CAPITOLULUL 1

PARTICULARITĂŢI PRIVIND ACTIVITATEA ŞI ORGANIZAREA

SOCIETĂŢII COMERCIALE „TOTAL ACTIV PRODCOM ” S.R.L.
POŞTA-CÂLNĂU-BUZĂU

1.1 Informaţii generale privind societatea comercială „TOTAL ACTIV PRODCOM”

S.R.L. Poşta-Câlnău-Buzău”

Societatea Comercială „ TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L. îsi are sediul în localitatea
Poşta Câlnău din judeţul Buzău şi este înregistrată la Registrul Comerţului sub numărul
J10/1609/1993.
Forma juridica-Societatea comercială cu raspundere limitată, conform Legii nr.31/1990
republicată. Durata societăţii este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Oficiul
Registrului Comerţului, iar modificările de capital, forma de proprietate sau desfiinţarea se fac în
conformitate cu legislaţia din România.
Societatea TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L.-are un capital social subscris şi vărsat la
constituirea societăţii în valoare de 103800 lei, aport adus în numerar care se divide în 1380 parţi
sociale egale, a câte 10 lei fiecare, contribuţia exclusivă a asociatului unic. Toate părţile sociale
aparţin în exclusivitate asociatului unic şi ele nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, sub
sancţiunea prevazută de art.29 din Legea 31/1990 republicată.
Societatea are o gamă largă de activităţi prevăzută în actul constitutiv, completat cu
menţiunile ulterioare.
Principalul obiect de activitate al societăţii, conform nomencltorului CAEN este:
PRODUCŢIA, PRELUCRAREA ŞI CONSERVAREA CĂRNII.
După gradul de mărime, firma „TOTAL ACTIV PRODCOM ” S.R.L se încadrează în
clasa întreprinderilor mici (10-100 salariaţi). Fiind o întreprindere mică, în situaţia unor evoluţii
economice deosebite ( crize economice), se comportă mai bine decât cele mari şi mijlocii,
deorece întreprinderile mici sunt flexibile şi pot adapta imediat fabricaţia..
 Alte avantaje datorate încadrării în clasa întreprindereilor mici este structura
organizatorică simplă ( 3 nivele ierarhice), care conduc la cost scăzut, circulaţia corectă a
informaţiei şi deciziilor, o bună gestiune a resurselor umane şi crearea unor noi locuri de muncă.
Societatea poate înfiinţa filiale şi sucursale în ţară si în străinătate, cu respectarea
prevederilor legale. De asemenea, societatea poate înfiinţa magazine, depozite, puncte de lucru în
orice localitate din ţara, în spaţii proprii, închiriate sau atribuite.
Spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea este proprietatea a S.C. TOTAL ACTIV
PRODCOM SRL prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în data de 15-02-2000 sub
numărul 2022. Spaţiul constă în clădiri din beton, compartimentate astfel încât să permită
desfăşurarea fluxului tehnologic de obţinere şi depozitare a preparatelor din carne, şi este dotat cu
toate utilajele necesare desfăşurării acestei activităţi.

1.2 Performanţele economice şi de producţie

Organizarea procesuală se referă la organizarea proceselor de muncă fizică şi
intelectualădintr-o firmă şi se concretizează în delimitarea şi definirea funţiilor întreprinderii şi a
componentelor acestor activităţi, atribuţii, sarcini.
Conform obiectului de activitate, programul de producţie începe cu prepararea cărnii în
vederea tranşării pentru prelucrarea în producţia de preparate, comercializarea cărnii şi a
produselor din carne prin unitaţi de alimentaţie publică.
Programul de producţie se desfăşoară în raport cu materia primă recepţionată, cu capacitatea
de tranşare şi depozitare corespunzătoare şi cu cererea pentru consum sau industrializare a
produselor rezultate, respectând normele impuse de legislaţia sanitar-veterinară în vigoare.

Grupa preparatelor din carne cuprinde diverse produse cunoscute sub numele de salamuri,
carnaţi, tobe, specialităţi, afumături, în compoziţia cărora intră materii prime de origine
animală,materii auxiliare (condimente, sare, înveliş, sfoară).
Fazele procesului tehnologic de pregatire a compoziţiei cuprind urmatoarele operaţii:
 cântarirea materiilor prime şi auxiliare;
 măruntirea, omogenizarea şi fabricarea şi fasonarea;
 umplerea şi legarea.
 În cadrul grupei „ salamuri ” se pot fabrica diferite sortimente, cu respectarea condiţiilor
prevăzute de standardele în vigoare. Pentru fiecare sortiment producătorul va întocmi specificaţia
tehnică ce va cuprinde toate caracteristicile produsului şi anume: forma, aspectul exterior,
aspectul de secţiune, gustul, mirosul şi consistenţa conform STAS 9063-5/3-73.
Activitatea este coordonată de administratorul societăţii, dl. Gheorghe. Rădulescu, care
îndruma, conduce şi raspunde de activitatea ei, având în principal următoarele preocupări:
 prospectarea pieţelor de desfacere a produselor;
 asigurarea în timp util cu materie primă, materiale auxiliare şi materiale de întreţinere;
 asigurerea de comenzi şi contracte;
 încheie contracte pentru produsele din profilul său de fabricaţie pe baza orientărilor şi
prognozelor de dezvoltare în perspectivă;
 răspunde de livrarea produselor la termenele şi în condiţiile prevăzute în contractele
economice.
Conform contractelor încheiate se elaborează „Planul de Producţie”, se întocmesc
„Rapoarte de Producţie şi „Fişe limită de consum” şi se lansează în execuţie produsele finite
necesare satisfacerii contractelor încheiate şi necesare cererii pieţei.
Pentru realizarea producţiei înscrise în obiectul de activitate al societăţii, aceasta are
relaţii tradiţionale cu principalii furnizori de materii prime şi materiale auxiliare utilizate:

Denumire FURNIZORI
Materii prime MONAVIA S.R.L., C OVASNA
COMPORSA S.A PLOIESTI
DIVERSI

Materiale auxiliare ROMSERV S.R.L.BZ

DELI INTERNATIONAL S.R.L. IASI
DASCOM S.R.L BUCURESTI
 Principalii clienti de produse sunt:

Denumire produse CLIENTI

Salam de vara UM 0999 BUCURESTI
Carcasa de porc degresata UM 0260 BUCURESTI
Carcasa vita UM 1838 BOBOCU
Carnati trandafir UM 0575 BUCURESTI
DIVERŞI

Contractele de desfacere a produselor sunt încheiate pe o perioadă de 12 luni,

modalităţile de plată fiind cu ordine de plată.
Strategia firmei are în vedere existenţa perioadei de tranziţie spre economia de piaţă şi deci
existenta următoarelor caracteristici ale acesteia şi anume:
 scăderea numărului de animale la populaţie;
 blocaje financiare ale societăţilor de stat.
Acest fapt impune aprovizionarea cu materii prime în cantităţi mai mari, astfel să fie
diminuat riscul de a exista perioade în care să nu putem achiziţiona aceste materii prime.

1.3 Structura organizatorică a societăţii comerciale

„Organizarea îmbracă un caracter organic şi unic în sine, propriu fiecărei întreprinderi sau
instituţii, iar pentru a fi eficace şi sănătoasă structura acesteia trebuie să fie urmarea unei
strategii”. Organizarea societăţii urmăreşte, în general, asigurarea combinării armonioase a
tuturor mijloacelor necesare funcţionării acestora, astfel încât să se obţină un maxim randament al
factorilor de producţie cu eforturi minime.
Organizarea şi funcţionarea societăţii comerciale TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L.
sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale, în sensul că fiecare componentă organizatorică sau
acţiune corespunde unor cerinţe clar definite, reieşite din obiectivele acesteia.
Ca un produs al organizării se constituie structura organizatorică a societăţii comerciale
care se prezintă ca un cadru ce cuprinde compartimentele şi locurile de muncă ale acesteia,
dispuse într-o schemă ce sugerează ordine, sistematizare logică şi relaţii armonioase.
 În cazul societăţii comerciale „TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L.” asociatul unic are
dreptul de a administra şi de a reprezenta societatea, puterile acestuia sunt cele ce revin Adunării
Generale , conform art.210 din Legea 31/1991.
Managerul societatii se ocupă de organizarea ei, şi anume de ansamblul proceselor de
management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează procesele de muncă fizică şi
intelectuală şi componentele lor: mişcări, timpi, operaţiuni, sarcini precum şi gruparea acestora pe
posturi, formaţiuni de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului din subordine, în
vederea realizării în cât mai bune condiţii a obiectivelor firmei. Concepţia de organizare dintr-o
întreprindere (firmă) este reflectată prin organigrama, care este reprezentarea grafica a grupării
compartimentelor de muncă,a subordonării lor şi a legăturilor dintre ele.
Organigrama societăţii este prezentată în ANEXA 1.
Societatea dispune de personal calificat pentru acoperirea nomenclatorului de profesii
necesar acestui tip de activitate . În prezent are un număr de 30 de salariaţi cu contract de
muncă.Salariaţii sunt calificaţi în funcţie de conţinutul activităţii şi cerinţele postului.
Structura de personal este urmatoarea:
 activ. economico-financiara-3;
 activ. aprovizioanare, desfacere, transport-7;
 activ. de productie -20.
În vederea stabilirii concrete a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, angajarea se face
prin încheierea contractului individual de muncă, pe baza condiţiilor stabilite de lege, cu
respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi numai pe circuitul aptitudinilor şi
competenţelor profesionale.
În baza prevederilor legale de salarizare la socităţile comerciale a fost concretizată astfel:
 stabilirea sistemului de salarizare propriu se face prin negocieri colective, sau dupa caz
individuale, în funcţie de posibilităţile financiare ale fiecărui agent economic;
 salariile de bază, stabilite prin negociere nu pot fi mai mici decât salariul minim pe
economie.
Societatea dispune de capacităţi de producţie şi experienţă în producerea unei game
diversificate de produse.
 Din anul înfiinţării societatea a produs „preparate din carne” pentru Unităţi Militare din
Buzău şi Bucureşti cu care a colaborat în mod constant şi la care a câştigat contractele prin
„Licitaţie publică”.
În primii ani de existenţă a societăţii s-a creat o baza tehnica, s-a consolidat renumele
propriu prin produse de calitate cu promptitudine, preocupările evoluând pe linia introducerii de
tegnologii noi şi a marimii productivităţii muncii.
Contabilitatea societăţii este organizată conform Legii contabilitatii nr 82/1991, fiind
condusă de un contabil autorizat angajat cu conventie civilă de prestări servicii, care are sarcina
întocmirii tuturor documentelor contabile-evidenta primara- cat şi întocmirea statelor de plată
pentru salariaţi, a balanţei de verificare , a bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere.
Forma de înregistrare contabilă folosită de societatea„TOTAL ACTIV PRODCOM” este
adaptată la echipamentele modele de prelucrare a datelor. Această formă are în vedere, în general,
aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare contabilă clasice, pe care le
adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatoarelor electronice.
Prin Regulamentul pe aplicare a Legii contabilităţii se precizează că persoanele fizice şi
juridice care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure
respectarea normelor contabile, stocarea, sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor
înregistrate în contabilitate. Prin caracterul său informatizat această formă de contabilitate redă în
mod fidel registrele obligatorii prevăzute de Legea Contabilităţii: registrul - jurnal, registrul -
inventar şi cartea mare.
 Registrul - jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează prin
articole contabile, în mod cronologic, operaţiile patrimoniale prin respectarea succesiunii
documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. Operaţiile de
aceeaşi natură, privind acelaşi loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document
centralizator, care stă la baza înregistrării registrului-jurnal.
 Registrul-jurnal poate fi prezentat sub forma unor registre-jurnale auxiliare pentru
operaţii patrimoniale de aceiaşi natură.
 Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările,
vânzările, trezoreria, operaţiile diverse, în funcţie de necesităţile unităţii patrimoniale. Periodic,
de regulă, lunar, totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal
general.Înregistrările operaţiilor patrimoniale în registrul-jurnal cuprind elemente cu privire la:
 felul, numărul şi data documentului justificativ;
 sumele parţiale şi totale;
 explicaţiile şi conturile debitoare şi creditoare corespunzătoare operaţiilor
efectuate.
 Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate
elementele patrimoniale de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, conform
posturilor din bilanţul contabil inventariate potrivit normelor legale. Elementele
patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte
documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil.
Metoda de inventariere folosită de societatea comercială „TOTAL ACTIV PROD-COM
S.R.L. este metoda inventarului permanent. Astfel pentru magazia de imprimare se foloseşte
metoda operativ-contabilă, pentru mărfurile intrate prin depozitări de repartizare se foloseşte
metoda cantitativ-valorică şi pentru nivelul gestiunilor cu amănuntul se foloseşte metoda global-
valorică.
 Registrul „Cartea-Mare” este de asemenea un document contabil obligatoriu m care se
înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în
registrul-jurnal, stabilindu-se situaţia fiecărui cont, respectiv soldul iniţial, rulajele
debitoare, rulajele creditoare şi soldurile finale. „Cartea-Mare” stă la baza întocmirii
balanţei de verificare.
Potrivit art.21 din Legea Contabilităţii nr.82/1991, registrele de contabilitate se utilizează
în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate astfel
încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiilor patrimoniale efectuate.
La S.C. TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L contabilitatea este ţinută cu ajutorul
programului de evidenţă „SAVA”.
 CAPITOLUL 2
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DECONTĂRILE
DATORIILOR ŞI CREANŢELOR COMERCIALE

2.1. Definiţie, sfera de cuprindere şi clasificarea datoriilor şi creanţelor

comerciale

Obiectul principal al contabilităţii financiare este furnizarea informaţiilor atât pentru

necesităţile proprii cât şi în relaţiile întreprinderii cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii,
băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice.
În orice activitate economică are loc un dublu flux, un schimb de valori: o parte
contractantă oferă bunul sau serviciul spre vânzare, cealaltă parte plăteşte contravaloarea bunului
sau serviciului cumpărat. Există deci, un flux al bunurilor (denumite generic – mărfuri) şi un flux
al banilor (denumiţi generic – valori de schimb).
Situaţia prezentată este cazul ideal în care pentru un bun sau un serviciu oferit spre
vânzare obţin, în mod imediat contravaloarea sa. Există însă o multitudine de alte situaţii cum ar
fi:
 bunul este cumpărat urmând a fi plătit ulterior;
 bunul este cumpărat fiind plătit parţial pe loc, iar restul urmând a fi achitat ulterior;
 se achită un avans înaintea primirii bunului.
Din cele prezentate, rezultă că cele două relaţii schimb se desfăşoară foarte rar în acelaşi
timp. Ţinând cont de mediul economic actual ar fi chiar imposibil ca cele două fluxuri (al
mărfurilor şi al banilor) să fie realizate concomitent.
Ca urmare a primirii mărfurilor şi a achitării acestora ulterior, apar datorii şi creanţe:
 datorii pentru beneficiar faţă de furnizor;
 creanţe pentru furnizor faţă de beneficiar.
Astfel, sunt incluse în categoria decontărilor cu terţi, toate datoriile şi creanţele faţă de
terţe persoane, cu tendinţă de decontare „pe termen scurt”, precum şi decontări între exerciţii
financiare determinate de valorile de regularizare de la un exerciţiu la altul.
 În această categorie a decontărilor cu terţii, nu sunt incluse datorii şi creanţe financiare
determinate (de creditele pe termen scurt primite, respectiv acordate de întreprindere ).
Teoretic, datoriile pe termen scurt exprimă fondurile furnizate de terţi pentru care unitatea
trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric, deci datorii create în cadrul relaţiilor de
decontare ale unităţii cu alte persoane fizice şi juridice.
Datoria este obligaţia contractuală, faşă de terţ şi care presupune plata unei sume de bani,
livrarea unui bun, prestarea unui serviciu, executarea unei lucrări în folosul acestuia.. În mod
generic, cel care are o datorie poate fi denumit debitor. Debitorul poate fi numită persoana fizică
sau juridică ce a beneficiat de o valoare avansată, urmând să dea echivalentul corespunzător.
Creanţa reprezintă contrapartida unei datorii şi se concretizează în dreptul de a pretinde
plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea unui serviciu, executarea unei lucrări.
Titularul unei creanţe este numită în mod generic creditor. Vom numi creditor, persoana fizică
sau juridică faţă de care unitatea are obligaţii băneşti.
Creditorul este cel care în cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economică
urmând să primească contravaloarea ulterior.
Planul general de conturi delimitează următoarele categorii de datorii şi creanţe pe termen
scurt:
 datorii şi creanţe comerciale;
 datorii şi creanţe salariale;
 datorii şi creanţe sociale;
 datorii şi creanţe fiscale şi asimilate;
 datorii şi creanţe privind decontări în cadrul unităţii;
 provizioane pentru deprecierea creanţelor:
Relaţiile cu partenerii sunt evidenţiate în contabilitatea financiară prin folosirea clasei 4
din Planul general de conturi şi anume: „conturi cu terţi”.
Se regăsesc aici creanţele faţă de alte persoane precum şi datoriile (obligaţiile sau
angajamentele) societăţii.
Trebuie subliniat faptul că prin această clasă de conturi nu sunt contabilizate creanţele şi
datoriile financiare, determinate de credite pe termen scurt acordate şi respectiv primite de
societate.
 2.1.1. Structura datoriilor comerciale

Datoriile provenind din cumpărări au o structura variată în funcţie de natura

cumpărătorilor şi a creditului , de termenul de livrare, precum şi în funcţie de alţi factori. Din
această cauză necesită o abordare sistematică.

În funcţie de natura activelor cumpărate pe credit vom distinge :

 datorii provenind din cumpărări de bunuri şi servicii;
 datorii provenind din cumpărări de imobilizări.
În funcţie de natura creditelor obţinute la cumpărare şi a documentelor ce stau la baza
înregistrării creditelor distingem:

 datorii din cumpărări pe credit comercial;

 datorii din cumpărări pe credit cambial.

În funcţie de scadenţa datoriilor se numără:

 datorii din cumpărări pe credit comercial care au termen de plată stabilit pe bază
de documente;
 datorii din cumpărări pe credit comercial neexigibile, adică, potrivit
reglementărilor în vigoare, acele datorii care se înregistrează pe baza evaluărilor
unităţilor beneficiare, cumpărările nefiind însoţite de facturi ale furnizorului.
În cadrul relaţiilor economice pe care cumpărătorul le are cu furnizorul se pot naşte
creanţe provenind din relaţiile de cumpărare, cum sunt: avansuri acordate de client furnizorului şi
ambalaje primite odată cu marfa, care circulă pe principiul restituirii.

2.1.1.1. Datorii din cumpărări pe credit comercial

La baza înregistrării datoriilor stă factura furnizorului şi documentele de recepţie specifice

activelor cumpărate . În funcţie de moneda în care se evaluează cumpărările, în factura
furnizorului distingem:

 datorii faţă de furnizori interni, a căror exprimare valorică se face în lei;

 datorii faţă de furnizori , a căror exprimare valorică se face în devize.

 Datorită exprimării specifice, înregistrarea în contabilitate a acestor datorii necesită unele
operaţii specifice. În regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii se menţionează că este
necesară deschiderea a două serii de conturi analitice, una pentru fiecare furnizori interni şi alta
pentru furnizori externi, tocmai datorită operaţiunilor specifice privind datoriile în devize, precum
şi pentru obţinerea unor informaţii contabile detaliate necesare unor analize complexe.

A. Furnizori interni
Dacă evidenţa stocurilor se ţine prin inventar permanent, la costuri efective de
achiziţie, reflectarea datoriilor provenind din cumpărări pe credit comercial, se face pe baza
facturilor, în corespondenţă cu conturile de stocuri provenind din cumpărări şi în corespondenţă
cu contul de TVA deductibilă, dacă bunurile cumpărate sunt supuse plăţii TVA.

Astfel se înregistrează valoarea cumpărărilor la preţ negociat, precum şi alte cheltuieli

facturate ce se includ în costul de achiziţie, cum ar fi cheltuielile de transport, de încărcare şi
descărcare, comisioane privind cumpărările.
Dacă însă evidenţa stocurilor se ţine la costuri standard trebuie să se aibă în vedere
diferenţele de preţ, în plus, faţă de costurile standard.
Dacă evidenţa stocurilor se ţine prin inventar intermitent, înregistrarea în contul de
furnizori se face în corespondenţă cu conturile de cheltuieli în care se înregistrează consumul de
materii prime, materiale, mărfuri şi alte consumuri şi bineînţeles cu contul de TVA deductibil.
Există unele cumpărări care prin natura lor sunt nestocabile, precum serviciile cumpărate
care se înregistrează de asemenea în conturile adecvate de cheltuieli, cum ar fi:
 Cheltuieli privind energia şi apa;
 Cheltuieli cu întreţinerile şi reparaţiile;
 Cheltuieli cu studiile şi cercetările;
 Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal;
 Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii.
Micşorarea sau lichidarea datoriilor faţă de furnizori se înregistrează diferenţiat, în funcţie de
căile pe care se produc, precum şi prin stornarea unor operaţii înregistrate anterior. Se fac
următoarele tipuri de înregistrări, în raport de obiectul şi sensul operaţiilor de decontare:

 Reţinerea avansului acordat anterior;

  Plata datoriilor se face din diferite conturi de trezorerie sau din împrumuturi;

 Bilete la ordin emise şi acceptate de furnizori;

 Refuzurile de plată – restituiri de materii prime, materiale, mărfuri. Odată cu

restituirile se rectifică şi TVA deductibilă;

 Reducerile de preţuri acordate de furnizor;

 Reducerile financiare primite de client, cu ocazia achitării datoriei, purtând denumirea

de sconturi

Se practică trei feluri de reduceri de preţuri: rabat, remiză şi risturn care mai este cunoscut şi
sub denumirea de reducere anuală sau globală.

Rabatul reprezintă o reducere pe care poate să o acorde furnizorul clientului său pentru
calitatea inferioară a bunurilor livrate.
Remiza reprezintă o reducere pe care poate să o acorde furnizorul pentru consideraţia faţă
de client, adică pentru un client permanent , pentru o comandă de mărime deosebită sau pentru
consideraţii faţă de profesia cumpărătorului.
Risturnul reprezintă o reducere ce poate fi acordată pentru de păşirea unui plafon anual al
cumpărărilor, stabilit prin contract. Acest fel de reduceri se calculează la totalul cumpărărilor pe
timp de un an.
Reducerile nu se acordă imediat, ele trebuie să fie convenite între părţi şi stipulate ca şi
clauze contractuale.
Rabatul si remiza pot fi acordate cu ocazia livrărilor, iar în cazul acesta nu intervin
înregistrări specifice deoarece bunurile livrate nu pot fi înscrise în factură la valoarea redusă.
În cazul în care clientul achită înainte de termen datoria din cumpărare pe credit poate să
beneficieze de un scont dacă furnizorul este de acord sau dacă este prevăzut în contract.
Scontul de care beneficiază clientul rezultă din operaţii de natură financiară, deci va
rezulta un venit financiar. Spre deosebire de precedentele reduceri de preţuri, scontul fiind o
reducere care apare în sfera operaţiilor de natură financiară nu afectează TVA.
 B. Furnizori externi
Datoriile din cumpărări de bunuri şi servicii de la furnizori externi se înregistrează ca
„Furnizori”.

Decontările cu furnizorii străini reprezintă un caz particular al decontărilor cu furnizorii şi

sunt generate de prestările de servicii (publicitate, consulting, studii şi cercetare cesiuni sau
concesiuni ale dreptului de autor, licenţe şi alte servicii). Tipurile de înregistrări ce intervin în
această situaţie sunt:

 Valoarea facturii prestatorului străin;

 Impozit pe redevenţe reţinut din suma datorată prestatorului străin;
 TVA în cazul plătitorului de TVA.
Datoriile din cumpărări se înregistrează pe baza facturilor primite de la furnizori externi,
în care bunurile sau serviciile cumpărate sunt exprimate valoric în devize.

Evaluarea şi înregistrarea în contabilitatea întreprinderii se face în monedă naţională,

adică în lei. Devizele se transformă în lei pe baza cursului valutar al leului la data primirii
bunurilor.

Cursul valutar prezintă oscilaţii de la o zi la alta, oscilaţii care se observă foarte bine în
prezent, motiv pentru care la data achitării datoriilor pot să apară diferenţe de curs nefavorabile
în cazul în care cursul de schimb creşte şi favorabil când cursul de schimb scade. Aceste
diferenţe se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Pe de altă parte la închiderea exerciţiului financiar în vederea reflectării fidele a

patrimoniului toate datoriile în valută, ca şi creanţele, sunt inventariate şi evaluate pe baza
cursului valutar al zilei, iar din compararea acestor valori cu valorile contabile ale datoriilor
(evaluate pe baza cursului valutar la data înregistrării specifice).

În această situaţie, a furnizorilor externi, se vor folosi următoarele tipuri de înregistrări:

 Cumpărări de mărfuri de la furnizori externi;

 Achitare datorie;

 Dacă până la sfârşitul anului datoria nu a fost achitată, iar cursul de schimb variază în
raport cu cel existent în momentul apariţiei datoriei rezultă diferenţe de conversie;
  După redeschiderea conturilor în perioada următoare, înregistrarea privind diferenţele de
conversie se anulează prin stopare. În acest fel datoria va figura în contabilitate la
valoarea stabilită la data intrării în patrimoniu, urmând ca la data achitării să se
înregistreze diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile.

2.1.1.2. Datorii din cumpărări pe credit cambial

Vânzările pe credit presupun un decalaj important între momentul livrării – facturării şi

data plăţii. Aceste decalaje între livrare şi plată dintre partenerii comerciali constituie creditul
comercial. În această formă creditul comercial prezintă anumite limite între care şi pericolul de a
transfera de la o întreprindere la alta dificultăţile de trezorerie şi, în caz de criză economică ,
provocarea de reacţii în lanţ de insolvabilitate. De aceea în derularea tranzacţiilor comerciale
furnizorii caută anumite garanţii recurgând la utilizarea efectelor comerciale.

Efectele comerciale sau efectele de comerţ reprezintă titluri de valoare, negociabile pe

termen scurt sau imediat care atestă, după caz, creanţe sau datorii în cadrul relaţiilor comerciale
cu furnizorii/clienţii. Ele circulă sub denumirea generică de: poliţă, cambie, instrumente de plată
şi de credit. Aceste efecte comerciale sunt instrumente negociabile, şi ele pot fi: cedate, vândute
sau transmise.

Folosirea efectelor comerciale presupune în contabilitate următorii paşi:

 Crearea efectelor comerciale;

 Decontarea efectelor comerciale;
 Circulaţia efectelor comerciale prin girări (andosări).
Aceste operaţii vizează doar beneficiarii succesivi de efecte şi nu clienţii (traşii), cu
excepţia cazului când are loc anularea efectelor.

Când vorbim despre efecte comerciale vorbim şi despre valoare scontată. Această valoare
scontată este ceea ce plăteşte societatea bancară care scontează, cumpărând imediat efectele
remitentului. Ea poate fi calculată astfel:
 Valoarea scontată = Valoare nominală – Agio

Agio = scont + comision variabil asimilabil scontului

Agio se constituie într-o cheltuială financiară pentru remitent, nefiind supusă TVA..

Efectele comerciale pot fi folosite şi pentru datoriile în devize faţă de furnizori externi. În
acest caz apare necesitatea evaluărilor pe baza cursului valutar al monedei aleasă ca referinţă. Cu
ocazia achitării datoriei pot apărea diferenţe de conversie favorabile sau nefavorabile.

2.1.1.3. Datorii neexigibile şi datorii faţă de clienţi

În contractele de vânzare – cumpărare pot fi stipulate un număr mare de condiţii. O

condiţie foarte des întâlnită este cea a acordării de către client furnizorului său a unui avans
bănesc în vederea livrării bunurilor sau prestărilor serviciilor contractate.

Ca urmare a primirii avansului de la clientul său, furnizorul devine dator faţă de acesta.
Astfel de datorii sunt surprinse în contul „clienţi creditori” în corespondenţă cu conturi de
trezorerie.Odată cu înregistrarea avansului, potrivit normelor în vigoare se înregistrează şi TVA,
de aici decurgând creşterea datoriilor privind acest impozit indirect.

Avansurile primite pot să apară nu numai în cazul relaţiilor cu clienţii interni. Ele pot
avea exprimare valorică în valută , provenind deci de la clienţii externi.

2.1.2. Structura creanţelor comerciale

Toţi debitorii unităţii sub forma creanţelor comerciale legate de vânzarea de bunuri,
lucrări sau servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii sunt delimitaţi prin structura de
„clienţi şi valori asimilate”. În cadrul acestora clienţii reprezintă creanţele faţă de terţi
determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor care fac obiectul
activităţii întreprinderii . Aceste creanţe au o structură variată în funcţie de natura creditelor
acordate de furnizori, cu ocazia vânzării, precum şi în funcţie de exigibilitatea lor.

Distingem astfel creanţe în termen din vânzări pe credit comercial şi din vânzări pe credit
cambial. De asemenea , se pot distinge creanţe neexigibile şi creanţe al căror termen de
exigibilitate a expirat.
 Clienţi incerţi şi litigioşi . În contabilitate sunt delimitate şi evidenţiate, ca o structură
distinctă, toate creanţele sub forma clienţilor incerţi şi în litigiu. Această categorie reprezintă
creanţele faţă de clienţii incerţi, răi platnici sau aflaţi în litigiu. Ceea ce este comun acestor
categorii de clienţi sunt dificultăţile cu care aceştia se confruntă pe linie de solvabilitate.
Înregistrarea lor în contabilitate este generată de neîncasarea la termen a creanţelor aferente, dar
această constatare nu este imediată. Sunt încă situaţii care duc la separarea acestor categorii, şi
anume:

 Avizele care au fost adresate clienţilor nu au dus la nici un rezultat;

 Întreprinderea clientă este în dificultate sau a intrat în faza de lichidare;
 Ramura de activitate, regiunea sau ţara în care există şi lucrează traversează o
perioadă de recesiune.
Creanţele neîncasate în termen se înregistrează ca şi clienţi incerţi cel puţin din două
motive care decurg din principiul fidelităţii contabilităţii şi din principiul prudenţei. Pentru ca
situaţia patrimonială să se reflecte fidel, în contabilitate, s-a considerat că este necesar să fie
delimitate informaţiile privind creanţele din vânzări care prezintă un anumit grad de incertitudine,
de cele aflate în termen.

Pe de altă parte reflectarea în contabilitate a unor active incerte poate să reprezinte

justificarea constituirii provizioanelor pentru deprecierea creanţelor – clienţi, ceea ce decurge din
principiul prudenţei.

Creanţele nerecuperabile pot fi trecute pe pierderi, dacă există o hotărâre judecătorească

în acest sens. În cazul în care s-a deschis o acţiune juridică pentru decontarea creanţelor, clienţii
devin litigioşi. De asemenea, se mai utilizează şi noţiunea de creanţe dubioase în cazul clienţilor
incerţi care pot deveni irecuperabile.

În cazul mai sus amintit în care creanţa este trecută pe pierderi, respectiva creanţă este
diminuată cu valoarea TVA. Dacă nu există o hotărâre judecătorească prin care clientul a fost
declarat insolvabil sau alte dovezi din care să rezulte că unitatea a luat toate măsurile pentru
recuperarea creanţelor, întreaga creanţă inclusiv TVA, se trece pe pierdere.

Clienţii reactivaţi. Creanţele scoase din activ se înregistrează într-un cont în afara
bilanţului şi se menţin înregistrate în acest cont atâta timp cât mai există o speranţă de recuperare
sau până la îndeplinirea termenului de prescriere. Dacă apare posibilitatea de recuperare creanţa
se reactivează, înregistrându-se ca un venit din creanţe reactivate. În acest caz clienţii devin
clienţi reactivaţi. În situaţia în care la scoaterea din activ a fost diminuat TVA-ul, cu ocazia
reactivării creanţei este necesar să fie reluate şi acestea.

Creanţele incerte neîncasate în termen pot fi exprimate şi în devize, iar în aceste cazuri
pot să apară cu ocazia încasării lor diferenţe de curs valutar, iar la data întocmirii bilanţului se
înregistrează diferenţe de conversie care pot fi favorabile sau nefavorabile.

Din categoria creanţelor asupra clienţilor fac parte şi cele determinate de produsele,
lucrările şi serviciile vândute, dar nefacturate. Această caracteristică revine lucrările nestocabile,
cum ar fi livrările de energie de orice fel, de apă, servicii telefonice, precum şi altele. Aceste sunt
creanţe neexigibile la data livrării. Ele devin exigibile în momentul când se întocmeşte factura şi
se aduce la cunoştinţa clienţilor.

Astfel de creanţe pot fi înregistrate şi în cursul exerciţiului însă ele devin absolut necesare
la închiderea lui sau la data întocmirii bilanţului, deoarece trebuie înregistrate veniturile obţinute
din astfel de livrări pentru a acoperi cheltuielile şi pentru a putea calcula rezultatul exerciţiului.

De asemenea, se calculează şi înregistrează şi TVA, însă din moment ce creanţa este

neexigibilă şi TVA devine neexigibilă, de natura celei colectate. Dacă în cursul lunii sau la data
întocmirii bilanţului trebuie să se calculeze şi să înregistreze diferenţele de conversie, după
întocmirea facturilor creanţa devine exigibilă şi în acelaşi timp şi TVA-ul devine exigibil.

2.1.2.1. Creanţe din vânzarea pe credit comercial

De credit comercial pot beneficia atât clienţi interni, cât şi cei externi. Ca şi în cazul
datoriilor din vânzarea pe credit comercial şi în cazul creanţelor este necesară conducerea a două
serii de analitice: o serie pentru clienţii interni şi una pentru clienţii externi.

La baza înregistrărilor, în ambele cazuri, stau facturile furnizorilor, cu deosebirea că în

cele privind clienţii externi luarea bunurilor li a serviciilor se face în devize. De asemenea, este
de menţionat că facturile privind clienţii externi nu se cuprinde TVA, livrările la export fiind
scutite.
 A. Clienţii interni
Vânzarea pe credit comercial a produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale şi
mărfurilor, precum şi facturarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate se face la valoarea
preţurilor de vânzare, plus TVA colectată.

În cazul în care evidenţa bunurilor stocabile se ţine prin inventar permanent, odată cu
livrarea se înregistrarea şi destocarea bunurilor la valoarea lor contabilă.

În cadrul creanţelor din vânzări clienţii interni se poate înregistra diminuarea respectivei
creanţe cu avansul încasat anterior sau ca urmare a restituirii ambalajelor, inclusiv TVA.

Bunurile se încasează de la clienţi prin casă sau prin bancă. Pentru sumele ce trebuiesc
plătite, clienţii pot apela şi la folosirea cecurilor sau a efectelor comerciale. Acceptarea efectelor
comerciale se face pe baza înţelegerii între părţi.

În primul subcapitol am prezentat situaţi clienţilor deveniţi incerţi sau rău- platnici.,
dubioşi sau aflaţi în litigiu ca urmare a neîncasării creanţelor în termenul stabilit. Pot exista însă
şi refuzuri de plată ale clienţilor ca urmare a calităţii necorespuzătoare a bunurilor livrate, a
bunurilor necomandate sau din alte cauze. În aceste cazuri formula contabilă privind livrarea se
anulează prin stornări.

Ca şi în cazul datoriilor din cumpărarea pe credit comercial şi în cazul vânzărilor pe credit

comercial la întocmirea facturilor pot să apară reduceri.

B. Clienţii externi
Creanţele privind livrările la clienţii externi se înregistrează în debitul contului de clienţi,
în corespondenţă cu conturile de venituri din vânzări, după ce în prealabil s-a făcut transformarea
devizelor în lei, pe baza cursului valutar la data respectivă. Până la data încasării creanţelor,
cursul valutar al monedei convertibile, în care sunt evaluate bunurile facturate poate să scadă sau
să crească. În acest context pot să apară două situaţii:

 cursul valutar al devizelor a crescut, respectiv al leului a scăzut, ca urmare se va înregistra

un venit din diferenţa de curs valutar;

 dimpotrivă, cursul valutar al devizelor scade şi al leului creşte, deci la data încasării
creanţelor se realizează o pierdere.
 La data întocmirii bilanţului, ca urmare a evaluării creanţelor în devize, e baza cursului
valutar al zilei, se pot înregistra:

 diferenţe de curs favorabil, caz în care cursul valutar al devizelor creşte;

 diferenţe de curs nefavorabil, caz în care cursul valutar al devizelor scade;

Ambele diferenţe de conversie după redeschiderea conturilor la începutul perioadei

următoare, se stornează. În cele ce urmează ne vom opri atenţia asupra exportului de mărfuri pe
cont propriu.

Participanţii la realizarea exportului de mărfuri pe cont propriu sunt:

 unitatea producătoare;

 unităţi prestatoare de servicii (transport, asigurarea calităţii, control);

 client extern.

În cadrul acestui tip de export, unitatea producătoare acţionează în nume propriu pe riscul
său.

La baza exportului stau contractele încheiate de unitatea producătoare cu partenerii

externi, contracte de prestaţii sau contracte internaţionale. Prin aceste contracte se reglementează
drepturile şi obligaţiile partenerilor participanţi într-un act de contract.

Cheltuielile exportului de mărfuri pe cont propriu pot fi structurate, astfel:

 cheltuieli implicate direct de export şi vizează:

 preţul mărfii stabilit în condiţiile FOB (echivalenţa preţului mărfii);

 transportul pe parcurs extern şi/sau asigurarea în funcţie de condiţiile de livrare.

Veniturile exportului de mărfuri în nume propriu pot fi grupate astfel:

 venituri din export – sunt echivalente sumelor încasate sau de încasat din vânzarea
mărfurilor la preţurile convenite prin contract;

 venituri din export – cheltuieli din export.

 O categorie distinctă de cheltuieli şi venituri o constituie diferenţele de curs valutar.
Aceste diferenţe apar ca urmare a fluctuaţiilor cursurilor devizelor în raport cu moneda naţională,
ca monedă de evidenţă.

Modul de calcul al diferenţelor de curs este următorul:

Diferenţe de curs preţ extern de curs valutar la curs valutar la

= x -
aferente creanţelor vânzare în devize încasare facturare

Diferenţe de curs aferente curs valutar la curs valutar la

= valută plătită x -
transportului extern plată facturare

Diferenţele de curs pot fi nefavorabile sau favorabile şi influenţează rezultatul societăţii

de comerţ exterior sau al unităţii producătoare.

Rezultatul exportului în cont propriu se calculează ca diferenţă între comision şi

cheltuieli generale, şi este echivalentul disponibilităţilor băneşti determinate de activitatea
desfăşurată.

2.1.2.2 Creanţe din vânzări pe credit cambial

Ca urmare a condiţiilor stabilite între furnizori şi client, unele vânzări pot fi făcute pe
credit cambial, adică încasarea bunurilor livrate să aibă loc la o dată ulterioară pentru care
furnizorul acceptă un efect comercial .

Ceea ce este un efect comercial şi ce presupune folosirea sa am văzut în subcapitolul

2.1.1.2 „Datorii din cumpărarea pe credit comercial”.

2.1.2.3. Creanţe neexigibile şi creanţe asupra de furnizori

Avansurile acordate furnizorilor reprezintă creanţe generate de acordarea unor sume de

bani furnizorilor înaintea execuţiei comenzilor sau contractelor.

Creanţele din astfel de avansuri se înregistrează la „Furnizori – debitori”.

 Potrivit reglementărilor în vigoare, odată cu avansul acordat clientul va raporta şi TVA
deductibilă. După primirea bunurilor sau serviciilor, respectiv după ce a fost înregistrată datoria
totală faţă de furnizor, inclusiv TVA-ul avansul acordat anterior, cu TVA-ul corespunzător, se
reţine din datoria totală.

2.2 Contabilitatea datoriilor şi creaţelor comerciale

2.2.1 Documente justificative privind datoriile şi creanţele comeciale
Tranzacţiile comerciale se realizează prin întocmirea următoarelor documente:
 Factura
Este un formular de înscriere şi de numerotare, tipărit în blocuri cu câte 150 de file
formate din 50 de seturi cu câte 3 file în culori diferite şi serveşte ca:
 Document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;
 Document de încărcare în gestiunea primitorului;
 Document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a produselor şi
mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;
 Document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a
cumpărătorului.
Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, la livrarea
produselor şi a mărfurilor, la executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, de către
compartimentul de desfacere sau alt compartiment bazat, desemnat pe baza dispoziţiei de livrare,
a avizului de însoţire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor şi
prestarea serviciilor şi se semnează de către compartimentul emitent.
Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării datorită unor condiţii
obiective şi cu totul excepţionale, produsele şi mărfurile livrate sunt însoţite pe timpul
transportului de avizul de însoţire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul
şi data avizului de însoţire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
La furnizor factura circulă:
 La compartimentul în care se efectuează operaţiunea de control financiar preventiv
pentru acordarea vizei (toate exemplarele); viza de control financiar preventiv se
acordă numai pentru exemplarul 3;
 La persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unităţii (toate
 exemplarele);
 La compartimentul de desfacere în vederea înregistrării în evidenţele operative şi
pentru eventualele reclamaţii ale clienţilor (exemplarul 2 al facturii, la care se
anexează dispoziţia de livrare);

 La compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate

(exemplarul 3).
Factura la cumpărător circulă:
 La compartimentul de aprovizionare, pentru confirmarea operaţiunii, având ataşat
exemplarul din avizul de însoţire a mărfii care a însoţit produsul sau marfa, dacă
este cazul, inclusiv nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în cazul în care
marfa nu a fost însoţită de factură pe timpul transportului (exemplarul 1);
 La compartimentul care efectuează operaţiunea de control financiar preventiv
pentru acordarea vizei;
 La compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plaţii, precum şi
înregistrarea în contabilitate.

 Avizul de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A) este un formular de tipărire, înscriere şi

numerotare.
Serveşte ca:
 Document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;
 Document ce stă la baza întocmirii facturii;
 Dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate
teritorial ala aceleaşi unităţi;
 Document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din
cadrul aceleiaşi unităţi în cazul transferului;
Se întocmeşte în trei exemplare de către unităţile care nu au posibilitatea întocmirii facturii
în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită unor condiţii
obiective şi cu totul excepţionale, făcându-se menţiunea „Urmează factura”.
În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiaşi unităţi patrimoniale dispersate
teritorial, avizul de însoţire a mărfii va purta menţiunea ,,Fără factură”.
 Se emite, pe măsura livrării, de către compartimentul desfacere, care semnează pentru
întocmire.

 Dispoziţia de livrare (cod 14-3-5A) serveşte ca:

 document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori
materiale destinate vânzării;
 document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare;
 document de bază pentru întocmirea avizului de însoţire a mărfii sau a facturii,
după caz.
Dispoziţia de livrare se întocmeşte în două exemplare de către Serviciul desfacere:
 unul circulă la magazia furnizorului pentru eliberarea produselor sau a mărfurilor
şi pentru înregistrarea în evidenţa magaziei;
 celălalt rămâne la Serviciul vânzări intern sau Biroul export-import, pentru
înregistrarea cantităţilor livrate în evidenţele acestuia şi pentru întocmirea avizului
de însoţire a mărfii sau facturii.

 Bon de comandă-chitanţă (cod 14-4-11 şi 14-4-11/a) este un formular de tipărire,

înseriere şi numerotare şi serveşte ca document pentru:
 contractarea serviciilor;
 confirmarea primirii şi evaluarea obiectului de executat sau de reparat, după caz;
 încasarea sumei de la client;
 determinarea volumului serviciilor prestate şi a materialelor consumate.
Bonul comandă-chitanţă (cod 14-4-11) se întocmeşte numai de către plătitorii de T.V.A.

 Jurnalul pentru vânzări care serveşte ca:

 registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a
prestărilor de servicii,
 document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată colectată,
  document de control al unor operaţii înregistrate în contabilitate,
Jurnalul pentru vânzări se întocmeşte într-un singur exemplar în care se înregistrează
zilnic elementele necesare determinării corecte a taxei pe valoarea adăugată colectată datorată. Se
completează pe baza documentelor tipizate (facturi sau documente doveditoare) privind vânzările
de valori materiale şi prestările de servicii .
Unităţile scutite de obligaţia emiterii unei facturi sunt obligate să utilizeze documentul
“Borderoul de vânzare/încasare“.
El serveşte ca document de centralizare zilnica a vânzărilor/încasărilor realizate de
unitate, precum şi la înregistrarea acestora în jurnalul pentru vânzări şi stabilirea taxei pe valoarea
adăugată colectată. Se întocmeşte de compartimentul financiar-contabil pe baza: monetarelor sau
borderourilor de vânzare, notelor de plată, borderourilor de decontare a prestaţiilor,
centralizatorul vânzărilor cu plată în rate, întocmite de fiecare unitate .

 Jurnalul pentru cumpărări – serveşte ca :

 registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a
prestărilor de servicii,
 document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată,
 document de control al unor operaţii înregistrate în contabilitate ;
Baza de înregistrare o reprezintă documentele tipizate privind cumpărările de valori
materiale sau prestări servicii .
Jurnalul pentru cumpărări se întocmeşte într-un singur exemplar, în care se înregistrează
zilnic elementele necesare stabilirii corecte a taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

 Notă de recepţie şi constatare de diferenţe, serveşte ca:

 document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;
 document justificativ pentru încărcare în gestiune;
 act de probă în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţele constatate la recepţie;
 document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Se foloseşte ca document distinct de recepţie în cazul:
 bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care fac parte
din gestiuni diferite;
  bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;
 bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
 bunurilor materiale care sosesc neînsoţite de documente de livrare;
 bunurilor materiale care prezintă diferenţe de recepţie;
 mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul
sau en-gros.
În alte cazuri decât cele menţionate mai sus, recepţia şi încărcarea în gestiune, după caz, şi
înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoţeşte transportul
(factura, avizul de însoţire a mărfii etc.).
Se întocmeşte în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul,
după caz, pe măsura efectuării recepţiei. În situaţia în care la recepţie se constată diferenţe, Nota
de recepţie şi constatare de diferenţe se întocmeşte în trei exemplare de către comisia de recepţie
legal constituit.
În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranşe, se întocmeşte câte un formular pentru
fiecare tranşă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoţire a mărfii.
Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferenţe la
recepţie. Circulă: la gestiune, pentru încărcarea în gestiune

 Ordinul de plată este un instrument de decontare. Acest document reprezintă o

dispoziţie necondiţionată dată de către emitentul acesteia unei societăţi bancare de
a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani. Această dispoziţie
este ordin de plată numai dacă plătitorul dispune de fonduri băneşti necesare
efectuării operaţiunilor de transfer a fondurilor băneşti şi nu prevede ca plata să fie
la ordinul beneficiarului. Utilizatori ai ordinului de plată pot fi persoane fizice şi
persoane juridice cu cont deschi la bancă. Se întocmesc de către client în trei
exemplare:
 exemplarul nr.1 (alb) serveşte la debitarea contului emitentului şi se arhivează la
societatea bancară
 exemplarul nr.2 (roz) serveşte pentru creditarea contului beneficiarului la banca
destinatară şi se anexează la extrasul de cont al acestuia
 exemplarul nr.3 (vernil) se restituie plătitorului ca anexă la extrasul de cont.
  Cambia este un titlu de credit negociabil şi instrument de plată. Este cel mai vechi
efect comercial; exprimă obligaţia debitorului (tras) de a plăti la vedere sau la termen
o sumă de bani determinată la o dată fixă unei persoane numită beneficiar, la ordinul
unei persoane numită trăgător (creditor).
Crearea cambiei poate fi:
 la ordinul trăgătorului însuşi, care este şi beneficiar, în situaţia în care vrea
să-şi recupereze direct o creanţă de la debitor
 trasă asupra trăgătorului care este şi tras, atunci când se obligă prin cambia
 trasă pentru contul unui terţ, beneficiarul poate, fie să încaseze suma
înscrisă în cambie, fie prin girarea acestuia să-şi achite alte obligaţii ale sale.
Cambia poate deveni nulă în lipsa uneia din următoarele elemente:
 denumirea de cambia;
 ordinul necondiţionat, imperativ „plătiţi”;
 numele sau denumirea trasului;
 beneficiarul;
 numele sau denumirea celui care emite cambia;

 Biletul la ordin este un titlu de credit negociabil şi instrument de plată.

Constată obligaţia asumată de către debitor (emitent) de a plăti la vedere sau la o scadenţă
fixată beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată. Obligaţia emitentului
este aceeaşi cu aceea a trasului acceptant, în cazul cambiei. Biletul la ordin plătibil la un anumit
termen de la vedere trebuie prezentat spre avizare emitentului în termen de un an de la data
emiterii.
Avizarea constă în înscrierea pe faţa biletului la ordin, la rubrica „văzut” a numelui şi
prenumelui emitentului, a datei, semnăturii şi ştampilei. În acest caz termenul de plată curge de la
data vizei pusă de emitent pe titlu.
  CEC-ul barat este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării
sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Totodată, este un înscris prin care
trăgătorul dă ordin băncii sale de a plăti în favoarea unui terţ o sumă de bani, de care
trăgătorul dispune. Este o instrucţiune scrisă către o bancă de a plăti, din contul celui ce
ordonă plata, o anumită sumă de bani unei persoane specificate.
Cecul poate fi emis cu condiţia ca titularul contului (clientul băncii) să aibă suficiente
fonduri în cont, pentru ca banca să îi poată onora plăţile solicitate. La cecul barat bararea poate
fi: generală sau specificată.Se prezintă în vederea remiterii spre încasare numai la banca ce
deserveşte posesorul. Bararea poate fi făcută la emiterea cecului de către trăgător sau în cursul
circulaţiei acestuia.
Cecul barat este folosit în operaţii de vânzare-cumpărare ca document de decontare prin
bancă. Nu este un act de comerţ, dar prin forma sa, se bucură de o legislaţie actuală asemănătoare
celei referitoare la cambie. Aceste ultime trei efecte comerciale (cambia, biletul la ordin şi CEC-
ul), după acceptare la bancă, pot fi decontate la termenul scadent înscris în cadrul lor, pot fi
decontate imediat la bancă, caz în care banca devine la rândul său proprietara efectului şi va
încasa la scadenţă creanţa de la un client, pot fi valorificate ca titluri de valoare la bursa de valori
sau transferate altei persoane cu dreptul de creanţă.
Pe lângă calitatea lor de instrumente de decontare, acestea pot fi folosite şi ca instrumente
de mobilizare a creanţelor sau a datoriilor. Ca instrumente de mobilizare, efectele comerciale
reprezintă o modalitate de transformare a creanţelor sau a datoriilor în valori negociabile sub
forma titlurilor de valoare disponibile pentru activitatea de trezorerie.
În decontarea efectelor comerciale pot să apară situaţii dificile determinate de dificultăţi
de trezorerie ale plătitorului. Astfel de situaţii sunt din ce în ce mai des întâlnite în condiţiile
economiei actuale. Deşi apar probleme, aceste situaţii pot fi totuşi depăşite. Trasul (clientul) are
posibilitate să ceară anularea şi înlocuirea efectului iniţial printr-un efect nou, cu o scadenţă mai
îndepărtată sau are posibilitatea de a cere amânarea termenului de decontare al efectului existent.

2.2.2 Contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii

Contabilitatea datoriilor şi creanţelor comerciale este reglementată de ,,Legea contabilitati
nr. 81/1991” republicată, modificată şi completată prin ,,Ordonanţa nr. 61/2001”,”O.M.F.P.nr..
3055/2009” ce abroga ”O.M.F.P .1752/2005” ce prevede reglemetările contabile conforme cu
Directiva a IV-a C.E.E., intrând în vigoare la 01-01-2010.
Contabilitatea clienţior şi furnizorilor se ţine cu ajutorul conturilor din grupele 40
”Furnizori şi conturi asimilate”şi 41 ”Clienti şi conturi assimilate”.

1) .Pentru reflectarea decontărilor cu furnizorii şi a operaţiiior asimilate acestora se

folosesc conturile din grupa 40 "Furnizori şi conturi asimilate", şi anume:
 401 "Furnizori";
 403 "Efecte de plătit”;
 404 ”Furnizori de imobilizări”
 405 ”Efecte de plătit pentru imobilizări”
 408 „ Furnizori –Facturi nesosite”;
 409 „Furnizori –debitori”;
 4091-”Furnizori –debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”;
 4092- ”Furnizori –debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări”.

 Contul 401-,,Furnizori,,-cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa datoriilor şi a

decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrări executate şi serviciile
prestate. După funţia contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu: -valoarea la preţ de cumpărare sau standard (prestabilit) a materiilor prime,
materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar,semifabricatelor,
produselor finite produselor reziduale, animalelor tinere şi la îngrăşat, mărfurilor şi ambalajelor
intrate în patrimoniu, achiziţionate cu titlu oneros de la terţi pe bază de facturi, prin debitul
conturilor: 301,302,303, 341, 345, 346,356,357, 358, 361, 371, 381,321,322,323,326,327,328
după caz -, precum şi cu diferenţele de preţ nefavorabile aferente, în cazul în care evidenţa
acestora se ţine la preţuri standard, prin debitul conturilor -308, 348, 368, 378, 388;-rezultatul
nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exerciţiul financiar curent,
aferente exerciţiilor financiare precedente-(117);-valoarea materialelor achiziţionate, nestocate şi
consumul de energie şi apă (604, 605);-valoarea ambalajelor care circulă în regim de restituire,
facturate de furnizori (409);-valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, mărfurilor etc.,
achiziţionate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (601, 602, 607, 608);- valoarea
lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi (611 la 626, 628, 471);- valoarea facturilor
primite, în cazul în care acestea au fost evidenţiate anterior ca facturi nesosite (408); -taxa pe
valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor (4426, 4428);-valoarea timbrelor fiscale şi
poştaleşbiletelor de tratament şi călătorie şi a alor valori achiziţionate;-valoarea despăgubirilor,
amenzilor şi penalităţilor datorate terţilor(658) ;-valoarea certificatelor de emisii de gaze cu efect
de seră achiziţionate,aferente perioadei (652) ;-diferente nefavorabile aferente datoriilor exprimate
în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute,rezultate din evaluarea acestora la
finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar (668) ; -diferenţele nefavorabile de curs
valutar la sfârşitul exerciţiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665).
Se debitează cu: -plăţile efectuate către furnizori (162, 512, 531,541,542);-valoarea
acceptată a efectelor comerciale de plătit (403);-diferenţele favorabile de curs valutar aferente
datoriilor către furnizor la decontare sau evaluare la sfârşitul exerciţiului (765);-datoriile prescrise
sau anulate (758); -valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului
(381);-valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăţilor cu aceştia (prin
creditul contului 409);-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restiruire, predate
furnizorului(409);-sumele nete achitate colaboratorilorşi impozitul reţinut (512,531,444)
valoarea la preţ de înregistrare a produselor cuvenite unităţilor prestatoare,ca plata în natură
potrivit prevederilor contractuale(345); - valoarea reducerilor comerciale primite ulterior
facturării(609);-valoarea sconturilor obţinute de la furnizori (prin creditul contului 767).
-diferenţele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de
cursul unei valute,la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele luniii, respectiv la
închiderea exerciţiului financiar (768).
Soldul creditor al contului exprimă sumele datorate furnizorilor.

 Contul 403-„Efecte de platit”- Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa obligaţiilor de

plătit pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.). După funcţia contabila
este un cont de pasiv.
Se creditează cu: -valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (401); +
-diferenţele nefavorabile de curs valutar la sfârşitul exerciţiului financiar, din evaluarea soldului
în valută (665).
 Se debitează cu: -plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale (512);
-diferenţele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor comerciale de plătit sau
evaluarea acestora la sfârşitul exerciţiului (765).
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit.

 Contul 404 –„Furnizori de imobilizări”-. Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa obligaţiilor de
plată faţă de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale.
Se creditează cu: valoarea imobilizărilor facturate de furnizori, a serviciilor prestate sau a lucrărilor
executate de terţi pentru realizarea acestor imobilizări (201, 203, 208, 211, 212, 213, 214, 231, 233);
obligaţia de plată a ratelor de leasing financiar pe baza facturilor emise de locator (167); valoarea
dobanzilor datorate şi facturate potrivit prevederilor contractuale ,în cazul leasingului financiar (168);
taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor de imobilizări (4426, 4428); diferenţele
nefavorabile de curs valutar la sfârşitul exerciţiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665).
Se debitează cu: sumele achitate furnizorilor de imobilizări, precum şi valoarea avansurilor
decontate furnizorilor de imobilizări (162, 512, 531, 541, 232, 234); valoarea acceptată a efectelor de
plătit pentru imobilizări (405); datoriile prescrise sau anulate (758); valoarea sconturilor obţinute de la
furnizorii de imobilizări (767); diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de
imobilizări la decontare sau evaluare la sfârşitul exerciţiului (765).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.
 Contul 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”-cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa
obligaţiilor de plătă către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin,
cambie etc.). Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări (404);
diferenţele nefavorabile de curs valutar la sfârşitul exerciţiului financiar, din evaluarea soldului în valută
(665).
Se debitează cu: plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale către furnizorii de
imobilizări (512); diferenţele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor comerciale de
plătit sau evaluarea acestora la sfârşitul exerciţiului (765).
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de platit pentru imobilizările achiziţionate.
.
 Contul 408 “Furnizori – facturi nesosite” cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor
cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate şi prestările de servicii, pentru care nu
s-au primit facturi.Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: valoarea bunurilor aprovizionate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate
de către furnizori (301, 302, 303, 361, 371, 381, 4428, 604, 605, 611 la 626, 628); diferenţele
nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului, aferente datoriilor către furnizorii
pentru care nu s-au primit facturile (665).

Se debitează cu: valoarea facturilor sosite (401); diferenţele favorabile de curs valutar la sfârşitul
exerciţiului (765).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.

 Contul 409 “Furnizori – debitori”- cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa avansurilor acordate
furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor sau pentru prestări de servicii şi executări de
lucrări. Este un cont de activ.
Se debitează cu: valoarea avansurilor achitate furnizorilor (512, 531);valoarea ambalajelor care
circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (401);diferenţele favorabile de curs valutar
înregistrate la închiderea exerciţiului, aferente avansurilor acordate furnizorilor (765).

Se creditează cu:valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăţilor cu

aceştia (401); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor, precum şi
valoarea ambalajelor degradate (401, 608); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire,
nerestituite furnizorilor, reţinute în stoc (381); diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente
avansurilor în valută acordate furnizorilor la decontarea acestora sau la sfârşitul exerciţiului financiar
(665).
Soldul debitor reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu
activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii de
cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.
Datoriile comerciale se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit şi
avansurilor acordate furnizorilor.
În funcţie de natura activelor cumpărate distingem:
  datorii comerciale provenind din cumpărări de bunuri şi servicii
 datorii comerciale provenind din cumpărări de imobilizări
Contabilitatea datoriilor comerciale se ţine cu ajutorul conturilor sintetice, în funcţie de natura
cumpărărilor:
 contul 401 “Furnizori”, cont de pasiv cu ajutorul căruia se ţine evidenţa datoriilor şi a
decontărilor în relaţiile cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrări executate sau
servicii prestate;
 contul 404 “Furnizori de imobilizări”, cont de pasiv cu ajutorul căruia se ţine evidenţa
obligaţiilor faţă de furnizori care decurg din livrările de imobilizări corporale sau necorporale.
Crearea datoriei se înregistrează în contabilitate în creditul contului “Furnizori”, având în
contrapartidă un cont de activ, respectiv obiectul aprovizionării (materii prime, materiale, mijloace fixe
etc.). Valoarea înregistrată ca datorată către furnizorul respectiv este formată din valoarea elementului
achiziţionat la care se adaugă procentul de taxă pe valoarea adaugată .
Valoarea TVA se înregistrează în debitul contuluil 4426 “TVA deductibilă”, urmând ca această
valoare să fie dedusă din TVA datorată de întreprindere statului.

2) Contabilitatea creanţelelor comerciale legate de vânzarea de bunuri, lucrări sau servicii

proprii ciclului de exploatare al întreprinderii sunt delimitate prin structura de “Clienţi şi
valori asimilate”
 Contul 411 “Clienţi” este utilizat pentru evidenţa creanţelor şi decontărilor în relaţiile cu clienţii
interni şi externi pentru produse, semifabricate, mărfuri etc. livrate, lucrări executate şi servicii
prestate pe bază de facturi. Este cont de activ.
Se debitează cu: valoarea la preţ de vânzare a bunurilor vândute şi a serviciilor prestate, precum şi
cu taxa pe valoarea adăugată aferentă, prin creditul conturilor în funcţie de natura bunurilor livrate şi
(4427 şi 4428) pentru T.V.A.; valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, evidenţiate anterior în
contul (418) “Clienţi-facturi de întocmit”; valoarea avansurilor facturate clienţilor (419, 4427); valoarea
dobânzii facturate de locator în cazul leasingului financiar (267); valoarea creanţelor reactivate (754);
diferenţele favorabile de curs valutar, aferente creanţelor în devize la închiderea exerciţiului financiar
(765), valoarea ambalajelor care circula în sisitem de restituire , facturate clienţilor (419).
Se creditează cu: sumele încasate de la clienţi (512, 531);decontarea avansurilor încasate de la
clienţi (419); diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor încasate (665); valoarea
efectelor comerciale acceptate (413,511); valoarea sconturilor acordate clienţilor (667); diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în valută la sfârşitul exerciţiului (665).
valoarea ambalajelor care circula în sisitem de restituire , primite de la clienti (419).
Soldul debitor reprezintă sumele datorate de clienţi.
 Contul 4118 “Clienţi incerţi sau în litigii”. Prin acest cont se realizează evidenţa distinctă a
clienţilor rău platnici, incerţi sau cu care întreprinderea se află în litigiu.
Se debitează cu valoarea creanţei incerte sau pentru care s-a deschis acţiune în justiţie.
Se creditează cu: sumele încasate de la clienţii incerţi sau în litigiu (prin debitul conturilor 512,
531); sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidenţă a clienţilor în litigiu, ca urmare a
insolvabilităţii lor (prin debitul contului 654 “Pierderi din creanţe”). Concomitent, această creanţă
trebuie înregistrată în contul 8034 “Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare” (cont în afara
bilanţului).
Soldul debitor evidenţiază valoarea creanţelor incerte sau în litigiu.
 Contul 413 “Efecte de primit de la clienţi” ţine evidenţa creanţelor de încasat, pe bază de efecte
comerciale. Este cont de activ.
Se debitează cu: sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate
(411); diferenţele favorabile de curs valutar, aferente efectelor comerciale de încasat la închiderea
exerciţiului (765).
Se creditează cu: efectele comerciale primite de la clienţi (511); sumele încasate de la clienţi prin
conturile curente (512); diferenţele nefavorabile de curs valutar, la primirea efectelor comerciale (665);
diferenţe nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor datorate de clienţii externi a căror decontare se
face pe bază de efecte comerciale, la închiderea exerciţiului (665).
Soldul debitor reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.
 Contul 418 “Clienţi-facturi de întocmit” ţine evidenţa livrărilor de bunuri, prestări de servicii
sau executări de lucrări, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi.
Este un cont de activ.
Se debitează cu: valoarea la preţ de vânzare a bunurilor vândute şi a serviciilor prestate către
clienţi, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, prin creditul
conturilor (701 la 708), în funcţie de natura bunurilor livrate şi (4428) pentru T.V.A.; diferenţele
favorabile de curs valutar, aferente creanţelor în devize la închiderea exerciţiului financiar (765).
 Se creditează cu: valoarea facturilor întocmite (411); diferenţele nefavorabile de curs valutar
aferente clienţilor-facturi de întocmit la decontare şi la sfârşitul exerciţiului (665).
Soldul debitor reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor
executate, pentru care nu s-au întocmit facturi.
 Contul 419 “Clienţi-creditori” ţine evidenţa clienţilor-creditori, reprezenzând avansurile încasate
de la clienţi.Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: sumele facturate clienţilor reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri,
prestări de servicii sau executări de lucrări (411); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire,
facturate clienţilor (411); diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută primite de
la clienţi, la închiderea exerciţiului (665).
Se debitează cu: decontarea avansurilor încasate de la clienţi (411); diferenţele favorabile de curs
valutar aferente avansurilor decontate, precum şi cele aferente datoriilor în valută către clienţi la
închiderea exerciţiului financiar (765); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite
de la clienţi (411).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate clienţilor-creditori.
Creanţele comerciale rezultă ca urmare a vânzării producţiei, respectiv realizarea lucrărilor sau
serviciilor ce constituie obiect al activităţii de exploatare. Toţi debitorii unităţii sub forma creanţelor
comerciale sunt delimitaţi prin structura “Clienţi şi valori asimilate”. Clienţii reprezintă creanţele faţă de
terţi determinate de vânzările pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor executate şi serviciilor prestate
care fac obiectul activităţii întreprinderii. În cadrul acestei forme de vânzare decontarea dintre
întreprindere şi client intervine ulterior.
 CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ PRIVIND DATORIILE ŞI CREANŢELE COMERCIALE

3.1 Studiu de caz privind evidenta contabila a datoriilor şi creantelor comerciale

in cadrul ”S.C. TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L.”

În cursul lunii iunie 2012 în cadrul S.C. TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L. s-au
înregistrat urmatoarele operaţii:

1.Societatea achiziţionează pe bază de factură o instalaţie de aerisire necesara în procesul de

producţie la un preţ de achiziţie de 32580 lei, TVA 24%. Plata facturii se realizează direct prin
casă.

 Achizţie:
% = 404 4039,92

„Furnizor de imobilizări”

2131 32580

„Echipamente tehnologice

(maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice)

4426 7819,2

„TVA deductibilă”
2. Se achiziţionează materie primă (membrane pentru salamuri şi cârnaţi) necesară desfăşurării
procesului de producţie în valoare de 1800 lei, TVA 24 %. Plata furnizorului se realizează prin
casă.

 2.1 Achiziţie:

% = 401 2 232

„Furnizori”

301 1 800
„Materii prime”
4426 432
„TVA deductibil”

 2.2 Plata furnizorului:

401 = 5311 2 232
„Furnizor” „Casa în lei”

3. Se înregistrrează achiziţia de materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de

249,9 lei, TVA 24 %.
 Achiziţie
% = 401 309,87
„ Furnizori”
303 249,9
„Materiale de natura
obiectelor de inventar”
4426 59,97
„ TVA deductibilă”
4.Se înregistrează primirea facturii de telefon de la Romtelecom în valoare de 1346,79 TVA
24%.
% = 401 1670,15
„ Furnizori”
626 1346,79
„Cheltuieli poştale şi
taxe de telecomunicaţii”
4426 323,56
„ TVA deductibilă”

5. Se înregistrează factura de energie electrică de la SC ELECTRICA SA.

% = 401 3467,31
„Furnizori”
605 2796,22
„ Cheltuieli privind
enegia şi apa”
4426 671,09
„ TVA deductibilă”

6. Societatea livrează produse finite către un client din alta localitate. Valoarea produselor
finite este de 700 lei, iar factura cuprinde şi transportul de 50 lei. Încasarea facturii seefectuiază
direct prin casa.
 Emiterea facturii:
4111 = % 930
„Clienti”
701 700
„ Venituri din vânzarea
produselor finite”
704 50
 „ Venituri din servicii
prestate”
4427 180
„ TVA colectată”

 Încasarea facturii:
5311 = 4111 930
„ Casa în lei” „ Clienţi”

7. Se primeşte factura pentru mărfurile achiziţionate de la furnizori în valoare de 5000 lei.

% = 401 6 200
„ Furnizori”
371 5 000
„ Mărfuri”
4426 1 200
„ TVA deductibilă”

8. Se achită furnizorul direct prin casa de marcat fiscală.

401 = 5311 6 200
„ Furnizori” „ Casa în lei”

9. Se vinde marfă pe baza avizului de însoţire a mărfii în valoare de 12000 lei, factura primindu-
se ulterior.
 Vânzare marfă pe bază de aviz:
418 = % 14 880
„ Clienţi-
facturi de întocmit”
 707 12 000
„ Venituri din vânzarea
mărfurilor”
4428 2 880
„ TVA neexigibilă”

 Primirea facturii:
4111 = 418 14 880
„ Clienţi” „ Clienţi- facturi
de întocmit”

4428 = 4427 2 880

„ TVA neexigibilă” „ TVA colectată”

10. Se achizionează de la un furnizor animale pentru îngrăşat la costul de achiziţie 2300 lei plus
TVA care se achită cu Ordin de Plată.
% = 401 2 852
„Furnizori”
361 2 300
„ Animale şi păsări”
4426 552
„ TVA deductibilă”

11. În cursul lunii se înregistrează obţinerea de produse finite în valoare de 2500 lei, care
ulterior se vând la un preţ de vânzare de 4500 al căror cost efectiv este de 4000 de lei.

 Obţinere de produse finite:

345 = 711 2 500
„Produse finite” „ Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”
  Vânzarea produselor finite:
4111 = % 5 580
„ Clienţi”
701 4 500
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427 1 080
„ TVA colectată”

 Descărcarea gestiunii de produsele vândute:

711 = 345 4000
„ Venituri aferente costurilor „ Produse finite”
stocurilor de produse”

12. Se aprovizţionează cu furaje de la furnizor, recepţia efectuându-se conform avizului

de însotire la preţ de achiziţie 2000 lei, ulterior se primeşte factura , iar pentru plata înainte de
scadenţă furnizorul acordă un scont de 15%. După recepţie furajele se dau în consum.
Scontul- reprezintă reducerea acordată debitorului cu ocazia achitării datoriei înainte de
scadenţă.
 Aprovizionare cu furaje de la furnizor:
% = 408 2 480
„ Furnizori-
facturi nesosite”
3026 2 000
„Furaje”
4428 480
„TVA neexigibilă”

 Se înregistrează primirea facturii:

 408 = 401 2 480
„ Furnizori- „ Furnizori”
facturi nesosite”
4426 = 4428 480
„ TVA deductibilă” „ TVA neexigibilă”

Calculare scont acordat de furnizor:

Scont= Valoare factură x Scont
Scont = 2480 x 15%
Scont = 372

 Achitarea facturii către furnizor:

401 = % 2 480
„ Furnizori”
5121 2 108
„Conturi la
bănci în lei”
767 372
„ Venituri din sconturi obţinute”

 Dare în folosinţă a furajelor:

6026 = 3026 2 000
„Cheltuieli privind „ Furaje”
furajele”

13.Societatea livrează produse finite unui client în valoare de 3250 lei, iar factura
cuprinde şi transportul intern în sumă de 200 lei. Factura se încasează prin bancă.
 Emitere factură :
4111 = % 4 278
 „ Clienţi”
701 3 250
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
704 200
„ Venituri din servicii
prestate”
4427 828
„ TVA colectată”

 Încasare factură:
5121 = 4111 4 278
„ Conturi la bănci în lei” „ Clienţi”

14. Societatea realizează o achiziţie intracomunitară de materii prime de la un furnizor

din Franţa, în valoare de 3000 de euro, achiziţie pentru care furnizorul emite factură şi transmite
societăţii.
Cursul de schimb înrtegistrat la data emiterii facturii este de 4,28 lei/ euro.
 Achiziţie intracomunitară:
3000 euro x 4,28lei/euro = 128 400
301 = 401 128 400
„ Materii prime” „ Furnizori”

4426 = 4427 30 816

„TVA deductibilă” „ TV A colectată”

15. Societatea primeşte factura cu valoarea totală de 585 lei de la prestatorul de servicii
financiar-contabile aferente lunii noiembrie.

% = 401 725,4
 „ Furnizori”
628 585
„ Alte cheltuieli cu serviciile
executate de terţi”
4426 140,4
„ TVA deductibilă”

16. Se îregistrează obligaţia de plată a ratelor pe baza facturii emise de societatea de

leasing cu care SC TOTAL ACTIV PRODCOM are contract.

% = 404 2 347,92
„ Furnizor de imobilizări
167 1 432,90
„ Alte împrumuturi şi
datorii asimilate”
1687 232
„ Dobânzi aferente altor
îmrumuturi şi datorii asimilate”
6581 228,4
„ Despăgubiri,amenzi
şi penalităţi”
4426 454,39
„ TVA deductibilă”

17. Se achiziţionează de la un furnizor piese de schimb pe bază de factură. Ulterior

achiziţiei piesele sunt utilizate pentru repararea utilajului.
 Achiziţie piese de schimb:
% = 401 4 447,88
„ Furnizori”
3024 3 587
„ Piese de schimb”
 4426 860,88
„ TVA deductibilă”
 Utilizarea pieselor de schimb:

6024 = 3024 3587

„ Cheltuieli privind „ Piese de schimb”
piesele de schimb”

18. Se înregistrează achiziţionarea de materiale consumabile ( hârtie pentru imprimantă şi

materiale pentru birou), la un preţ de achiziţie înscris pe factură de 275,83 lei.
% = 401 328,23
„ Furnizori”
6028 275,80
„ Cheltuieli privind alte
materiale consumabile”
4426 66,19
„ TVA deductibilă”

19. Se înregistrează contravaloarea unei lucrări de întreţinere şi reparaţii a unui utilaj

executată de un terţ în valoare de 1453,72, TVA 24 %.
% = 401 1802,61
„ Furnizori”
611 1453,72
„ Cheltuieli cu întreţinerea
şi reparaţiile”
4426 348,89
„ TVA deductibilă”

20. Se achiziţionază (tăurine) animale pentru buna desfăşurare a procesului de producţie

în valoare de 27 583, TVA aferent de 24%.
% = 401 3 4202,92
 „ Furnizori”
361 27 583
„ Păsări”
4426 6 619,92
„ TVA deductibilă”

21. Societatea obţine 1000 kg produse finite( mezeluri), evaluate la un cost de 25 lei/ kg.
Ulterior societatea vinde 700 kg la un preţ de vânzare de 30 de lei/ kg. La sfârşitul lunii se
descarcă gestiunea de produsele vândute.
 Obţinerea produselor finite:
345 = 711 25000
„Produse finite” „ Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”

 Vânzarea produselor finite obţinute:

4111 = % 24 990
„ Clienţi”
701 21 000
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427 5040
„ TVA colectată”

 Descărcarea gestiunii de produsele vândute:

711 = 345 17500
 „ Venituri aferente costurilor „ Produse finite”
stocurilor de produse”

22. Societatea s-a aprovizionat cu combustibil de la PETROM în valoare de 4250 lei,

TVA 24%, plata realizându-se 50% în numerar şi 50% la scadenta prin cont bancar.
% = 401 5 270
„ Furnizori”
3022 4 250
„ Combustibil”
4426 1 020
„ TVA deductibilă”

Achitare factura prin numerar:

401 = 5311 2 635
„ Furnizori” „ Casa în lei”
Achitare factură la scadenţă:
401 = 5121 2 635
„ Furnizori” „ conturi la banci în lei”

23. Societatea achizţionează marfă de la un furnizor în valoare de 1453,5,

TVA24%,.pentru factura primita se obtine o remiză de 10%.
% = 401 1 802,23
„ Furnizori”
371 1 453,50
„ Mărfuri”
4426 348,84
„ TVA deductibilă”

 Primire remiză:
% = 401 223,47
„ Furnizori”
371 180,22
 „ Mărfuri”
4426 43,25
„ TVA deductibilă”

24. Furnizorul acceptă ca decontarea valorii mărfurilor achiziţionate anterior să se facă pe baza
unui bilet la ordin care, odată acceptat, se înregistrează în contabilitate:
401 = 403 1 802,23
“Furnizori” “Efecte de plătit”

25. Se plăteşte înainte de scadenţă valoarea biletului la ordin şi se primeşte un scont de decontare
de 2 %:
403 = % 1 802,23
“Efecte de plătit”

5121 1 766,18
“Conturi la bănci în lei”
767 29,08
“Venituri din sconturi obţinute”
4426 6,97
“T.V.A. deductibilă”

26. Se achiziţionează un utilaj de la un furnizor extern in valoare de 10000 euro, la

uncurs de 4,41 lei/Euro.Se achita factura la scadenţă la un curs de 4,40lei/Euro prin banca:

2131 = 404 44 100

„Utilaje” „Furnizori de imobilizări”
Calcul diferenţe de curs valutar:
10000*4,41-10000*4,40= 100
Achitare factura furnizor extern:
404 = % 44 100
„Furnizori de imobilizări”
5124 44 000
 „Conturi la bănci în valută”

765 100
„Venituri din diferenţe de curs”

27. Societatea a emis un bilet la ordin pentru achiziţia de marfă în valoare de 5000 lei.
401 = 403 5000
“Furnizori” “Efecte de plătit”

28. S-a emis bilete la ordin pentru achitarea unui imobil în valoare de 50.000. lei.
Emitere bilet la ordin:
404 „Furnizori de imobilizări” = 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” 50.000.

29. S.C. TOTAL ACTIV PROD COM S.R.L. achita bilete emise anterior:

% = 5121 55 000
„Conturi la bănci în lei”
403 5 000
„Efecte de plătit”
405 50 000
„Efecte de plătit pentru imobilizări”

30. Se primeşte un lot de marfă pe bază de aviz de la furnizor în valoare de 1000 lei.
% = 408 1 240
„Furnizori-facturi nesosite”

371 1 000
„Mărfuri”
4428 240
„T.V.A. neexigibil”
Ulterior se primeşte factura:
408 „Furnizori-facturi nesosite” = 401 „Furnizor” 1 240
 4426 „T.V.A. deductibil” = 4428 „T.V.A. neexigibil” 240

31.Se acorda un avans unui furnizor de marfă în valoare de 2000 lei.Ulterior se primeste
marfa in valoare de 10000 lei.

Acordare avans:

% = 5121 2 480
„Conturi la bănci în lei”
409 2 000
„Furnizori-debitori” .
4426 480
„T.V.A. deductibil”
Primire factura:
% = 401 12 400
„ Furnizori”
371 10 000
„ Mărfuri”
4426 2 400
„ TVA deductibilă”

Achitare factura cu diminuarea avansului acordat:

401 = % 12 400
„Furnizori”
409 2 000
„Furnizori debitori”
4426 480
„TVA deductibilă „
5121 9 920
„Contul la bănci în lei”
 32. S.C. TOTAL ACTIV PROD COM S.R.L. achiziţionează mărfuri în valoare de 2500
lei, cu ambalaje restituibile de 500. lei ce se înregistrează în contabilitate astfel:
Achiziţie mărfuri + ambalaje restituibile:
% = 401 „Furnizori” 3 720
371 „Mărfuri” 2 500
409 „Furnizori-debitori” 500

4426 „T.V.A. deductibil” 720

Societatea hotărăşte să restituie ambalajele în totalitate, la preţul din factură, având loc
următoarea înregistrare:
Restituire ambalaje:
% = 409 „Furnizori-debitori” 500

401 „Furnizori” 620

4426 „T.V.A. deductibil” 120

33.Societatea înregistrează creanţe neexigibile în valoare 10.000. lei ca urmare a

întocmirii facturii pentru vânzarea de mărfuri la o dată ulterioară livrării

418 = % 12.400

„Clienţi facturi de întocmit”

707 10 000
„Venituri din vânzări de mărfuri”

4428 2 400
„T.V.A. neexigibili”
 După întocmirea facturilor creanţa devine exigibilă şi în acelaşi timp T.V.A.- ul devine
exigibil.

T.V.A. - ul devine exigibil:

4428 „T.V.A. neexigibil” =4427 „T.V.A. colectat” 2 400
Creanţa devine exigibilă:
4111 „Clienţi” = 418 „Clienţi facturi de întocmit” 12 400
34. S.C.TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L., în postura de furnizor, are o creanţă asupra
S.C. Agrimex S.R.L. La data de 20 iunie 2012 primeşte, din partea S.C. Agrimex S.R.L. un bilet
la ordin în valoare de 24 000, cu scadenţa peste 10 zile.
413 „Efecte de primit” = 411 „Clienţi” 24 000
Decontarea se face prin bancă la scadenţă:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 413 „Efecte de primit” 24 000
35. Societatea vinde marfă unui client în valoare de 250000 lei. Incasarea se face prin cont
bancar 50% si 50% prin casa.
 Emiterea facturii:
4111 = % 148 800
„Clienti”
707 120 000
„ Venituri din vânzare marfă”
4427 28 800
„ TVA colectată”
 Încasare factură:
5121 = 4111 74 400
„ Conturi la bănci în lei” „ Clienţi”
 Încasare factură:
5311 = 4111 74 400
„ Conturi la bănci în lei” „ Clienţi”
36 . La sfârşitul lunii se întocmeşte Decontul de TVA, realizându-se astfel regularizarea TVA.
 Situaţie TVA deductibilă la sfârşitul lunii = 49 574,66
 Situaţie TVA colectată la sfârşitul lunii = 71 424
 Diferenţa dintre TVA deductibilă şi TVA colectată = 21 849,34
 Din calculul de mai sus rezultă TVA de plată = 21 849,34

36. La sfârşitul exerciţiului financiar pe luna noiembrie se închid conturile de venituri şi

cheltuieli.
 Închiderea conturilor de cheltuieli:
121 = % 14625,56
„ Profit sau pierdere”
6024 3 587
„ Cheltuieli privind piesele de schimb”
6026 2 000
„ Cheltuieli privind furajele”

6028 275,80
„ Cheltuieli privind alte materile consumabile”
605 2796,22
„ Cheltuieli privind energia şi apa”

611 1453,75
„ Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile”
626 1346,79
„ Cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii”
628 585
„ Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi”
6581 2581
 „ Despăgubiri, amenzi şi penalităţi”

 Închiderea contului de venituri:

% = 121
„ Profit sau pierdere”
701 29 450
„ Venituri din vânzarea produselor finite”
704 250
„ Venituri din servicii prestate”
707 142 000
„ Venituri din vânzarea mărfurilor”
711 3 500
„ Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
767 401,08
„ Venituri din sconturi obţinute”
765 100
„Venituri din diferenţe de curs”

3.2 Analiza economico-financiară a situţiei creanţelor şi datoriilor comerciale ale

Societăţii ,, TOTAL ACTIV PRODCOM S.R.L.”

Investigarea realităţii economice necesită un demers specific care integrează viziune a

clasică bazată pe cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi a legilor interne ale formării şi evoluţiei
fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre studierea coerenţei acestora într-un mediu în
continuă schimbare. O astfel de abordare permite nu numai o corectă evaluare a stării de fapt, ci
şi identificarea vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de dezvoltare, indispensabilă fundamentării
deciziilor de management.
Diagnosticul economico - financiar este un instrument la îndemâna managerilor care
permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi/sau cantitative privind starea, dinamica
şi perspectivele unui agent economic.
În ultimă instanţă diagnosticul economico - financiar, ca de altfel toate celelalte discipline
economice, are rolul de a găsii soluţii problemei puse de insuficienta resurselor faţă de nevoi,
problema fundamentală a tuturor sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.
Analiza financiară pe bază de bilanţ are ca obiectiv formularea unei judecăţi de valoare
privind echilibrai, sănătatea financiară a întreprinderii. O serie de aspecte privind volumul şi
structura activelor şi pasivelor, asigurarea surselor de finanţare a activităţilor etc. pot fi
investigate pe baza bilanţului contabil. Majoritatea analiştilor consideră însă că o analiză
financiară pertinentă necesită folosirea unui aşa zis „bilanţ suport al analizei”.
În varietatea de abordări conceptuale ale bilanţului „suport al analizei” se disting, prin
valoarea teoretică şi operaţionalitatea practică, două teorii fundamentale:

 Teoria bilanţului patrimonial;

 Teoria bilanţului funcţional.

Abordarea patrimonială este o abordare externă, care prezintă interes pentru două
categorii de agenţi economici: acţionarii (care sunt proprietarii întreprinderii şi care caută să
cunoască valoarea patrimoniului lor) şi creditorii (pentru care patrimoniul constituie garanţia
realizării dreptului lor), în această optică posturile de activ, respectiv pasiv sunt luate în calcul la
valoarea lor netă.

Bilanţul patrimonial este folosit in analiza financiară pentru:

 Evaluarea prealabilă a unei întreprinderi în vederea lichidării sau vânzări;
 Aprecierea solvabilităţii;
 Analiza structurii financiare, etc.
Bilantul finaniar al societatii pe 2010-2011     RON
  2010 2011
ACTIV    
Imobilizări necorporale 0 0
Imobilizări corporale
1.598.653 1.756.376
 Imobilizări financiare mai mari de un an 15.600 16.135
Creanţe cu durată mai mare de 1 an 0 0
Active imobilizate – Total 1.614.253 1.772.511
Stocuri mai mici de un an 2.098.654 2.499.560
Creanţe mai mici de un an 1.987.080 1.890.776
Casa şi conturi la bănci 72.477 83.150
Investiţii financiare pe termen scurt 0 0
Imobilizări financiare cu durată mai mică de 1
an 0 0
Active circulante – Total 4.158.211 4.473.486
TOTAL ACTIV 5.772.464 6.245.997
     
PASIV    
Capitaluri proprii 4.990.600 5.498.765
Împrumuturi pe termen mediu si lung 0 0
Furnizori cu durata mai mare de 1 an 0 0
Alte împrumuturi şi datorii financiare 1.053 0
Datorii mai mari de un an – Total 99.478 0
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mari
de 1 an 0 0
Capitaluri permanente (DTML+Cap.
proprii) 5.090.078 5.498.765
Împrumuturi pe termen scurt 0 0
Furnizori cu durată mai mică de 1 an 0 0
Alte datorii de exploatare 0 0
Datorii mai mici de un an – Total 682.386 747.232
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli mai mici
de 1 an 0 0
TOTAL PASIV 5.772.464 6.245.997

Contul de profit si pierdere pe perioada 2010-2011

    2010 2011
EXPLICAŢII    
1 Cifra de afaceri 3.888.078 4.238.560
2 Cheltuieli cu materii prime, 1.540.150 2.186.869
materiale, energie, combustibil
3 Cheltuieli cu personalul 396.534 476.190
4 Rezultat din exploatare 772.816 999.780
5 Venituri totale 3.888.078 4.238.560
 6 Cheltuieli totale 2.904.678 3.076.890
7 Rezultatul brut al exerciţiului 983.400 1.161.670
8 Impozit pe profit 157.344 185.867
9 Rezultatul net al exerciţiului 826.056 975.803

Analiza ratelor de structura ale bilanţului

Modul de calcul al ratelor de structură ale activului S.C TOTAL ACTIV PRODCOM
S.RL este prezentat în tabelul următor:
Specificaţie Simbol Perioada de analiză
2010 2011
Ratele de structură ale activului (%)    
Rata activelor
imobilizate RAi = Ai/AT*100 27,96 28,38
Rata imobilizărilor
necorporale RIn = In/AT*100 0,27 0,25
Rata imobilizărilor
corporale RIc = Ic/AT*100 27,69 28,12
Rata imobilizărilor
financiare RIf = If/AT*100 0 0
Rata activelor circulante RAc = Ac/AT*100 72,04 71,62
Rata stocurilor Rst = St/AT*100 36,36 40,02
Rata creanţelor Rcr = Cr/AT*100 18,83 17,46
Rata disponibilităţilor
băneşti Rdb= Db/AT*100 16,85 14,14
 80 Rata activelor imobilizate
RAi = Ai/AT*100
70
60 Rata imobilizărilor
50 necorporale RIn =
In/AT*100
40
Rata imobilizărilor
30 corporale RIc =
Ic/AT*100
20
Rata imobilizărilor
10
financiare RIf = If/AT*100
0
2010 2011 Rata activelor circulante
RAc = Ac/AT*100

Rata stocurilor Rst =

St/AT*100

Din analiza ratelor de structură ale activului se desprind următoarele aspecte esenţiale:
 Rata activelor imobilizate prezintă fluctuaţii de la o perioadă la alta. Astfel, în 2011 se
înregistrează o creştere de aproximativ 0,42% faţă de perioada de bază, anul 2010.
 Rata imobilizărilor corporale deţinând o pondere de aproape 30% pe întreaga perioadă de
analiză, putem afirma că întreprinderea are o capacitate redusă de transformare a
patrimoniului său în lichidităţi, iar capacitatea sa de adaptare în condiţii de criză este de
asemenea redusă;
 Rata activelor circulante prezintă fluctuaţii de la o perioadă la alta. Astfel în 2011 se
înregistrează o creştere de aproximativ 0,43% faţă de perioada de bază, anul 2011.Observăm
că activele circulante au crescut de la o perioadă la cealaltă crescând şi ca pondere în activul
total.
Modul de calcul al ratelor de structură ale pasivului este prezentat în tabelul următor:
Ratele de structură ale pasivului (%) 2010  2011 
Rata stabilităţii financiare Rsf = Cperm/PT*100 88,18 88,04
Rsf = Dts/PT*100 11,82 11,96
Rata autonomiei financiare
- globală Rafg = CPr/PT*100 86,46 88,04
- la termen Rafg =
CPr/Cperm*100 98,05 0,00
Rafg = CPr/Dtml*100 5016,79 0,00
Rata îndatorării Rîg = Dt/PT*100
- globală 38,75 27,65
- la termen Dtml/Cpr x 100 1,99 0,00
Dtml/Cperm x 100 1,95 0,00

Rata stabilităţii financiare

120 6000 Rsf = Cperm/PT*100
5016.79
100 5000
Rata stabilităţii financiare
Rsf = Dts/PT*100
80 4000

60 3000 Rata autonomiei

financiare Rafg = CPr/PT*100
40 2000 - globală
- la termen Rafg = CPr/Cperm*100
20 1000 SAU Rafg=CPr/Dtml*100
0
0 0 Rata îndatorării globale-
Rîg=Dt/PT*100
2010  2011 Rata îndatorării la termen-
Rît=Dtml/Cperm*100

 Rata stabilităţii financiare se situează între 85% - 100%, stabilitatea financiară fiind mare.
SC TOTAL ACTIV PRODCOM SRL dispune de un grad ridicat de stabilitate financiară,
putând realiza strategii pe termen lung atât în ceea ce priveşte procesul investiţional cât şi în
 ceea ce priveşte procesul de exploatare deoarece ponderea mare a surselor stabile de finanţare
aflat la dispoziţia sa permite acest lucru.
 Rata autonomiei financiare globale prezintă valori mai mari de 80%, situaţia societatii fiind
una benefică, aceasta putând apela credite bancare.
 Rata autonomiei financiare le termen prin ambele modalităţi de calcul prezintă valori
foarte ridicate, firma beneficiind de o structură financiară sănătoasă, căreia îi este asociat un
grad scăzut de risc.
 Rata îndatorării globale înregistrează valori scăzute, dependenţa firmei faţă de creditorii săi
fiind scăzută. Nivelul de îndatorare maxim acceptat, la un grad de risc suportabil, este de
66%.Valoarea datoriilor pe termen mediu şi lung este foarte mică, prin urmare şi rata
îndatorării la termen, prin ambele metode de calcul, este foarte mică, sub 5%, firma îşi poate
onora datoriile cu uşurinţă.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL SOCIETĂŢII

Această analiză se realizează pe baza următorilor indicatori:

1) Fondul de rulment (FR)
2) Necesarul de fond de rulment (NFR)
3) Trezoreria netă (TN)

Fondul de rulment

Nr. Specificaţii 2010 2011

crt.
1 Capital propriu (Cpr) 4.990.600 5.498.765
2 Datorii > 1 an (Dtml) 99478 0
3 Capital permanent (Cperm = 1+2) 5.090.078 5.498.765
4 Active imobilizate nete (AIN) 1.614.253 1.772.511
5 FR = Cperm – AIN 3.475.825 3.726.254
6 Active circulante (Ac) 4.158.211 4.473.486
7 Datorii pe termen scurt totale (Dts) 682.386 747.232
8 FR = Ac – Dts 3.475.825 3.726.254
9 FR propriu = Cpr – AIN 3.376.347 3.726.254
10 FR străin = FR – FR propriu 99.478 0
11 Cifra de afaceri (CA) 3.888.078 4.238.560
12 Dz rotaţii a FR DzRot =(FR/CA)*365 326,30 320.88
13 FR optim = 1/3 × CA 1.296.026 1.412.853
 4000000
FR = Cperm – AIN
3500000

3000000 FR = Ac – Dts

2500000
FR propriu = Cpr – AIN
2000000
FR străin = FR – FR
1500000
propriu
1000000 Dz rotaţii a FR DzRot
=(FR/CA)*365
500000
FR optim = 1/3 × CA
0
2010 2011

Pe parcursul perioadei de analiză avut în vedere fondul de rulment este pozitiv,

reflectând o perspectivă favorabilă a întreprinderii sub aspectul solvabilităţii sale, întreprinderea
dispunând de o marjă de securitate care o poate proteja, parţial sau integral de efectele perturbării
ciclului de încasare sau plăţi. Capitalurile permanente finanţează o parte din activele circulante,
după finanţarea integrală a imobilizărilor nete, iar activele circulante transformabile în lichidităţi
pot permite atât rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt cât şi degajarea de lichidităţi
excedentare.
Creşterea nivelului fondului de rulment de la un an la altul este considerată a fi o situaţie
pozitivă, deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul
permanent.
Dacă luăm în considerare cea de-a doua modalitate de calcul a FR, observăm că activele
circulante sunt mai mari decât datoriile pe termen scurt totale, înseamnă că întreprinderea
înregistrează un excedent de lichidităţi potenţiale în comparaţie cu exigibilităţile potenţiale pe
termen scurt.
Ponderea fondului de rulment propriu în fondul de rulment manifestă o permanentă
tendinţă de creştere, în 2009 egalând chiar valoarea fondului de rulment, prin urmare creşte
cuantumul participării capitalului propriu la finanţarea activelor circulante. Durata în zile a
rotaţiei a fondului de rulment depăşeşte cele 90 de zile, cea ce înseamnă că fondurile se
recuperează într-un interval mai mare de timp şi cifra de afaceri se realizează cu un necesar mai
mare de fonduri. Această situaţie este privită ca o îngheţare a fondurilor permanente în sensul
supradimensionării lor în raport cu nevoile de finanţare.
 Necesarul de fond de rulment

Nr. Specificaţii 2010 2011

crt.
1 Active circulante 4.158.211 4.473.486
2 Disponibilităţi finan. pe termen scurt 972.477 883.150
3 Active ciclice (1–2 ) 3.185.734 3.590.336
4 Datorii pe termen scurt totale 682.386 747.232
5 Credite pe termen scurt 0 0
6 Pasive ciclice (4–5) 682.386 747.232
7 Necesarul de fond de rulment (3-6) 2.503.348 2.843.104
8 Cifra de afaceri 3.888.078 4.238.560
9 Durata în zile a unei rotaţii a necesarului
de fond de rulment (NFR/CA)*365 235,01 244,83
10 NFR optim = 15% × CA 583.212 635.784

Active ciclice (1–2 )

4000000

3500000
Pasive ciclice (4–5)
3000000

2500000
Necesarul de fond de
2000000 rulment (3-6)
1500000

1000000
Durata în zile a unei
rotaţii a necesarului de
500000
fond de rulment
(NFR/CA)*365
0 NFR optim = 15% × CA
2010 2011

Asemenea fondului de rulment, necesarul de fond de rulment are valori pozitive

prezentând aceleaşi oscilaţii. Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică un surplus de nevoi
temporare în raport cu resursele temporare.Situaţia poate fi considerată favorabilă doar dacă este
consecinţa unei politici active de investiţii, care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de
exploatare; în caz contrar, NFR pozitiv evidenţiază un decalaj nefavorabil între lichiditatea
activelor ciclice şi exigibilitatea datoriilor de exploatare.
 Această situaţie s-ar putea datora: existenţei de stocuri materiale supranormative,
degradate sau fără mişcare; existenţei de stocuri de produse finite fără mişcare; creşterii valorii
producţiei în curs; decalajului între încasarea creanţelor şi plata obligaţiilor.
Trezoreria neta

Nr. Specificaţii 2010 2011

crt.
1 FR 3.475.825 3.726.254
2 NFR 2.503.348 2.843.104
3 Trezoreria Neta = FR – NFR 972.477 883.150
4 Disponibilităţi finan. pe termen scurt 972.477 883.150
5 Credite pe termen scurt 0 0
6 TN = Dts - Cts 972.477 883.150

980000
960000
940000
920000 Trezoreria Neta =
900000 FR – NFR

880000 TN = Dts - Cts

860000
840000
820000
2010 2011

Valorile trezoreriei nete sunt pozitive, pe tot parcursul analizei, excedentul de finanţare
regăsindu-se sub forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă. întreprinderea se
găseşte într-o situaţie favorabilă care se caracterizează într-o îmbogăţire a trezoreriei, respectiv
într-o autonomie financiară pe termen scurt, asigurându-se astfel posibilitatea efectuării de
plasamente şi a deţinerii de disponibilităţi băneşti.
 Analiza echilibrului financiar prin metoda ratelor de finantare
Nr. Perioada de analiză
Crt. Specificaţii Simbol 2010 2011
1 Capital permanent Cperm 5.090.078 5.498.765
2 Active imobilizate nete AIN 1.614.253 1.772.511
3 Rata finanţării stabile Rfs = (Cperm/AIN) 315,32 310,22
*100
4 Capital propriu Cpr 4.990.600 5.498.765
5 Rata finanţării AIN din Rfsp = (Cpr/AIN) *100 309,16 310,22
surse proprii
6 Pasive ciclice (Dts - Cts) Pc 682.386 747.232
7 Active ciclice (St + Cr) Ac 3.185.734 3.590.336
8 Rata finanţării ciclice Rfc = (Pc/Ac) *100 21,42 20,81
9 Fondul de rulment FR 3.475.825 3.726.254
10 Necesarul de fond de NFR 2.503.348 2.843.104
rulment
11 Rata finanţării globale Rfg = (FR/NFR) *100 138,85 131,06

350 Rata finanţării stabile Rfs

300 = (Cperm/AIN) *100

250 Rata finanţării AIN din

200 surse proprii Rfsp =
(Cpr/AIN) *100
150 Rata finanţării ciclice Rfc
100 = (Pc/Ac) *100

50 Rata finanţării globale

0 Rfg = (FR/NFR) *100
2010 2011

 Rata finanţării stabile înregistrează valori mai mari de 100% pe parcursul întregii perioade
de analiză,activele stabile fiind finanţate integral din surse stabile, existând un surplus de
surse permanente (fond de rulment global). În 2010 - fondul de rulment creşte, premisă de
consolidare a echilibrului financiar pe termen mediu şi lung, în timp ce în 2011 faţă de se
înregistrează o uşoară scădere, situaţia fiind în continuare una favorabilă din punct de vedere
al echilibrului financiar, însă dacă se menţine această tendinţă se poate ajunge la o degradare
a echilibrului financiar pe termen mediu şi lung.
 Valorile înregistrate de rata de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu
exprimă faptul că activele imobilizate sunt finanţate integral din capitalul propriu, surplusul
înregistrat se concretizează prin fondul de rulment propriu.
 Rata de finanţare globală înregistrează valori mai mari de 100%, necesarul de fond de
rulment fiind întrecut de fondul de rulment. în această situaţie putem afirma că întreprinderea
se află într-o stare de echilibru financiar şi sunt create premise ca ea să desfăşoare o activitate
profitabilă, avînd o trezorerie pozitivă.
Analiza ratelor de lichiditate

Nr. Perioada de analiză

Crt. Specificaţii Simbol 2010 2011
1 Stocuri St 2.098.654 2.499.560
2 Creante Cr 1.087.080 1.090.776
3 Disponibilitati banesti Db 972.477 883.150
4 Active circulante Ac=St+Cr+Db 4.158.211 4.473.486
5 Datorii pe termen scurt Dts 682.386 747.232
6 Rata de lichiditate curenta Ac/Dts 6,09 5,99
7 Rata de lichiditate rapida (Cr+Db)/Dts 3,02 2,64
8 Rata de lichiditate imediata Db/Dts 1,43 1,18

5 Rata de lichiditate
curenta Ac/Dts
4
Rata de lichiditate rapida
3 (Cr+Db)/Dts
2 Rata de lichiditate
imediata Db/Dts
1
0
2010 2011

Cu toate că valorile ratelor de lichiditate sunt în scădere, ele nu reuşesc să se apropie de

valoarea optimă. În anul 2011 se înregistrează un nivel al ratei lichidităţii curente de 5,99, care
depăşeşte cu mult valoarea de 2,00 considerată nivelul maxim acceptat, această situaţie nu este
considerată una foarte bună ci este asociată unei gestiuni necorespunzătoare a activelor
circulante, dar se observa ca este în scadere faţă de 2008.
 În ceea ce priveşte rata lichidităţii rapide, în anul 2011, se înregistrează un nivel(2,64)
superior pragului maxim recomandat de 1 şi poate reflecta de asemenea o structura
necorespunzătoare a activului circulant sub aspectul unei ponderi prea ridicate a creanţelor
(probleme în încasare) respectiv al disponibilităţilor.
Analiza ratelor de solvabilitate

Perioada de analiză
Nr.crt. Specificatii 2010 2011
Rata solvabilitatii generale
1 Rsg=AT/(ITML+DTS+DB)>3 3,49 3,83
Rata solvabilitatii financiare
2 Rsf=AT/Dat Fin >2 58,03 0,00
Solvabilitatea patrimoniala
Sp=CS/(ITML+CS)*100 є [40% -
3 60%] 100 100

100 Rata solvabilitatii

90 generale
80 Rsg=AT/(ITML+DTS+DB
70 )>3
60 Rata solvabilitatii
50 financiare
40 Rsf=AT/Dat Fin >2
30
20 Solvabilitatea
10 patrimoniala
0 Sp=CS/(ITML+CS)*100
2010 2011 ? [40% - 60%]

Pe întreaga perioadă analizată nivelul indicatorului de solvabilitate generală se situează

peste limita normală (3,00), deşi faţă de anul precedent în 2010 a crescut cu aproximativ
0,30%.Din acest punct de vedere firma se află în siguranţă pe întreaga perioadă de analiză, ceea
ce înseamnă că activele totale ale firmei pot acoperii datoriile totale ale firmei.
Situaţia este una benefică şi în cazul solvabilităţii financiare, valoarea indicatorului
depăşind cu mult valoarea minim recomandată, prin urmare datoriile financiare totale pot fi
acoperite integral din activele totale.Firma nu beneficiază de credite pe termen mediu şi lung,
prin urmare nu putem vorbi de solvabilitate patrimonială.
 Analiza gestiunii resurselor

Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin viteza de rotaţie

a lor prin care se măsoară durata în timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de
exploatare şi comercializare
 Viteza de rotaţie (vr) sau ratele de gestiune măsoară durata de transformare a activelor în
lichidităţi şi a durata de reînnoire a datoriilor. Viteza de rotaţie se exprimă sintetic cu ajutorul
a doi indicatori: numărul de rotaţii, respectiv durata în zile a unei rotaţii.
 Numărul de rotaţii (nr) arată de câte ori se roteşte elementul bilanţier de activ (Ea) sau pasiv
(Ep) analizat prin cifra de afaceri într-o perioadă de gestiune.

1. Analiza ratelor de gestiune a activelor şi pasivelor

Perioada de analiză
Specificaţii 2010 2011 U.M
Viteza de rotaţie a
activelor totale 0,67 0,68 rotaţii
Duratei unei rotaţii a
activelor totale 541,90 537,87 zile
Viteza de rotaţie a
activelor imobilizate 2,41 2,39 rotaţii
Durata unei rotaţii a
activelor imobilizate 151,54 152,64 zile
Viteza de rotaţie a
activelor circulante 0,94 0,95 rotaţii
Durata unei rotaţii a 390,36 385,23
activelor circulante zile
Viteza de rotaţie a
capitalului propriu 0,78 0,77 rotaţii
Durata unei rotaţii a
capitalului propriu 468,50 473,52 zile
Viteza de rotaţie a 0,76 0,77
capitalului permanent rotaţii
Durata unei rotaţii a
capitalului permanent 477,84 473,52 zile
 Viteza de rotaţie a
600 activelor totale
Duratei unei rotaţei a
500 activelor totale
400 Viteza de rotaţie a
activelor imobilizate
300 Durata unei rotaţii a
200 activelor imobilizate
Viteza de rotaţie a
100 activelor circulante
0 Durata unei rotaţii a
2010 2011 activelor circulante
Viteza de rotaţie a
capitalului propriu
Durata unei rotaţii a
capitalului propriu
Viteza de rotaţie a
capitalului permanent
Durata unei rotaţii a
capitalului permanent

 Viteza de rotaţie a activelor totale înregistrează valori subunitare pe întreaga perioadă de

analiză, ceea ce reflectă o organizare necorespunzătoare la nivelul întreprinderii. Această
situaţie se datorează în principal nivelului ridicat al activelor circulante, a căror viteză de
rotaţie este de asemenea subunitară de-a lungul perioadei de analiză.
 Viteza de rotaţie a activelor imobilizate reflectă o organizare bună în 2010 tendinţă care se
menţine chiar şi în 2011.
 Capitalurile proprii se rotesc prin cifra de afaceri cu o viteză de 0,78 rotaţii în 2010, 0,77
rotaţii în 2011, recuperându-se sub formă iniţială bănească într-un interval de 1 - 1 , 5 ani
generând efecte nefavorabile în sensul gradului de valorificare a capitalului propriu.
 Viteza de rotaţie a capitalului permanent prezintă diferenţe minore faţă de cea a capitalului
propriu în 2010, iar în 2011 au valori egale, concluzia fiind aceeaşi.
 Analiza ratelor de gestiune a stocurilor

 Viteza de rotaţie a stocurilor : arată de câte ori, într-o perioadă de gestiune, stocurile
materiale trec succesiv prin fazele aprovizionare - fabricaţie - vânzare, respectiv durata în zile
a unei rotaţii complete.

 
Perioada de analiză
Specificaţii 2010 2011
Viteza de rotaţie a stocurilor 1,85 1,70 rotaţii
Duratei unei rotaţii a stocurilor 197,01 215,25 zile

250

200

150 Viteza de rotaţie a

stocurilor
100 Duratei unei rotaţii a
stocurilor
50

0
2010 2011

În anul 2010 stocurile se roteau de aproape 2 ori, parcurgând ciclul economic şi

recuperându-se sub forma iniţială bănească prin cifra de afaceri într-un termen mediu de 197 zile.
În 2011 faţă de 2010 numărul de rotaţii a scazut cu 0,15 rotaţii, durata medie în zile a unei
rotaţii crescând cu 12 zile, ceea ce înseamnă scadere a eficienţei utilizării stocurilor, respectiv
marirea duratei medii de recuperare a lor sub forma bănească iniţială prin cifra de afaceri.
Pe parcursul celor 2 ani se observă o viteză de rotaţie a stocurilor foarte mică, în
consecintă şi durata unei rotaţii a stocurilor fiind foarte mare, de aici rezultă folosirea ineficientă
a stocurilor.
 3. Analiza ratelor de gestiune a creanţelor şi furnizorilor
3.1 Gestiunea creanţelor

Perioada de analiză
Specificaţii 2010 2011  
Viteza de rotaţie a
creantelor 3,58 3,89 rotaţii
Duratei unei rotaţii a
creantelor 102,05 93,93 zile

120
100
80 Viteza de rotaţie a
creantelor
60
Duratei unei rotaţii a
40 creantelor
20
0
2010 2011

În 2011 creanţele se roteau prin cifra de afaceri de aproape 4 ori, recuperându-se într-un
termen de 94 de zile. Valoarea indicatorului este bună, faţă de 2010 datorându-se atât creşterii
numărului de rotaţii cu 0,27 rotaţii, ceea ce înseamnă diminuarea duratei medii de recuperare a
lor cu 8 zile, determinând efecte pozitive asupra trezoreriei.
 3.2 Gestiunea furnizorilor
Perioada de analiză
Specificaţii 2011 2011  
Viteza de rotaţie a
furnizorilor 9,17 8,20 rotaţii
Duratei unei rotaţii a
furnizorilor 39,79 44,50 zile

45
40
35
30 Viteza de rotaţie a
25 furnizorilor
20 Duratei unei rotaţii a
15 furnizorilor
10
5
0
2010 2011

În 2011 furnizorii se roteau prin cifra de afaceri de aproape 8 ori, trebuind platite datoriile
faţă de ei într-un termen de 45 de zile. Valoarea indicatorului este bună, faţă de 2010 când viteza
de rotatie era de 9,17, furnizorii trebuind platiti mult mai repede, in 40 de zile, cu 5 zile mai
repede decat in 2011.
 Analiza profitabilităţii şi rentabilităţii întreprinderii

 Rate de profitabilitate şi rentabilitate

Perioada de analiză U.M.

Specificaţii Simbol 2010 2011
Rezultatul brut al 983.400 1.161.670 Lei
exerciţiului Rbe
2.904.678 3.076.890 Lei
Cheltuieli totale Ct
3.888.078 4.238.560 Lei
Venituri totale Vt
Rezultatul 772.816 999.780
exploatării Rexpl Lei
3.888.078 4.238.560
Cifra de afaceri CA Lei
Lei
Capitalul investit Cinv 5.772.464 6.245.997
Rezultatul net al 826.056 975.803 Lei
exerciţiului Rex
Lei
Capitaluri proprii Cpr 4.990.600 5.498.765
Rata profitabilităţii
resurselor
consumate Prc=Rbe/Ct*100 33,86 37,75 %
Rata profitabilităţii %
veniturilor Pv=Rbe/Vt*100 25,29 27,41
Rata profitabilităţii 19,88 23,59 %
comerciale Pc=Rexpl/CA
Rata rentabilităţii %
economice Rre=Rbe/Cinv 17,04 18,60
Rata rentabilităţii %
financiare Rrf=Rex/Cpr 15,49 18,18
 30 Rata profitabilităţii
veniturilor
25 Pv=Rbe/Vt*100
20 Rata profitabilităţii
comerciale
15 Pc=Rexpl/CA
Rata rentabilităţii
10 economice
Rre=Rbe/Cinv
5 Rata rentabilităţii
0 financiare Rrf=Rex/Cpr
2010 2011

În 2010 valoarea ratei înregistrează valoare de 33,86 % ca urmare a creşterii bruşte a

cheltuielilor totale. În 2011, creste şi valoarea rezultatului brut al exerciţiului, ceea ce conduce la
cresterea nivelului ratei profitabilităţii resurselor consumate cu aproape 4% faţă de 2010.
 Rata profitabilităţii veniturilor arată că pe parcursul perioadei de analiză, la 100 lei venituri
totale s-a obţinut 25,29 lei respectiv 27,41 lei profituri brute. Astfel, eficienţa generală a
activităţii firmei măsurată prin profitul brut al exerciţiului ce revine veniturilor totale ale
exerciţiului creste.
 Rata profitabilităţii comerciale a înregistrat valorile 19,88% şi 23,59%, ceea ce înseamnă
că la 100 lei cifră de afaceri revin în medie 20 lei şi respectiv 24 lei de profit brut din
exploatare. În primul an de analiză nivelul indicatorului nu depăşeşte 25% (nivel
recomandat), performanţă ce nu poate fi repetată şi în 2011, când nivelul ratei este mai
crescut şi foarte aproape de optim, prin urmare eficienţa valorificării produselor scade.
 Nivelul ratei rentabilităţii economice pe parcursul celor doi ani de analiză arată că la 100 de
lei capitaluri investite au revenit 17,04 lei respectiv 18,60 lei de profit brut, nivel ce nu
asigură o remunerare corespunzătoare a capitalurilor investite. Cu toate că în 2011 nivelul
înregistrat al ratei rentabilităţii economice se apropie de 20%, nivel considerat orientativ,
performanţele patrimoniului total al întreprinderii se diminueaza. Creşterea ratei
rentabilităţii economice se poate realiza fie prin creşterea rotaţiei activelor, fie prin creşterea
ratei profitabilităţii comerciale.
 Nivelul ratei rentabilităţii financiare arată că la 100 lei capitaluri proprii reveneau 15,49 lei
şi respectiv 18,18 lei de profit net, nivele reduse, dar in crestere situandu-se aproape de
valoarea minima recomandată. Nivelul indicatorului pe întreaga perioadă nu asigură o
refacere a capitalurilor doar pe seama profiturilor nete (nedepăşindu-se valoarea minimă de
25% care ar fi asigurat o refacere în 4 ani). Măsurile care ar conduce la o creştere a
rentabilităţii financiare sunt: sporirea profitabilităţii comerciale nete, adică modificarea
profitului net într-un ritm superior modificării cifrei de afaceri, prin reducerea cheltuielilor de
exploatare, sporirea volumului de activitate; sporirea vitezei de rotaţie a capitalurilor proprii,
dinamica cifrei de afaceri trebuind să devanseze dinamica capitalurilor proprii, ceea ce
înseamnă fructificarea superioară a capitalului.