Consolidarea contabilă permite obținerea unor informații semnificative cu privire la
realitatea economico-financiară a entității constituite de societatea-mamă și entitățile care îi
sunt dependente sau asociate, independent de personalitatea juridică a acestora. Conturile de
grup descriu din punct de vedere economic şi în manieră exactă realitatea globală a grupului.
Utilizarea conturilor de grup poate deveni un instrument de gestiune a grupului cu scopul
investigării posibilităților privind restructurările sau ofertele de acțiuni.
Consolidarea se aplică asupra ansamblului format din societatea-mamă și societățile
dependente de aceasta, respectiv: filialele și societățile asociate asupra cărora societatea-
mamă exercită o influență semnificativă și societățile comune de interes. Societatea-mamă
poate deține atât un rol economic, cât și financiar, deoarece ea regrupează activități
economice identice, similare sau complementare, executând și ea o parte din aceste activități.
4
În acest scop, societatea-mamă păstrează activele, însă în cele mai multe cazuri acestea sunt
încredințate spre gestionare unei societăți din grup.
În practică societatea-mamă deține un rol exclusiv financiar, numindu-se „holding”.
Holdingul nu exercită activități industriale sau comerciale, acesta se limitează doar la
gestionarea participațiilor financiare pe care le deține în diverse societăți. Totodată, evoluția
rolului holdingului s-a extins înglobând activități de conducere și gestiune.
Grupurile de societăți pot fi privite distinct din diverse perspective, respectiv:
economică, contabilă, fiscală, dreptului muncii etc.
1. Din punct de vedere economic un ansamblu de societăți permite o adaptare
optimă la modificările și circumstanțele fiscale, politice si economice, prin: i) limitarea
riscurilor financiare; ii) identificarea surselor de finanțare, a facilităților fiscale, a
avantajelor bancare; iii) diversificarea activităților și repartizarea riscurilor; iv) extinderea
la nivel mondial.
2. Din perspectiva contabilă grupul reprezintă un ansamblu format dintr-o
societate dominantă și societățile controlate în manieră exclusivă, controlate în comun și
societățile asupra cărora societatea dominantă exercită o influență notabilă. În contextul
consolidării controlul reprezintă posibilitatea de a dirija politicile financiare și operaționale ale
unei societăți. Astfel cele trei tipuri de exercitare a puterii de control a societății dominante
din cadrul grupului asupra celorlalte societăți din grup sunt:
➢ control exclusiv: constă în capacitatea societăţii consolidante de a conduce direct
sau indirect societatea consolidată, având următoarele forme: i) control de drept –
presupune deţinerea directă sau indirectă a majorităţii drepturilor de vot în AGA.
Totodată, sunt cazuri când deţinerea a mai puţin de 50% din capital asigură un
control de drept datorită existenţei acţiunilor fără drept de vot sau cu drept dublu
de vot; ii) control de fapt – presupune capacitatea de a desemna în decursul a două
exerciţii consecutive a majorităţii organelor de conducere şi/sau administrare; iii)
control contractual sau statutar – implică deţinerea dreptului de a exercita o
influenţă domninantă în baza unui contract sau a unei clauze statutare, în cazul în
care societatea dominantă este sau nu asociat/acţionar al acelei societăţi;
➢ control comun: divizarea puterii de decizie a controlului asupra unei societăţi de
eploatare în comun de către un număr limitat de acţionari/asociaţi, deciziile fiind
luate în comun numai pe baza unui acord. În această situaţie se identifică
societăţile multigrup, societăţile de interese comune, societăţile în participaţie.
Pentru a exista un control comun trebuiesc respectate următoarele cerinţe:
5
exploatarea în comun (activitate economică comună); număr limitat de
acţionari/asociaţi între care se împarte controlul; deţinere directă sau indirectă a cel
puţin 20% din drepturile de vot;
➢ influenţă notabilă – se manifestă asupra gestiunii şi politicii financiare a unei
societăţi şi implică deţinerea directă sau indirectă a unei cote-părţi de cel puţin
20% din drepturile de vot ale acelei societăţi. Astfel, influenţa notabilă presupune
simpla participare pe termen lung la luarea deciziilor, fără a avea posibilitatea
controlării acestor decizii.
Toate societăţile aflate sub control exclusiv, concomitent sau influenţă notabilă a
societăţii dominante, în general, trebuiesc incluse în perimetrul de consolidare. Astfel
noţiunile de control exclusiv, concomitent sau influenţă notabilă nu sunt utilizate numai
pentru stabilirea perimetrului de consolidare, ci şi pentru stabilirea metodei de consolidare.
Din punct de vedere financiar existenţa grupului determină următoarele consecinţe: i)
majorarea capacităţii de îndatorare la nivel de ansamblu, chiar dacă sumele sumele investite
de către acţionarii grupului sunt reduse, deoarece societatea-mamă dar şi filialele ca
subiecte de drept se pot angaja în relaţii cu terţii; ii) capitalurile servesc la garantarea
împrumuturilor atât pentru societatea-mamă, cât şi pentru filialele sale.
Din punct de vedere a legăturilor juridico-financiare ce au la bază conducerea comună,
modelul grupului se poate prezenta sub următoarele forme: grup financiar; consorţiu; grup
mixt.
3. Grupul, din perspectivă fiscală5, presupune impozitarea separată a
societăţilor componente. Afirmarea personalității fiscale a fiecărei societăţi antrenează
imposibilitatea deducerii unor eventuale pierderi ale unor societăţi din beneficiile altor
societăţi din grup. Concomitent, fiscalitatea, pe de o parte, încurajează dezvoltarea grupurilor,
datorită influenţei pozitive exercitate de acestea asupra economiei naţionale, iar pe de altă
parte, limitează eventualele excese efectuate de către unele grupuri.
Pentru încurajarea societăţilor de grup, administraţiile fiscale prevăd următoarele
tipuri de regimuri: i) regim bazat pe principiul personalităţii fiscale; ii) regim bazat pe
principiul teriorialităţii.
Regimul integrării fiscale permite societăţii-mamă să cuantifice un impozit unic,
adăugând la rezultatul fiscal propriu rezultatele fiecărei societăţi în care deţine direct sau
indirect cel puţin 95% din drepturile de vot. Regimul este opţional şi implică următoarele
5
6
avantaje: compensarea între pierderile şi beneficiile din interiorul grupului; definirea
perimetrului de integrare. Permitrul de integrare este variabil, deoarece societatea dominantă
este liberă să îşi fixeze şi să îşi modifice limitele, cu condiţia de a le păstra pe o durată de cel
puţin 5 ani.
Regimul beneficiului consolidat, ce este aplicat de către grupuri de dimensiuni mari,
permite calcularea rezultatului impozabil al unei societăţi prin însumarea rezultatului
exploatării directe din ţară şi străinătate (societăţi în care deţin mai puţin de 50% din
drepturile de vot) şi a părţii ce îi revine din rezultatele exploatărilor indirecte din
ţară/străinătate (societăţi în care deţin mai puţin de 50% din drepturile de vot). Utilizarea
acestui regim necesită aprobarea administraţiei fiscale.
Pentru a evita dubla impozitare a dividendelor, administraţia fiscală a stabilit un regim
special pentru dividendele primite de societatea dominantă de la filiale. Regimul se aplică
societăţilor de capitaluri, de persoane sau civile şi permite respectarea neutralităţii impozitului
la nivel de grup. Astfel, veniturile primite de societatea dominantă de la filiale sub forma
dividendelor sunt exonerate de la cea din urmă, de la includerea în baza de calcul a
impozitului pe profit, având în vedere faptul că în majoritatea statelor , impozitarea
dividendelor nu se realizează prin stopaj la sursă.
1.2. Tipologia grupurilor de societăți
În funcţie de criteriile de mărime, reglementările contabile din România, grupează în

trei categorii entităţile economice, astfel: microentităţi; entităţi mici; entităţi mijlocii şi mari.
Microentităţile sunt entităţile care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin
două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 350 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR;
c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar:10.
Entităţile mici sunt entităţile care, la data bilanţului, nu se încadrează în categoria
microentităţilor şi care nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR;
c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Entităţile mijlocii şi mari sunt entităţile care, la data bilanţului, depăşesc limitele a cel
puţin două dintre următoarele trei criterii:
7
c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar:50.
Entităţile economice adoptă diverse strategii de concentrare economice menite pentru
păstrarea şi consolidarea poziţiei pe piaţă, determinându-se diverse tipuri şi structuri specifice
societăţilor de grup. Acestea pot fi clasificate în funcţie de următoarele criterii: a)
dimenisunea grupului; b) structura juridică; c) natura activităţii; d) localizarea geografică a
activităţii; e) legăturile existente între societăţile grupului6.
A. În funcţie de dimensiunea grupului7:
În funcţie de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii, astfel: grupuri

mici şi mijlocii, respectiv grupuri mari.
Grupurile mici şi mijlocii sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele
care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a
cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
Grupurile mari sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează
să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, depăşesc limitele a cel puţin două
dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
b) cifra de afaceri netă: 48 000 000 EUR.
Grupurile de mari dimensiuni pot prezenta următoarea tipologie:
➢ naţionale – extinderea eclusivă pe teritoriul ţării de origine;
➢ multinaţionale – sunt caracterizate printr-o reţea de filiale, societăţi asociate aflate
în străinătate.
6
7
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale
şi situațiile financiare anuale consolidate
8
B. În funcţie de structura juridică:
Legăturile de capital dintre mai multe societăţi reprezintă una dintre trăsăturile ce
permite cel mai bine caracterizarea existenţei unui grup. Când societatea X deţine o
participaţie, în principiu majoritară, într-o societate Y, prima dintre acestea este denumită
societate-mamă a celei de a doua, şi societatea Y este denumită filiala societăţii X. La rândul
său, filiala Y poate să deţină o participaţie majoritară într-o altă societate Z. În această
situaţie, Z este filiala lui Y, dar si subfiliala societăţii X. Fără să existe o regulă precisă.
anumite grupuri pot fi structurate sub formă piramidală, iar altele sub formă de „greblă”.
Figura 1. Structură piramidală
Societatea-mamă M
Filiala 1 Filiala 2
Subfiliala 1 Subfiliala 2 Subfiliala 3
Figura 2. Structură sub formă de „greblă”
Societatea-mamă M
Filiala 1 Filiala 2 Filiala 3 Filiala 4
În general cele două tipuri de structuri a grupurilor se suprapun, organizarea juridică a

grupurilor corespunzând, de cele mai multe ori, cu o structură mixtă.
9
Figura 3. Structură juridică pe activităţi.
Societatea-mamă M
Activitatea A Activitatea B
Filiala 1 Filiala 2
Subfiliala 1 Subfiliala 2 Subfiliala 3
C. În funcţie de natura activităţii:

În funcţie de activităţile desfăşurate de către societatea-mamă pentru gestiunea
grupului şi de instrumentele de control utilizate, grupul se poate comporta distinct, respectiv:
➢ grup patrimonial – caracterizat de influenţa nesemnificativă a societăţii-mamă în
gestiunea filialelor. Acestea nu acţionează decât ca un simplu investitor, rolul ei în
cadrul grupului fiind de a administra portofoliul de investiţii al acestuia, efectuând
operaţii de vânzare-cumpărare de titluri, prin modalităţile specifice tranzacţiilor
bursiere;
➢ grup financiar – caracterizat de o influenţă ,cu caracter financiar, accentuată a
societăţii-mamă asupra filialelor. Ea se manifestă sub forma participărilor la
majorările de capital social, a activităţilor de creditare a filialelor, a stabilirii
politicilor de dividende, a numirii organelor de conducere. Instrumentele de
control sunt indicatorii financiari pe care societatea – mamă îi calculează,
interpretează şi previzionează pentru fiecare din filialele sale;
➢ grup industrial – societatea-mamă nu decide doar asupra domeniului financiar, ci
îşi extinde competenţele şi asupra activităţii de exploatare a filialelor. Ea
elaborează strategii de dezvoltare a activităţilor industriale ale grupului, studii de
marketing, coordonează restructurările şi cesiunile, extinderea internaţională.
Instrumentele de control se diversifică, pe lângă cele financiare fiind utilizate şi
cele de analiză strategică;
➢ grup strategic – societatea-mamă nu reprezintă unicul factor de stabilire a
direcţiilor de acţiune ale grupului. Societăţile implicate împreună cu societatea-
10
mamă alcătuiesc un sistem integrat de coordonare şi decizie cu privire la strategiile
viitoare ale ansamblului.
D. În funcţie de localizarea georgrafică a activităţilor:

➢ naţionale: întreg capitalul aparţine exclusiv acţionarilor dintr-o singură ţară, cifra
de afaceri şi profiturile fiind obţinute pe teritoriul acesteia;
➢ internaţionale: păstrează caracteristica privind capitalul social, însă cifra de afaceri
şi profitul se obţin atât în ţara de origine, cât şi în ţările în care societatea are
filiale;
➢ transnaţionale – capitalul social aparţine unor acţionari din mai multe ţări, iar
activitatea se desfăşoară în mai multe ţări;
➢ multinaţionale – încorporează un complex de societăţi răspândite la scară
mondială, guvernate de o strategie managerială şi o putere de decizie şi de control
unificate, localizate în general în interiorul unui stat naţional de origine, care îi
permite să conserve, în cea mai mare parte, naţionalitatea de origine a capitalului.
Activitatea desfăşurată de grupuri pe zone geografice poate fi structurată sub formă de: i)
filiale care, în interiorul unei ţări, sunt dependente de un subholding. În funcţie de nevoile de
gestiune a grupului, această modalitate de structurare a grupului permite obţinerea de
informaţii cu privire la activitatea subholdingului; ii) filiale ce se află în interiorul aceleiaşi
zone geografice, dar care sunt dependente de societatea-mamă.
1.3. Tipologia legăturilor existente între societăţile grupului
Între societăţile din cadrul grupului pot exista trei tipuri de legături, respectiv: financiare,
contractuale şi personale.
1. Legături financiare: sunt determinate de deţinerea de instrumente de capital

propriu ale unei entităţi economice. Grupurile care au la bază legături financiare între societăţi
sunt singurele tipuri de grupuri recunoscute de lege în diferite ţări, deoarece ele presupun
reunirea celor două condiţii de existenţă a grupului, respectiv: unitatea conducerii şi deţinerea
unui procent de acţiuni.
În funcţie de modul de deţinere a participaţiilor, legăturile financiare dintre societăţile
grupului pot fi:
11
a) legătură directă – este cea mai simplă formă de participaţie şi este identificată sub
forma posesiei de acţiuni ale unei societăţi de către o altă societate, ambele părţi fiind
componente ale aceluiaşi grup;
b) legătură indirectă sau piramidală – este caracterizată de deţinerea în lanţ a unor
pachete de acţiuni;
c) legătură circulară – este derivată din legătura indirectă, dar lanţul se închide cu
participaţii deţinute de ultima filială în capitalul societăţii-mamă. Aceste legături pot fi de
două tipuri:
- legături circulare – includ societatea dominantă, atunci când societatea deţine
participaţii ale unei filiale, iar aceasta, la rândul ei, deţine participaţii ale altei filiale, iar
ultima filială din lanţ deţine participaţii în prima societate;
- legături circulare în cadul unui subgrup din cadrul grupului.
d) legatură radială – este identificată atunci când societatea mamă deţine participaţii
directe în mai mule filiale;
e) legătură reciprocă – este o combinaţie dintre legătura indirectă şi legătura circulară,
fiind identificată atunci când lanţul de societăţi este format doar din două componente,
respectiv: societate-mamă şi o filială, care deţin pachete de acţiuni una la cealaltă.
Toate aceste tipuri de legături se pot regăsi în cadrul aceluiaşi grup de societăţi,
combinându-se între ele în funcţie de ingeniozitatea managerului şi a consiliilor de conducere,
ele adaptându-se în mod continuu, astfel încât între societăţile grupului formându-se o
veritabilă „ţesătură” de participaţii.
În Europa cea mai întâlnită formă de organizare sunt grupurile de tip piramidal. Aceste
grupuri pot fi închise (atunci când acţiunile nu sunt cotate pe piaţa de capital, acestea fiind
deţinute de un număr restrâns de persoane) sau deschise (atunci când acţiunile sunt cotate pe
piaţa de capital).
Astfel, grupul poate fi definit ca un ansamblu constituit din mai multe societăţi,
având fiecare existenţă proprie, dar unite prin diverse legături, în virtutea cărora societatea-
mamă exercită un control asupra ansamblului, în acelaşi timp, o unitate de decizie, iar
celelalte societăţi sunt dependente de aceasta.
În acest context, grupul de societăţi este format din societatea principală (dominantă,
şef de grup, unitatea de decizie) care deţine direct sau indirect participaţii la celelalte societăţi,
care se află într-o relaţie de dependenţă faţă de prima. Societatea dominantă poate desfăşura
activitate industrială, comercială, activitate legată în principal de cea a celorlalte societăţi în
care deţine participaţii.
12
Independenţa juridică a societăţilor componente ale grupului asigură flexibilitatea
structurii grupului, iar centralizarea puterii şi deciziei la societatea principală asigură sinergia
deciziilor luate la nivelul societăţilor pentru atingerea obiectivelor grupului, deoarece
performanţa grupului depinde în mare măsură de aderarea ansamblului de societăţi la
obiectivele strategice comune şi integrarea lor în procesul de informare şi adoptare a deciziei.
2. Legături contractuale
Grupurile contractuale sunt acelea în care între societăţile grupului există legături
contractuale realizate pe bază de clauze contractuale sau contracte de exclusivitate,
concesiune, subprelucrare.
După structura sa, grupul poate fi:
a) grup cu structură orizontală – format din societăţi între care nu există legături de
dependenţă financiară, dar care sunt subordonate aceleiaşi direcţii de decizie economică, au
acelaşi preşedinte şi consiliu de administraţie;
b) grup cu structură verticală – format dintr-o societate dominantă, care deţine
controlul exclusiv asupra celorlalte societăţi din grup. La rândul său, grupul poate cuprinde
subgrupuri.
Grupul de societăţi poate fi înţeles ca un sistem, datorită următoarelor considerente: i)
existenţei unei reţele de legături, avnd la bază participaţii financiare sau legături personale; ii)
existenţei unei reţele de influenţă sau de dominaţie a unei societăţi asupra altora.
Pentru a fi asigurată existenţa şi securitatea grupului, se realizează o instituţionalizare
a acestor relaţii între societăţile grupului, cu ajutorul participaţiilor financiare. Un grup rezultă
din concentrarea capitalurilor sau centralizarea acestora, fenomen denumit recentrare. Acest
fenomen este rezultatul combinat al mai multor factori precum: i) evoluţia condiţiilor
concurenţiale; ii) accelerarea globalizării; iii) creşterea necesităţilor de finanţare; iv) intenţia
de selectare a activităţilor rentabile în baza unei strategii manageriale.
Având în vedere informaţiile prezentate anterior, la baza existenţei grupurilor de
societăţi stau legăturile de capital. Însă, grupurile de societăţi pot să existe şi în absenţa
legăturilor de capital. Într-o astfel de situaţie coeziunea dintre societăţi ce aparţin aceluiaţi
grup se datorează următoarelor considerente: i) acţionarul principal al fiecărei societăţi este
aceeaşi persoană fizică sau acţionarii principali sunt mai multe persoane fizice ce aparţin
aceleiaşi familii; ii) societăţile grupului sunt plasate sub o conducere comună, chiar daca
există numeroşi acţionari; iii) societăţile au relaţii contractuale foarte strânse, care generează
13
un comportament de întreprinderi integrate; iv) societăţile sunt legate prin acorduri de
împărţire a rezultatelor.
3. Legături personale
Grupurile care se formează prin legături personale sunt caracterizate de existenţa unui
management unitar pentru toate societăţile grupului, respectiv aceiaşi directori/administratori,
ele purtând numele de grupuri personale sau orizontale. Aceste tipuri de legături se întâlnesc
în cazul societăţilor civile imobiliare, societăţilor comerciale sau de desfacere.
Grupurile personale, familiale, cu structură orizontală, cu legături personale între
societăţile grupului, sunt constituite prin deţinerea majorităţii capitalului social al societăţilor
de către aceeaşi persoană fizcă sau familie, iar conducerea sau administrarea societăţilor este
deţinută de către aceeaşi persoană. Grupul este constituit din societăţi independente, între care
nu există legături financiare, dar care depind de unitatea conducerii.
În funcţie de structura lor se pot delimita următoarele tipuri de grupuri:
a) grupuri cu structură piramidală – societatea-mamă deţine participaţii în societatea-
filială, aceasta deţinând participaţii în altă filială;
b) grupuri cu structură radială – prin operaţii de concentrare se ajunge la crearea unor
grupuri radiale. Acestea sunt rezultatul diversificării, de exemplu societatea-mamă deţine
participaţii la mai multe filiale, fiind posibil să nu existe legături între acestea din urmă;
c) grupuri cu structură circulară – sunt structuri care combină structura piramidală cu
structura radială.
1.4. Avantajele grupurilor de societăți
Conform lui Capron M., consolidarea conturilor este un mod indispensabil de

cunoaştere pentru gestiunea întreprinderilor care au atins un anumit nivel de dezvoltare.
pentru managementul grupurilor de societăţi, situaţiile financiare consolidate au devenit un
mod de informare internă, de cunoaştere a conturilor societăţilor din grup, permiţând
efectuarea unor analize în privinţa performanţelor acestor societăţi, a valorii acestora şi
aprecierea corectă a contribuţiilor, facilitând adoptarea deciziilor cu privire la perspectivele
grupului8.
8
Matiş, D., Contabilitatea operaţiilor speciale, Ed. Intelcredo, Deva, 2003, p.3009
14
Avantajele grupurilor pot fi sistematizate astfel:
a) în legatură cu acţionarii – cei majoritari au dreptul de exprimare a votului faţă de
celelalte societăţi acţionare, în legatură cu gestionarea şi administrarea ansamblului de
societăţi;
b) în legatură cu terţii – legislaţia franceză admite posibilitatea ca şi creditorii unei
societăţi din grup să poată solicita încasarea creanţei de la societatea-mamă conform teoriei
aparenţei, si anume ca şi cum aceaste societăţi ar forma o singură societate;
c) în legătură cu operaţiunile de trezorerie – este favorizat principiul care autorizează
practicarea acestor operaţiuni la nivelul grupului şi aceleaşi condiţii ca şi în cazul unor
instituţii bancare.
Supleţea funcţionării grupului este justificată prin posibilitatea de a izola unele
activităţi diversificate în cadrul unor societăţi distincte, permiţând o mai bună împărţire a
activităţilor, atenuând riscurile pentru ansamblul grupului în conjuncturi dificile ale filialelor.
Regulile de majoritate în adoptarea deciziilor în AGA permit exercitarea plenitudinii de
putere, fără a fi obligatorie deţinerea totalităţii acţiunilor. Crearea filialelor şi subfilialelor
favorizează o multiplicare a puterii în raport cu capitalul deţinut. Aşa se poate explica
recurgerea frecventă la modalităţi de creştere externă (achiziţia de acţiuni de către o societate
pentru exercitarea unei puteri mai mari asupra altor societăţi).
Dimensiunea grupurilor, poate genera avantaje precum:
a) diminuarea costurilor prin raţionalizarea producţiei, prin acumularea de know-how,
prin realizarea unor economii de anvergură în cazul producţiei comune;
b) puterea de piaţă crescută care rezultă din capacitatea grupuluide a acţiona asupra
determinării preţurilor şi a impunerii pe piaţă a anumitor produse;
c) capacitate strategică globală;
d) prin funcţiile strategice se poate ajunge la dobândirea mărimii critice;
e) existenţa unor legături privilegiate cu statul.
Puterea financiară a mai multor întreprinderi măreşte capacitatea strategică, dând
posibilitatea grupului să-şi mobilizeze resursele, la care se adaugă şi sporirea capacităţii de
îndatorare la nivel de ansamblu.
Avantajele certe ale consolidării sunt:
a) asigurarea unui instrument util de gestiune pentru conducerea şi administrarea
societăţilor din cadrul grupului, prin omogenizarea principiilor, convenţiilor şi procedurilor
contabile folosite pentru elaborarea situaţiilor financiare ale grupului;
b) controlul intern al gestiunii filialelor din cadrul grupului;
15
c) stabilirea obiectivelor şi previziunilor de viitor ale grupului, pe baza unui circuit
informaţional normalizat şi controlabil;
d) îmbunătăţirea analizelor societăţilor din cadrul grupului, şi prin aceasta, o mai bună
cunoaştere a rezultatelor activităţii pe zone geografice, pe domenii sau ramuri de activitate;
e) asigurarea unei mai bune informări a utilizatorilor externi, având în vedere
informaţiile insuficiente oferite de situaţiile financiare individuale ale societăţilor din grup şi
interpretarea dificilă a conturilor societăţilor care fac parte din grup, precum şi a legăturii
dintre ele.
1.5. Dezavantajele grupurilor de societăţi
Dezavantajele sunt legate în principal de structura de grup, respectiv:

a) gestionare dificilă;
b) un cost mai ridicat al informării;
c) dependenţă financiară faţă de societatea-mamă (prin deţinerea a mai mult de 50%
din drepturile de vot în AGA);
d) dependenţă direcţională (prin deţinerea a mai mult de 50% din locuri în Consiliul de
conducere a grupului);
e) dependenţă contractuală (existenţa unor contracte de exclusivitate sau a unor
acorduri clar menţionate în statutul societăţii);
f) dependenţă economică (în cazul situaţiilor de monopol).
1.6. Limite ale consolidării conturilor
Principalele limite ale consolidării conturilor sunt:

a) consolidarea conturilor are baze omogene, ceea ce presupune respectarea aceloraşi
principii, procedee şi practici pentru toate societăţile din grup cuprinse în perimetrul de
consolidare, fără a se ţine cont de particularităţile fiecărei societăţi. Astfel se realizează o
omogenizare artificială prin aplicarea aceloraşi reguli;
b) este dificilă realizarea unor comparaţii cu situaţiile financiare ale altor grupuri,
având în vedere diversitatea activităţilor desfăşurate şi a metodelor de consolidare utilizate;
c) nu permite efectuarea de comparaţii în timp între situaţiile financiare consolidate
datorită modificării (creşterea sau restrângerea) perimetrului de consolidare de la un an la
altul, pentru realizarea acestor comparaţii plurianuale fiind necesare date suplimentare;
16
d) pentru determinarea perimetrului de consolidare trebuie fixat procentajul de control
al societăţii mamă, care indică legătura de dependenţă, sau pragul procentajului poate să
excludă societăţi realmente dependente sau asupra cărora societatea-mamă exercită o
influenţă semnificativă;
e) în cadrul grupurilor multinaţionale se pune problema conversiei situaţiilor
financiare elaborate în monede diferite, complexitatea problemelor de paritate monetară
nepermiţând aplicarea unei metode unice şi durabile;
f) imaginea oferită grupului de situaţiile financiare anuale consolidate este una globală,
consecinţă a asamblării unor componente multiple cu rezultate diferite, interpretarea
ansamblului fiind dificilă.
1.7. Grupuri de societăţi din România
Nr. DENUMIRE DESCRIEREA GRUPULUI

crt. GRUP
1. Aaylex AAylex este un grup de companii din România, care produce brandul din carne de pui
CocoRico.
2. Agricola Bacău Agricola Bacău este un grup de companii din România. Grupul este unul dintre
principalii producători și procesatori de carne de pasăre, cu o cotă de piață de
aproximativ 10%.
Din grup fac parte firmele Agricola Internațional Bacău, Aicbac (creșterea vacilor de
lapte), Suinprod (reproducerea și îngrășarea porcilor), Conagra (fabrică de preparate
din carne fierte-afumate), Salbac Dry Salami (fabrică de salamuri crud-uscate),
Europrod (fabrica de semipreparate și produse pregătite din carne), Comcereal
(achiziția de cereale), Avicola Lumina Constanța (creșterea găinilor pentru ouă
consum și comercializarea ouălor), Agriconstruct, și Bac Print
3. Altrom Din grupul Altrom fac parte următoarele companii: Parc Hotels, proprietara
hotelurilor Best Western Parc și Turist din București; Grand Plaza Hotel SA,
deținătoare a hotelului Howard Johnson Grand Plaza din București; US Food
Network, care deține în franciză lanțul de restaurante KFC din România.
4. Ana Holding Printre companiile care fac parte din Ana Holding se numără Ana Imep, Ana Hotels,
Ana Pan, Ana Teleferic, Ana Trans International și Ana Aslan Health Spa.
5. Asesoft Asesoft este un holding de companii din România, cu activitate predominantă în
domeniul IT. Din grupul Asesoft fac parte companiile: Asesoft International,
integrator de sisteme și solutii de automatizare; Asesoft Services, furnizor de servicii
profesionale IT; Asesoft Smart, integrator de sisteme IT și AV;
Asesoft WorldWide, dezvoltator de business internațional; Asesoft Net, proiectare și
dezvoltare de pagini WEB; TeamNet Internațional, dezvoltator de soluții integrate
software; 2k Telecom, furnizor național de servicii de date; Infratel Net, distribuitor
de echipamente pentru telecomunicații; Basket Club ASESOFT, echipă de baschet.
6. Atlassib Din holdingul Atlassib fac parte compania de transport internațional de persoane
Atlassib, precum și firmele de transport de marfă Transcar, Comtram și Transcom.
Holdingul cuprinde încă patru firme de legumicultură, pomicultură, zootehnie și
industria cărnii, precum și două firme de comerț, Comat Sibiu și Bricomat. De
asemenea, din holding mai fac parte și Carpatica Asigurări, compania hotelieră
Atlantic Travels, care deține hotelul Ramada din Sibiu, Horticola International Sevis,
care deține o fabrică de lapte și Horticola International, specializată în cultivarea
pomilor fructiferi și comercializarea acestora în magazinele proprii.
7. Bega Grup Bega Grup desfășoară activități în industria materialelor de construcții, imobiliare,
17
crt. GRUP
turism și industrie grea. Marius și Emil Cristescu sunt, de asemenea, acționari
minoritari în alte aproximativ 60 de firme. Cei doi controlează Parcul industrial Faur,
cel mai mare din București, unde își desfășoară activitatea aproximativ 200 de firme.
Frații Cristescu dețin, prin grupul Bega, peste 30 de firme din mai multe domenii,
printre care industria chimică (Begachim, Chimforex), foraj petrolier (Foraj Sonde
Craiova), comerț (Bega Com), turism (Bega Turism), transport (Bega Trans Auto) și
imobiliare (Bega Imobiliare).
8. Castrum Group Castrum Group este un grup de companii din România care au ca obiect de activitate
de la construcți civile și industriale până la închirieri de spații comerciale. Grupul de
firme Castrum este format din șapte companii: Castrum Corporation Negrești Oaș (în
domeniul construcțiilor civile și industriale), Castrum Electric București (lucrări pe
rețele de înaltă, medie și joasă tensiune în domeniul electricității), Auto Cobălcescu
București (concesionar Renault și Dacia, service auto și activități de taximetrie),
Comat-Auto SA București (închirieri de spații comerciale și servicii adiacente),
Saturn Satu-Mare (producător de confecții metalice), Metecom Satu Mare - în
domeniul comerțului cu amănuntul (retail) și Vastex Vaslui (producător de fire,
țesături și confecții textile).
9. Compexit Group Compexit Group este un grup de companii din Cluj-Napoca. Grupul Compexit este
format din Compexit Trading, dealer Skoda, Topcar, dealer Seat, divizia Seul Auto
care este și service auto și Proton Auto, care comercializează piese și consumabile
auto. Prima companie din grup a fost Compexit Cars, înființată în anul 1992,
devenind ulterior Compexit Trading.
10. Constam Constam Buzău este un grup de companii cu activități în principal de distribuție în
construcții din România. Grupul a luat naștere în 1996 în Buzău, ca o afacere de
familie, în domeniul construcțiilor. Grupul Constam oferă servicii și produse pentru
construcții civile și de infrastructură prin intermediul celor trei divizii: Constam
Procesare Oțel, Constam Ambient și Constam Imobiliare. Diviziile Constam:
Constam Ambient este un furnizor de materiale de construcții pentru amenajare
interioară și instalații în Buzău, specializat pe soluții și consiliere personalizată
specializată oferită de consultanți din domeniul construcțiilor. În magazinul Constam
Ambient din Buzău, clienții găsesc: pardoseli și placări ceramice, instalații termice,
sanitare, electrice, materiale de bază în construcții, mobilier, soluții pentru
acoperișuri; Constam Procesare Oțel este unul dintre cei mai mari furnizori de
produse și servicii pentru construcții civile și de infrastructură din România,
specializat pe fasonare oțel, carcase pentru piloți forați, pereți mulați și structuri
tridimensionale preasamblate, plase sudate, sârme și accesorii complementare pentru
construcții, cuple mecanice Lenton și altele; Constam Imobiliare este divizia de
management și administrare imobiliară a grupului și are la rândul său două sub-
divizii: divizia de creștere a gradului de utilizare a proprietăților din portofoliu și
divizia de dezvoltare proiecte imobiliare.
11. DP Holding DP Holding este un grup de companii din România, deținut de omul de afaceri Dinu
Patriciu. În trecut, numele grupului a fost Rompetrol Holding, și a fost schimbat
recent în DP Holding, pentru a nu crea confuzie cu Grupul Rompetrol, pe care
Patriciul l-a vândut companiei de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz. DP Holding are
sediul în Elveția] și numără circa 250 de societăți din domenii precum mass-media,
real-estate, energie, bancar și IT.
12. European Drinks European Drinks este un grup de companii din România, deținut de frații Ioan și
(grup) Viorel Micula. Grupul a fost înființat în anul 1993. Este una dintre cele mai mari
companii de pe piața alimentară din estul Europei. Din grup fac parte producătorul de
băuturi răcoritoare European Drinks, producătorul de alimente și bere European Food
și producătorul de băuturi spirtoase Scandic Distilleries. Frații Micula mai dețin
companiile Rieni Drinks, și Transilvania General Import Export, care transportă și
distribuie produsele fabricate de companiile din grup. Grupul deține cel mai mare
număr de brand-uri înregistrate în România, având în portofoliu apa minerală Izvorul
Minunilor, sosurile Regal, sucurile Fruttia, napolitanele Naty și berea Bürger.
Produsele firmei sunt prezente în peste 40 de țări.
13. Farmexim (grup) Farmexim este un grup de companii din România, care cuprinde firmele Farmexim —
importator și distribuitor de produse farmaceutice, HelpNet — lanț de farmacii,
18
crt. GRUP
GreenNet — companie specializată în importul și distribuția de produse cosmetice și
suplimente alimentare și parfumeriile Beautik Haute Parfumerie.
14. Fildas Fildas este un grup de companii din România, înființat în 1991 de Anca Vlad. Din
cadrul grupului fac parte distribuitorul de medicamente Fildas Trading, rețeaua de
farmacii Catena și magazinele de cosmetice Naturalis.
15. Grampet Grampet este un grup de firme din România cu activități în sectorul feroviar. Grupul
Grampet include transportatorul feroviar de marfă, companii servicii logistice,
companii de proiectare, construcție și reparație material rulant, institutul de tehnică de
calcul.
16. Holdingul GRIVCO (Grupul Industrial Voiculescu și Compania) este un grup de companii din
GRIVCO România, înființat în 1991, deținut de familia lui Dan Voiculescu, cunoscut om politic
și om de afaceri român. Holdingul este format din peste 20 de companii cu profiluri
diferite: media, comerț, bănci, finanțe, servicii, producție, agricultură, consultanță în
afaceri și management, cercetări aplicative și investiții, distribuție
Restaurante.
17. ICCO ICCO este un grup de companii din România. Grupul este format din 17 firme, cu
sediul în Brașov, care sunt structurate în două divizii, de construcții și servicii în
industria electronică, precum și cu activități în domeniul medical.
18. InterAgro S.C. InterAgro S.A. este un grup de companii private cu capital mixt româno -
britanic, înființat în anul 1994, care are ca principale domenii de activitate cultura
cerealelor și a plantelor tehnice și comerțul exterior, îndeosebi exportul de
îngrășăminte chimice pentru agricultură. Comerțul exterior ca obiect de activitate a
fost preluat de InterAgro de la acționarul majoritar, compania mamă S.C. Interaction
S.R.L., companie privată cu capital mixt româno-britanic, înființată în anul 1991.
19. Țiriac Holdings Țiriac Holdings este o companie din România deținută în mare parte de omul de
afaceri Ion Țiriac. Holdingul deține mai multe divizii, printre care Țiriac Imobiliare,
Țiriac Leasing, Țiriac Auto, Țiriac Air. Pe lângă cele patru divizii, grupul mai
cuprinde firma de pază și protecție SecurIT Force și producătorul de ascensoare
IFMA.
20. Izometal Confort Izometal Confort Timișoara este un grup de companii cu activități în domeniul
construcțiilor din România. Este deținut de omul de afaceri Georgică Cornu,
președintele Camerei de Comerț Timișoara, care deține peste 70% din grup. În anul
2007, grupul de firme Confort Timișoara a achiziționat, cu peste 750.000 de euro,
pachetul majoritar de acțiuni la SC Conar SA din Arad[3]. În august 2008, grupul a
preluat un pachet de 33% din acțiunile firmei arădene de construcții ICIM Arad,
valoarea tranzacției fiind de peste 4 milioane de euro[3].
21. Marex Marex este un grup de companii din România, cu activități în sectorul cărnii și al
alcoolului. Grupul deține procesatorul de carne Marex Brăila, compania Stejar
Prodimpex, cu activități în producția și distribuția băuturilor alcoolice Imperial și a
alcoolului sanitar Marex, Vegetal Trading, companie specializată pe productia de
furaje, și Best Construct, firmă cu activitate în domeniul construcțiilor
22. MG-Tec Grup MG-Tec Grup este un grup care cuprinde companii cu activități în domeniul
construcțiilor, prelucrarea sârmei laminate și producția hârtiei tissue. MG-Tec Grup
este o afacere de familie demarată în 1993 de Ioan și Irina Tecar. Prima companie
înființată din grup este Metalicplas Impex, iar asociatul unic al grupului este omul de
afaceri Irina Tecar, cu o participație de 80% în fiecare din cele 14 firme din grup.
MG-Tec Grup deține 11 companii: Metalicplas Impex, Metalicplas-Distribution,
Pehart Tec, Samus Construcții, Izo Tec, Termo Tec, Terminvest, Tecar San, Expo
Auto Tec Dej, Elit Media Advertising și Castelluci. În plus Ioan Tecar mai deține și
hotelul de patru stele Black Tulip din Dej.
23. Powertek Powertek este un grup de companii din România. Din grup fac parte companiile:
Powertek Company, care este distribuitor unic în România al utilajelor de construcții
al mărcii americane Terex, Powertek Trailers, înființată în 2004, care comercializează
echipamente pentru construcții, exploatare forestieră, reciclare, manipulare, transport
de mărfuri, transporturi agabaritice, Powertek Industry, fondată în 2005, care produce
bene sub licența Marrel (Franța), cu sediul la Moreni (județul Dâmbovița) și Vision
Financial Brokerage Company, societate de intermediere și consultanță financiară.
24. Pro Confort Grupul este constituit din trei firme, cu activități în domeniul dezvoltării de proiecte
19
crt. GRUP
Group imobiliare, hotelier, construcțiilor și retail.
25. Rin Group RIN Group cuprinde brandurile: RIN Hotels (RIN Grand Hotel, RIN Central Hotel,
RIN Airport Hotel), Body Art Wellness Club, Water Park Otopeni, Domus Stil și
Dinamo București.
26. Romstrade Grupul Romstrade cuprinde firmele Romstrade, Blue Air, Direct Aero Services care
(grup) cuprinde catering, aerotaxi și un hotel în construcție, Andany Trading (marca La
Moșie), Blue Aero și două agenții turistice - Direct Travel și Blue Travel.
27. RTC Holding RTC Holding este unul dintre cele mai mari grupuri de retail, distribuție și servicii din
România nouă divizii: Diverta (retail de carte, jocuri video, muzică, film, IT și
papetărie); Rafar (retail haine, încălțăminte și cosmetice în franciză); Proffice
(distribuție de produse office); Ramiro (distribuție de carte, media și jucării); Sistec
(dezvoltare și integrare soluții software); TCE-Curiero (cargo, curierat); Flaro
(producție subansamble de plastic, mobilier și produse de birou); Rimobi (dezvoltări
și proprietăți imobiliare) și respectiv Sebra (francize din industria ospitalității);
Mobishop – telecom; Q-Power, divizia de energie a grupului RTC; Aqua Regis,
divizia de distribuție de apă plată la dozator a grupului RTC.
28. Serviciile Grupul Serviciile Comerciale Române este structurat în 6 divizii industriale: Utilaje
Comerciale Speciale, Construcții de Mașini și Aparataj, Textilă, Chimică, Hârtie și Aeronautică.
Române
29. Supreme Group Productie si distributie ciocolata Primola, Novatini, Anidor, biscuiti Ulpio, Petit
Beurre, Delight.
30. Tender SA Tender SA desfășoară activități în domenii precum: energetic, servicii în industria
petrolului și gazelor, prospecțiuni geologice, infrastructură rutieră, imobiliare,
agricultură, turism și aviație.
31. Unicom Holding Unicom Group este un grup de companii private, bazate în România, cu activitate în
diverse domenii, precum transportul feroviar de marfă, furnizarea de produse
petroliere și prelucrarea lemnului.
32. UTI Grup La nivel operațional, companie este organizată în 5 linii de business conectate
sinergetic, care, prin soluțiile oferite, acoperă o mare parte dintre segmentele de piață:
Sisteme de Securitate; Tehnologia Informației și Comunicații; Soluții Inteligente de
Transport; Construcții și Instalații; Facility Management.
33. Vega Holding Grupul deține mai multe societăți de construcții civile și industriale, printre care Vega
'93 și VIVA Construct, dar are și afaceri în domeniul hotelier.
20
CAPITOLUL II: STABILIREA PERIMETRULUI DE
CONSOLIDARE ŞI ORGANIZAREA PROCESULUI DE
CONSOLIDARE A CONTURILOR
Grupul de societăţi reprezintă, din punct de vedere economic, o entitate care, pentru a-
şi putea îndeplini obiectivele propuse, trebuie să îşi construiască un sistem infonnaţional pe
structura INTRĂRI – PRELUCRĂRI - IEŞIRI. Pentru ca sistemul să fie eficient şi să-şi
justifice costurile, este necesar ca ieşirile să corespundă obiectivelor propuse, să fie conforme
cu strategia pe termen scurt şi pe termen lung a grupului, toate armonizate, la rândul lor, cu
reglementările în domeniu. Pornind de la general la particular, procesul de consolidare a
conturilor reprezintă unul din subsistemele componente ale sistemului informaţional general,
fiind grevat pe aceeaşi structură.
Utilizatorii situaţiilor financiare consolidate sunt cei externi (acţionarii - actuali sau
potenţiali, angajaţii, creditorii financiari, partenerii de afaceri, autorităţile statului şi publicul
larg) şi cei interni (managerii de la toate nivelurile de conducere ale grupului şi componentele
sale). Obiectivul situaţiilor financiare este atins dacă intrările şi prelucrările sistemului
respectă o serie de condiţii:
INTRĂRILE PRELUCRĂRILE
Stabilirea corectă a perimetrului de consolidare; Aplicarea în mod corect a proceselor de ajustare,
conversie şi retratare a situaţiilor financiare
individuale;
Determinarea naturii controlului sau a influenţei prin Utilizarea raţionamentului profesional în alegerea
luarea în consolidare a principiului prevalenţei
metodelor de consolidare, acolo unde există mai multe
economicului asupra juridicului;
opţiuni;
Obţinerea în timp real a situaţiilor financiare Efectuarea prelucrărilor în mod real, astfel încât
individuale;
situaţiile financiare să îndeplinească condiţia de
oportunitate pentru utilizatori.
Intrarea unei întreprinderi în perimetrul de consolidare
este efectivă:
- fie la data achiziţiei titlurilor de către
întreprinderea consolidantă;
- fie la data preluării controlului sau a influenţei
notabile, dacă achiziţia a avut loc în mai multe tranşe;
- fie la data prevăzută prin contract, dacă acesta
prevede transfend controlului la o dată diferită de cea
la care a avut loc transferul titlurilor.
21
Astfel, consolidarea conturilor este un proces care dezvoltă o serie de avantaje, printre
care se numără:
❖ asigurarea unui instrument util de gestiune pentru administrarea grupului de
societăţi;
❖ stabilirea unor obiective şi efectuarea unor analize previzionale ale grupului pe
baza unui „circuit informaţional normalizat şi controlabil";
❖ utilizarea în cadrul procesului de control intern al gestiunii filialelor;
❖ eficientizarea analizei performanţei societăţilor din cadrul grupului, penniţând,
astfel, cunoaşterea rezultatelor pe zone geografice şi pe sectoare de activitate.
2.1. Perimetrul sau aria de consolidare a conturilor
Perimetrul de consolidare sau aria de consolidare înconjoară toate societăţile asupra

cărora întreprinderea consolidantă exercită un control exclusiv, un control conjunctiv ori
concomitent sau o influenţă notabilă. A defini perimetrul de consolidare înseamnă a stabili ce
societăţi vor fi reţinute în ansamblul consolidat. Într-o altă definiţie, perimetrul de consolidare
reprezintă frontiera care delimitează subansamblurile ce au între ele legături destul de strânse,
de o manieră încât consolidarea situaţiilor financiare să aibă sens.
Pentru a delimita societăţile ce urmează să fie cuprinse în perimetrul de consolidare,
este necesar să fie definite tipurile de societăţi:
❖ societatea-mamă;
❖ societăţile dependente de grup; societăţile asociate grupului;
❖ societăti comune de interes.
Consolidarea se referă în special la grupul sau, mai precis, la entitatea formată de
societatea-mamă şi societăţile dependente de aceasta, şi anume filialele. Dar, acestora li se
mai alătură, pe baza aplicării unei metode de consolidare specifice, şi societăţile asociate
grupului, deoarece societatea-mamă are o influenţă însemnată în acestea, şi societăţile comune
de interes. Toate acestea împreună formează ansamblul de consolidat.
Societatea-mamă a grupului este societatea care se află în vârful grupului şi exercită,
în numele acestuia, puterile de conducere şi control. Societăţile dependente de grup (filialele)
sunt societăţile plasate direct sau indirect sub controlul durabil al societăţii-mamă şi care
poartă denumirea de filiale.
Acest control poate rezulta din:
❖ dispunerea majorităţii drepturilor de vot;
22
❖ dispunerea de puterea de a desemna mai mult de l /2 din membrii administraţiei
sau organelor de conducere şi supraveghere.
Dacă nu sunt îndeplinite primele două condiţii, este posibil totuşi să se realizeze
controlul de fapt asupra acelei societăţi, care poate fi exercitat real chiar şi în condiţiile în care
societatea-,,mamă" deţine participaţii minoritare.
Societăţile asociate grupului (participaţiile) sunt acele societăţi care nu fac parte din
grup, dar asupra cărora grupul exercită o influenţă notabilă, în mod permanent, prin
participarea pe termen lung la capitalul lor social, dar fără a deţine controlul asupra gestiunii
şi politicii financiare a acestora. Exercitarea unei astfel de influenţe poate fi efectuată în mai
multe feluri:
❖ prin prezenţa în Consiliul de administraţie;
❖ prin participarea la elaborarea de proceduri;
❖ prin schimbul de personal de conducere;
❖ prin dependenţa la accesul de informaţii publice.
Societăţile comune de interes (filialele paritare sau multigrup) sunt acele societăţi
administrate în mod egal de către două sau mai multe societăţi, al căror obiect este o activitate
de exploatare în comun, conducerea şi administraţia fiind reglementate în funcţie de proportia
participării fiecărui membru. Pentru a stabili societăţile care intră în perimetrul de
consolidare, este necesar să se determine natura fiecărei societăţi. Noţiunea de control al unei
societăţi asupra unei alte societăţi semnifică puterea de decizie şi se exprimă prin procentajul
controlului juridic. Teoretic, perimetrul de consolidare cuprinde toate societăţile asupra cărora
întreprinderea consolidantă (societatea-mamă) exercită un control exclusiv, un control
concomitent sau o influenţă notabilă.
Determinarea perimetrului de consolidare este etapa în care are loc stabilirea
organigramei grupului de consolidat, calculul procentului de control şi al procentului de
interes. Perimetrul de consolidare este modificat de operaţiunile de fuziune prin reunire sau
absorbţie şi de aportul parţial de active.
Data intrării unei entităţi în perimetrul de consolidare este:
❖ data achiziţiei titlurilor de către întreprinderea consolidantă;
❖ data preluării controlului ori a influenţei semnificative, dacă achiziţia a avut loc în
etape succesive;
❖ data prevăzută în contract, dacă acesta prevede transferul controlului la o dată
diferită de cea a transferului titlurilor.
23
Data ieşirii unei entităţi din perimetrul de consolidare este data pierderii controlului
sau a influenţei semnificative. În condiţiile în care o instituţie de credit este inclusă în
perimetrul de consolidare a unei societăţi nebancare, administratorii instituţiei de credit au
obligaţia de a elabora situaţiile financiare anuale individuale, precum şi situaţiile financiare
consolidate la nivelul filialelor sale şi de a le raporta Băncii Naţionale a României, însoţite de
situaţiile financiare consolidate ale întregului grup din care face parte instituţia de credit
respectivă, în cazul în care legislaţia aplicabilă prevede obligativitatea întocmirii acestora. În
cazul în care o filială sau o altă persoană acţionează în numele unei societăţi-mamă, drepturile
de vot şi dreptul de a numi sau de a revoca ale acesteia trebuie adăugate la cele ale societăţii-
mamă în momentul calculării procentului de control. În scopul determinării procentului de
control al societăţii-mamă, drepturile sale vor fi reduse cu:
❖ drepturile aferente acţiunilor deţinute în numele unei persoane care nu este nici
societatea-mamă, nici filială a sa;
❖ drepturile aferente acţiunilor deţinute drept garanţie, în situaţia în care sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
⎯ drepturile respective să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite
sau
⎯ deţinute în legătură cu acordarea unor credite ca parte a activităţilor curente;
drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care aduce garanţia.
În cazul în care societatea-mamă are o filială în care majoritatea membrilor echipei de
conducere au fost numiţi ca rezultat al exercitării dreptului de vot sau are controlul deplin
asupra acesteia, numărul total al drepturilor de vot trebuie redus cu numărul drepturilor de vot
deţinute de filiala însăşi, de o filială a acestei filiale sau de o persoană care acţionează în
numele acestor părţi. Conform articolelor 11 şi 14 din reglementările contabile conforme cu
Directiva a VII-a, prevederile derogatorii nu se aplică în cazul în care elaborarea de situaţii
financiare consolidate este impusă de o reglementare legală, în vederea obţinerii unor
informaţii cu implicaţii de natură decizională sau de analiză, ori când aceste situaţii financiare
consolidate se întocmesc la solicitarea unor organe judiciare sau administrative.
O entitate trebuie să fie exclusă de la consolidare în situaţia în care:
❖ controlul are un caracter temporar, întrucât entitatea este achiziţionată şi păstrată
exclusiv în vederea cedării ulterioare în viitorul apropiat;
❖ există restricţii severe pe termen lung care împiedică exercitarea drepturilor
societăţii-mamă asupra activelor sau conducerii entităţii ce urmează să fie
consolidată.
24
Perimetrul de consolidare poate suferi o serie de modificări de natură internă, astfel
putând să apară fuziuni ale întreprinderilor consolidate sau „filializarea" activităţilor.
Variaţiile perimetrului de consolidare reflectă, pe de o parte, oportunitatea de care dă dovadă
grupul şi pe de altă parte, dorinţa de optimizare financiară. Trecerea peste anumite praguri de
consolidare poate avea ca efect declanşarea integrării fiscale, cu un eventual efect de
micşorare a impozitului la nivel de grup, sau integrarea în conturile consolidate a unei
trezorerii nete „abundente" sau, dimpotrivă, abandonarea consolidării pentru o entitate cu un
grad ridicat de îndatorare externă.
Din perimetrul de implicare economică fac parte acele entităţi în care grupul are
participaţii minoritare, nesusceptibile de consolidare. Prin intermediul acestor participaţii,
grupul şi-a demonstrat interesul pentru ele, în mod amical sau ostil. Perimetrul de influenţă
depăşeşte participaţiile de capital, având în vedere implicaţiile aşa-numite, „simbolice”. El
este format din grup şi partenerii săi consacraţi: furnizorii privilegiaţi (integraţi în procesul de
producţie), grupurile partenere de afaceri care desfăşoară alte activităţi, dar care pot deveni
concurente, distribuitorii exclusivi, agenţii comerciali, beneficiarii de licenţe, francize, co-
acţionarii cu care grupul a încheiat acorduri de colaborare.
Referindu-ne la perimetrul sau aria de consolidare a conturilor, problema care trebuie
clarificată vizează noţiunea sau conceptul de control şi influenţa pe care o exercită societatea
consolidantă. În materie de consolidare, controlul poate îmbrăca forma controlului exclusiv şi
a controlului conjunctiv sau comun.
Controlul exclusiv poate fi la rândul său:
❖ de drept,
❖ de fapt,
❖ contractual sau statutar.
Controlul exclusiv sau absolut de drept
Acesta se manifestă când o societate deţine, direct sau indirect, majoritatea drepturilor
de vot într-o altă societate, adică mai mult de 50% în totalul drepturilor de vot în Adunarea
generală a acţionarilor.
Controlul exclusiv de fapt
Acesta rezultă din deţinerea, pe durata a două exerciţii financiare consecutive, a
majorităţii numărului de membri în Consiliul de administraţie al societăţii dependente, în
virtutea unui acord încheiat cu ceilalţi asociaţi sau acţionari şi care nu contravine intereselor
grupului. Putem vorbi, de fapt, de existenţa unui control exclusiv al unei societăţi, chiar dacă
nu ne aflăm în situaţia deţinerii unui procent de 50% (deţinerea a mai mult de 40% din
25
drepturi de vot, în condiţiile în care niciun alt acţionar nu deţine mai mult de 40%) şi
societatea respectivă influenţează deciziile ce se iau la nivelul adunării generale. De fapt
evocă influenţa pe care o societate acţionară o poate avea în cadrul altei societăţi, datorată
dispersiei de capital. Atunci când acţiunile sunt repartizate în anumite proporţii, este suficient
să se deţină un procent mic de drepturi de vot pentru a dirija o societate. În referenţialul
IAS/IFRS, controlul exclusiv de fapt apare atunci când se îndeplineşte una dintre următoarele
condiţii:
❖ Societatea-mamă (notată M) posedă mai mult de 50% din drepturile de vot, ca
urmare a unui acord cu alţi investitori. Uzanţele arată că în principiu M ar tebui să
deţină totuşi mai mult de 40% din drepturile de vot;
❖ M să realizeze în fapt dirijarea politicilor de exploatare şi financiare ale filialelor;
❖ M să influenţeze majoritar consiliile de administraţie ale filialelor F, adică să aibă
influenţă asupra membrilor sau asupra unui organ de conducere echivalent;
❖ M să aibă majoritar membrii în Consiliul de administraţie, având puterea de a
reuni majoritatea drepturilor de vot în consiliu.
Controlul exclusiv contractual sau statutar
Acesta se manifestă atunci când o societate are dreptul de a exercita o influenţă
dominantă asupra unei alte societăţi, în baza unui contract sau a unei clauze contractuale şi
deţinerea a cel puţin o acţiune sau participaţie. Este cazul contractelor de concesiune, franciză
şi de exploatare.
Astfel, o societate este controlată de către o altă societate atunci când aceasta din urmă
deţine (de drept sau de fapt, direct sau indirect) puterea de decizie. Noţiunile de control şi de
influenţă dominantă sunt caracterizate prin posibilitatea de a dispune de patrimoniul
societăţilor membre şi de a le gestiona (de drept sau de fapt). Controlul poate fi exercitat
direct asupra societăţii deţinute sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor societăţi
controlate. Orice participaţie, chiar inferioară a 10%, care este deţinută de o societate
controlată, este considerată ca detinută indirect de societatea care controlează această
societate.
Controlul comun sau conjunctiv
Acest tip de control se manifestă atunci când există un număr limitat de societăţi
acţionare sau acţionari, iar aceştia îşi împart în mod egal ontrolul asupra unei societăţi
deţinute, deciziile fiind luate în baza unui acord comun. Pentru considerarea unui control
comun, trebuie îndeplinite două condiţii:
❖ să se manifeste partajarea controlului;
26
❖ să existe un număr limitat de acţionari sau asociaţi.
Niciuna dintre societăţi nu poate exercita în mod singular controlul asupra societăţii
deţinute, toate deciziile vor fi luate numai în comun. Controlul conjunctiv (comun sau
concomitent) reprezintă împărţirea: printr-un acord contractual, a controlului asupra unei
activităţi economice sau asupra unei societăţi, între un număr redus de acţionari, care o
controlează în comun, dar niciunul nu poate să ia decizii fără acordul celorlalţi. Conform IAS
31 „Interese în asocierile în participaţie”, controlul conjunctiv este partajul unei întreprinderi
exploatate în comun de un număr limitat de acţionari, astfel încât politicile financiare şi de
exploatare să rezulte din acordul lor.
Influenţa notabilă (semnificativă)
În reglementările şi practica internaţională, se consideră existenţa influenţei
semnificative asupra gestiunii şi politicii financiare a unei societăţi atunci când societatea-
mamă deţine, direct sau indirect, o fracţiune cel puţin egală cu 1/5 din drepturile de vot ale
respectivei societăţi (20%). Deţinerea a 20% din drepturile de vot nu constituie decât
prezumţia unei influenţe notabile, în mod real fiind necesară manifestarea efectivă a acestei
influenţe. Din punct de vedere al doctrinei, o societate are o influenţă semnificativă asupra
alteia, dacă participă la deciziile acesteia. Această participare se exprimă prin:
❖ reprezentare în organele de conducere;
❖ existenţa unor operaţiuni între societăţi;
❖ schimbul de personal;
❖ schimbul de informaţii.
Influenţa notabilă sau semnificativă definită de lAS 28 „Contabilizarea participaţiilor
în întreprinderile asociate” - reprezintă puterea de a participa la deciziile operaţionale şi
financiare ale unei întreprinderi, fără a se exercita controlul asupra acesteia. În practică şi din
punct de vedere juridic, influenţa notabilă nu este întotdeauna clară şi necesită un raţionament
profesional. Astfel, pentru a ajunge la un grad satisfăcător de uniformitate în aprecierea
influenţei notabile, se prezumă că se exercită o influenţă notabilă, dacă deţinătorul de titluri
posedă cel puţin 20% din drepturile de vot ale unei societăţi, exceptând situaţia în care această
influenţă nu se poate demonstra că există. Influenţa notabilă poate fi dată de prezenţa în
consiliul de administraţie sau în orgamsmul de conducere, existenţa unor operaţii
semmficative cu societatea în cadrul căreia se exercită influenţa, schimbul de personal din
administraţie, fumizarea de informaţii tehnice importante.
27
2.2. Procentajul de control
Procentajul de control deţinut de o societate este un element important al operaţiilor de

consolidare, deoarece permite stabilirea listei societăţilor reţinute în perimetrul de
consolidare. Procentajul de control este exprimat prin fracţiunea drepturilor de vot deţinute de
societatea-mamă în cealaltă societate şi reflectă relaţia de putere care există.
Acțiunea a cărei deținere asigură un singur vot este numită acțiune ordinară, iar
acțiunile fără drept de vot regăsesc sub denumirea de acțiuni cu dividend prioritar. Pe lângă
aceste categorii de acțiuni, mai pot exista și acțiuni cu drept de vot dublu sau multiplu. În
acest context, trebuie avut în vedere, în cazul existenței acțiunilor fără drept de vot, că acestea
trebuie eliminate din calcul, iar în cazul existenței acțiunilor cu drept dublu de vot, acestea
trebuie luate dublu în calcul.
De obicei, societățile în al căror capital există și acțiuni fără drept de vot prevăd acest
lucru în statutul lor și, în general, aceste acțiuni sunt rezultatul conversiei obligațiunilor
emise, în acțiuni.
În practica internațională este stabilit un maxim de 25% din capitalul social ca
număr de acțiuni fără drept de vot. Acțiunile cu drept de vot dublu sunt acțiuni cotate
oficial, deținute de acționari stabili ai societății, care timp de cel puțin cinci ani nu și-au cedat
drepturile lor, în această categoric intrând fondatorii societății. Deci, deținerea unei fracțiuni
din drepturile de vot nu trebuie confundată cu deținerea unei fracțiuni din capital, deoarece
pot exista decalaje între participațiile la capital și drepturile de vot. Pentru calculul drepturilor
de vot nu se iau în considerare acțiunile fără drept de vot, acțiunile proprii ale societății
răscumpărate, achiziționate de către societate, acțiunile pentru care nu s-au efectuat
vărsămintele exigibile într-o lună de la somație, certificatele de investiții, obligațiunile
convertibile.
În România Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale la art. 95 prevede faptul
că se pot emite acțiuni preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, ce conferă
titularului: a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al
exercițiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări; b) drepturile recunoscute acționarilor cu
acțiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la adunarea generală, cu excepția dreptului de
vot. Acțiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu pot depăși o pătrime din capitalul
social și vor avea aceeași valoare nominală ca și acțiunile ordinare. Administratorii, directorii,
respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și cenzorii societății
nu pot fi titulari de acțiuni cu dividend prioritar fără drept de vot. În caz de întârziere a plății
28
dividendelor, acțiunile preferențiale vor dobândi drept de vot, începând de la data scadenței
obligației de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite în cursul anului următor sau, dacă
în anul următor adunarea generală hotărăște că nu vor fi distribuite dividende, începând de la
data publicării respectivei hotărâri a adunării generale, până la plata efectivă a dividendelor
restante. Acțiunile preferențiale și acțiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie
în cealaltă prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor, luată în condițiile art.
115.
Articolul 115 prevede: pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare
este necesară la prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din
numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența acționarilor
reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile sunt luate cu
majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia de modificare a
obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de
schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia cu o
majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau
reprezentați. În actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și de majoritate mai mari.
Articolul 101: orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin
actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Actul constitutiv poate limita numărul voturilor
aparținând acționarilor care posedă mai mult de o acțiune.
Articolul 103: unei societăți i se permite să dobândească propriile acțiuni, fie direct,
fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar pe seama societății în cauză,
cu respectarea următoarelor condiții:
a) autorizarea dobândirii propriilor acțiuni este acordată de către adunarea generală
extraordinară a acționarilor, care va stabili condițiile acestei dobândiri, în special numărul
maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizația și
care nu poate depăși 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, și, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă și
maximă;
b) valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor
aflate deja în portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris;
c) tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral liberate;
d) plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din
rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu
excepția rezervelor legale.
29
Dacă acțiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaților societății,
acțiunile astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.
Procentajul de control se calculează prin însumarea tuturor drepturilor de vot
deținute direct sau indirect printr-o societate plasată sub controlul exclusiv al societății
dominante. Procentajul de control al societății dominante asupra unei alte societăți din
grup se obține adunând procentele de control ale tuturor societăților grupului ce dețin
participații în ultima. Există un lanț de deținere directă sau indirectă a drepturilor de vot
numai dacă asupra societății prin care se exercită deținerea indirectă există un procent de
control de cel puțin 50%. Totuși. dacă aceste drepturi sunt inferioare procentului de 50% și
dacă societatea este, cu toate acestea, asimilată ca filială (control de fapt), s-a convenit să se
considere că procentul de vot este superior pragului de 50% și că lanțul nu este întrerupt.
Procentajul de control reprezintă capacitatea societății-mamă de a controla, direct sau
indirect, o societate susceptibilă să intre în perimetrul de consolidare. Procentajul de control
este calculat pe baza drepturilor de vot, fără să se țină cont de procentajul de participare la
capital. Acesta se calculează ca raport între drepturile de vot deținute într-o societate și
numărul total al drepturilor de vot ale acesteia. Calculul procentajului de control permite
definirea perimetrului de consolidare și a metodei de consolidare utilizată.
Procentajul de control se determină prin adunarea procentajului de control deținut în
mod direct de întreprinderea consolidantă și procentajele de control deținute de toate
întreprinderile pe care aceasta le consolidează de o manieră exclusivă; procentajele de control
deținute de întreprinderile controlate în mod conjunctiv sau aflate sub influență notabilă nu
trebuie să fie reținute. Acesta nu trebuie să fie confundat cu implicarea financiară, care se
determină cu ajutorul procentajului de interes.
Exemple de determinare a procentajului de control în cazul existenței unor
legături directe:
1. Fie o societate M ce deține 40% din acțiunile unei societăți F. Toate acțiunile
deținute de societatea M sunt acțiuni ordinare, cu drept de vot simplu. Capitalul
societății F este format în proporție de 20% din acțiuni cu drept prioritar la
dividende, deci fără drept de vot. Deși M deține în realitate o cotă de 40% din
capitalul lui F, procentul de control al societății M asupra lui F va fi determinat
astfel: 40/(100 - 20) = 50%.
2. Societatea M deține 40% din capitalul societății F, iar aceste acțiuni sunt singurele
care au drept de vot dublu. La o participare efectivă de 40% în capitalul lui F, M
30
va deține un procent de control determinat astfel: (40 x 2)/(80 + 60) = 57%.
Numărul acțiunilor și descompunerea drepturilor de vot sunt următoarele:
• M deține: 40 acțiuni și 80 drepturi de vot;
• Alți acționari dețin: 60 acțiuni și 60 drepturi de vot;
• Total: 100 acțiuni și 140 drepturi de vot.
3. Societatea M deține 80% din acțiunile societății F, dar 20% din acestea nu au drept
de vot. În acest caz, deși societatea M deține 80% din capitalul lui F, ea va avea un
procentaj de control de: (80% - 20%)/(100%- 20%) = 75%.
Spețele prezentate anterior au avut la bază ipoteza că între societatea dominantă M şi
societatea F, filială în care prima deține titluri de participare, există o legătură directă, situație
în care procentajul de control corespunde procentului de capital deținut, în cazul acțiunilor
ordinare, sau fiind diferit în cazul acțiunilor fără drept de vot sau cu drept dublu de vot. Dacă
între societatea dominantă și societatea filială există o legătură indirectă, printr-un lanț unic,
controlul se determină palier cu palier. Dacă apare o ruptură de lanț (procentajul este inferior
cotei de 50% sau se presupune că nu se exercită control), procentajul anterior se anulează, iar
societatea dominantă nu mai are niciun drept de control.
În general, dacă o societate din grup este controlată majoritar de către grup, aceasta
asigură un control al grupului asupra societății în care ea deține părți din capital. Existența
controlului majoritar este validată când procentul de control al grupului este de cel puțin 50%.
În practică, dacă o societate este controlată în procent de 50% de către două grupuri, fără ca
unul dintre ele să poată exercita asupra celuilalt un ascendent, la consolidare se va aplica
metoda integrării proporționale, deoarece puterea se partajează. Pentru exemplificare,
prezentăm următoarele două cazuri:
Între cele trei societăți aflate pe un lanț unic există următoarele legături:
80% 60%
M A B
În acest caz, societatea M deține direct în A un procent majoritar de 80% și indirect în

B un procent de 60%, deoarece deține asupra societății A un control exclusiv care implicit o
va controla și pe B.
Între cele trei societăți aflate pe un lanț unic există următoarele legături:
25% 90%
M A B
31
În acest caz apare o ruptură de lanț, deoarece societatea M nu mai controlează în mod
exclusiv societatea A, deci procentul de control deținut direct în A este de 25%, iar indirect în
B este de 0%.
În cazul legăturilor indirecte prin mai multe lanțuri, procentul de control se determină
pe baza formulei arătate anterior, adunând procentul deținut direct cu cel deținut prin filială.
Dacă apare ruptura de lanț, procentul de control general va fi egal cu procentul cel mai scăzut.
Exemplul 1:
60% 80%
M A B
10%
Societatea M deține în A un procent de control de 60%, iar în B deține un procent

direct de 10% și unul indirect de 80%, deoarece are un control exclusiv asupra lui A, deci în
total procentul de control asupra lui B este de 80% + 10% = 90%.
Exemplul 2:
20% 40%
M A B
40%
Societatea M deține în A un procent direct de control de 20%, iar asupra societății B

nu va deține control indirect prin A, deoarece apare o ruptură de lanț, în schimb va deține
direct controlul de 40%, deci procentul total de control asupra lui B va fi de 40%.
Exemplul 3:
80% 30%
M A B
20% 70%
C
Societatea M exercită un control direct asupra lui A de 80% și asupra lui C de 20%. În
raport cu B exercită numai un control indirect prin A de 30%, deoarece prin C apare o ruptură
de lanț.
Utilitatea determinării procentului de control rezultă din faptul că:
32
• permite stabilirea includerii sau nu a unei societăți în perimetrul de consolidare:
dacă procentul de control al grupului în societate este de cel puțin 20%, societatea
este consolidabilă, iar dacă procentul este sub 20%, societatea este exclusă;
• stabilește metode de consolidare:
✓ procent de cel puțin 50% - integrare globală, control exclusiv;
✓ procent cuprins între 20% și 50% - punere în echivalență, influență notabilă;
✓ procent egal cu procentul deținut de celelalte grupuri – integrare proporțională,
control comun (concomitent).
Ca excepție, avem cazul societății asupra căreia procentul de control este inferior
procentului de 20%, dar asupra căreia participarea este considerată de către grup ca
semnificativă, ea va fi consolidată, urmând ca în anexă să fie explicitată. În general, dacă
procentul de control este de peste 50%, există un control exclusiv; dacă este între 40% și 50%,
și niciun alt acționar nu deține un procent mai mare sau egal, de asemenea există un control
exclusiv. Dacă procentul de control este situat între 40% și 20% inclusiv, se presupune
existența unei influențe notabile.
Astfel, mărimea procentului de control indică tipul de control exercitat de societatea-
mamă asupra societăților cuprinse în perimetrul de consolidare și natura legăturilor de
dependență directă sau indirectă dintre ele.
2.3. Procentajul de interes
Puterea legăturii de dependență rezultată din deținerea drepturilor de vot și măsurată

cu ajutorul procentului de control nu trebuie confundată cu puterea dependenței financiare
rezultată din deținerea de acțiuni/părți din capitalul social și care se măsoară cu ajutorul
procentajului de interes. Având în vedere existența în practică a unor diverse tipuri de acțiuni:
acțiuni ordinare, ce asigură câte un drept de vot, acțiuni fără drept de vot sau acțiuni cu drept
de vot dublu ori multiplu, constatăm că între deținerea unei fracțiuni de capital și drepturile
care i se atașează poate să existe un decalaj. În timp ce dreptul de vot al grupului reflectă
exercitarea unei puteri, deținerea unei părți din capital reflectă implicarea financiară a unei
societăți în altă societate. Această noțiune strict financiară se măsoară cu ajutorul
procentajului de interes.
Procentajul de interes reprezintă cota-parte din capital și implicit din patrimoniu,
deținută direct sau indirect de către societatea dominantă în fiecare din societățile reținute în
33
perimetrul de consolidare. Pentru a calcula procentajul de interes al unei societăți în altă
societate, trebuie să cunoaștem următoarele elemente:
• procentul de deținere directă a societății ce deține nemijlocit o cotă-parte în
capitalul societății studiate, DD = acțiuni deținute/total acțiuni;
• procentul de interes al grupului în societatea ce deține direct o cotă-parte în
capitalul societății studiate.
Putem calcula procentul de interes pe baza formulei:
%IG(x) = %DDSD(x) x %IGSD(x)

unde:
%DD = procent de deținere directă;
%IG = procent de interes al grupului:
SD(x) = societatea ce deține direct părți în capitalul societății studiate X.
Deci, procentajul de interes trebuie calculat ținând cont de numărul de acțiuni deținute
și de tipurile de legături existente între societăți. Utilitatea procentajului de interes rezultă din
faptul că permite calcularea drepturilor societății dominante în fiecare societate ce aparține
ansamblului de consolidat, în vederea, repartizării capitalurilor proprii și a rezultatului între
interesele grupului și interesele celor din afara grupului. Este instrumentul esențial pentru
efectuarea înregistrărilor contabile de consolidare, deoarece permite punerea directă în
evidență a elementelor ce revin intereselor grupului și a celor ce revin societăților din afara
grupului. Utilizarea procentajului de interes intervine în diferite etape ale consolidării, cum ar
fi: etapa integrării, eliminării și repartizării.
Procentajul de interes corespunde cotei-părți pe care o deține societatea mamă, direct
sau indirect, în capitalul societăților din cadrul grupului. Aceasta este un element esențial în
realizarea consolidării, deoarece stă la baza repartizării capitalurilor proprii și a rezultatului
între societatea-mamă și asociații minoritari. Întrucât complexitatea determinării procentului
de interes diferă în funcție de tipul legăturii ce există între societăți, se studiază pe rând fiecare
tip de legătură. Spre deosebire de procentajul de control, pe baza căruia se determină tipul de
control sau influența semnificativă, procentajul de interes este un mijloc de punere în practică
a consolidării.
Diferențele dintre procentajul de control și procentajul de interes pot fi sintetizate
astfel:
34
Natură Utilizare
Procentajul de control Exprimă puterea Determinarea controlului, a controlului comun și a
(drepturile de vot). influenței semnificative.
Procentajul de interes Exprimă dependență Mijloc de punere în practică a
financiară. consolidării:
- cumulul conturilor;
- eliminarea operațiilor reciproce;
-repartizarea capitalurilor proprii și a rezultatelor între
societatea-mamă și
interesele care nu controlează.
Determinarea procentajului de control și a procentajului de interes depinde de

participațiile de capital existente între societățile din cadrul unui grup. Aceste participații pot
fi: directe, indirecte, reciproce și circulare.
În cazul participațiilor directe, procentajul de control este egal cu procentajul
drepturilor de vot deținute de societatea-mamă, în timp ce procentajul de interes este egal cu
partea de capital deținută de societatea-mamă în cadrul filialei. De asemenea. atunci când nu
există acțiuni cu drept de vot dublu sau/și acțiuni cu dividend preferențial, dar fără drept de
vot, procentajul de control este egal cu procentajul de interes. Când participațiile dintre
societățile din cadrul grupului sunt indirecte, procentajul de control este determinat palier cu
palier. Controlul este întrerupt atunci când o entitate este controlată comun sau este plasată
sub o influență semnificativă. Pentru determinarea procentajului de interes, se multiplică
procentajul de capital deținut de fiecare societate. La data determinării procentajului de
control trebuie să se țină seama și de drepturile de vot potențiale. Astfel, atunci când se
evaluează dacă o entitate deține control, control comun sau influență semnificativă, sunt luate
în considerare și drepturile de vot potențiale. Acestea sunt aferente unor instrumente care au
potențialul, dacă sunt exercitate sau convertite, să îi confere deținătorului putere de vot
adițională sau să reducă puterea de vot a altei părți. cu privire la politicile financiare și
operaționale ale unei alte entități. Cu ocazia acestei evaluări, nu sunt luate în calcul nici
intenția conducerii entității care deține aceste drepturi de vot potențiale și nici capacitatea
financiară a acesteia de a exercita sau de a converti aceste drepturi.
Exemplul 1: societățile se află pe un lanț unic, având următoarele legături financiare:

60% 70% 80%
M A B C
Rezultă următoarele procente de interes (PI):
35
• PI deținut de societatea M în A este egal cu cota de capital deținută, adică 60%,
deci în cazul legăturilor directe, procentul de interes este egal cu procentul de
control, dacă capitalul societății A este format din acțiuni ordinare. Controlul
exercitat de M este exclusiv, ceea ce implică utilizarea metodei de integrare
globală;
• PI deținut de societatea M în B: 60% x 70% = 42%, controlul lui M prin A asupra
lui B este exclusiv, deci B se va integra global, deoarece ceilalți acționari dețin
numai 30%;
• PI deținut de societatea M în C: 60% x 70% x 80% = 33,60%, ceilalți acționari ai
lui C dețin numai 20%, deci și C se va integra global.
Exemplul 2: între societăți există următoarele legături financiare:
60% 40%
M A B
35%
Se obțin următoarele procente de interes:
• PI deținut de M în A: 60%;
• PI deținut de M în B este de 59%, astfel: direct 35% și indirect prin A 60% x 40%
= 24%.
Exemplul 3: în grup există următoarele legături financiare:

60% 30%
M A B
20% 60%
C
Rezultă următoarele procente de interes:

• PI deținut de M în A 60%;
• PI deținut de M în C 20%;
• PI deținut de M în B este de 30%: indirect prin A 60% x 30% = 18% și indirect
prin C 20% x 60% = 12%.
36
Exemplul 4:
Legăturile reciproce, în cazul existenței lor în cadrul grupului, presupun calculul
procentului de interes prin calcule repetate bazate pe următoarea formulă:
(1b) x a
B=
1ab
Societatea M deține o participare de 80% în capitalul societății F (IMF), iar F deține o
participare de 10% în capitalul societății M (IFM). Interesul grupului în M, deci al acționarilor
majoritari ai lui M în societatea lor, M, va fi:
1 IFM 110%
IGM= = =97,83%
1 (IMF x IFM) 1 (80% x 10%)
Interesul grupului în societatea F va fi:

(1 IFM) x IMF 90% x 80%
IGF= = =78 %
1 (IMF x IFM) 1 (80% x 10%)
La nivel internațional, o societate pe acțiuni M nu are voie, conform legii, să posede

acțiuni într-o societate F, dacă societatea F deține o cotă mai mare de 10% din capitalul
societății M. Se consideră că există un autocontrol când o societate controlează o parte din
acțiunile reprezentative ale propriului său capital prin intermediul unei alte societăți în care ea
deține direct sau indirect controlul, ceea ce implică privarea de drept de vot a acțiunilor de
autocontrol.
Valoarea acțiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul
său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris. Se pot dobândi numai acțiuni integral
eliberate și numai în cazul în care capitalul social subscris a fost integral vărsat. Acțiunile
astfel dobândite nu dau dreptul la dividende. Pe toată durata deținerii lor de către societate,
dreptul de vot pe care îl conferă aceste acțiuni este suspendat. Excepțiile de la aceste restricții
privesc doar: dobândirea acțiunilor proprii în scopul reducerii capitalului social, prin anularea
acțiunilor, cesionarea lor către angajați, prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii, sau
o hotărâre judecătorească de urmărire silită, cu titlu gratuit, pentru regularizarea cursului
acțiunilor proprii pe piața bursieră9 sau extrabursieră10 cu aprobarea CNVM (Comisia
Națională a Valorilor Mobiliare).
9
Piața bursieră este o piață de licitație, unde negocierea valorilor mobiliare este condusă de o terță parte, fără ca
vânzătorul sau cumpărătorul să intre în contact, iar prețul de tranzacționare se formează prin concentrarea cererii
și ofertei într-un loc anume pentru aceeași valoare mobiliară și în același moment.
37
Exemplul 5: legături circulare cu societatea dominantă inclusă
M
80% 10%
A B
70%
• IMA - interesul lui M în A 80%;

• IAB - interesul lui A în B 70%;
• IBM - interesul lui B în M 10%;
• IGM - procentul de interes al grupului în M;
• IGA - procentul de interes al grupului în A;
• IGB - procentul de interes al grupului în B.
Ca formule de calcul se generalizează formula aplicată în cazul participațiilor
reciproce.
1 IBM 110%
IGM = = = 95,34%
1 (IMA x IAB x IBM) 1 (80% x 70% x 10%)
(1 IBM) x IMA (110%) x 80%

IGA= = =76,27%
1 (IMA x IAB x IBM) 1 (80% x 70% x 10%)
(1 IBM)x IMA x IAB (110%)x 80% x 70%

IGB = = = 53,39%
1 (IMA x IAB x IBM) 1 (80% x 70% x 10%)
Exemplul 6: legături circulare într-un subgrup aparținând grupului.

75% 60%
M A B
90%
20%
Procentajul de interes al grupului în: A este direct 75%, independent de legătura

circulară existentă, deci în formulă în loc să avem la numărător (1 - c) vom avea 75.
10
Piața extrabursieră este o piață nelocalizată la nivelul căreia tranzacțiile se derulează atât pe baza ordinelor de
la clienți, cât și în raport cu propriile ordine ale participațiilor, negocierile realizându-se prin intermediul unui
sistem de tranzacționare computerizat sau folosindu-se negocierea directă.
38
75%
IGA = = 84,10%
1 (60% x 90% x 20%)
B este integral în legătura circulară:

75% x 60%
IGB = = 50,40%
1 (60% x 90% x 20%)
Diferența de până la 100% aparține intereselor din afara grupului, 49,60%.
75% x 60% x 90%

IGC = = 45,40%
1 (60% x 90% x 20%)
Interesele terților în C, fiind de 54,6%.
Exemplul 7:
60% 60% 60%
M A B C
• Procentul de control al lui M în A este 60%;

• Procentul de control al lui A în B este 60%;
• Procentul de control al lui B în C este 60%.
În această situație, M exercită un control exclusiv în A, B şi C.
• Procentul de interes al lui M în A este egal cu procentul de control, respectiv 60%;
• Procentul de interes al lui M în B este egal cu produsul procentelor de participare,
respectiv 60% x 60% = 36%.
• Procentul de interes al lui M în C este egal cu produsul procentelor de participare,
respectiv 60% x 60% x 60% = 21,6%.
Dacă C distribuie dividende, partea din rezultatul societății C, ce revine fiecărei
societăți, va fi în funcție de procentul de interes:
• către B 60%;
• către A 60% x 60% = 36%;
• către M 60% x 60% x 60% = 21,6%.
Diferențele dintre procentajul de interes și procentajul de control sunt:
39
• diferențe de natură, procentajul de control exprimând puterea controlului prin
drepturile de vot, în timp ce procentajul de interes exprimă dependența financiară
prin participațiile în capital;
• diferențe privind utilizarea lor. Procentajul de control este utilizat la definirea
perimetrului de consolidare, pe baza lui întocmindu-se lista societăților ce vor face
parte din ansamblul de consolidat, și la alegerea metodei de consolidare.
Procentajul de interes este un instrument de punere în evidență a tehnicilor de
consolidare: integrarea conturilor, eliminarea operațiilor reciproce, repartizarea
capitalurilor proprii și a rezultatului între interesele grupului și terții din afara
grupului.
Exemplul 8:
60%
M A
10%
20%
B
• Pc M-A= 60%
• Pc M-B= 10%
• Pc M-B= 20%
• Pc M-B total= 30%
• Pi M-A= 60%
• Pi M-B= 60% x 10% = 6%
• Pi M-B= 20%
• Pi M-B total= 26%
Exemplul 9:
70%
M F
60%
25%
• Pc M-F= 70%;
f
40
• Pc M-f= 60%;
• Pc M-f= 25%;
• Pc M-f total= 85%;
• Pi M-F= 70%;
• Pi M-f= 70% x 60% = 42%;
• Pi M-f= 25%;
• Pi M-f total= 67%.
Exemplul 10:
40%
M F
65%
30%
• Pc M-F= 40%;
• Pc M-f= 30%;
• Pi M-F= 40%;
• Pi M-f= 30%.
2.4. Procentajul de integrare
Pentru a cunoaște procentajul valorilor de consolidat, se procedează la determinarea

procentajelor de integrare. De acest procentaj depinde de metoda reținută în consolidare. Dacă
o societate este consolidată prin metoda integrării globale, procentajul de integrare este egal
cu l00%. În caz contrar, se ține cont de:
• procentajul de integrare aferent în mod direct societății de consolidat;
• procentajul de deținere directă a societății care, la rândul ei, deține direct societatea
consolidată.
Exemplul 1:
87% 34%
M A B
41
Pentru societatea A, procentajul de control și de interes este de 87%, de unde
procentajul de integrare va fi de 100%, deoarece A se află sub controlul exclusiv al societății
M și se aplică metoda integrării globale. Pentru societatea B, societatea M exercită un control
conjunctiv, dacă partajează controlul cu alte societăți sau o influență notabilă, dacă este o
societate asociată grupului. Procentajul de integrare va fi de 100 x 34% = 34%.
Exemplul 2:
M
80%
60%
A B
80%
25%
90%
Societatea Procentajul de Metoda de Procentaj de interes Tipul de

control al consolidare dependență
societății M
A 80% Integrare globală 80% Filială
B 60% Integrare globală 60% Filială
C 80% Integrare globală 60% x 80% = 48% Subfilială
D 25% Punere în 60% x 80% x 25% = 12% Întreprindere
echivalență asociată
E 0% 60% x 80% x 25% x 90% = 10,8% Societatea
neinclusă în
perimetrul de
consolidare
În cazul legăturilor indirecte, pentru ca societatea-mamă să exercite control exclusiv

asupra tuturor societăților, trebuie ca fiecare societate să fie controlată exclusiv de cea care o
precedă. Astfel, în cazul exemplului prezentat, societatea M deține control exclusiv asupra
societății C prin intermediul societății B. Deși societatea D controlează exclusiv societatea E,
aceasta din urmă datorită ruperii lanțului de control între societățile C și D, nu se mai află sub
influența sau sub controlul lui M.
42
Exemplul 3:
Societatea M deține 85% din drepturile de vot ale societății A, societate care, la rândul
ei, deține 34% din drepturile de vot ale societății B. Societatea B este deținută în mod comun
cu alte două grupuri.
a. Pentru determinarea procentajelor de control:
• Procentajul de control al societății-mamă M în filiala A (integrare globală)
85%;
• Procentajul de control al societății-mamă M în filiala B, deținută în comun
• (integrare proporțională) = 34%.
b. Pentru determinarea procentajelor de interes:
• Procentajul de interes deținut de societatea M în A= 85%;
• Procentajul de interes deținut de societatea M în B = 85% x 34% = 28,90%.
c. Pentru determinarea procentajelor de integrare:
• Procentajul de integrare al filialei A = 100% (deoarece consolidarea se
realizează prin integrare globală);
• Procentajul de integrare al societății B, care este controlată comun este 100%
(procentajul de integrare al filialei A) x 34% (procentajul de deținere al filialei
A în B) = 34%.
Dacă societatea B nu ar fi fost deținută în comun cu alte două grupuri, ea ar fi fost
pusă în echivalență. Procentajele de control și de interes ar fi fost identice cu cele determinate
mai sus. Procentajul de integrare, pe care uzanțele internaționale îl numesc, în această din
urmă ipoteză, fracțiune pusă în echivalență, ar fi, de asemenea, egal cu 34%. Această fracțiune
pusă în echivalență va fi împărțită între grup 28,90% și minoritari. Partea minoritarilor rezultă
din diferența între procentajul de integrare al societății B și partea care revine grupului: 34% -
28,90% = 5,10%.
Exemplul 4:
80%
F1
33%
F2
43
Societatea F2 este deținută în mod comun cu alte două grupuri de societăți. Se
determină procentajul de control, procentajul de interes şi procentajul de integrare al celor
două societăți.
a. Procentajul de control deținut de M în F1 = 80% Procentajul de control deținut
de M în F2 = 33%.
b. Procentajul de interes deținut de M în F1 = 80%.
Procentajul de interes deținut de M în F2 =26,4%.
c. Procentajul de integrare pentru F1 = 100% se consolidează prin integrare
globală.
Procentajul de integrare pentru F2 = 33% se consolidează prin integrare proporțională.
2.5. Modalități de consolidare
În practica există două modalități de consolidare: consolidarea prin însumarea

soldurilor și consolidarea pe baza fluxurilor.
Consolidarea prin însumarea soldurilor se bazează pe utilizarea informațiilor din
conturile individuale întocmite de societățile consolidate la sfârșitul exercițiului. Aceste
informații sunt cumulate, după care sunt supuse unor operații de ajustări, retratări și eliminări
pentru exercițiul curent și exercițiul precedent. Consolidarea prin însumarea soldurilor este
avantajoasă deoarece conturile individuale ale fiecărei societăți consolidate sunt ușor de
obținut.
Etapele modalității de consolidare prin însumarea soldurilor sunt următoarele:
• Cumulul valorilor din conturile individuale: active, datorii, capitaluri, cheltuieli,
venituri;
• Înregistrarea operațiilor de consolidare (ajustări, retratări și eliminări) pentru
exercițiul curent și exercițiul precedent;
• Centralizarea operațiilor;
• Prezentarea situațiilor financiare consolidate.
Consolidarea pe baza fluxurilor este inspirată din contabilitatea financiară care
prevede închiderea conturilor la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar. Consolidarea pe baza
fluxurilor nu necesită efectuarea anumitor operații de consolidare pentru exercițiile
precedente, dar presupune o bună cunoaștere a fluxurilor societăților comerciale.
Etapele metodei de consolidare pe baza fluxurilor sunt următoarele:
• Preluarea soldurilor inițiale;
44
• Înregistrarea fluxurilor de valori;
• Înregistrarea operațiilor de consolidare;
• Centralizarea operațiilor;
• Prezentarea situațiilor financiare consolidate.
2.6. Tehnici de consolidare
Consolidarea societăților aflate în perimetru de consolidare se poate realiza pe paliere

sau direct.
Tehnica consolidării pe paliere constă în însumarea succesivă a fiecărei societăți de
către societatea care deține titlurile. Tehnica presupune efectuarea de consolidări la fiecare
nivel de integrare verticală, obținându-se astfel informații financiare pentru diferite segmente
din cadrul grupului.
Consolidarea pe paliere prezintă avantajul segmentării în interiorul grupului a
informației financiare pe subgrupuri, oferind posibilitatea pregătirii consolidării la nivel de
subgrup pentru întocmirea conturilor consolidate ale subgrupului, iar ca dezavantaje ale
acestei tehnici, se pot menționa costul ridicat și volumul mare de muncă.
Consolidarea pe paliere se poate utiliza cu succes în cazul grupurilor mici și mijlocii
cu structură simplă, caracterizată prin legături indirecte și radiale. Fără legături reciproce sau
circulare, fără legături ale subgrupurilor sau societăților componente cu societăți din afara
grupului.
Principiile de bază pentru aplicare tehnici de consolidare pe paliere privesc:
• Consolidările succesive trebuie efectuate începând de la societatea plasată la
extremitatea inferioară a lanțului și crescător până la societatea-mamă. Prin lanț se
înțelege totalitatea legăturilor liniare care există într-un grup.
• Fiecare subconsolidare este efectuată aplicând capitalurilor proprii ale filialei
procentul de participare, interes deținut de societatea din fruntea subgrupului
consolidat.
Tehnica consolidării directe constă în consolidarea de către societatea-mamă a
tuturor societăților reținute în perimetrul de consolidare, indiferent dacă societatea-mamă
deține direct sau indirect interese de participare. Această metodă presupune determinarea
cotei de participare a societății-mamă în capitalurile proprii ale societății consolidate și
furnizarea directă a informației necesare pentru analiza economico-financiară.
45
Consolidarea directă constă în consolidarea fiecărei societăți din cadrul grupului
direct în societatea-mamă. Această tehnică se bazează pe utilizarea procentajului de interes
deținut de societatea-mamă în celelalte societăți din cadrul grupului care: i) pentru societățile
integrate global, asigură determinarea cotei-părți din capitalurile proprii ce revin intereselor
majoritare și celor minoritare; ii) pentru societățile integrate proporțional, asigură cumularea
conturilor proporțional cu procentul de interes deținut direct sau indirect de către grup și
constatarea părții grupului în capitalurile proprii ale societății consolidate; iii) pentru
societățile puse în echivalență, asigură substituirea valorii contabile a titlurilor cu cota-parte
care le echivalează din situația netă a societății consolidate.
Etapele parcurse în cadrul consolidării directe sunt:
• Determinarea procentelor de interes ale grupului;
• Cumularea conturilor societăților consolidate;
• Repartizarea capitalurilor proprii și eliminarea titlurilor societăților consolidate (în
afara societății consolidante);
• Transferarea rezervelor și a rezultatului societății-mamă, în rezultatul și rezervele
grupului.
Capitalurile proprii ale fiecărei societăți sunt partajate pe baza: i) procentului de
interes al societății-mamă în societatea respectivă pe de o parte; ii) iar pe de altă parte,
procentului de interes complementar ce corespunde intereselor minoritare.
Eliminarea titlurilor de participare este partajată între societatea-mamă și interesele
minoritare. Acest partaj este efectuat prin aplicarea asupra titlurilor deținute de o societate a
procentului de interes al societății-mamă și al minoritarilor.
Prin consolidarea directă se pot obține mai rapid și cu cheltuieli mai mici, informații
financiare la nivel de grup. Dezavantajul tehnici constă în faptul că nu permite efectuarea unor
analize în interiorul grupului, pe subgrupuri, segmente de activitate sau zone geografice,
informații ce sunt necesare gestiunii interne a grupului.
2.7. Etapele consolidării conturilor
În organigrama oricărei societăți-mamă trebuie să existe un departament de

consolidare. În funcție de sarcinile trasate acestui departament, consolidarea se poate realiza
centralizat sau descentralizat. Organigrama centralizată presupune ca departamentul de
consolidare să efectueze toate operațiile necesare întocmirii situațiilor financiare consolidate,
începând de la stabilirea perimetrului de consolidare, preluarea datelor de la entitățile
46
consolidate, înregistrările de consolidare, centralizarea conturilor și până la întocmirea
propriu-zisă a situațiilor financiare consolidate. În acest context, entitățile consolidate trebuie
să transmită toate datele necesare departamentului de consolidare.
În situația în care organigrama grupului este complexă, departamentul de consolidare
este posibil să nu poată respecta termenele, din cauza numărului mare de date pe care trebuie
să le gestioneze. Pentru eliminarea acestui inconvenient, se poate utiliza o organizare
descentralizată în care o parte din sarcinile departamentului de consolidare sunt preluate de
entitățile consolidate. În cadrul acestora, operațiile necesare consolidării pot fi efectuate fie de
departamentul financiar-contabil, fie de către un compartiment special constituit pentru
efectuarea operațiilor de preconsolidare, care se poate afla în subordinea departamentului
financiar-contabil. Crearea unui compartiment special pentru preconsolidare reprezintă o
alternativă optimă datorită următoarelor considerente:
• Situațiile financiare consolidate, de regulă, sunt întocmite la aceeași dată de
raportare ca și cele individuale. Din acest motiv, se poate crea o supraaglomerare a
personalului din departamentul financiar-contabil.
• Divizarea operațională eficientizează comunicarea cu departamentul de
consolidare din cadrul societății-mamă.
Departamentul de consolidare se bazează pe reguli de funcționare, proceduri, principii
și metode de lucru bine definite constituite într-un manual de consolidare, care asigură
coordonarea cu:
• Managerii grupului în privința politicii de informare;
• Serviciile contabile ale filialelor și celorlalte entități consolidate;
• Serviciile de control de gestiune, audit intern pentru a verifica informațiile
dobândite;
• Serviciile financiare ale filialelor și celorlalte entități consolidate pentru evaluarea
riscurilor referitoare la participații;
• Serviciile fiscale ale filialelor și celorlalte entități consolidate pentru evaluarea
impactului situației fiscale latente;
• Serviciile juridice ale filialelor și celorlalte entități consolidate pentru evaluarea
impactului diverselor texte legislative;
• Serviciul informatic al societății consolidante;
• Auditorii situațiilor financiare ale societății-mamă, în scopul obținerii poziției lor
referitoare la operațiunile care afectează, într-un fel sau altul, sinceritatea,
47
conformitatea cu regulile și imaginea fidelă a conturilor, în vederea anticipării
concluziilor misiunii lor de control.
Manualul de consolidare trebuie să conțină informații cu privire la modul de
prezentare a situațiilor financiare consolidate, perimetrul de consolidare , principiile și
metodele utilizate, documentele care sunt transmise societății-mamă de către entitățile
consolidate și circuitul acestora. Manualul trebuie difuzat și entităților consolidate și trebuie
revizuit periodic, pentru a fi în concordanță cu modificările perimetrului de consolidare și cu
cerințele de informare internă și externă.
În condițiile utilizării unei forme descentralizate, entitățile consolidate, în urma
consultării manualului de consolidare, efectuează înregistrările de retratare în cadrul unui
jurnal propriu de consolidare, urmând ca la final să se întocmească o balanță a conturilor.
Situațiile financiare individuale se transmit departamentului de consolidare din cadrul
societății-mamă, însoțită de balanța conturilor și jurnalul de consolidare. Transmiterea acestor
situații depind de regulile stabilite la nivelul grupului, însă centralizarea conturilor și
eliminarea participațiilor reciproce la nivelul societății-mamă sunt mult mai ușor de realizat în
baza balanței, iar verificarea jurnalului de consolidare de către departamentul specific din
cadrul societății-mamă reprezintă o garanție în plus pentru corectitudinea situațiilor financiare
consolidate.
Conform lui M. Săcărin elaborarea conturilor consolidate presupune parcurgerea
următoarelor etape:
ORGANIGRAMA ȘI DEFINIREA
PERIMETRULUI DE CONSOLIDARE
RETRATAREA CONTURILOR
INDIVIDUALE
IMPOZITE AMÂNATE
CONVERSIE
CUMULUL CONTURILOR
ELIMINAREA: CONTURILOR
RECIPROCE, REZULTATELOR
INTERNE, TITLURILOR ȘI COTEI
PĂRȚI DEȚINUTE ÎN CAPITALURILE
PROPRII
48
PREZENTAREA SITUAȚIILOR
FINANCIARE CONSOLIDATE
Conform autorilor C. Iacob și D. Goagără procesul de consolidare este un proces
complex care poate fi sistematizat astfel:
ETAPELE PROCESULUI DE CONSOLIDARE
PRECONSOLIDAREA CONTURILOR RETRATĂRI DE OMOGENIZARE
RECUNOAȘTEREA IMPOZITELOR
AMÂNATE
ELIMINAREA EFECTELOR
DETERMINATE DE APLICAREA
LEGISLAȚIEI FISCALE
AJUSTAREA CONTURILOR
RECIPROCE ÎNTRE SOCIETĂȚI
CONVERSIA CONTURILOR
PENTRU SOCIETĂȚILE STRĂINE
I.
CUMULUL ȘI AGREGAREA
CONSOLIDAREA PROPRIU-ZISĂ
CONTURILOR RETRATATE ȘI
AJUSTATE
ELIMINAREA CONTURILOR ȘI A
OPERAȚIILOR RECIPROCE
ELIMINAREA TITLURILOR DE
PARTICIPARE ȘI DISTRIBUIREA
CAPITALULUI PROPRIU
REDACTAREA SITUAȚIILOR
FINANCIARE CONSOLIDATE
II.
49
CAPITOLUL III: REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND
SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE CONSOLIDATE
3.1. Situațiile financiare anuale consolidate: obligația de

întocmire, exceptări și scutiri de la obligația de întocmire și
excluderi din perimetrul de consolidare
Ordinul nr. 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate
precizează la art.7 alin. (2) că entitățile care au obligația să întocmească situații financiare
anuale consolidate pot întocmi aceste situații fie potrivit reglementărilor contabile prevăzute
la art. 1, fie în baza Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de
raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise
la tranzacționare pe o piață reglementată, aprobate prin Ordinul viceprim‐ministrului,
ministrul finanțelor publice, nr. 1.286/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
Orice entitate trebuie să întocmească situații financiare anuale consolidate şi un raport
consolidat al administratorilor dacă entitatea respectivă (societatea‐mamă):
a) deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într‐o altă
entitate, denumită în continuare filială;
b) este acționar sau asociat al unei filiale şi are dreptul de a numi sau revoca
majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere sau de supraveghere ale acelei
filiale;
c) este acționar sau asociat al unei filiale şi are dreptul de a exercita o influență
dominantă asupra acelei filiale, în temeiul unui contract încheiat cu entitatea în cauză sau al
unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă filialei permite astfel de
contracte sau clauze;
d) este acționar sau asociat al unei entități şi majoritatea membrilor organelor de
administrație, conducere sau de supraveghere ale entității în cauză (filială) care au îndeplinit
aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului financiar precedent şi până
în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat
al exercitării drepturilor sale de vot; sau
50
e) este acționar sau asociat al unei entități şi deține singură controlul asupra
majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților acelei entități (filială), ca urmare a
unui acord încheiat cu alți acționari sau asociați ai acelei filiale.
Grupurile mici şi mijlocii sunt exceptate de la obligația de a întocmi situații financiare
anuale consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepția cazului în care una
dintre entitățile afiliate este o entitate de interes public.
În scopul determinării criteriilor de mărime în funcție de care se stabileşte obligația de
consolidare se procedează la însumarea indicatorilor referitori la totalul activelor, cifra de
afaceri netă şi numărul mediu de salariați, aferenți fiecărei entități de consolidat, determinați
pe baza ultimelor situații financiare anuale ale acelor entități.
Criteriile de mărime în funcție de care se stabileşte obligația de consolidare se
determină pe baza situațiilor financiare anuale ale societății‐mamă şi ale filialelor sale.
Prin derogare de la prevederile pct. 502 alin. (1), o societate‐mamă este scutită de la
obligația elaborării situațiilor financiare anuale consolidate şi a raportului consolidat al
administratorilor (societate scutită) atunci când ea însăşi este o filială, inclusiv o entitate de
interes public, cu excepția cazului în care această entitate de interes public este o entitate ale
cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, iar propria sa
societate‐mamă are sediul în România, în unul din următoarele două cazuri:
a) societatea‐mamă a societății scutite deține toate acțiunile societății scutite. În acest
sens nu se iau în considerare acțiunile la societatea scutită, deținute de membrii organelor sale
de administrație, conducere sau de supraveghere, în temeiul unei obligații legale sau
prevăzute în actul constitutiv ori statut;
sau
b) societatea‐mamă a societății scutite deține 90% ori mai mult din acțiunile societății
scutite, iar restul acționarilor sau asociaților entității în cauză au aprobat scutirea.
Scutirile prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) societatea scutită şi, cu respectarea prevederilor pct. 504, toate filialele sale sunt
consolidate în situațiile financiare ale unui grup mai mare de entități, a cărui societate‐mamă
are sediul în România;
b) situațiile financiare anuale consolidate menționate la lit. a) şi raportul consolidat al
administratorilor ale grupului mai mare de entități sunt întocmite de societatea‐mamă a
grupului în cauză, în conformitate cu legislația națională;
c) notele explicative la situațiile financiare anuale ale societății scutite prezintă:
51
(i) denumirea şi sediul social ale societății‐mamă care întocmeşte situațiile financiare
anuale consolidate menționate la lit. a); şi
(ii) scutirea de la obligația de a întocmi situații financiare anuale consolidate şi un
raport consolidat al administratorilor.
Scutirile prevăzute de prezentul punct nu se aplică dacă situațiile financiare anuale
consolidate sau raportul consolidat al administratorilor sunt necesare:
a) pentru informarea salariaților sau a reprezentanților acestora; sau
b) la solicitarea unei autorități administrative sau judecătoreşti în scopuri proprii de
informare.
O entitate, inclusiv o entitate de interes public, poate fi exclusă din situațiile financiare
anuale consolidate dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) în cazurile extrem de rare în care informațiile necesare pentru întocmirea situațiilor
financiare anuale consolidate în conformitate cu prezentele reglementări nu pot fi obținute
fără cheltuieli disproporționate sau întârzieri nejustificate;
b) acțiunile sau părțile sociale ale entității în cauză sunt deținute exclusiv în vederea
vânzării lor ulterioare; sau
c) restricții severe pe termen lung împiedică în mod substanțial exercitarea de către
societatea‐mamă a drepturilor sale asupra activelor sau conducerii entității în cauză.
Cu respectarea prevederilor pct. 50, pct. 493 alin. (1) şi pct. 502 alin. (1), o societate‐
mamă, inclusiv o entitate de interes public, este scutită de obligația de a întocmi situații
financiare anuale consolidate dacă:
a) are numai filiale care sunt nesemnificative atât la nivel individual, cât şi la nivel
colectiv; sau
b) toate filialele sale pot fi excluse din consolidare în temeiul pct. 504.
3.2. Ajustarea situațiilor financiare anuale individuale
Activele şi datoriile cuprinse în situațiile financiare anuale consolidate se evaluează

prin metode uniforme şi în conformitate cu capitolul 2 "Dispoziții şi principii generale".
Dacă un membru al grupului utilizează alte politici contabile decât cele adoptate în
situațiile financiare anuale consolidate pentru tranzacții şi evenimente asemănătoare în
circumstanțe similare, la întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate, pentru a asigura
conformitatea cu politicile contabile ale grupului trebuie făcute ajustări adecvate la situațiile
financiare ale acelui membru al grupului.
52
O entitate care întocmeşte situații financiare anuale consolidate aplică aceleaşi metode
de evaluare ca pentru propriile situații financiare anuale.
La întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate se aplică, de asemenea,
prevederile subsecțiunii 3.4.2 "Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare".
Dacă instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă, acest lucru este prezentat
şi justificat în notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate.
Dacă activele şi datoriile cuprinse în situațiile financiare anuale consolidate au fost
evaluate de entitățile incluse în consolidare prin metode diferite de cele utilizate în scopul
consolidării, aceste active şi datorii se evaluează din nou conform metodelor utilizate pentru
consolidare. În cazuri excepționale, sunt permise derogări de la această cerință. Orice astfel de
derogări se prezintă şi se justifică în notele explicative la situațiile financiare anuale
consolidate.
Dacă activele cuprinse în situațiile financiare anuale consolidate au făcut obiectul unor
ajustări de valoare exclusiv în scop fiscal, acestea se încorporează în situațiile financiare
anuale consolidate doar după eliminarea ajustărilor respective.
În acest context legislativ, situațiile financiare anuale individuale ale societăților care
utilizează metode de evaluare diferite de cele aplicate la întocmirea situațiilor financiare
anuale consolidate trebuie să fie ajustate (retratate). Ajustarea vizează toate societățile reținute
în perimetrul de consolidare, indiferent dacă acestea sunt filiale, entități asociate sau entități
asupra cărora se exercită un control comun. Ajustarea situațiilor financiare individuale se
realizează în funcție de modalitatea practică de consolidare: consolidarea pe baza fluxurilor
sau consolidarea pe baza cumulului soldurilor.
În practică cel mai des utilizată este consolidarea pe baza cumulului soldurilor.
Regulile pentru ajustarea situațiilor financiare individuale pentru această modalitate practică
de consolidare sunt:
a) ajustările se efectuează atât pentru diferențele aferente exercițiului curent, cât și
pentru diferențele aferente exercițiilor precedente;
b) ajustările aferente exercițiilor precedente afectează capitalurile proprii (de exemplu
rezultatul reportat sau rezervele), în timp ce ajustările aferente exercițiului curent afectează
rezultatul.
Exemplul 1: La data de 29.12.N-1, societate F (filială) a achiziționat un utilaj la un
cost de 100.000 lei. La filială, utilajul se amortizează liniar pe o perioadă de 4 ani, în timp ce
pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate utilajul se amortizează liniar pe o durată de
5 ani.
53
Deoarece durata de amortizare utilizată la întocmirea situațiilor financiare individuale
ale filialei este diferită de durata de amortizare utilizată pentru întocmirea situațiilor financiare
consolidate, în vederea consolidării, situațiile financiare individuale ale filialei sunt ajustate
(retratate).
Tabel 3.1. Situația amortizării cumulate a utilajului în situațiile financiare consolidate și în situațiile
financiare individuale
Anul Amortizarea cumulată (situații Amortizarea Diferență aferentă Diferență
financiare anuale consolidate) cumulată (filială) exercițiului curent cumulată
N 20.000 25.000 -5.000 -5.000
N+1 40.000 50.000 -5.000 -10.000
N+2 60.000 75.000 -5.000 -15.000
N+3 80.000 100.000 -5.000 -20.000
N+4 100.000 20.000
Ajustarea situațiilor financiare individuale ale filialei:

a) Exercițiul N: în acest exercițiu amortizare de 25.000 lei înregistrată de filială trebuie
să fie diminuată cu suma de 5.000 lei.
2813 = 6811 5.000 lei
„Amortizarea instalațiilor şi mijloacelor de „Cheltuieli de exploatare privind
transport” amortizarea imobilizărilor”
b) Exercițiul N+1: în acest exercițiu ajustarea situațiilor financiare individuale ale

societății F trebuie să se țină cont atât de diferența de amortizare aferentă exercițiului curent
(5.000 lei), cât și de diferența aferentă exercițiului precedent (5.000 lei). Diferența aferentă
exercițiului curent afectează rezultatul prin diminuarea cheltuielilor cu amortizarea, în timp ce
diferența aferentă exercițiului precedent influențează capitaluri proprii (rezervele).
2813 = % 10.000 lei
„Amortizarea instalațiilor şi mijloacelor de 106 5.000 lei
transport” „Rezerve - F”
6811 5.000 lei
„Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor”
c) Exercițiul N+2:
2813 = % 15.000 lei
6811 5.000 lei
54
d) Exercițiul N+3:
2813 = % 20.000 lei
6811 5.000 lei
e) Exercițiul N+4: în acest exercițiu în conturile consolidate trebuie să se înregistreze

o cheltuială cu amortizarea, în timp ce în conturile filialei imobilizarea este amortizată de la
sfârșitul exercițiului N+3. Astfel, se înregistrează o cheltuială cu amortizarea în
corespondență cu majorarea capitalurilor proprii (rezervele)
6811 = 106 20.000 lei
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea „Rezerve - F”
imobilizărilor”
Exemplul 2: Societatea filială – F a capitalizat (a recunoscut sub formă de imobilizare

necorporală), la începutul exercițiului N, cheltuieli de constituire în valoare de 20.000 lei.
Acestea urmează să fie amortizate liniar pe o durată de 2 ani. În schimb, la nivelul conturilor
consolidate, cheltuielile de constituire sunt recunoscute sub formă de cheltuieli ale exercițiului
în care au fost efectuate.
a) Exercițiul N: deoarece în situațiile financiare consolidate cheltuielile de constituire
nu se capitalizează, consecințele capitalizării acestora la nivel de filială se elimină.
30.000 lei % = % 30.000 lei
10.000 lei 2801 201 20.000 lei
„Amortizarea cheltuielilor de „Cheltuieli de constituire”
constituire”
20.000 lei 6xx 6811 10.000 lei
„Cheltuieli11” „Cheltuieli de exploatare privind
b) Exercițiul N+1:
106 = 6811 10.000 lei
„Rezerve - F” „Cheltuieli de exploatare privind
11
Cheltuielile se recunosc în funcție de natura lor, respectiv: cheltuieli cu comisioanele și onorariile, cheltuieli de
înregistrare și înmatriculare, etc.
55
Exemplul 3: La data de 01.01.N, societatea F – filială a început realizarea unei
construcții în regie proprie. Managerii societății au decis ca dobânzile generate de creditul
bancar contractat pentru realizarea construcției să nu fie incluse în costul acesteia. Dobânzile
aferente creditului contractat pentru realizarea construcției au fost de 10.000 lei în exercițiul N
și de 15.000 lei în exercițiul N+1.
La sfârșitul exercițiului N, construcția nu a fost terminată, costul de producție al
acesteia fiind de 200.000 lei (mai puțin cheltuielile cu dobânzile). Construcția este terminată
și pusă în funcțiune la sfârșitul exercițiului N+1. Costul de producție al acesteia este de
500.000 lei (mai puțin cheltuielile cu dobânzile).
La nivelul grupului din care face parte filiala există politica de a include în costul
activelor cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor contractate pentru realizarea
acestora.
a) Exercițiul N: costul de producție al imobilizării în curs de execuție se majorează cu
10.000 lei.
231 = 722 10.000 lei
„Imobilizări corporale în curs de execuție” „Venituri din producția de imobilizări
corporale”
b) Exercițiul N+1: valoare construcției se majorează cu dobânda aferentă exercițiilor

N și N+2.
212 = % 25.000 lei
„Construcții” 106 10.000 lei
„Rezerve - F”
722 15.000 lei
„Venituri din producția de imobilizări
corporale”
Exemplul 4: La sfârșitul exercițiului N-1, societatea Alfa achiziționează o imobilizare

corporală în valoare de 100.000 lei. În conturile individuale ale filialei, aceasta se amortizează
liniar pe o perioadă de 5 ani, în timp ce la nivelul conturilor consolidate se amortizează tot
liniar, dar pe o durată de 4 ani. La sfârșitul exercițiului N+1 imobilizarea este vândută la
prețul de 70.000 lei.
56
a) Exercițiul N: în acest exercițiu amortizarea de 20.000 lei înregistrată de filială
trebuie să fie majorată cu suma de 5.000 lei. În urma majorării amortizării, valoarea
imobilizării corporale în situațiile financiare consolidate este de 75.000 lei, în timp ce în
situațiile financiare individuale ale filialei aceasta are o valoare de 80.000 lei.
6811 = 2813 5.000 lei
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea „Amortizarea instalațiilor şi mijloacelor
imobilizărilor” de transport”
b) În exercițiul N+1 se înregistrează amortizarea suplimentară aferentă exercițiilor N

și N+1.
% = 2813 10.000 lei
„Amortizarea instalațiilor şi mijloacelor
de transport”
106 5.000 lei
„Rezerve - F”
6811 5.000 lei
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea
imobilizărilor”
Din cauza diferențelor de amortizare, rezultatul obținut în urma vânzării imobilizării

corporale la filială este diferit de cel din situațiile financiare consolidate:
❖ Rezultat obținut din vânzarea imobilizării corporale la filială:
Preț de vânzare al imobilizării corporale (a) 70.000 lei
Costul imobilizării corporale (b) 100.000 lei
Amortizarea cumulată a imobilizării corporale (c) 40.000 lei
Valoarea contabilă netă a imobilizării corporale (d) = (b) - (c) 60.000 lei
Rezultat generat de vânzarea imobilizării corporale (e) = (a) - (d) 10.000 lei
❖ Rezultat obținut din vânzarea imobilizării corporale în situațiile financiare

consolidate:
Preț de vânzare al imobilizării corporale (a) 70.000 lei
Costul imobilizării corporale (b) 100.000 lei
Amortizarea cumulată a imobilizării corporale (c) 50.000 lei
Valoarea contabilă netă a imobilizării corporale (d) = (b) - (c) 50.000 lei
Rezultat generat de vânzarea imobilizării corporale (e) = (a) - (d) 20.000 lei
57
În consecință rezultatul din situațiile financiare consolidate se majorează cu 10.000 lei
prin diminuarea cheltuielilor cu activele cedate și alte operațiuni de capital.
2813 = 6583 10.000 lei
„Amortizarea instalațiilor şi mijloacelor de „Cheltuieli privind activele cedate şi
transport” alte operațiuni de capital”
Exemplul 5: Filiala F are un teren achiziționat în exercițiul N-2 la costul de 200.000

lei. La sfârșitul exercițiului N, terenul este prezentat în bilanțul filialei la costul său de
achiziție. Politica grupului din care face parte filiala este aceea de a prezenta în bilanțul
consolidat, la 31.12. N, valoarea justă a terenului (valoarea reevaluată). La această dată,
valoarea justă a terenului este de 250.000 lei. În exercițiul N+1, terenul este vândut la prețul
de 260.000 lei.
a) Exercițiul N: reevaluarea terenului pentru suma de 50.000 lei:
2111 = 105 50.000 lei
„Terenuri” „Rezerve din reevaluare”
b) Exercițiul N+1:
Rezultatul obținut din vânzarea terenului este mai mic în situațiile financiare
consolidate decât în situațiile financiare individuale ale filialei:
❖ Rezultat obținut din vânzarea terenului la filială:
Preț de vânzare al terenului (a) 260.000 lei
Cost de achiziție al terenului (b) 200.000 lei
Rezultat generat de vânzarea terenului (c) = (a) - (b) 60.000 lei
❖ Rezultat obținut din vânzarea imobilizărilor corporale la nivelul conturilor

consolidate:
Preț de vânzare al terenului (a) 260.000 lei
Valoare reevaluată a terenului (b) 250.000 lei
Rezultat generat de vânzarea terenului (c) = (a) - (b) 10.000 lei
Rezultatul obținut la filială trebuie diminuat cu suma de 50.000 lei.

6583 = 2111 50.000 lei
„Cheltuieli privind activele cedate şi alte „Terenuri”
operațiuni de capital”
58
Concomitent, deoarece terenul este vândut, surplusul din reevaluare este realizat și
rezervele din reevaluare se transferă la rezultat reportat reprezentând surplusul realizat din
rezerve din reevaluare.
105 = 1175 50.000 lei
„Rezerve din reevaluare” „Rezultatul reportat reprezentând
surplusul realizat din rezerve din
reevaluare”
Exemplul 6: Societatea F – filială evaluează stocurile prin metoda LIFO (ultimul

intrat – primul ieșit), în timp ce la nivelul grupului se utilizează metoda FIFO (primul intrat –
primul ieșit). La 31.12.N se cunosc următoarele informații despre stocurile finale ale
societății F:
Stoc final LIFO FIFO
Mărfuri 200.000 lei 198.000 lei
Produse finite 25.000 lei 26.000 lei
Retratarea situațiilor financiare individuale ale filialei:

În vederea întocmirii situațiilor financiare consolidate, stocul final de mărfuri al filialei
se diminuează cu 2.000 lei, în timp ce stocul final de produse finite se majorează cu 1.000 lei.
607 = 371 2.000 lei
„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
345 = 711 1.000 lei

„Produse finite” „Venituri aferente costurilor stocurilor
de produse”
3.3. Conversia situațiilor financiare anuale individuale ale

societăților nerezidente
Situațiile financiare anuale ale societăților nerezidente sunt convertite după metoda
cursului de închidere.
Această metodă presupune:
a) în bilanț:
‐ exprimarea elementelor din bilanț, cu excepția capitalurilor proprii, la cursul de
închidere;
59
‐ exprimarea capitalurilor proprii la cursul istoric;
‐ înscrierea, ca element distinct al capitalurilor proprii, a unei diferențe din conversie
(ct. 107 "Diferențe de curs valutar din conversie"), ce corespunde diferenței dintre capitalurile
proprii la cursul de închidere şi capitalurile proprii la cursul istoric, precum şi diferenței dintre
rezultatul determinat în funcție de cursul mediu sau cursul de schimb de la data tranzacțiilor şi
rezultatul la cursul de închidere. Diferența din conversie înscrisă în bilanțul consolidat este
repartizată între societatea‐mamă şi interesele care nu controlează.
b) în contul de profit şi pierdere
‐ exprimarea veniturilor şi a cheltuielilor la cursul mediu. Când acesta fluctuează
semnificativ, veniturile şi cheltuielile vor fi exprimate la cursurile de schimb de la data
tranzacțiilor.
Cursul de închidere este cursul de schimb de la data întocmirii bilanțului.
Exemplul 1: Societatea F, cu sediul în U.E., este o filială a societății SM din

România. Societatea SM deține 70% din acțiunile societății F, pe care le-a dobândit în
momentul constituirii acesteia, la 01.01. N-3.
1. La data de 31.12. N, bilanțul și contul de profit și pierdere al societății F se prezintă
astfel:
a) Bilanțul societății F
Structuri bilanțiere mii Euro
A. Active imobilizate 580
Terenuri 300
Construcții 110
Utilaje 170
B. Active circulante 690
Mărfuri 450
Clienți 200
Casa și conturi la bănci 40
C. Cheltuieli în avans 10
D. Datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an 550
Furnizori 400
Alte datorii 150
E. Active circulante nete/Datorii curente nete (B+C-D-I) 135
60
Structuri bilanțiere mii Euro
F. Total active minus datorii curente (A+E) 715
G. Datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 115
Credite bancare pe termen lung 115
H. Provizioane 20
I. Venituri în avans 15
J. Capital și rezerve 580
Capital 400
Rezerve 120
Rezultatul exercițiului 60
Capitaluri (total) 580
b) Contul de profit și pierdere al societății F

Denumirea indicatorilor mii Euro
Venituri 2.500
Venituri din vânzarea mărfurilor 2.400
Alte venituri 100
Cheltuieli 2.440
Cheltuieli privind mărfurile 1.920
Cheltuieli cu serviciile prestate la terți 80
Cheltuieli cu personalul 330
Cheltuieli cu amortizarea, ajustările pentru depreciere și provizioanele 50
Cheltuieli privind dobânzile 30
Impozit pe profit 30
Rezultat net al exercițiului 60
2. Rezervele societății F, la 31.12.N, în valoare de 120 mii Euro, au fost constituite din
rezultatele nete ale exercițiilor anterioare astfel:
Exercițiu mii Euro
N-3 70
N-2 30
N-1 20
61
3. Cursul de schimb Euro/Leu a avut următoarea evoluție:
Data Cursul de schimb
01.01.N-3 1 Euro = 4,20 lei
Curs mediu N-3 1 Euro = 4,25 lei
31.12. N 1 Euro = 4,45 lei
Curs mediu N 1 Euro = 4,42 lei
Conversia situațiilor financiare începe cu contul de profit și pierdere, rezultatul obținut

în urma conversiei fiind preluată în bilanț. De asemenea, după conversie se vor prezenta
distinct în bilanț, la capitaluri proprii, rezervele rezultate în urma conversiei.
a) conversia contului de profit și pierdere

Denumirea indicatorilor mii Curs de mii Lei
Euro schimb
Lei/Euro
Venituri 2.500 11.050,00
Venituri din vânzarea mărfurilor 2.400 4,42 10.608,00
Alte venituri 100 4,42 442,00
Cheltuieli 2.440 10.784,80
Cheltuieli privind mărfurile 1.920 4,42 8.486,40
Cheltuieli cu serviciile prestate la terți 80 4,42 353,60
Cheltuieli cu personalul 330 4,42 1.458,60
Cheltuieli cu amortizarea, ajustările pentru 50 4,42 221,00
depreciere și provizioanele
Cheltuieli privind dobânzile 30 4,42 132,60
Impozit pe profit 30 4,42 132,60
Rezultat net al exercițiului 60 265,20
62
b) Conversia bilanțului
Structuri bilanțiere mii Curs de mii Lei
Euro schimb
Lei/Euro
A. Active imobilizate 580 2.581,00
Terenuri 300 4,45 1.335,00
Construcții 110 4,45 489,50
Utilaje 170 4,45 756,50
B. Active circulante 690 3.070,50
Mărfuri 450 4,45 2.002,50
Clienți 200 4,45 890,00
Casa și conturi la bănci 40 4,45 178,00
C. Cheltuieli în avans 10 44,50
D. Datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă de 550 2.447,50
până la un an
Furnizori 400 4,45 1.780,00
Alte datorii 150 4,45 667,50
E. Active circulante nete/Datorii curente nete (B+C-D-I) 135 600,75
F. Total active minus datorii curente (A+E) 715 3.181,75
G. Datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai 115 511,75
mare de un an
Credite bancare pe termen lung 115 4,45 511,75
H. Provizioane 20 4,45 89,00
I. Venituri în avans 15 4,45 66,75
J. Capital și rezerve 580 2.581,00
Capital 400 4,20 1.680,00
Rezerve 120 513,50
Rezerve din conversie 122,30
Rezultatul exercițiului 60 4,42 265,20
Capitaluri (total) 580 4,45 2.581,00
Rezerve = 70.000 € x 4,25 Lei/Euro + 30.000 € x 4,30 Lei/Euro + 20.000 € x 4,35

Lei/Euro = 513.500 Lei
63
Deoarece rezervele de regulă sunt constituite din rezultatul net, iar veniturile și
cheltuielile sunt convertite pe baza cursului mediu al perioadei (anul), implicit rezervele au
fost convertite pe baza cursului mediu al exercițiului din al cărui rezultat au fost constituite.
Rezervele se mai pot converti și pe baza cursului de schimb de la data la care au fost
constituite.
Rezervele din conversie au fost determinate astfel încât să se mențină echilibrul
bilanțier. Rezervele din conversie se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 107
„Diferențe de curs valutar din conversie”.
Rezerve din consolidare = 2.581 – 1.680 – 513,50 – 265,20 = 122,30 mii Lei
3.4. Eliminări de conturi intragrup, rezultate interne și dividende
Situațiile financiare anuale consolidate prezintă activele, datoriile, poziția financiară şi

profiturile sau pierderile entităților incluse în consolidare, ca şi cum acestea ar fi o singură
entitate. În special, din situațiile financiare anuale consolidate se elimină următoarele:
a) datoriile şi creanțele dintre entități, inclusiv dividendele interne;
b) veniturile şi cheltuielile aferente tranzacțiilor dintre entități; şi
c) profiturile şi pierderile rezultate din operațiuni efectuate între entități şi care sunt
incluse în valoarea contabilă a activelor
3.4.1. Eliminarea creanțelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor

intragrup
Exemplul 1: În cursul exercițiului N, societatea-mamă (SM) a vândut unei filiale (F)

mărfuri la prețul de vânzare de 10.000 lei (TVA 19%). Costul de achiziție al acestor mărfuri
este de 9.000 lei. Societatea F, la rândul său, a vândut mărfuri unei alte societăți din afara
grupului, la preț de vânzare de 12.000 lei (TVA 19%). Până la sfârșitul anului N, societatea F
a plătit doar 30% din datoria generată de achiziționarea mărfurilor de la societatea SM. La
sfârșitul anului N, societatea SM întocmește situațiile financiare anuale consolidate, iar
societatea F este reținută în perimetrul de consolidare.
a) Eliminarea veniturilor și cheltuielilor generate de vânzarea mărfurilor:

707 = 607 10.000 lei
„Venituri din vânzarea mărfurilor” „Cheltuieli privind mărfurile”
64
b) Eliminarea creanțelor și datoriilor intragrup generate de vânzarea mărfurilor
(11.900 x 70%):
401 = 4111 8.330 lei
„Furnizori” „Clienți”
Exemplul 2: Societatea A este controlată de societatea SM. Cota de participare a

societății SM în capitalul societății A este de 55%. În cursul exercițiului N, societatea A a
facturat societății SM chirii în valoare de 10.000 lei (TVA 19%). Până la sfârșitul exercițiului
N, societatea A a încasat 70% din valoarea chiriei facturate. La data de 31.12.N, societatea
SM întocmește situațiile financiare anuale consolidate, iar în perimetrul de consolidare este
inclusă și societatea A.
a) Eliminarea veniturilor și cheltuielilor generate de facturarea chiriilor:
706 = 612 10.000 lei
„Venituri din redevențe, locații de gestiune şi „Cheltuieli cu redevențele, locațiile de
chirii” gestiune şi chiriile”
b) Eliminarea creanțelor și datoriilor intragrup generate de facturarea chiriilor (11.900

x 30%):
401 = 4111 3.570 lei
3.4.2. Eliminarea rezultatelor interne
Rezultatele interne generate de tranzacțiile dintre societățile reținute în perimetrul de

consolidare sunt menținute la determinarea rezultatului consolidat numai atunci când sunt
confirmate tranzacții efectuate cu alte societăți din afara perimetrului de consolidare. În
consecință, rezultatele interne generate de tranzacțiile efectuate între societățile reținute în
perimetrul de consolidare trebuie să fie eliminate, dacă acestea sunt considerate semnificative.
Eliminările care se efectuează în consolidare vizează: i) rezultatul aferent stocurilor finale și
inițiale; ii) rezultatul generat de vânzarea de imobilizări corporale și necorporale.
Exemplul 1: În cursul exercițiului N, societatea-mamă (SM a vândut unei filiale (F)
mărfuri la prețul de vânzare de 20.000 lei (TVA 19%). Costul de achiziție al acestor mărfuri
este de 19.000 lei. Până la sfârșitul anului N, societatea F nu a vândut mărfurile unei alte
societăți din afara perimetrului de consolidare. În plus, la sfârșitul anului N, societatea F a
înregistrat o ajustare pentru deprecierea stocului de marfă în valoare de 500 lei. Concomitent,
65
societatea SM nu a încasat valoarea mărfurilor facturate societății F. La 31.12.N. societatea
SM întocmește situațiile financiare anuale consolidate, iar societatea F este reținută în
perimetrul de consolidare.
Profitul intern nerealizat generat de o tranzacție efectuată între societatea-mamă și

filială se elimină pentru întreaga valoare.
La nivelul grupului, profitul obținut de societatea SM (1.000 lei) nu este realizat,
deoarece mărfurile cumpărate de societatea F nu au fost vândute unei alte societăți din
exteriorul grupului. În consecință, acest profit, care este inclus în valoarea stocului final de
mărfuri existent la societatea F, trebuie să fie eliminat. De asemenea, ajustarea pentru
deprecierea stocului de mărfuri trebuie să fie eliminată, deoarece nu mai este justificată.
Atunci când consolidarea se efectuează pe cumulul soldurilor (conturilor), eliminările
se reflectă separat la nivelul bilanțului și al contului de profit și pierdere.
a) Eliminarea profitului intern nerealizat:

- Înregistrare la nivelul bilanțului:
121 = 371 1.000 lei
„Profit sau pierdere SM” „Mărfuri”
- Înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere:

707 = % 20.000 lei
„Venituri din vânzarea mărfurilor”
121 1.000 lei
„Profit sau pierdere SM”
607 19.000 lei
„Cheltuieli privind mărfurile”
b) Anularea ajustării pentru deprecierea stocului de mărfuri:

397 = 121 500 lei
„Ajustări pentru deprecierea mărfurilor” „Profit sau pierdere F”

121 = 6814 23.800 lei
„Profit sau pierdere F” „Cheltuieli de exploatare privind
ajustările pentru deprecierea activelor
circulante”
66
c) Eliminarea creanței și a datoriei intragrup:
401 = 4111 23.800 lei
Profitul intern nerealizat de la sfârșitul exercițiului N se regăsește în valoarea stocului

inițial de mărfuri de la începutul anului N+1. Astfel, la consolidarea care se efectuează pentru
exercițiul N+1, profitul intern nerealizat aferent stocului inițial de mărfuri trebuie eliminat.
d) eliminarea profitului aferent stocului inițial de mărfuri:

106 = 121 1.000 lei
„Rezerve SM” „Profit sau pierdere SM”

121 = 607 1.000 lei
„Profit sau pierdere SM” „Cheltuieli privind mărfurile”
e) Eliminarea venitului obținut din anularea ajustării pentru deprecierea stocului de

mărfuri:
121 = 106 500 lei
„Profit sau pierdere F” „Rezerve F”

7814 = 121 500 lei
„Venituri din ajustări pentru deprecierea „Profit sau pierdere F”
activelor circulante”
Exemplul 2: În cursul exercițiului N, societatea-mamă (SM) a vândut unei filiale (F)

mărfuri la preț de vânzare de 25.000 lei (TVA 19%). Costul de achiziție al acestor mărfuri
este de 26.000 lei. Pierderea înregistrată de societatea SM din vânzarea mărfurilor (1.000 lei)
este generată de scăderea prețului de piață al stocului de mărfuri. Până la sfârșitul anului N,
societatea F nu a vândut mărfurile unei alte societăți din afara perimetrului de consolidare. De
asemenea, în exercițiul N, societatea SM a încasat valoarea mărfurilor facturate societății F.
La 31.12.N, societatea SM întocmește situațiile financiare anuale consolidate, iar societatea F
este reținută în perimetrul de consolidare.
67
Pierderea înregistrată de societatea SM din vânzarea mărfurilor nu se elimină,
deoarece este o consecință a scăderii prețului de piață al stocului de mărfuri. Totuși, se
elimină veniturile și cheltuielile generate de vânzarea mărfurilor.
Eliminarea veniturilor și cheltuielilor generate de vânzare:

707 = 607 25.000 lei
„Venituri din vânzarea mărfurilor” „Cheltuieli privind mărfurile”
3.4.3. Eliminarea dividendelor
Dividendele de încasat/ încasate de societatea-mamă a unui grup de la celelalte

societăți reținute în perimetrul de consolidare trebuie să fie eliminate, deoarece ele corespund
unor rezultate care au fost luate în calcul la determinarea rezultatului consolidat din exercițiile
anterioare. Indiferent de forma pe care o îmbracă societatea de la care dividendele au fost
încasate sau urmează să fie încasate (filială, entitatea sub formă de participație sau
întreprindere asociată), acestea se elimină pentru întreaga valoare.
Exemplul 1: Societatea F este o filială a societății SM. În cursul exercițiului N,

Adunarea generală a societății F a hotărât ca o parte din rezultatul exercițiului N-1 să fie
distribuită sub formă de dividende. Dividendul net ce revine societății SM este de 10.000 lei.
Până la sfârșitul exercițiului N, societatea F nu a plătit societății SM dividendele pe care le
datora. La sfârșitul exercițiului N, societatea SM întocmește situațiile financiare anuale
consolidate, iar societatea F este reținută în perimetrul de consolidare.
Consolidarea l1 31.12.N presupune efectuarea următoarelor înregistrări:
a) Eliminarea creanțelor și datoriilor intragrup generate de distribuirea dividendelor:
457 = 461 10.000 lei
„Dividende de plată” „Debitori diverşi”
b) Eliminarea dividendului intragrup:

121 = 106 10.000 lei
„Profit sau pierdere SM” „Rezerve SM”

7611 = 121 10.000 lei
„Venituri din acțiuni deținute la entitățile „Profit sau pierdere SM”
afiliate”
68
3.5. Eliminarea titlurilor
Consolidarea presupune eliminarea titlurilor deținute de societatea-mamă a unui grup

la filiale, la entitățile sub formă de asociere în participație și la întreprinderile asociate.
3.5.1. Eliminarea titlurilor deținute la filiale
Consolidarea filialelor de către societatea-mamă presupune ca valorile contabile ale

acțiunilor sau părților sociale în capitalurile entităților incluse în consolidare să se
compenseze cu proporția pe care o reprezintă în capitalurile proprii ale acestor entități.
Compensarea se efectuează pe baza valorilor juste ale activelor și datoriilor identificabile la
data achiziției acțiunilor sau părților sociale ori, în cazul în care achiziția are loc în două sau
mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o filială.
Diferența rezultată în urma compensării se prezintă ca un element separat al bilanțului
consolidat: i) diferența pozitivă – la fondul comercial pozitiv; ii) diferența negativă – la fondul
comercial negativ.
Fondul comercial pozitiv este un activ ce reprezintă beneficii economice viitoare care
sunt generate de alte active imobilizate achiziționate în cadrul unei grupări (achiziționări) de
afaceri, dar care nu pot fi identificate individual și evaluate separat. Fondul comercial se
recunoaște, de regulă, la consolidare și reprezintă diferența dintre costul de achiziție și
valoarea justă la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate de către o entitate.
Fondul comercial negativ este rezultatul anticipării unor pierderii viitoare (ca de
exemplu cheltuieli cu restructurarea entității achiziționate) sau consecința realizării unei bune
afaceri (achiziționarea acțiunilor unei entități economice la un curs scăzut datorită
dificultăților pasagere prin care trece aceasta).
În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, acesta se amortizează, de
regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. Totuși, în cazurile excepționale în care
durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entitățile pot să
amortizeze fondul comercial în mod sistematic într‐o perioadă de peste 5 ani, cu condiția ca
această perioadă să nu depășească 10 ani.
O valoare prezentată ca un element separat și care corespunde unui fond comercial
negativ poate fi transferată în contul de profit și pierdere consolidat numai:
a) dacă această diferență corespunde previziunii, la data achiziției, a unor rezultate
viitoare nefavorabile ale entității în cauză sau previziunii unor costuri pe care entitatea
69
respectivă urmează să le efectueze, în măsura în care o asemenea previziune se
materializează; sau
b) în măsura în care diferența corespunde unui câștig realizat.
În măsura în care fondul comercial negativ se raportează la pierderi și cheltuieli
viitoare așteptate, ce sunt identificate în planul pentru achiziție al achizitorului și pot fi
măsurate credibil, dar care nu reprezintă datorii identificabile la data achiziției, acea parte a
fondului comercial negativ trebuie recunoscută ca venit în contul de profit și pierdere, atunci
când sunt recunoscute aceste pierderi și cheltuieli viitoare.
În măsura în care fondul comercial negativ nu se raportează la pierderi și cheltuieli
viitoare așteptate și care pot fi măsurate în mod credibil la data achiziției, acest fond
comercial negativ trebuie recunoscut ca venit în contul de profit și pierdere, după cum
urmează:
a) valoarea fondului comercial negativ ce nu depășește valorile juste ale activelor
nemonetare identificabile achiziționate trebuie recunoscută ca venit atunci când beneficiile
economice viitoare cuprinse în activele identificabile amortizabile achiziționate sunt
consumate, deci, de‐a lungul perioadei de viață utilă rămasă a acelor active; și
b) valoarea fondului comercial negativ în exces față de valorile juste ale activelor
nemonetare identificabile achiziționate trebuie recunoscută imediat ca venit.
În contextul eliminării titlurilor deținute de societatea-mamă la filiale trebuie să se
recunoască și interesele care nu controlează, atunci când acțiunile sau părțile sociale în
filialele incluse în consolidare sunt deținute și de alte persoane decât filialele respective și
societatea-mamă. Interesele care nu controlează se prezintă în bilanțul consolidat în capitaluri
proprii, separat de capitalurile proprii ale societății-mamă.
Reglementările contabile în vigoare în România nu fac nicio referire la modalitatea de
evaluare a intereselor care nu controlează. Însă ele pot fi evaluate fie proporțional cu cota-
parte ce le revine din activele nete ale filialei evaluate la valoarea justă, fie la valoarea lor
justă.
Exemplul 1: Societatea SM deține 60% din titlurile societății F, titluri pe care le-a
achiziționat la data constituirii acesteia, la 01.05.N-1. Costul de achiziție al titlurilor este de
1.200 lei. La 31.12. N capitalurile proprii ale societății F sunt următoarele:
70
Capitaluri proprii Valoare
Capital 2.000 lei
Rezerve 1.000 lei
Rezultatul exercițiului 500 lei
La 31.12.N societatea Sm întocmește pentru prima dată situațiile financiare anuale

consolidate.
Eliminarea titlurilor deținute de societatea SM la societatea F presupune următoarele
înregistrări:
a) Partajul capitalurilor proprii ale societății F în partea ce revine societății SM și
partea ce revine minoritarilor.
Capitaluri proprii Total Partea ce revine societății Partea ce revine intereselor
SM (60%) care nu controlează (40%)
Capital 2.000 1.200 800
Rezerve 1.000 600 400
Rezultatul exercițiului 500 300 200
Total 3.500 2.100 1.400
b) Eliminarea titlurilor F (înregistrate la nivelul bilanțului):

3.500 lei % = % 3.500 lei
2.000 lei 1012 261 1.200 lei
„Capital subscris vărsat F” „Acțiuni deținute la entitățile
afiliate”
1.000 lei 106 106 600 lei
„Rezerve F” „Rezerve consolidate”
500 lei 121 121 300 lei
„Profit sau pierdere F” „Rezultat consolidat”
10812 1.400 lei
„Interese care nu controlează”
Atunci când titlurile sunt dobândite în momentul constituirii unei societăți, eliminarea
acestora în consolidare nu generează fond comercial.
12
Interesele care nu controlează reprezintă un post bilanțier care apare în bilanțul consolidat numai în cazul
integrării globale.
71
c) Partajul rezultatului societății F (înregistrare la nivelul contului de profit și pierdere)
% = 121 500 lei
„Profit sau pierdere F”
121 300 lei
„Rezultat ce revine acționarilor societății -
mamă”
1081 200 lei
„Interese care nu controlează - rezultatul
exercițiului financiar”
Exemplul 2: La data de 31.12. N-3, societatea SM a achiziționat 80% din acțiunile

societății F. costul de achiziție al acțiunilor este de 300.000 lei. Societatea SM consolidează
societatea F pentru prima dată la 31.12.N. La 31.12. N capitalurile proprii ale societății F sunt
următoarele:
Capital 200.000 lei
Rezerve 210.000 lei
Rezultatul exercițiului 40.000 lei
Total capitaluri proprii 450.000 lei
Capitalurile proprii ale societății F, la data de 31.12.N-3 au avut următoarele valori:

capital 200.000 lei, rezerve 100.000 lei. Valorile juste ale activelor și datoriilor justificabile au
fost identice cu cele contabile, cu excepția unei clădiri a cărei valoare justă a fost mai mare
decât valoarea contabilă cu 50.000 lei. Durata rămasă de amortizat a clădirii, din momentul
achiziției titlurilor este de 20 de ani.
Fondul comercial pozitiv se amortizează pe o durată de 5 ani. În acest exemplu se
determină partea din fondul comercial ce revine societății-mamă.
a) Determinarea fondului comercial:

1. Costul de achiziție al titlurilor F 300.000 lei
Capital F 200.000 lei
Rezerve F 100.000 lei
Plus de valoare aferent clădirii 50.000 lei
Total capitaluri proprii F la 31.12.N-3 350.000 lei
2. Cota-parte din capitalurile proprii (350.000 lei x 80%) 280.000 lei
3. Fondul comercial pozitiv (1-2) 20.000 lei
72
b) Partajul capitalurilor proprii ale societății F la 31.12.N:
Capitaluri proprii Total Partea ce revine societății Partea ce revine intereselor
SM (80%) care nu controlează (20%)
Capital 200.000 160.000 40.000
Rezerve 210.000 168.000 42.000
Rezultatul exercițiului 40.000 32.000 8.000
Total 450.000 360.000 90.000
c) Eliminarea titlurilor F (înregistrate la nivelul bilanțului):

520.000 % = % 520.000
200.000 1012 261 300.000
„Capital subscris vărsat F” „Acțiuni deținute la entitățile
afiliate”
210.000 106 106 88.000
„Rezerve F” „Rezerve consolidate”
40.000 121 121 32.000
„Profit sau pierdere F” „Rezultat consolidat”
20.000 2071 10813
„Fond comercial pozitiv” „Interese care nu controlează”
50.000 212
„Construcții”
Rezerve consolidate = cota-parte ce revine societății SM din rezervele societății F

obținute după data achiziției titlurilor = (210.000 lei – 100.000 lei) x 80% = 88.000 lei.
Interese care nu controlează = cota-parte ce revine minoritarilor din capitalurile proprii
ale societății F de la 31.12. N + cota-parte din plusul de valoare aferent construcției = 90.000
lei + (50.000 lei x 20%) = 100.000 lei.
d) Partajul rezultatului societății F (înregistrare la nivelul contului de profit și

pierdere):
% = 121 40.000 lei
„Profit sau pierdere F”
121 32.000 lei
„Rezultat ce revine acționarilor societății -
mamă”
1081 8.000 lei
„Interese care nu controlează - rezultatul
exercițiului financiar”
13
Interesele care nu controlează reprezintă un post bilanțier care apare în bilanțul consolidat numai în cazul
integrării globale.
73
c) Înregistrarea amortizării diferenței (plusului) de valoare aferent construcției:
Amortizarea construcției Exerciții precedente (N-2 și N-1) Exercițiul curent
Partea ce revine SM (50.000 x 2/20) x 80% = 4.000 (50.000 x 1/20) x 80% = 2.000
Partea ce revine (50.000 x 2/20) x 20% = 1.000 (50.000 x 1/20) x 20% = 500
intereselor minoritare
Total 5.000 2.500
- Înregistrarea la nivelul bilanțului:

% = 2812 7.500 lei
„Amortizarea construcțiilor”
106 4.000 lei
„Rezerve consolidate”
121 2.000 lei
„Rezultat consolidat”
108 1.500 lei
„Interese care nu controlează”

6811 = % 2.500 lei
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea
imobilizărilor”
121 2.000 lei
„Rezultat ce revine acționarilor
societății - mamă”
1081 500 lei
„Interese care nu controlează -
rezultatul exercițiului financiar”
f) Amortizarea fondului comercial:
Exerciții precedente (N-2 și N-1) Exercițiul curent

Amortizarea fondului 20.000 x 2/5= 8.000 20.000 x 1/5 = 4.000
comercial
- Înregistrarea la nivelul bilanțului:

% = 2807 12.000 lei
„Amortizarea fondului comercial”
106 8.000 lei
121 4.000 lei

6811 = 121 4.000 lei
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea „Rezultat ce revine acționarilor
imobilizărilor” societății - mamă”
74
3.5.2. Eliminarea titlurilor deținute la entitățile controlate în
comun și societățile asociate
Dacă o entitate inclusă în consolidare are entități asociate sau entități controlate în
comun, acestea sunt prezentate ca element separat în bilanțul consolidat, la elementul "Titluri
puse în echivalență", aplicându‐se metoda punerii în echivalență.
Metoda punerii în echivalență este o metodă de contabilizare prin care investiția este
inițial recunoscută la cost și ajustată ulterior în funcție de modificările post‐achiziționare în
cota investitorului din activele nete ale entității în care a investit. Profitul sau pierderea
investitorului include cota sa din profitul sau pierderea entității în care a investit. Controlul
comun reprezintă controlul partajat asupra unei entități, convenit prin contract, care există
numai atunci când deciziile legate de activitățile relevante necesită consimțământul unanim al
părților care dețin controlul comun. Dacă o investiție într‐o entitate asociată devine o
investiție într‐o entitate controlată în comun, iar o investiție într‐o entitate controlată în comun
devine o investiție într‐o entitate asociată, atunci entitatea continuă să aplice metoda punerii în
echivalență.
Partea de profit sau pierdere a entităților asociate și entităților controlate în comun,
atribuibilă interesului de participare în aceste entități, este prezentată separat în contul de
profit și pierdere consolidat, la elementul "Profitul sau pierderea exercițiului financiar
aferent(ă) entităților asociate și entităților controlate în comun".
Atunci când metoda punerii în echivalență se aplică pentru prima dată unei entități
asociate, respectiva entitate asociată se prezintă în bilanțul consolidat la valoarea
corespunzătoare proporției de capitaluri proprii ale entității asociate reprezentate de interesul
de participare în acea entitate asociată. Diferența dintre această sumă și valoarea contabilă
calculată în conformitate cu regulile de evaluare se prezintă separat în bilanțul consolidat sau
în notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate. Această diferență se calculează
la data la care metoda în cauză este aplicată pentru prima dată.
În măsura în care diferența pozitivă nu poate fi inclusă într‐o categorie a elementelor
de activ sau pasiv, aceasta este tratată în conformitate cu regulile aplicabile elementului "fond
comercial".
Exemplul 1: Societatea SM deține 20% din titlurile societății C, ce au fost

achiziționate în momentul înființării societății C, la costul de achiziție de 20.00 lei. Societatea
SM exercită o influență semnificativă asupra societății C. La 31.12.N, societatea SM
75
întocmește conturile consolidate, iar societatea C este reținută în perimetrul de consolidare. La
31.12.N, capitalurile proprii ale societății C sunt următoarele:
Capital 100.000 lei
Rezerve 50.000 lei
Rezultatul exercițiului 10.000 lei
a) Determinarea cotei-părți ce revine societății SM din capitalurile proprii ale societății

C:
Capitaluri proprii Total Partea ce revine societății SM (20%)
Capital 100.000 lei 20.000
Rezerve 50.000 lei 10.000
Rezultatul exercițiului 10.000 lei 2.000
Total 160.000 32.000
Prin punerea în echivalență, la sfârșitul exercițiului N, titlurile deținute de investitor

(SM) la întreprinderea asociată (C) vor fi evaluate în bilanțul consolidat la o valoare cu cota-
parte ce revine societății SM din capitalurile proprii ale societății C (32.000 lei).
b) Punerea în echivalență a societății (înregistrare la nivelul bilanțului):

264 = % 32.000 lei
„Titluri C puse în echivalență”
263 20.000 lei
„Acțiuni deținute la entități controlate în
comun”
106 10.000lei
121 2.000
c) Înregistrarea cotei-părți din rezultatul societății C ce revine societății SM

(înregistrare la nivelul contului de profit și pierdere):
121 = 768/analitic 2.000 lei
„Rezultat consolidat” „Profitul exercițiului financiar aferent
entităților asociate și entităților
controlate în comun”
Exemplul 2: La data de 31.12.N-1, societatea SM a achiziționat 20% din acțiunile

societății Y (cost de achiziție al titlurilor Y 40.000 lei), pe care o controlează în comun cu o
altă societate, Z. La aceasta data, valorile contabile si valorile juste ale activelor identificabile
76
și ale datoriilor societății Y sunt egale, iar capitalurile proprii ale societății Y au următoarele
valori:
Capital 100.000 lei
Rezerve din reevaluare 50.000 lei
Rezerve 30.000
Total capitaluri proprii 180.000 lei
La 31.12. N, rezultatul societății X este de 15.000 lei, iar un urma unei reevaluări,
rezervele din reevaluare ale acestei societăți cresc cu 1.000 lei.
La 31.12.N, societatea SM întocmește situații financiare consolidate, iar societatea Y,
asupra căreia societatea SM exercită o influență semnificativă, este inclusă în perimetrul de
consolidare.
Fondul comercial, rezultat în urma punerii în echivalență a societății Y de către
societatea SM, se amortizează pe o durată de 4 ani.
a) determinarea fondului comercial:

i) Cost de achiziție al titlurilor Y 40.000 lei
ii) Cotă parte din capitalurile proprii 36.000 lei
Fondul comercial pozitiv (i-ii) 4.000 lei
b) Determinarea cotei-părți ce revine societății SM din capitalurile proprii ale

societății Y la 31.12.N
Capitaluri proprii Total Partea ce revine societății SM (20%)
Capital 100.000 lei 20.000 lei
Rezerve din reevaluare 60.000 lei 12.000 lei
Rezerve 30.000 lei 6.000 lei
Rezultatul exercițiului 15.000 lei 3.000 lei
Total 205.000 lei 41.000 lei
c) Punerea în echivalență a societății (înregistrare la nivelul bilanțului):

45.000 lei % = % 45.000 lei
41.000 lei 264 263 40.000 lei
„Titluri Y puse în echivalență” „Acțiuni deținute la entități
4.000 lei 2071 105 2.000lei
„Fondul comercial pozitiv” „Rezerve din reevaluare*”
121 3.000 lei
77
Partea ce revine societății SM din rezervele societății Y, recunoscute după data
achiziționării titlurilor ((60.000 lei – 50.000 lei) x 20%) = 2.000 lei
d) Înregistrarea cotei-părți ce revine societății SM din rezultatul societății Y
(înregistrare la nivelul contului de profit și pierdere):
121 = 768/analitic 3.000 lei
„Rezultat consolidat” „Profitul exercițiului financiar aferent
entităților asociate și entităților
e) Amortizarea fondului comercial (înregistrare la nivelul bilanțului):

121 = 2807 1.000 lei
„Profit sau pierdere SM” „Amortizarea fondului comercial”
f) Amortizarea fondului comercial (înregistrare la nivelul contului de profit și

pierdere):
6811 = 121 1.000 lei
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea „Profit sau pierdere SM”
imobilizărilor”
78

Contabilitate Consolidata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitate Consolidata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATE

Entitățile economice activează în cadrul unui mediu economic caracterizat de

1.1. Grupul – concept și premise

Întrucât entitățile economice încearcă să își crească performanțele și să minimizeze

1.1.1. Grupul – ansamblu de entități

1.2. Tipologia grupurilor de societăți

În funcţie de criteriile de mărime, reglementările contabile din România, grupează în

A. În funcţie de dimensiunea grupului7:

În funcţie de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii, astfel: grupuri

Figura 1. Structură piramidală

Subfiliala 1 Subfiliala 2 Subfiliala 3

Figura 2. Structură sub formă de „greblă”

Filiala 1 Filiala 2 Filiala 3 Filiala 4

În general cele două tipuri de structuri a grupurilor se suprapun, organizarea juridică a

Subfiliala 1 Subfiliala 2 Subfiliala 3

C. În funcţie de natura activităţii:

D. În funcţie de localizarea georgrafică a activităţilor:

1.3. Tipologia legăturilor existente între societăţile grupului

1. Legături financiare: sunt determinate de deţinerea de instrumente de capital

1.4. Avantajele grupurilor de societăți

Conform lui Capron M., consolidarea conturilor este un mod indispensabil de

1.5. Dezavantajele grupurilor de societăţi

Dezavantajele sunt legate în principal de structura de grup, respectiv:

1.6. Limite ale consolidării conturilor

Principalele limite ale consolidării conturilor sunt:

1.7. Grupuri de societăţi din România

Nr. DENUMIRE DESCRIEREA GRUPULUI

2.1. Perimetrul sau aria de consolidare a conturilor

Perimetrul de consolidare sau aria de consolidare înconjoară toate societăţile asupra

Procentajul de control deţinut de o societate este un element important al operaţiilor de

În acest caz, societatea M deține direct în A un procent majoritar de 80% și indirect în

Societatea M deține în A un procent de control de 60%, iar în B deține un procent

Societatea M deține în A un procent direct de control de 20%, iar asupra societății B

2.3. Procentajul de interes

Puterea legăturii de dependență rezultată din deținerea drepturilor de vot și măsurată

Putem calcula procentul de interes pe baza formulei:

%IG(x) = %DDSD(x) x %IGSD(x)

Determinarea procentajului de control și a procentajului de interes depinde de

Exemplul 1: societățile se află pe un lanț unic, având următoarele legături financiare:

Rezultă următoarele procente de interes (PI):

Exemplul 2: între societăți există următoarele legături financiare:

Exemplul 3: în grup există următoarele legături financiare:

Rezultă următoarele procente de interes:

Interesul grupului în societatea F va fi:

La nivel internațional, o societate pe acțiuni M nu are voie, conform legii, să posede

• IMA - interesul lui M în A 80%;

(1­ IBM) x IMA (1­10%) x 80%

(1­ IBM)x IMA x IAB (1­10%)x 80% x 70%

Exemplul 6: legături circulare într-un subgrup aparținând grupului.

Procentajul de interes al grupului în: A este direct 75%, independent de legătura

B este integral în legătura circulară:

Diferența de până la 100% aparține intereselor din afara grupului, 49,60%.

75% x 60% x 90%

Interesele terților în C, fiind de 54,6%.

• Procentul de control al lui M în A este 60%;

2.4. Procentajul de integrare

Pentru a cunoaște procentajul valorilor de consolidat, se procedează la determinarea

Societatea Procentajul de Metoda de Procentaj de interes Tipul de

În cazul legăturilor indirecte, pentru ca societatea-mamă să exercite control exclusiv

2.5. Modalități de consolidare

În practica există două modalități de consolidare: consolidarea prin însumarea

2.6. Tehnici de consolidare

Consolidarea societăților aflate în perimetru de consolidare se poate realiza pe paliere

(1 IBM) x IMA (110%) x 80%

(1 IBM)x IMA x IAB (110%)x 80% x 70%