Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru un jurist, noţiunea de grup se bazează pe două idei esenţiale : independenţa juridică a
societăţilor din cadrul grupului şi existenţa unei unităţi de decizie economică la care sunt supuse aceste
societăţi
Din punct de vedere contabil sau al informaţiei contabile şi financiare, grupul corespunde unui
ansamblu de societăţi ale căror conturi sunt sau pot fi consolidate. Tehnica de consolidare constituie
deci baza noţiunii de grup, iar grupul este delimitat de perimetrul de consolidare.
Observaţie
Privit aşa cum există el, grupul este un ansamblu de societăţi la nivelul căruia se desfăşoară diverse
activităţi : contabile, financiare, juridice, economice sau strategice. Grupurile observate între ele
prezintă importanţe diferite şi prin urmare se caracterizează prin diversitate.
Diversitatea grupurilor rezultă din diferenţele care apar din punct de vedere al : dimensiunii, naturii
activităţii, legăturilor care unesc mai mult sau mai puţin societăţile în cadrul aceluiaşi grup şi structurii pe
care o au, adică al formei sau configuraţiei pe care o prezintă organigrama lor.
Existența unei structuri de grup,spre deosebire de cea a unei societăți unice, oferă anumite avantaje
ce contribuie la ameliorarea rentabilității capitalurilor investite,deoarece:
Decât să dețină puterea asupra unei singure societăți, pentru investitor este mult mai bine să
fracționize această societate în două sau mai multe entități juridice ale căror titluri sunt deținute de un
holding creat împreună cu alți investitori, dar asupra căruia se exercită un control, astfel încât ceilalți
asociați, care sunt minoritari, să nu aibă nici o putere asupra deciziilor luate la nivel de holding.
Prin constituirea unei structuri de grup se poate realiza un control asupra unei mase mai mari de
active, în condițiile în care investiția rămâne aceeași. De asemenea, constituirea unui grup poate să
permită menținerea controlului asupra aceleiași mase de active, dar cu micșorarea capitalurilor
investite.
• Structura de grup permite atragerea de capitaluri împrumutate mult mai mari decat în cazul
societăților unice
Existența acestui avantaj se poate explica prin faptul că structura de grup determină o creștere a
capacității de îndatorare datorită „efectului de multiplicare” a entităţilor juridice. Totusi, acest avantaj
poate să fie anulat dacă creditorii calculează capacitatea de îndatorare pe baza bilanţurilor consolidate,
situaţie în care grupul poate să atragă capitaluri împrumutate ca şi cum ar fi o societate unică.
Elaborarea regulilor fiscale costituie o miză pentru diferitele componente sociale, inclusiv grupurile.
Dacă ţinem cont de importanţa naţională şi internaţională pe care o au unele grupuri de societăţi, este
de prisos să mai amintim că în unele ţări grupurile sunt avantajate fiscal. De astfel, istoria arată că
investitorii capitalişti, promotorii structurilor de grup, au reuşit să convingă legislaţiile naţionale să
acorde diferite avantaje fiscale. De asemenea, cu cât grupul este mai mare, cu cât avantajele fiscale de
care beneficiază sunt mult mai însemnate.
Posibilitatile de formare a grupurilor de societăți sunt multiple, această multitudine fiind dată de
interesul pe care îl reprezintă grupurile pentru actorii economici. Un grup de societăți se poate forma fie
prin dezintegrarea unui ansamblu unitar, fie prin unirea de elemente separate. În consecință, formarea
unui grup de societăți poate să fie rezultatul unei descentralizări realizate prin crearea unei filiale,
sciziune și aportul parțial de active, sau al unei concentrări realizate prin preluarea controlului asupra
altei societăți.
Concentrarea și/sau descentralizarea pot să fie rezultatul unei operațiuni economice foarte
complexe, cât și consecința unei simple restructurării.
Diferitele operațiuni prin intermediul cărora grupul de societăți poate să ia naștere se clasifică
în:
- operațiuni ce presupun cumpărarea de acțiuni sau părți sociale la societățile ce există deja .
1)Crearea unei societăți – filiala ; aceasta este un mod de realizare indirectă a obiectului de
activitatea al societății – mamă, atunci când aceasta coincide cu obiectul de activitate al filialei.
2)Crearea unui holding cu scopul de a achiziționa și administra participații în cadrul altei societăți. De
fapt, în cadrul marilor grupuri,societatea- mamă este un holding a cărui activitate constă în
administrarea participațiilor deținute la alte societăți .
Sciziunea constă în transmiterea patrimoniului unei societăți (societatea scindata) la două sau
mai multe societăți nou - înființate sau deja existente. În cadrul grupurilor de societăți, sciziunea poate
să fie sugerată societăților controlate de societatea- mamă ca rezultat al operațiunilor de creștere sau
de reorganizare. Astfel, în urma operațiunii de sciziune,societatea- mamă va deține participații la
diferitele societăți nou - înființate o influență sau un control asupra acestora.
Aportul parțial de active reprezintă transferul unei părți din activul unei societăți la o altă societate.
Societatea care aportează o parte din activul propriu primește în contrapartidă titluri emise de
societatea beneficiară de aporturi. Aportul parțial de active poate să cuprindă atât unul sau mai multe
elemente de activ izolat, cât și un ansamblu de bunuri.
Achiziționarea de acțiuni sau părți sociale se poate realiza fie prin achiziționarea pachetului de
control,fie prin participarea la subscrierea unei creșteri de capital. În cazul societăților cotate la
bursa,preluarea pachetului de control devine posibilă prin intermediul ofertelor publice, de cumpărare
sau de schimb, operațiuni care au fost prezentate anterior.
4. Câte tipuri de societăţi de grup există?
9. Câte tipuri de societăţi de grup de tip contractual sunt speficificate în IAS 31? 10. Ce înseamnă control
exclusiv?
Intrebari pentru notele 5-10: La intrebarile de mai sus, se adauga si cele 10 intrebari de mai jos
ÎNTREBĂRI: