Conta Aprofundata

Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad
Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializarea: Contabilitate şi informatică de gestiune
CONTABILITATE APROFUNDATĂ
PENTRU UZ INTERN
Lector univ. dr.
Virag Nicolae Paul

2 CONTABILITATE APROFUNDATĂ – suport de curs
Cuprins
CAPITOLUL I.
ASPECTE PRIVIND CONSOLIDAREA CONTURILOR ÎN CAZUL
GRUPURILOR DE ENTITĂŢI ECONOMICE ....................................................... 3
Obiective ........................................................................................................... 3
Scurt rezumat ................................................................................................... 3
1.1. Aspecte cheie privind grupurile de entităţi economice ............................. 4
1.2. Legăturile financiare dintre entităţile economice ale unui grup .............16
1.3. Etapele întocmirii situaţiilor financiare consolidate................................21
1.4. Aplicaţii .....................................................................................................31
CAPITOLUL II.
ASPECTE FUNDAMENTALE PRIVIND FUZIUNEA ENTITĂŢILOR
ECONOMICE ....................................................................................................... 35
Obiective ......................................................................................................... 35
Scurt rezumat ................................................................................................. 35
2.1. Aspecte cheie privind fuziunea entităţilor economice ............................ 36
2.2. Fuziunea prin absorbţie: aspecte contabile şi fiscale ............................. 42
2.3. Aplicaţii.................................................................................................... 47
CAPITOLUL III.
ASPECTE FUNDAMENTALE PRIVIND DIZOLVAREA SI LICHIDAREA
ENTITĂŢILOR ECONOMICE ............................................................................. 50
Obiective ......................................................................................................... 50
Scurt rezumat ................................................................................................. 50
3.1. Aspecte cheie privind privind dizolvarea si lichidarea entităţilor
economice ........................................................................................................ 51
3.2. Aspecte practice privind procedura de lichidare a entităţilor economice
........................................................................................................................ 56
3.3. Aplicaţii.................................................................................................... 62
CAPITOLUL IV.
CONTABILIZAREA OPERAŢIUNILOR DE LEASING ...................................... 66
Obiective ......................................................................................................... 66
Scurt rezumat ................................................................................................. 66
4.1. Consideraţii generale privind conceptul de leasing ................................ 67
4.2. Contractul de leasing ................................................................................ 71
4.3. Tipologia operaţiunilor de leasing .......................................................... 74
4.4. Aspecte contabile privind leasingul ........................................................ 77
4.5. Aplicaţii .................................................................................................... 85
CAPITOLUL I.
ASPECTE PRIVIND CONSOLIDAREA
CONTURILOR ÎN CAZUL GRUPURILOR DE
ENTITĂŢI ECONOMICE
Obiective
Obiectivul general:
Definirea contextului mondial în care acţionează grupurile de entităţi
economice precum şi tratarea unor aspecte conexe necesităţii consolidării
conturilor la aceste societăţi.
Obiectivele specifice:
a) Familiarizarea cu tipologia şi particularităţile grupurilor de entităţi
economice;
b) Descrierea tehnicilor de formare a grupurilor de entităţi economice;
c) Asimilarea unor cunoştinţe de bază privind necesitatea elaborării situaţiilor
financiare consolidate;
d) Exemplificarea metodelor de consolidare a situaţiilor financiare.
Scurt rezumat
Prezentul capitol are ca scop dobândirea unor cunoştinţe de bază privind
contextul mondial în care acţionează contabilitatea. În acest scop, se încearcă
familiarizarea cu fenomenul de globalizare în general, cu cel de globalizare
economică în mod special, urmând o descriere a rolului societătilor
mulţinationale în procesul de armonizare contabilă internaţională precum şi o
explicare a contribuţiei globalizării pieţelor financiare la extinderea acestui
proces.
Cuvinte cheie: globalizare, FDI, SMN, pieţe financiare, armonizare contabilă

internaţională
1.1. Aspecte cheie privind grupurile de entităţi economice
Grupul de entităţi economice constă dintr-o societate-mamă şi dintr-un

ansamblu de societăţi, fiecare cu personalitate juridică proprie, unite între ele
prin diverse legături şi dispersate fie în interiorul, fie în afara graniţelor
naţionale şi asupra cărora compania mamă exercită un control direct sau
indirect, făcând să se manifeste o unitate de decizie la nivelul grupului.
Societatea-mamă este cea care asigură controlul, stabilind strategia la nivel

de grup în scopul optimizării rentabilităţii capitalului investit indiferent dacă
are propria activitate industrială sau comercială, sau doar gestionează
instrumentele financiare deţinute în cadrul grupului.
Deseori aceste grupuri se extind dincolo de graniţele naţionale, deţinând
şi/sau controlând activităţi din diverse domenii, dar şi producând plus-valori la
care contribuie resursele mai multor naţiuni - ce sunt diferite de ţara de origine.
Controlul este autoritatea de a controla politicile financiare şi de
exploatare ale unei activităţi economice pentru a obţine beneficii din aceasta.
Entităţile din cadrul grupului, controlate direct sau indirect de societatea-
mamă intră în trei categorii:
 Filiale: o filială este o entitate, inclusiv o entitate necorporativă cum ar fi
un parteneriat, care este controlată de o altă entitate (cunoscută ca
societate-mamă);
 Asociate: o entitate asociată este o entitate, inclusiv o entitate
necorporativă cum ar fi parteneriatul, asupra căreia investitorul are o
influenţă semnificativă şi care nu este nicio filială a acestuia, niciun
interes într-o asociere în participaţie;
 Entităţi controlate în comun: o entitate este controlată în comun de două
sau mai multe părţi ca urmare a unei înţelegeri contractuale dintre
acestea.
Tipologia grupurilor de entităţi economice include şi forme complexe ale

acestora precum:
Holdingul (engl. holding) este definit ca fiind o entitate care fie deţine ca
participaţie majoritatea acţiunilor sau părţilor sociale a uneia sau mai multor
entităţi, fie controlează compoziţia consiliului de administraţie a altor societăţi.
 Exemplu:
 În Statele Unite, Berkshire Hathaway este considerată una dintre cele
mai mari companii holding cotate incluzând companii de asigurări,
fabrici, reţele de distribuţie, etc. De asemenea, American Airlines este
deţinută de o companie holding cotată creată în acest scop AMR
Corporation.
 În România: RTC Holding (ce operează în domenii precum papetărie,
birotică, media, IT, calculatoare, logistică, cargo, comunicaţii, software,
hardware şi servicii financiare), grupul de presă SC Adevărul Holding
sau Carpatcement Holding S.A. format prin fuziunea companiei de
management Carpatcement Romania SRL si a trei fabrici de ciment
(Bicaz, Deva şi Fieni).
Trustul (engl. trust), este o creaţie legislativă a dreptului anglo-saxon şi

desemnează un patrimoniu independent afectat unui interes. Numărul de
fondatori şi de beneficiari ai trustului este nelimitat. Potrivit reglementărilor
existente trustul poate fi utilizat în domenii foarte diverse şi mai ales la
organizarea intereselor şi a grupurilor în colectivităţi deja constituite, precum
grupuri numite voting trusts din SUA, consituite în cadrul societăţilor pe acţiuni
ce au ca obiect organizarea acţionarilor majoritari într-un grup distinct, prin
cedarea de către aceştia a acţiunilor sau a drepturilor de vot unui trust care le
utilizează ca pe un bun determinat.
 Exemplu:
 La nivel mondial se remarcă existenţa unui număr însemnat de trusturi:
Deutsche Bank AG (Germania), Bank of New York şi US Bank (USA),
HSBC Trust Company Ltd (UK) şi Catalan Trust & Management
Company S.A. (Spania).
 În România: SSIF IEBA Trust, care potrivit datelor CNVM, este

controlata în proporţie de 91,35% de holdingul cipriot Spertheon
Holdings Limited.
Grupul industrial (fr. groupe industrielle) este un concept introdus de

economişti şi juriştii europeni care în comparaţie cu trustul care este fondat pe
ideea de monopol, este fondat pe ideea de productivitate.
 Exemplu:
 La nivel mondial: creativul grup industrial Evonik Industries (Germania)
ce ocupă poziţii de top în industria chimică, energetică dar şi în domeniul
imobiliarelor; Mach Industrial Group (USA) ce acţionează în industria
petrochimică dar şi în alte sectoare industriale.
 În România: Grupul Industrial ALCA SRL acţionând la Bucureşti si
Buzău se ocupă în special de tricotaje; Grupul Industrial Componente
reprezintă un grup de companii dedicat industriei de automobile; Grupul
Industrial ELECTROCONTACT Botoşani este furnizor de soluţii în
domeniul aparatelor pentru distribuţie şi comandă electrică, destinate
atât utilizării industriale cât şi celei casnice.
Concernul (germ. Konzern), este o variantă a grupului industrial, fiind

reglementat încă din 1937 în Aktiengesetz (Legea companiilor), şi reprezentând
un grup de societăţi grupate sub direcţia unică a unei societăţi dominante.
 Exemplu:
 Noţiunea de concern a depăşit rand pe rând graniţele Germaniei şi apoi
ale Uniunii Europene şi a devenit în ultimele decade aproape sinonim cu
termenul de corporaţie transnaţională: ING (servicii financiare -
Olanda); Citigroup (bănci – SUA); AXA (asigurări – Franţa);
Volkswagen Group (automobile – Germania); Fortis Asigurări – Belgia);
Assicurazioni Generali (asigurări – Italia).
Grupul de interese economice (fr. groupement d´intérêt économique -

GIE) este o noţiune de origine franceză dar care a fost preluat în toate statele
comunitare. În plus, că instrument de armonizare a dreptului societăţilor,
Comisia europeană a emis un regulament privind grupurile de interese
economice europene (GIEE). Datorită încurajărilor Comisiei Europene în
constituirea GIEE, la ora actuală există la nivel Uniunii un număr considerabil
de astfel de grupuri care operează în domenii precum cercetare, dezvoltare,
marketing, agricultură, osteopatie, televiziune, etc. Ideea pe care se bazează
constituirea GIE este aceea de a permite membrilor să desfăşoare acţiuni
comune şi să înfrunte concurenţa respectând independenţa fiecăruia.
Constituirea se realizează pe bază de contract încheiat între persoane juridice
care nu trebuie să fie neapărat de natură societară sau comercială.
 Exemplu:
 Canalul de televiziune franco-german ARTE.
 Programul AIRBUS a fost realizat de un grup GIE.
 În noiembrie 2004, şase institute europene de cercetare în domeniul
dezvoltării agriculturii - CIRAD (France), IAO (Italy), IICT (Portugal),
IRD (France), NRI (UK) şi Wageningen UR (Olanda) - au încheiat un
acord care s-a concretizat într-un consorţiu cu statut legal ECART-EEIG.
Corporaţia transnaţională sau societatea multinaţională (SMN) a

fost definită în rapoartele Conferinţei Naţiunilor Unite privind Comerţul şi
Dezvoltarea (UNCTAD) ca fiind o entitate economică constând dintr-o
companie-mamă şi din un număr oarecare de filiale dispersate în afara
graniţelor naţionale. În genere, SMN dispune de un sistem de luare a deciziilor
care permite unuia sau mai multor centre de decizie să exercite o influenţă sub
diferite forme asupra entităţilor componente în ce priveşte elaborarea politicii
coerente sau comune şi folosirea în comun a resurselor şi informaţiilor. De
obicei, corporaţia transnaţională are un obiect de activitate unic, bine definit.
Conglomeratul este o formă specifică a corporaţiei transnaţionale, de

creaţie nord americană. Grupează societăţi ale căror activităţi sunt distincte şi
care aparent nu au între ele legături economice, corespunzând unei politici de

diversificare a firmei, cu scopul maximizării profitului. Managementul
conglomeratului este destul de greu de optimizat datorită diversităţii domeniilor
în care îşi desfăşoară activitatea societăţile membre.
 Exemplu:
 După primul război mondial, Stinnes Enterprises a devenit cel mai
puternic conglomerat economic privat al anilor 1920, domeniile de
activitate incluzând producţie, minierit, construcţia de nave şi hoteluri,
publicistică precum şi alte domenii auxiliare. Un alt conglomerat faimos,
creat în perioada de boom a acestui tip de grup – anii 1960 – a fost
grupul britanic Hanson plc.
 În Asia, conglomeratele au luat forma Keiretsu (Japonia) şi Chaebol
(Coreea de Sud). Chaebol este un tip de conglomerat deţinut şi
administrat de familie din generaţie în generaţie (Samsung, LG şi
Hyundai Kia Automotive Group).
Noţiunea de control şi tehnicile de obţinere a controlului
Formarea grupurilor de de entităţi economice este strâns legată de noţiunea

de control, care în contextul formării grupurilor de entităţi economice, poate
îmbrăca forma controlului exclusiv şi a controlului în comun.
Controlul în comun (engl. joint control) reprezintă împărţirea, printr-un
acord contractual, a controlului asupra unei activităţi economice sau asupra
unei societăţi, între un număr redus de acţionari, care o controlează în comun,
dar nici unul nu poate să ia decizii, fără acordul celorlalţi.
CE de drept
M deţine, direct sau
Control indirect >50% din
exclusiv drepturile de vot
Control în
cadrul grupului
Control în
comun CE de fapt
M dispune de
majoritatea drepturilor
de vot în virtutea unui
acord, circumstanţe
propice, etc.
În afara celor două forme de control, în relaţiile dintre două societăţi poate
să apară şi cazul de influenţă notabilă sau semnificativă este puterea de a
participa la deciziile referitoare la politicile financiare şi de exploatare ale unei
întreprinderi, fără ca totuşi să se exercite un control asupra acestor decizii. În
general, influenţa notabilă se manifestă prin:
 prezenţa în consiliul de administraţie sau în organismul de conducere
echivalent;
 participarea în procesul de luare a deciziilor;
 existenţa de tranzacţii semnificative cu întreprinderea influenţată notabil;
 schimbul de personal de administraţie;
 furnizarea de informaţii tehnice importante.
În funcţie de tipul de control determinat prin intermediul calculului

procentului de control se stabileşte metoda de consolidare a conturilor şi
standardul internaţional aferent, după cum urmează:
Control exclusiv IAS 27 Situaţii financiare Metoda integrării globale

consolidate şi individuale (MIG)
Control comun IAS 31 Titluri de Metoda integrării
participare în asocierile în proporţionale (MIP)
participaţie
Influenţă IAS 28 Contabilitatea Metoda punerii în
notabilă investiţiilor în entităţile echivalenţă (MPE)
asociate
Aspectele mai sus menţionate sunt aferente legislaţiei actuale din ţara noastră.
Cu toate acestea, în următorii ani, vor surveni modificări importante în privinţa
consolidării conturilor, modificări determinate de convergenţa contabilă
internaţională (precum eliminarea metodei integrării proporţionale şi înlocuirea
parţială sau integrală a standardelor actuale). Prin urmare, menţionăm pe scurt
cele trei standarde internaţionale de raportare financiară emise anul acesta de
către IASB şi relevante pe tema tratată:
IFRS 10 Situaţii financiare consolidate

Data intrării în vigoare: publicat în 12 mai 2011, va intra efectiv in vigoare de
la 1 ianuarie 2013
Obiectiv: de a stabili principiile pentru prezentarea şi întocmirea Situatii
financiare consolidate in situaţia în care o entitate controlează una sau mai
multe entităţi. [IFRS 10:1]:
• cere unei societăţi mamă să întocmească Situatii financiare consolidate;
• definenşte noţiunea de control şi stabilieşte controlul ca bază a
consolidării;
• arată cum se aplică noţiunea de control în identificarea situaţiei în care un
investitor controlează o societate şi aşadar trebuie să o includă pe aceasta
din urmă în consolidare;
• prezintă cerinţele contabile în întocmirea Situatii financiare consolidate.
IFRS 11 Joint Arrangements – operaţiuni controlate în comun
la 1 ianuarie 2013
Obiectiv: o parte dintr-o operaţiune controlată în comun determină tipul
operaţiunii în comun în care este implicată prin evaluarea drepturilor şi
obligaţiilor sale şi prin contabilizarea acestora în funcţie de tipul operaţiunii.
IFRS 12 Prezentarea intereselor în alte entităţi

la 1 ianuarie 2013
Obiectiv: IFRS 12 pretinde prezentarea de informaţii ce ar permite
utilizatorilor SF să evalueze:Natura şi riscurile asociate cu interesele în alte
entităţi; Efectele pe care respectivele deţineri le-ar avea asupra poziţiei
financiare, performanţei financiare şi fluxurilor de trezorerie ale entităţii.
Când informaţiile prezentate cerute de IFRS 12 şi de alte standarde nu răspund
obiectivului urmărit, se cere furnizarea de informaţii suplimentare.
IFRS 12 trebuie aplicat de către o entitate care are un interes în oricare din
categoriile [IFRS 12:5]:
 Filiale;
 Entităţi sau operaţiuni controlate în comun (joint arrangements);
 Asociate;
 Entităţi neconsolidate.
Obţinerea controlului se poate realiza:

 în cazul societăţilor deschise prin două moduri:
1. prin intermediul bursei, prin cumpărarea de acţiuni în mod direct
(ramasaj bursier) sau prin negocierea blocurilor de control;
2. în afara bursei, prin ofertă publică de cumpărare sau prin negociere
directă cu acţionarul principal.
 iar în cazul societăţilor închise prin negociere directă cu acţionarul principal.
Negocierea unui bloc de control sau mai bine zis al pachetului majoritar
de acţiuni constă în achiziţia de către cumpărător a unui pachet de titluri care
să-i asigure deţinerea controlului în firma vizată. Cumpărătorul este obligat să
anunţe autoritatea pieţei de capital în legătură cu intenţia sa, cu costul total al
operaţiunii şi cel al menţinerii cursului, şi să accepte achiziţionarea tuturor
acţiunilor care îi sunt oferite într-o anumită perioadă la cursul la care a fost
cumpărat blocul de control (Hurduzeu Gh., 2002:22).
Ramasajul bursier (engl. creeping tender offer; fr. prise de contrôle

rampante) constă în achiziţia de pe piaţă secundară a unui număr cât mai mare
de acţiuni a firmei ţintă şi precede de obicei lansarea unei oferte publice de
cumpărare. În SUA, ramasajul bursier este limitat de cerinţele de divulgare a
intenţiei, în timp ce în restul lumii aceste restricţii nu sunt atât de puternice,
companiile apelând deseori la această metodă (Tiron et al., 2005).
În practică există o varietate tehnici prin care se realizează obţinerea

controlului asupra unei entităţi. Astfel dacă ne referim la intervalul de timp în
care are loc obţinerea controlului pot exista: preluări în mai mulţi timpi sau în
etape succesive sau preluări într-un singur timp sau etapă prin achiziţia unui
pachet de acţiuni care să asigure controlul dorit.
Achiziţia (engl. takeover, acquisition, fr. prise de participation) – este
tehnica prin care o companie dobândeşte un număr suficient de acţiuni pentru
a-şi asigura controlul în compania emitentă. Acestea pot fi amiabile sau ostile.
Preluarea ostilă are în general la bază motive pur financiare. Cele mai uzitate
metode de preluare ostilă sunt oferta publică de cumpărare şi obţinerea
procurilor.
Alte forme de realizare ale Exemple

achiziţiei /Definiţie
Oferta publică de cumpărare Publicis Groupe a lansat în decembrie
(engl. tender offer, offer to purchase; 2006 o OPC amiabilă pentru Digitas
fr. offre publique d’achat) este o Inc. în valoare de 1,3 miliarde de
achiziţie prin care o persoană fizică sau dolari americani. Scopul preluării
juridică face cunoscut în mod public concretizate în ianuarie 2007, prin
acţionarilor unei societăţi (vizată, achiziţia a 93,7% dintre acţiunile
ţintă), că este dispusă să cumpere Digitas şi fuzionarea ulterioară a
acţiunile societăţii respective la un acesteia cu o filială a Publicis, a fost
anumit preţ într-o perioadă acela de a transforma Publicis într-un
determinată (Tiron et al., 2005) lider mondial al comunicaţiilor
interactive şi digitale.
Oferta publica de schimb (engl. În 2008, Procter & Gamble Company
exchange offer; fr. offre publique a anunţat că este dispusă să demareze

d’echange) este, conform o OPS pentru acţiunile ordinare ale
Regulamentului CNVM nr. 1/2006, cea companiei datorită fuziunii
în cadrul căreia ofertantul preconizate a filialei sale Folgers cu J.
oferă/acceptă în schimbul valorilor M. Smucker Company. În cadrul
mobiliare pe care intenţionează să le acestei oferte, acţionarii P&G au
cumpere/vândă, alte valori mobiliare opţiunea să schimbe unele dintre
acţiunile lor P&G cu acţiuni ordinare
ale Folgers, cu o reducere de 12%, la o
rată de schimb limită de 1,7213
acţiuni ordinare Folgers la o acţiune
ordinară P&G. Compania se aşteaptă
ca aproximativ 63,1 milioane de
acţiuni Folgers să fie schimbate .
Obţinerea procurilor (engl. proxy Acum ceva timp, Microsoft a autorizat
fight) constă în obţinerea controlului un “război” de obţinere a procurilor
asupra unei firme prin câştigarea pentru preluarea Yahoo!. Decizia
majorităţii locurilor în Consiliul de agresivă a Microsoft a fost declanşată
Administraţie al acesteia şi nu prin de refuzul OPC în valoare 44,6
deţinerea majorităţii acţiunilor. miliarde $ de către Yahoo. Mişcarea
Microsoft de a convinge acţionarii
Yahoo să numească, în beneficiul
propriu, majoritatea locurilor în
Consiliul de Administraţie era
previzionată la un cost de aproximativ
20 -30 milioane $ sensibil mai redus
decât oferta sa iniţială1;
O altă tehnică de obţinere a controlului asupra unei societăţi vizează

fuziunea (engl. merger, fr. fusion), termen ce desemnează tehnica prin care
1http://www.microsoft.com/presspass/press/2008/feb08/02-01corpnewspr.mspx accesat în 12.10.2008,

8.30 pm
două sau mai multe companii se combină într-una singura unindu-şi activele,
capitalurile proprii şi datoriile.
Forme de realizare ale Exemple

fuziunii / Definiţie
Fuziunea - absorbţie ING NV a fost constituită în urma unui fuziuni -
(engl. statutory merger, fr. contopire între Nationale-Nederlanden şi NMB
absorbtion) în urma căreia Postbank Group. La ora actuală, ING este o
societatea controlată societate multinaţională furnizând servicii în
dispare. domeniile bancar, investiţii, asigurări şi pensii .
Un alt exemplu de fuziune între egali a fost
crearea celui mai important producător de oţel
din lume Arcelor Mittal în două faze în perioada
2006-2007 . Consiliile de administraţie ale
Arcelor şi Mittal Steel au recomandat deschis
fuziunea acţionarilor acestor companii şi sediul
noii companii a fost stabilit la Luxemburg;
Fuziunea - contopire În 2005, prin fuziunea – absorbţie a T-Online de
(engl. consolidation, fr. către Deutsche Telekom AG menită să faciliteze
fusion “pure”) prin care implementarea unei strategii care oferea servicii
ambele societăţi dispar dar combinate de voce, internet şi TV pe piaţa
rezultă o nouă societate. germană. În acest scop Deutsche Telekom a iniţiat
pentru început o OPC voluntară pentru acei
acţionari ai T-Online care nu doreau să aştepte
definitivarea fuziunii, la un preţ de 8,99 €/
acţiune, ceilalţi urmând să primească în schimbul
propriilor acţiuni, acţiuni Deutsche Telekom ;
Necesitatea întocmirii conturilor consolidate
Obligativitatea intocmirii conturilor consolidate revine societăţii mamă care

pe lângă propriile situaţii financiare trebuie să întocmească conturile (situaţiile
financiare) consolidate ale grupului. Această obligativitate decurge mai ales din
faptul că instrumentele financiare emise de aceste grupuri de entităţi economice
sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată de capital. De asemenea, în cazul
societăţilor necotate, indiferent de forma lor de organizare, dacă se îndeplinesc
anumite criterii de mărime ce se referă la cifra de afaceri anuală, total activ şi
număr total de angajaţi.
Conform Directivei a VII-a sunt exceptate de la obligativitatea consolidării:
 ansamblurile consolidate, de importanţă neglijabilă,
 micile grupuri care nu îndeplinesc criteriile legate de cifra de afaceri,
efectivul de salariaţi, totalul activului;
 subgrupurile controlate de marile grupuri, care întocmesc conturi
consolidate.
Conform IAS 27, o societate-mamă nu trebuie să prezinte situaţii financiare
consolidate, dacă şi numai dacă:
(a) societatea-mamă este, la rândul ei, în totalitate sau parţial, o filială a unei
alte entităţi, iar proprietarii săi, inclusiv cei care, în alte condiţii, nu au drept de
vot, au fost informaţi şi nu au fost împotriva faptului ca societatea-mamă să nu
prezinte situaţii financiare consolidate;
(b) instrumentele de datorie şi de capitaluri proprii ale societăţii-mamă nu sunt
tranzacţionate pe o piaţă publică (o bursă de valori naţională sau străină sau o
piaţă nereglementată - OTC -, inclusiv pieţele locale şi regionale);
(c) societatea-mamă nu a depus, şi nici nu este pe cale să depună, situaţiile sale
financiare la o comisie pentru valori mobiliare sau alt organism de
reglementare, în scopul emiterii oricărui tip de instrumente pe o piaţă publică;
şi
(d) o societate-mamă finală sau intermediară a societăţii-mamă întocmeşte
situaţii financiare consolidate disponibile.
În acest context, situaţiile financiare individuale sunt situaţiile

prezentate de către o societate-mamă, de un investitor într-o entitate asociată
sau de un asociat într-o entitate controlată în comun, în care investiţiile sunt
contabilizate pe baza interesului direct în capitalurile proprii şi nu pe baza
rezultatelor raportate şi a activelor nete ale entităţilor în care s-a investit (IAS
27). Pe de altă parte, situaţiile financiare consolidate sunt situaţiile
financiare ale unui grup, prezentate ca şi cum ar fi vorba despre o entitate
economică unică (IAS 27).
Cum obţinem conturile consolidate?
Pornind de la situaţiile financiare ale entităţilor din cadrul grupului (Tiron et al.,
2005):
 la nivel de bilanţ: substituirea din bilanţul societăţii mamă a titlurilor de
participare deţinute în alte societati din grup cu activele şi pasivele
corespunzătoare, sau valoarea lor contabila.
 la nivel de cont de rezultate: prezentarea operaţiilor realizate de grup,
excluzând incidenţa celor realizate in interiorul grupului.
1.2. Legăturile financiare dintre entităţile economice ale unui grup
Între societăţile unui grup putem regăsi următoarele tipuri de legături

financiare:
1. legături directe când există participaţii directe deţinute de M în capitalul
social al altei entităţi F.
M F
2. legături indirecte (piramidale) - când M deţine participaţii într-o societate

A care la rândul ei deţine participaţii într-o altă societate B, deci M are o
legătură indirectă cu B.
M A B C D
3. legături radiale, când o societate are mai multe filiale, iar unele dintre
acestea au subfiliale.
A D
M B E F
4. legături circulare, care pot fi: legături circulare ce includ societatea mamă
(figura de mai jos) şi legături circulare în cadrul unui subgrup din cadrul
grupului.
M A
5. legături reciproce care pot fi: legături reciproce ale societăţii mamă cu o
filială (fig.1.) sau legături reciproce între filialele unui grup (fig.2).
A
M
M A
Fig.1. B
Fig.2.
Ce reprezintă şi cum se calculează procentul de control?
Procentul de control reflectă puterea controlului prin drepturile de vot

deţinute de către societatea mamă în fiecare entitate din grup.
PC este utilizat la definirea perimetrului de consolidare, iar pe baza lui se
stabileşte care sunt entităţile ce vor face parte din ansamblul de consolidat. De
acemenea, PC mai este utilizat la alegerea metodei de consolidare.
Procentul de control se calculează prin însumarea tuturor drepturilor de vot
deţinute direct sau indirect - prin intermediul altor entităţi - de către societatea
mamă într-o anume entitate economică.
În cazul în care între societatea mamă şi filială există o legătură indirectă,
controlul se determină palier cu palier. Dacă apare o ruptură de lanţ (<50 sau
nu este convenit/presupus), societatea mamă nu mai are nici un drept de
control. Control exclusiv este atunci când există un lanţ de deţinere direct sau
indirect al drepturilor de vot mai mare sau egal cu 50.
Ce reprezintă şi cum se calculează procentul de interes?
Deoarece între între deţinerea unei fracţiuni a capitalului unei entităţi şi

drepturile aferente poate exista un decalaj, pentru a exprima dependenţa
financiară între societatea mamă şi o entitate din grup se calculează procentul
de interes.
PI se calculează prin înmulţirea părţilor deţinute direct cu cele deţinute
indirect în capitalul unei entităţi, adunate pe fiecare ramură, dacă este cazul.
Însă cu cât sunt mai multe entităţi pe un lanţ cu atât PI va scădea.
În plus, procentul de interes evidenţiază tehnicile de consolidare precum
eliminarea operaţiilor reciproce, repartizarea capitalurilor proprii şi a
rezultatului între interesele grupului şi terţii din afara grupului.
Studiu de caz
Grupul COSMOTE2 este în prezent cel mai mare operator de telefonie mobilă
din Grecia (cu peste 4,6 milioane de clienţi), activând şi în patru ţări balcanice:
Albania (prin AMC), Bulgaria (prin GLOBUL), Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei (prin COSMOFON) şi în România (prin COSMOTE România). De
asemenea, compania şi-a diversificat serviciile prin participarea în CosmoONE,
COSMO-MEGALA KATASTIMATA şi în subgrupul GERMANOS (care nu va fi
detaliat din raţiuni de spaţiu).
La rândul său COSMOTE face parte dintr-un grup internaţional OTE3, extrem
de activ pe piaţa telecomunicaţiilor din Europa de Sud Est (Grecia, România,
Serbia, Albania, Bulgaria, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei).
Astfel, pentru cele mai importante participaţii ale OTE prezentate în diagrama
următoare şi pentru toate companiile care intră în perimetrul de consolidare al
COSMOTE Grecia, vor fi stabilite tipurile de legături financiare şi tipul de
control exercitat de societatea mamă şi vor fi calculate procentele de interes şi
control şi va fi recomandată metoda de consolidare aferentă.
LEGENDĂ:
 AB: Alpha Bank
 AME: Albanian Ministry of Economy
 DP: Dienekis Pliroforiki
 MCTI ROMANIA: Ministerul Telecomunicaţiilor
 NBG: National Bank of Greece
 TMC AS: Telenor Mobile Communications AS
Observaţie: perimetrul grupului este delimitat prin evidenţierea respectivelor
companii!
http://www.cosmote.gr/cosmote/cosmote.portal?locale=en_US&_nfpb=true&_pageLabel=L26_company
_ group_index&_locale=en_US&selectEnglishLanguage=true accesat în data de 10.10.2008, 10.00 pm
3 http://www.ote.gr/portal/page/portal/OTEGR/TheCompany/ImportantInfo accesat în data de
10.10.2008, 10.30 pm
Compania Compania Tipul de PC al A în B PI al A Tipul Metoda

A B legătură în B control de
financiară consolidare
recomandată
OTE S.A. Cosmote directă 100% 100% control MIG
Grecia exclusiv
OTE S.A. Romtelecom directă 54,01% 54,01% control MIG
exclusiv
OTE S.A. Cosmote - indirectă 70%+30% 100% x control MIG
România prin = 100% 70% exclusiv
Cosmote +54,01%
Grecia x 30% =
- indirectă 86,20%
prin
Romtelecom
OTE S.A. Cosmo One - indirectă 30,87%+30,87% 100% x control MIG
prin = 61,74% 30,87% exclusiv
Cosmote +
Grecia 30,87%
- directă =61,74%
Cosmote Cosmote directă 70% 70% control MIG
Grecia România exclusiv
Cosmote Cosmo One directă 30,87% 30,87% influenţă MIP
Grecia notabilă
Cosmote Cosmo- directă 97% 97% control MIG
Grecia Holding exclusiv
Albania
Cosmote Cosmo- directă 40% 40% control MIP
Grecia Megala comun
Katastimata
Cosmote AMC indirectă 85% 97% x control MIG
Grecia 85% = exclusiv
82,45%
Cosmote Cosmofon indirectă 100% 100% control MIG
Grecia exclusiv
Cosmote Globul directă 100% 100% control MIG
Grecia exclusiv
Cosmote Germanos directă 90% 90% control MIG
Grecia exclusiv
1.3. Etapele întocmirii situaţiilor financiare consolidate
Operaţiile de preconsolidare includ:

 Determinarea perimetrului de consolidare
 Retratări în vederea uniformizării conturilor
 Retratări în vederea eliminării efectelor fiscale
 Ajustări de conturi
Determinarea perimetrului de consolidare
Includerea şi excluderea în perimetrul de consolidare
Perimetrul de consolidare desemnează toate entităţile ce vor intra în procesul

de consolidare, prin prisma existenţei unui control exclusiv (filiale), control în
comun, conjunctiv sau concomitent (entităţi controlate în comun, numite şi
asocieri în participaţie) sau o influenţă notabilă (entităţi asociate). Perimetrul
de consolidare se modifică prin intermediul fuziunilor şi achiziţiilor. În acest
scop, societatea mamă care realizează consolidarea solicită entităţilor incluse în
consolidare informaţii referitoare la modificarea acestui perimetru. În funcţie
de aceste informaţii, departamentul contabil aferent va calcula procentele de
control şi interes, va stabili ce metode de consolidare se vor folosi şi în cazul în
care au nevoie de informaţii suplimentare va solicita entităţii aferente
respectivele informaţii.
EXEMPLU:
Raportul anual 20074 al deutsche post world net relevă lista companiilor incluse
pentru prima dată în consolidare după cum urmează:
DENUMIRE PC METODA DE DATA NOTĂ
(% CONSOLIDAR ACHIZIŢIEI
) E /
INCLUDERI
I INIŢIALE
The Stationery Office 100 MIG 10.01.2007 achiziţionat
Holdings Limited, ă
United Kingdom
Postbank 100 MIG 8.05. 2007 Nou-creată
4http://dpwn.online-reports.eu/2007/ar/servicepages/downloads/files/notes_dp_ar07.pdf pagina 127,

accesat în data de 13.10.2008, 9.00 pm
Versicherungsvermittlu
ng GmbH, Germany
ASTAR Air Cargo 49 MIG 8.06.2007 achiziţionat
Holdings LLC, USA ă
Polar Air Cargo 49 MPE 25.06. 2007 achiziţionat
Worldwide Inc., USA ă
AeroLogic GmbH, 50 MIP 26.09.2007 Nou-creată
Germany
FC (Flying Cargo) 100 MIG 31.12. 2007 achiziţionat
International ă
Transportation Ltd.,
Israel
În ceea ce priveşte excluderiile din consolidare acestea pot fi (Tiron, 2009):

Excluderi obligatorii precum:
 Ias 27 situaţii financiare consolidate şi individuale prevede că nu vor fi
consolidate entităţile asupra cărora se exercită doar un control temporar,
adică filiala este achiziţionată in vederea revânzării în următoarele 12
luni;
 Dacă până recent acele filiale care desfăşurau o activitate complet diferită
de cea a majorităţii entităţilor grupului erau excluse din perimetrul de
consolidare, ias 14 informarea pe segmente şi succesorul său ifrs 8
segmente operaţionale pledează pentru consolidarea respectivelor filiale
şi furnizarea de informaţii conexe sectorului aferent de activitate.
Excluderi facultative (conform directivei a VII) precum:

 Filiala care prezintă un interes neglijabil in raport cu obiectivul reflectării
imaginii fidele a patrimoniului, situaţiei financiare si rezultatelor
grupului
 filiala de la care informaţiile necesare consolidării nu se pot obţine fără
cheltuieli excesive sau fără mari intarzieri, filialele nefiind considerate
semnificative.
EXEMPLU:
Conform Raportului anual 20075 al Deutsche Post World Net perimetrul de

consolidare al grupului include:
2006 2007
Nr. de filiale pentru care se foloseşte MIG
Germane 133 113
Străine 920 857
Nr. de entităţi controlate în comun pentru care se foloseşte MIP
Germane 2 1
Străine 6 12
Nr. de entităţi asociate pentru care se foloseşte MPE
Germane 4 3
Străine 32 18
Retratări în vederea uniformizării conturilor
 Utilizarea aceleaşi date de închidere a exerciţiului financiar

Data de intrare în perimetrul de consolidare coincide în general cu preluării
controlului adică data achiziţionării entităţii, a transferului de titluri către
cumpărător. Există şi situaţii în care transferul controlului să fie prevăzut prin
contract la o dată diferită de cea a transferului titlurilor. În cazul în care
achiziţia titlurilor s-a realizat în mai multe etape, data preluării controlului sau a
influenţei notabile reprezintă data intrării efective a entităţii în perimetrul de
consolidare. De la această dată de intrare în perimetrul de consolidare,
societatea mamă este obligată să integreze în situaţiile sale financiare
consolidate, rezultatul filialei alături de activele şi datoriile identificabile
achiziţionate şi diferenţa de achiziţie pozitivă sau negativă.
Data de ieşire din perimetrul de consolidare coincide cu data pierderii

controlului sau influenţei notabile prin vânzare sau cedare a titlurilor. Odată cu
5 http://dpwn.online-reports.eu/2007/ar/servicepages/downloads/files/notes_dp_ar07.pdf pagina 127, accesat în data

de 13.10.2008, 9.00 pm
cedarea tilurilor se transferă şi drepturile de vot aferente acestora. Dacă

transferul controlului nu este concomitent cu transferul titlurilor, fiind anterior
acestuia, entitatea în cauză va fi exclusă din perimetrul de consolidare. În
situaţia cedării temporare a titlurilor care nu implică pierderea controlului -
datorită răscumpărării într-un interval de timp scurt a acestora - nu vor avea loc
modificări în situaţiile financiare consolidate aferente respectivului exerciţiu
financiar.
Data închiderii conturilor consolidate corespunde datei de închidere a

situaţiilor financiare individuale ale societăţii mamă. Atunci când pentru o
entitate inclusă în perimetrul de consolidare data de închidere a situaţiilor sale
financiare este posterioară datei de închidere a conturilor consolidate (Situatii
financiare consolidate), în limita a 3 luni, respectivele situaţii financiare
individuale (SFi) vor fi considerate cu menţionarea consecinţelor operaţiunilor
semnificative intervenite între cele două date de închidere.
 Aplicarea de politici contabile unitare
 Metode de evaluare la intrarea în patrimoniu (cost de achiziţie, preţ de

facturare, preţ standard);
 Metode de evaluare la iesirea din patrimoniu, descărcarea gestiunii
(FIFO, LIFO; CMP);
 Metode de amortizare (liniară, degresivă, accelerată);
 Prezentarea situaţiilor financiare (ex. CPP după natură).
 Operaţiile de consolidare propriu-zisă includ pe lângă cumularea

situaţiilor financiare individuale, eliminarea operaţiilor reciproce, a
rezultatului intragrup şi a titlurilor de participare, precum şi partajarea
capitalurilor proprii.
Aplicarea metodei integrării globale în cazul controlui

exclusiv
Etapele aplicării metodei integrării globale;

1. cumularea situaţiilor financiare ale lui M şi F element cu element
2. eliminarea valorii contabile a investiţiei M în F şi determinarea părţii ce-i
revine lui M din capitalurile lui F
3. determinarea intereselor fără drept de control (interese minoritare - IM)
din activul net al F şi separat din rezultat şi reflectarea distinctă a
acestora;
4. determinarea impozitele amânate;
5. eliminarea operaţiilor din interiorul grupului, a rezultatelor din aceste
operaţii şi a dividendelor intragrup.
Studiu de caz:
În situaţia în care societatea mamă - denumită în continuare M - deţine în filiala

sa - denumită în continuare F - 70 % din titlurile de participare, determinaţi
care este tipul de control exercitat de aceasta. Parcurgeţi etapele întocmirii
situaţiilor financiare consolidate ale grupului considerând că în perimetrul de
consolidare intră doar cele două societăţi.
Rezolvare:
Tipul de control este cel exclusiv, prin urmare, în continuare se va utiliza

metoda integrării globale.
Elemente M F Cumul Elim. Elim.IM Bil.

titluri cons.
Imobilizări 9900 11000 20900
corporale 20900
Titluri de 7000 7000 - 7000
participare
Stocuri 4000 6700 10700 10700
Creante 7600 4100 11700 11700
Disponibilitati 2500 1600 4100 4100
Total active 31000 23400 54400 - 7000 47400
Capital social 15000 10000 25000 - 7000 - 3000 15000
Rezerve 3000 2000 5000 - 600 4400
Rezultat 4200 3500 7700 - 1050 6650
Datorii 8800 7900 16700 16700
IM – în Cs 3000 3000
- Rezerve 600 600
- Rezultat 1050 1050
Total pasiv 23400 54400 - 7000 47400
31000
Elemente M F cumul Det.I Ct.P/P

M cons.
V.expl. 4600 3350 79500 79500
0 0
V.fin. 1000 700 1700 1700
V.extra. 500 1300 1800 1800
TV 47500 35500 83000 83000
Ch.expl. 4000 3060 70600 70600
0 0
Ch.fin. 1200 500 1700 1700
Ch.extra. 800 100 900 900
Imp.Pr. 1300 800 2100 2100
TCh 4330 3200 75300 75300
0 0
Rezultat 4200 3500 7700 -1050 6650
IM - rezultat 1050 1050
Aplicarea metodei integrării proporţionale în cazul

controlui în comun
Etapele aplicării metodei integrării proporţionale:

1. cumularea situaţiilor financiare ale lui M şi procentului aferent din
situaţiile financiare ale F;
2. eliminarea valorii contabile a investiţiei M în F şi determinarea părţii ce-i
revine lui M din capitalurile lui F;
3. determinarea impozitelor amânate;
4. eliminarea operaţiilor intragrup, a rezultatelor din acestea şi a
dividendelor intragrup în funcţie de procentul deţinut.
Studiu de caz:
În situaţia în care societatea mamă - denumită în continuare M – a achiziţionat

la constituirea F 50% din titlurile de participare şi există un acord privind
controlul în comun al activităţii acestei entităţi cu societatea G, determinaţi care
este tipul de control exercitat de M. Parcurgeţi etapele întocmirii situaţiilor
financiare consolidate ale grupului considerând că în perimetrul de consolidare
intră doar cele două societăţi.
Rezolvare:
Tipul de control este cel în comun, prin urmare, în continuare se va utiliza

metoda integrării proporţionale.
Elemente M F Cumul Elim. Bil. cons.

M+50%F titluri
Imobilizări corporale 8000 5500 10750 10750
Imob.fin. 2500 2500 - 2500
Stocuri 3000 3400 4700 4700
Creanţe 1500 2000 2500 2500
Disponibilitati 900 800 1300 1300

Total active 15900 11700 21750 - 2500 19250
Capital social 7000 5000 9500 - 2500 7000
Rezerve 2000 1000 2500 2500
Rezultat 1100 1400 1800 1800
Datorii 5800 4300 7950 7950
Total pasiv 15900 11700 21750 19250
Elemente M F Cumul Ct.P/P

M+50%F cons.
V.expl. 33000 37000 51500 51500
V.fin. 1000 400 1200 1200
V.extra. 100 200 200 200
TV 34100 37600 52900 52900
Ch.expl. 30000 34500 47250 47250
Ch.fin. 1500 480 1740 1740
Ch.extra. 800 300 950 950
Imp.Pr. 700 920 1160 1160
TCh 33000 36200 51100 51100
Rezultat 1100 1400 1800 1800
Aplicarea metodei punerii în echivalenţă în cazul exercitării

unei influenţe notabile
În cazul aplicării MPE elementele situaţiilor financiare ale entităţii asociate nu

sunt cumulate cu cele ale societăţii care deţine participaţia, ci participaţia este
înregistrată distinct - iniţial la cost şi ulterior ajustată în funcţie de schimbările
achiziţiei cotei-părţi a investitorului.
Studiu de caz:
În situaţia în care societatea mamă - denumită în continuare M - deţine 30% din

titlurile de participare ale F pentru care a plătit iniţial suma de 1500 u.m.,
determinaţi care este tipul de control exercitat de M. Parcurgeţi etapele
întocmirii situaţiilor financiare consolidate ale grupului considerând că în
perimetrul de consolidare intră doar cele două societăţi.
Rezolvare:
M exercită o influenţă notabilă asupra activităţii societăţii F, prin urmare, în

continuare se va utiliza metoda punerii în echivalenţă.
Elemente M F M Operaţii Bil.

cons.
Imobilizări corporale 7000 4500 7000 7000
Titluri de participare 1500 0 1500 -1500 0
Titluri puse in 2220 2220
echiv.
Stocuri 2800 3800 2800 2800
Creante 1400 2200 1400 1400
Disponibilităţi 700 600 700 700
Total active 13400 11100 13400 720 14120
Capital social 6000 5000 6000 6000
Rezerve 1700 1500 1700 450 2150
Rezultat 1300 900 1300 270 1570
Datorii 4400 3700 4400 4400
Total pasiv 13400 11100 13400 720 14120
Elemente M F Preluare Ct.P/P
rezultat cons.
V.expl. 27400 23300 27400
V.fin. 2000 1000 2000
V.extra. 400 100 400

TV 29800 24400 29800
Ch.expl. 25000 22500 25000
Ch.fin. 1000 400 1000
Ch.extra. 1600 1600
Imp.Pr. 900 600 900
TCh 28500 23500 28500
Rezultat 1300 900 1300
Cota parte 270 270
rez F
1.4. Aplicaţii
1.4.1. Teme de reflecţie
 Ce reprezintă concernul?
 Care sunt diferenţele între procentul de interes şi procentul de control?
 În ce constau diferenţele dintre o preluare amiabilă şi una ostilă?
 Care dintre cele trei metode de consolidare nu se mai regăseşte în
standardele internaţionale de raportare financiară?
1.4.2.Teste grilă de autoevaluare
1. Dezvoltarea externă a societăţii comerciale presupune:

A. achiziţionarea unor noi active, finanţate din profiturile nedistribuite
acţionarilor sau asociaţilor şi din resurse externe;

B. achiziţionarea de titluri de participare într-o altă societate;
C. achiziţia integrală a societăţii;
D. obţinerea controlului asupra altor societăţi .

2. Schema următoare desemnează:

B
A. legături circulare în cadrul unui subgrup din cadrul grupului;
B. legături reciproce ale societăţii dominante M cu filialele A şi B;
C. legături radiale între societatea dominantă M şi filialele A şi B;
D. legături directe între filialele A şi B.
3. Dacă legăturile dintre societăţi se prezintă astfel:
30 70
M A B
20
Care este procentul total de control (PC) şi de interes (PI) al lui M în B?:
A. PC = 70%; PI = 40%;
B. PC =55%; PI = 70%;
C. PC =20%; PI = 41%;
D. PC =90%; PI = 60%.
4. Tehnici de obţinere a controlului includ:

A. Oferta publică de cumpărare;
B. Oferta privată de schimb;
C. Negocierea unui bloc de control;
D. Ramasajul economic.
Răspunsuri teste grilă de autoevaluare: 1 B,C,D; 2 B; 3C; 4 A,C
1.4.3. Teste grilă de evaluare
1. Obligativitatea întocmirii conturilor consolidate revine:

A. tuturor societăţilor din grup de dimensiuni mari;
B. doar acelor societăţi din grup care corespund unor anumite criterii de
mărime stabilite în mod expres de lege;

C. societăţii mamă care pe lângă propriile documente de sinteza trebuie să
întocmească conturile consolidate ale grupului;

D. societăţii mamă care în locul propriilor documente de sinteza trebuie să
întocmească conturile consolidate ale grupului;
2. Legăturile financiare dintre societăţile unui grup nu includ:

A. legături indirecte;
B. legături axiale;
C. legături radiale;
D. legături circulare.
3. Dacă legăturile din cadrul grupului arată astfel:
80 30
M A B
20 70
C
Care este procentul total de control (PC) şi de interes (PI) al lui M în B?:
A. PC = 100%; PI = 24%;
B. PC = 50%; PI = 30%;
C. PC = 20%; PI = 14%;
D. PC = 30%; PI = 38%.
4. Metoda integrării proporţionale se aplică în cazul de deţinerii:

A. controlului unic;
B. controlului exclusiv;
C. controlului în comun;
D. unei influenţe notabile.
5. Influenta semnificativă trebuie probată prin:

A. reprezentarea în consiliul de administraţie;
B. un număr stabilit anterior de tranzacţii cu întreprinderea asociată;

C. preluarea integrală a personalului managerial;
D. participarea la procesul de alegere a politicii si de luare a deciziilor.

CAPITOLUL II.
ASPECTE FUNDAMENTALE PRIVIND FUZIUNEA
ENTITĂŢILOR ECONOMICE
Obiective
Obiectivul general:
Familiarizarea studentului cu conceptele de bază ale fuziunii entităţilor
economice, îndeosebi cu aspectele contabile şi fiscale ale fuziunii prin
absorbţie.
a) Familiarizarea cu tipologia fuziunilor entităţilor economice;
b) Descrierea proiectului de fuziune;
c) Explicarea operaţiunilor cu ocazia fuziunii prin absorbţie;
d) Explicarea operaţiunilor cu ocazia fuziunii prin contopire.
Scurt rezumat
privind fuziunea entităţilor economice. În acest scop, se urmăreşte
familiarizarea cu tipologia fuziunilor entităţilor economice, apoi cu rolul
proiectului de fuziune precum şi cu aspectele contabile şi fiscale ale fuziunii prin
absorbţie prin intermediul unui studiu de caz.
Cuvinte cheie: fuziune, absorbţie, contopire, raport de schimb, primă de

fuziune
2.1. Aspecte cheie privind fuziunea entităţilor economice
Fuziunea constă în combinarea a două sau mai multe societăţi comerciale

în vederea creării unei singure entităţi economice prin unirea activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii şi desfăşurarea comună a activităţii.
Fuziunile se pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii după cum

urmează:
1) În funcţie de modul de transmitere şi preluare al patrimoniului fuziunea

cunoaşte două forme şi anume (Hurduzeu, 2002):
 absorbţia - reprezintă tranzacţia prin care o companie cumpară integral o

altă firmă, societatea achiziţionată încetându-şi existenţa juridică în timp ce
societatea cumpărătoare dobândeşte toate drepturile si obligaţiile acesteia.
Exemplu: Compania UPC România a fuzionat în octombrie 2008 cu
Electron M. Bit Telecom, Sebmar şi Cablevision of Romania, firme
controlate de aceasta. Fuziunea a avut drept scop formarea unei
structuri unice, simplificând procesul decizional şi reducând costurile.
 contopirea (fuziunea pură/unificarea) – constă în reunirea a două sau mai

multe societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa, pentru constituirea
unei societăţi comerciale noi (Cărpenaru & Stanciu, 2001):
Exemplu: Fuziunea dintre Compania de stat Gaz de France (GDF) şi
grupul francez de utilităţi Suez, în valoare de 100 de miliarde de euro şi
finalizată în 2008, prin care s-a creat al doilea grup de electricitate şi
gaze naturale din Uniunea Europeană (GDF Suez).
2) Din punct de vedere al raportului dintre societăţile implicate în operaţiunea

de fuziune, în literatura de specialitate dar şi în practică întâlnim patru categorii
(Tiron et al., 2005) principale de fuziuni:
 fuziunea orizontală - se întalneşte atunci când firmele ce fuzionează aparţin

aceluiaşi sector de activitate, fiind aşadar concurente. Printre industriile
vizate in mod deosebit de acest tip de fuziuni se numără industria
farmaceutică, prelucrarea petrolului, industria constructoare de maşini,
serviciile industriale.
Exemplu: Fuziunea dintre producătorul spaniol de mezeluri Campofrio şi
filiala europeană a grupului american Group Smithfield ilustrează o
fuziune orizontală. Noua companie, Campofrio Food Group, este una
dintre cele mai mari companii pan-europene de procesare a cărnii şi una
dintre cele mai mari cinci companii de acest fel din lume. Este lider de
piaţa în Spania, Franţa, Portugalia şi Olanda şi are o prezenţă importantă
în ţări precum România, Germania, Marea Britanie, Italia şi Belgia.
 fuziunea verticală - are loc atunci când o companie fuzionează cu un furnizor

(în amonte –„backward integration”) sau cu un client (în aval –„forward
integration”). Prin acest tip de fuziune se urmăreşte majorarea valorii în
lanţul de producţie prin reducerea riscurilor în aprovizionare/desfacere,
precum şi a costurilor unitare. Companiile care recurg la această formă de
fuziune activează în special în domeniul produselor primare.
Exemplu: Fuziunea dintre Alro Slatina, având ca obiect de activitate
producerea şi comercializarea de aluminiu, şi Alprom ce acţionează în
domeniul prelucrării aluminiului si a aliajelor din aluminiu constituie un
exemplu de fuziune verticală. Scopul acestei fuziuni a fost de a crea o
companie de aluminiu integrată pe verticală în scopul creşterii
competitivităţii acesteia pe pieţele internaţionale.
 fuziunea concentrică - implică întreprinderi înrudite, dar care nu sunt

producători ai aceluiaşi produs, ca în cazul fuziunilor orizontale, şi nici nu au
o relaţie furnizor – cumpărător, ca în cazul fuziunilor verticale.
Exemplu: Ketchum (SUA), unul dintre principalele grupuri de relaţii
publice la nivel global şi Pleon (cu sediul în Germania, subsidiară a
BBDO Europa) liderul internaţional în domeniul consultanţei în
comunicare, vor fuziona creând una dintre cele mai mari agenţii de
consultanţă în comunicare din Europa.
 fuziunea conglomerat are loc în momentul combinării unor firme din

domenii de activitate diferite, acestea având ca scop diversificarea
riscurilor şi maximizarea profitului.
Exemplu: Fuziunea din anul 2000 dintre trustul media Time Warner şi
AOL, cel mai mare furnizor de internet din SUA, considerată una dintre
cele mai mari din istorie (peste 350 de miliarde de dolari ) constituie un
exemplu. Aceasta însă s-a dovedit a fi un eşec pe termen lung, în
momentul de faţă existatnd zvonuri conform cărora ar putea fi
achiziţionată de compania Yahoo!, deţinătoarea celui de-al doilea motor
de căutare pe internet ca mărime.
3) În funcţie de motivaţiile ce stau la baza fuziunilor, întâlnim:

 fuziunea dezvoltare, bazată pe raţiuni economice
 fuziunea salvare, bazată pe raţiuni juridice sau financiare
 fuziunea realizată din motive cu caracter social, urmărind evitarea
şomajului sau ajutarea anumitor sectoare economice aflate în dificultate
(Tiron et al., 2005).
Legislaţia românească prevede două modalităţi de fuziune reglementate

prin Legea 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare (art. 238-2511) :
- prin absorbire: una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in
lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati in
schimbul repartizarii catre actionarii societatii sau societatilor absorbite
de actiuni la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati in numerar
de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate;
sau
- prin contopire: mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare
si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o
constituie, in schimbul repartizarii catre actionarii lor de actiuni la

societatea nou-constituita si, eventual, al unei plati in numerar de
maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.
Fuziunea este hotărâtă de fiecare societate implicată în parte cu respectarea

condiţiilor stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii.
Documentul care stă la baza fuziunii este reprezentat de Proiectul de fuziune.
Acesta trebuie să cuprindă (art.241):
a) forma, denumirea si sediul social ale tuturor societatilor implicate in
fuziune;
b) fundamentarea si conditiile fuziunii;
c) conditiile alocarii de actiuni la societatea absorbanta sau la societatile
beneficiare;
d) data de la care actiunile sau partile sociale prevazute la lit. c) dau
detinatorilor dreptul de a participa la beneficii si orice conditii speciale
care afecteaza acest drept;
e) rata de schimb a actiunilor sau partilor sociale si cuantumul eventualelor
plati in numerar;
f) cuantumul primei de fuziune;
g) drepturile conferite de catre societatea absorbanta sau beneficiara
detinatorilor de actiuni care confera drepturi speciale si celor care detin
alte valori mobiliare in afara de actiuni sau masurile propuse in privinta
acestora;
h) orice avantaj special acordat expertilor la care se face referire la art. 2433
si membrilor organelor administrative sau de control ale societatilor
implicate in fuziune;
i) data situatiilor financiare ale societatilor participante, care au fost
folosite pentru a se stabili conditiile fuziunii;
j) data de la care tranzactiile societatii absorbite sau divizate sunt
considerate din punct de vedere contabil ca apartinand societatii
absorbante sau uneia ori alteia dintre societatile beneficiare.
Proiectul de fuziune, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se
depune la Oficiul Registrului Comerţului unde este înmatriculată fiecare
societate, însoţit de o declaraţie a societăţii care încetează să existe in urma

fuziunii sau divizării, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său.
Proiectul de fuziune, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial
al României, pe cheltuiala părţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei
judecătorului delegat sau cererii părţilor, cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor
şedintelor în care adunările generale extraordinare urmează a hotări asupra
fuziunii (art. 242)
Creditorii societăţilor care iau parte la fuziune au dreptul la o protecţie

potrivită intereselor lor. Orice astfel de creditor care detine o creanta certa,
lichida si anterioara datei publicarii proiectului de fuziune, nescadenta la data
publicarii si care urmareste impiedicarea producerii unui prejudiciu prin
fuziune, poate face opozitie in vederea garantarii satisfacerii creantei sale, in
conditiile prezentului articol. Opozitia se face in termen de 30 de zile de la data
publicarii proiectului de fuziune in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Ea se depune la oficiul registrului comertului, care, in termen de 3 zile de la data
depunerii, o va mentiona in registru si o va inainta instantei judecatoresti
competente. Hotararea pronuntata asupra opozitiei este supusa numai
recursului. Formularea unei opozitii nu are ca efect suspendarea executarii
fuziunii sau divizarii si nu impiedica realizarea fuziunii sau divizarii (art. 243).
Administratorii societatilor care participa la fuziune trebuie sa intocmeasca

un raport scris, detaliat, in care sa explice proiectul de fuziune si sa precizeze
fundamentul sau juridic si economic, in special cu privire la rata de schimb a
actiunilor. Raportul trebuie sa descrie, de asemenea, orice dificultati speciale
aparute in realizarea evaluarii (art. 2432).
Fuziunea are urmatoarele consecinţe:

 transferul, atat in raporturile dintre societatea absorbita si societatea
absorbanta, cat si in raporturile cu tertii, catre societatea absorbanta sau
fiecare dintre societatile beneficiare al tuturor activelor si pasivelor
societatii absorbite; acest transfer va fi efectuat in conformitate cu regulile
de repartizare stabilite in proiectul de fuziune;
 actionarii sau asociatii societatii absorbite devin actionari, respectiv

asociati ai societatii absorbante, in conformitate cu regulile de repartizare
stabilite in proiectul de fuziune;
 societatea absorbita inceteaza sa existe.
Operaţiunile cu ocazia fuziunii prin absorbţie presupun următoarele

etape:
 Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor
comerciale care fuzioneaza, inregistrarea rezultatelor inventarierii si ale
evaluarii, efectuate cu aceasta ocazie.
 Intocmirea situatiilor financiare inainte de fuziune de catre societatile
comerciale care urmeaza sa fuzioneze. Pe baza bilantului intocmit inainte
de fuziune se determina activul net contabil, potrivit formulei: Activ net
contabil = Total Active - Total Datorii
 Evaluarea globala a societatilor. Determinarea aportului net.
 Determinarea raportului de schimb al actiunilor sau al partilor sociale,
pentru a acoperi capitalul societatilor comerciale absorbite.
 Determinarea numarului de actiuni sau de parti sociale de emis pentru
remunerarea aportului net de fuziune.
 Societatile comerciale care sunt absorbite se dizolva si isi pierd
personalitatea juridica, o data cu inregistrarea in registrul comertului de
incetarea existentei.
 Evidentierea in contabilitatea societatilor a operatiunilor efectuate cu
ocazia fuziunii.
Operaţiunile cu ocazia fuziunii prin contopire presupun următoarele

etape:
 Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor
comerciale care fuzioneaza, inregistrarea rezultatelor inventarierii si ale
evaluarii, efectuate cu aceasta ocazie;
 Intocmirea situatiilor financiare inainte de fuziune de catre societatile
comerciale care urmeaza sa fuzioneze. Pe baza bilantului intocmit inainte
de fuziune se determina activul net contabil, potrivit formulei: Activ net

contabil = Total Active - Total Datorii
 Evaluarea globala a societatilor. Determinarea aportului net.
 Constituirea noii societati comerciale pe baza capitalului propriu
(activului net) al societatilor comerciale care fuzioneaza si determinarea
numarului de actiuni sau parti sociale, prin raportarea capitalului propriu
(activului net) la valoarea nominala a unei actiuni sau a unei parti sociale;
 Reflectarea in contabilitatea societatii comerciale nou-infiintate a
capitalurilor aportate, a drepturilor si obligatiilor societatilor comerciale
care isi inceteaza existenta;
 Reflectarea in contabilitatea societatilor comerciale care s-au dizolvat a
elementelor de activ si de pasiv transmise noii societati comerciale;
 Întocmirea bilanţului contabil al societăţii nou înfiinţate.
2.2. Fuziunea prin absorbţie: aspecte contabile şi fiscale
Alfa şi Beta sunt două entităţi economice care decid să fuzioneze. Alfa este
absorbantă şi Beta absorbită, iar cele două nu au nici un fel de participare de
capital una faţă de cealaltă.
Parcurgeţi etapele aferente fuziunii prin absorbţie şi stabiliţi bilanţul final al

entităţii absorbante conform metodei evaluării globale a entităţilor.
Bilanţurile contabile sunt următoarele:
Elemente Alfa Beta

Imobilizări 50.000.000 10.000.000
(-) Amortizare imobilizări 30.000.000 2.000.000
Valoare contabilă netă 20.000.000 8.000.000
Materii prime 2.000.000
Produse finite 3.000.000 1.000.000
Creanţe clienti 2.000.000
Disponibilităţi bancă lei 5.000.000 3.000.000

Total active 30.000.000 14.000.000
Capital social 25.000.000 10.000.000
Alfa = 5.000 acţ x 5.000 lei VN
Beta = 2.000 acţ x 5.000 lei VN
Rezerve legale 1.000.000 1.000.000
Furnizori 4.000.000 3.000.000
Total pasiv 30.000.000 14.000.000
Calcule şi operaţii financiare

a) În urma reevaluării s-a constatat:
Val. contabilă Val. justă (+ /-) din reevaluare

Alfa
- Imobilizări 20.000.000 21.500.000 + 1.500.000
- Active circulante 10.000.000 10.000.000 0
Beta
- Imobilizări 8.000.000 9.000.000 + 1.000.000
- Active circulante 6.000.000 6.000.000 0
b) Se calculează valoarea globală a entităţii (aportul net), respectiv valoarea

contabilă a unei acţiuni:
Alfa Beta
Capital social 25.000.000 10.000.000
Rezerve legale 1.000.000 1.000.000
Rezerve din reevaluare 1.500.000 1.000.000
Valoarea globală a 27.500.000 12.000.000
entităţii
Nr. acţ. 5.000 2.000
Val. per acţ. (lei) 5.500 6.000
c) Raportul de schimb este:

ValactBETA 6.000 6
RS   
ValactALFA 5500 5,5
d) Se calculează nr. de acţiuni noi emise de Alfa şi atribuibile acţionarilor

entităţii Beta în unul din cele două moduri:
 Nr. acţ. Beta x RS = 2.182 acţiuni;
 Valoarea aportului Beta / Val. per acţ. a Alfa = 12.000.000/5.500 =
2.182 acţiuni.
e) Se calculează prima de fuziune şi creşterea de capital:

Valoarea aportului Beta = 12.000.000
Creşterea de capital (2.182 act x 5.000 VN) = 10.910.000
Prima de fuziune = 1.090.000
Înregistrări contabile Beta
1. Înregistrareavalorii activului transferat 461 = 7583 15.000.000

(TA+Rez reeval)
2. Înregistrarea scoaterii din evidenţă a 6583 % 14.000.000
elementelor = 212 8.000.000
de activ transferate 301 2.000.000
345 1.000.000
5121 3.000.000
3. Închiderea conturilor de V şi Ch 121 = 6583 14.000.000
7583 121 15.000.000
=
4. Înregistrarea transmiterii elementelor de 401 = 461 3.000.000
pasiv
%= 456 12.000
1012 10.000
121 1.000
1061 1.000
5. Regularizarea ct 456; 461 456 = 461 12.000
Înregistrări contabile Alfa
1. Înregistrarea capitalului social în urma 456 = % 12.000.000

fuziunii 1012 10.910.000
1042 1.090.000
2. Înregistrarea aportului preluat de la Beta % = 456 17.000.000
– elem de activ 212 11.000.000
301 2.000.000
345 1.000.000
5121 3.000.000
3. Înregistrarea aportului preluat de la Beta 456 = % 5.000.000
– elem de pasiv 401 3.000.000
281 2.000.000
4. Rezervele legale care au fost deduse fiscal 1042 1061 1.000.000
se menţin în contabilitatea Alfa =
BILANŢ FINAL ALFA

după fuziune
Elemente activ Sume Elemente pasiv Sume

Imobilizări (50+11+ 1,5) x 62.500.000 Capital social 35.910.000
106 7.182 acţ x 5.000
lei VN
(-) Amortizare imobilizări 32.000.000 Rezerve legale 2.000.000
(30+2) x 106 (1+1) x 106
Valoare contabilă netă 30.500.000 Rezerve din reeval. 1.500.000
Materii prime 2.000.000 Furnizori (4+3) x 7.000.000
106
Produse finite (3+1) x 106 4.000.000 Prima de fuziune 90.000
(1042 C)
Creanţe clienti 2.000.000
Disponibilităţi bancă lei 8.000.000
(3+5) x 106
Total activ 46.500.000 Total pasiv 46.500.000
Implicaţii fiscale:
■ Pentru Beta:
a. Conform prevederilor art. 27 alin. (4) lit. a) din Legea 571/2003
privind Codul fiscal, veniturile provenite din transferul activelor
sunt venituri neimpozabile. In mod similar, cheltuielile privind
activele cedate sunt cheltuieli nedeductibile. Ca atare, Societatea
absorbita trebuie sa transmita societatii absorbante valoarea fiscala
a fiecarui element de activ si pasiv transferat;
b. Se transmit absorbantei valorile fiscale ale activelor (VI-Am fiscală);
c. In conformitate cu prevederile art. 22 alin. (5) din Codul fiscal,
reducerea sau anularea oricarui provizion ori a rezervei care a fost
anterior dedusă (ex. rezerve legale, rezerve din reevaluare) la
determinarea profitului impozabil se include in veniturile
impozabile ale societatii absorbite, cu exceptia situatiei in care
societatea absorbanta preia provizionul sau rezerva respectivă. În
plus, transferul activelor societatilor absorbite către absorbantă, nu
este impozabil din punct de vedere al TVA. În acest caz societatea
absorbantă preia rezervele legale;
d. Absorbita trebuie să depună declaraţia de impunere şi să plătească
impozit pe prifit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării
existenţei la Oficiul Registrului Comerţului.
■ Pentru Alfa:
a. Se amortizează din punct de vedere fiscal imobilizările primite
conform legii, la fel cum ar fi continuat să facă şi Beta dacă fuziunea
nu ar fi avut loc;
b. Rezervele preluate dacă au fost deductibile se tratează conform

art.22 din Codul fiscal;
c. Diferenţele din reevaluare rezultate ca urmare a fuziunii nu sunt
luate in calcul la determinarea deducerilor de amortizare conform
art 24 din Codul fiscal.
2.3. Aplicaţii
2.3.1.Teme de reflecţie
 Ce presupune fuziunea concentrică?

 Care este rolul administratorilor societăţilor care participă la fuziune?
 Ce include în mod obligatoriu proiectul de fuziune?
 Dacă SC Fala doreşte să fuzioneze prin absorbţie cu trei societăţi
comerciale este necesar mai mult de un proiect de fuziune?
2.3.2. Teste grilă de autoevaluare
1. Fuziunea prin contopire are ca efect:

A. dizolvarea fără lichidare a patrimoniului societăţilor care fuzionează;
B. transmiterea parţială a patrimoniului fiecărei societăţi care fuzionează;
C. transmiterea numai a drepturilor patrimoniale către societatea care se
înfiinţează.
2. În cazul fuziunii prin absorbţie, aceasta produce efecte din momentul:

A. aprobării proiectului de fuziune de către adunarea generală;
B. publicării proiectului de fuziune în Monitorul Oficial;
C. înmatriculării în registrul comerţului a societăţii care se constituie prin
fuziune.
3. Creditorii societăţii pot face opoziţie:

A. în cazul reducerii capitalului social, al fuziunii, divizării şi dizolvării

anticipate a societăţii;
B. numai în cazul fuziunii şi divizării societăţii;
C. numai în cazul reducerii capitalului social.
4. Dacă nu s-a făcut opoziţie de către creditori, asociaţii decid asupra fuziunii
sau divizării în termen de:
A. un an de la data expirării termenului de opoziţie;
B. două luni de la data expirării termenului de opoziţie;
C. o lună de la data expirării termenului de opoziţie.
Răspunsuri teste grilă de autoevaluare: 1A, 2C, 3A, 4B
1. Înregistrarea contabilă de mai jos dezvăluie tipul operaţiei de fuziune a

două societăţi, ea fiind efectuată la absorbant:
456 = % 7.500.000
1012 5.000.000
1042 500.000
261 2.000.000
A. fuziune prin sciziune;
B. absorbantul deţine titluri de participaţie la absorbit;
C. societăţile sunt independente.
2. Dispuneţi de următoarele informaţii privind societatea comercială A,

absorbant, şi societatea comercială B, absorbit: Societatea A – capital social
1.000 acţiuni a 1.000 lei; activ net contabil 3.000.000 lei. Societatea B – capital
social 500 acţiuni a 2.000 lei; activ net contabil 1.500.000 lei.
Care este mărimea primei de fuziune şi cum se înregistrează operaţiunea la
societatea absorbantă:
A. 456 = 1011 1.500.000

1011 = 1012 1.500.000

B. 456 = % 1.500.000
1012 500.000
1042 1.000.000
C. 456 = 1042 1.500.000
1042 = 1012 500.000
3. Societatea A absoarbe societatea B. Situaţia celor două societăţi înainte de

operaţia de fuziune este: Societatea A – activ real 18.526.000 lei (exclusiv 1.100
acţiuni B achiziţionate la preţul total de 1.100.000 lei); datorii 3.758.000 lei;
număr de acţiuni 10.000. Societatea B – activ real 12.495.000 lei; datorii
10.255.000 lei; număr de acţiuni 2.000.
Care este numărul de acţiuni ce trebuie emise de A pentru a remunera aportul
societăţii B:
A. 7.000;
B. 630;
C. 770.
4. Conţine în mod obligatoriu raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor

sociale:
A. numai proiectul de fuziune;
B. numai proiectul de divizare;
C. proiectul de fuziune şi de divizare.
CAPITOLUL III.
ASPECTE FUNDAMENTALE PRIVIND
DIZOLVAREA SI LICHIDAREA ENTITĂŢILOR
ECONOMICE
Obiective
Obiectivul general:
Prezentarea conceptelor fundamentale conexe dizolvării şi lichidării entităţilor
economice, dar şi ilustrarea tratamentului contabil specific lichidării
entităţilor economice.
a) Familiarizarea cu conceptul de lichidare;
b) Identificarea cauzelor dizolvării entităţilor economice;
c) Cunoaşterea competenţelor şi obligaţiilor lichidatoriilor;
d) Explicarea sintetică a tratamentului contabil specific lichidării entităţilor
economice.
Scurt rezumat
privind dizolvarea si lichidarea entităţilor economice. În acest scop, se încearcă
familiarizarea cu conceptele de dizolvare şi lichidare, urmând o descriere a
rolului lichidatorilor în cadrul procedurii de lichidare a entităţilor economice
precum şi o aprofundare a respectivei proceduri prin prisma unui studiu de caz.
Cuvinte cheie: lichidare, dizolvare, bilanţ de lichidare, operaţiuni de lichidare,

lichidatori.
3.1. Aspecte cheie privind privind dizolvarea si lichidarea entităţilor

economice
Lichidarea unei entităţi economice constă dintr-un "ansamblu de operatii

care, după dizolvarea societătii, au ca obiect realizarea elementelor de activ
(transformarea activului în bani) si plata creditorilor, în vederea partajului
activului net rămas între asociati".
O entitate economică dispare ca societate comercială, socială si juridică
odată cu dizolvarea si lichidarea ei. Cu toate acestea, dizolvarea precede
lichidarea şi nu totdeauna o societate dizolvată este şi lichidată. Spre exemplu în
cazul schimbării obiectului de activitate sau fuziunii cu o altă societate,
entitatea va supravieţui într-o altă formă decât cea iniţială.
Diferenţa dintre lichidare şi dizolvare decurge din statutul juridic al

entităţii economice. Astfel, în cazul dizolvării calitatea de persoană juridică a
entităţii se menţine numai pentru o anumită perioadă, în vederea lichidării. În
timp ce lichidarea presupune dispariţia definitivă a persoanei juridice .
În ceea ce priveşte cauzele dizolvării acestea pot fi:

a. Fie comune tuturor societăţilor comerciale,
b. Fie specifice unei anumite forme de societate comercială.
Printre cauzele dizolvării intră:
 expirarea termenului stabilit pentru durata entităţii economice;
 realizarea sau imposibilitatea realizării obiectului de activitate al
entităţii economice;
 decizia asociaţilor (hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor -
AGA);
 lichidarea judiciară (falimentul);
 dacă pierderea atinge jumătate din mărimea capitalului social sau
dacă micşorarea capitalului social s-a făcut sub minimul legal, fără ca
asociaţii să decidă completarea lui;
 reducerea numărului acţionarilor sub 5, în cazul societăţii pe acţiuni

dacă au trecut mai mult de 6 luni de la reducerea lui şi nu a fost
completat.
Hotărârea de dizolvare aparţine asociaţilor sau este luată de justiţie. Ca

urmare, din aceasta decurge interdicţia de a efectua operaţii comerciale noi,
altele decât cele destinate lichidării. Este necesar ca AGA să aprobe hotărârea de
dizolvare, să numească lichidatorii şi să stabilească competenţele acestora.
Atunci când lichidatorii nu au putut fi numiti prin hotărârea AGA, numirea
se face de către instanta judecătorească, la cererea oricăruia dintre
administratori sau asociati.
Lichidatorii sunt persoane însărcinate cu executarea operatiilor de

lichidare a entităţii economice.
Poate avea calitatea de lichidator oricare asociat, asociat comanditar,
administrator sau o altă persoană străină de societate.
Activitatea lichidatorilor este controlată de cenzori, iar la entitatea
economică în care nu există cenzori controlul se exercită de către asociaţi.
Pentru operaţiile comerciale noi, întreprinse de lichidatori şi care nu

servesc lichidării, acestia răspund personal şi solidar de executarea lor.
Competenţele lichidatorilor includ:

 să dea în judecată si să fie actionati, în interesul lichidării;
 să execute si să termine operatiile de comert referitoare la lichidare
 să vândă, prin licitatie publică, imobile si orice avere mobiliară a
entităţii economice (este interzisă vânzarea bunurilor în bloc);
 să facă tranzactii care servesc lichidării;
 să lichideze si să încaseze creantele entităţii economice, chiar în caz
de faliment al debitorului, eliberând chitantă;
 să contracteze obligatii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare si
să îndeplinească orice alte acte de comert necesare lichidării.
Răspunderea lichidatorilor:
 răspund pentru gestiunea operatiilor legate de lichidarea societătii,
 sunt obligati să primească si să păstreze patrimoniul societătii cât si
registrele si alte documente care li s-au încredintat de către
administratori,
 inregistreaza operatiile efectuate, în ordine cronologică, într-un
registru-jurnal al operatiilor de lichidare,
 sunt obligati să întocmească bilantul annual când operatiile de
lichidare se prelungesc peste durata exercitiului financiar.
Lichidatorii împreună cu administratorii:

 efectueaza un inventar,
 întocmesc un bilant de lichidare: prezintă situatia patrimoniului
înainte de realizarea activelor si plata datoriilor.
Scopul acestui billanţ de lichidare este "să constate situatia exactă a
activului si pasivului societătii si să le semneze". Activul se evaluează la în valori
de realizare (lichidare), iar în cadrul pasivului se vor constata şi toate datoriile
generate de încetarea activităţii.
Fig.1. Impactul lichidării societăţii comerciale asupra principiilor contabile

În acest context, valoarea de lichidare reprezintă valoarea care se obţine

din vânzarea forţată a entităţii într-un termen limitat.
V lichidare < Valoarea de piaţă (actuală) – in general!
În plus, anexele la situaţiile financiare trebuie:

 să menţioneze principiile şi metodele reţinute pentru evaluarea în
condiţii de lichidare,
 să explice motivele abandonării anumitor principii generale,
 influenţa acestui abandon asupra prezentării situaţiilor financiare
anuale.
Operaţiunile de lichidare se referă la realizarea activelor, adică la

vânzarea si încasarea lor, precum şi la plata datoriilor. După efectuarea acestor
operaţii, lichidatorii trebuie să intocmească:
Bilanţul final de lichidare, respectiv
Proiectul de repartizare a activului net între asociaţi.
Aceste documente se aduc la cunoştinţa asociaţilor.
După aprobarea bilanţului final de lichidare şi după repartizarea activului

net, lichidatorii sunt eliberaţi din funcţie, având loc descărcarea gestiunii şi
ridicarea mandatului lor.
Bilanţul final de lichidare reflectă mărimea activului şi pasivului

entităţii economice, în urma operatiilor de lichidare. De asemenea, se constată
eventualul activ net al entităţii economice când valoarea activelor realizate este
excedentară datoriilor care au fost angajate de entitate.
Acest activ net obţinut din lichidare serveşte rambursării aporturilor asociaţilor
la capital social, proporţional cu participarea la capitalul social.
Printre consecinţele fiscale ce decurg din lichidare intră faptul că

lichidatorii au obligatia de a calcula si vărsa către buget impozitele, taxele şi
contribuţiile care cad în sarcina entităţii supuse lichidării. Dacă, din operaţiile
de lichidare rezultă un profit, acesta va fi impozitat conform legii, iar
dividendele obţinute de acţionari sau asociaţi vor fi de asemenea impozitate.
Doar după plata integrală a obligaţiilor fiscale are loc radierea entităţii
economice din Registrul Comerţului.
În plan juridic, lichidarea nu eliberează asociaţii şi nu împiedică declararea

stării de faliment a entităţii economice.
În cazul în care societatea comercială nu mai poate face fată datoriilor sale
exigibile, aceasta poate cere tribunalului lichidarea sa judiciară
(falimentul). Legislaţia română instituie o fază prealabilă lichidării judiciare, şi
anume, reorganizarea – ce vizează asigurarea redresării financiare a
societătii aflate în dificultate. Dacă nu se urmează procedura de reorganizare, se
trece la lichidarea judiciară a entităţii insolvabile.
Lichidarea judiciară se realizează în baza aprobării tribunalului si ridică

dreptul debitorului de a administra si dispune de bunurile din patrimoniul său.
Pentru efectuarea operatiilor de lichidare judiciară, tribunalul desemnează un
judecător sindic şi, după caz, administratorul sau lichidatorul.
Lichidatorul poate să fie desemnat fie de tribunal, fie la propunerea
judecătorului-sindic. În plus, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să
fie contabil autorizat, expert contabil sau licenţiat în studii economice ori
juridice si să aibă cel puţin 5 ani vechime în activitatea practică economică sau
juridică.
Lichidarea judiciară cuprinde etapele:
 sigilarea si inventarierea bunurilor debitorului, în scopul stabilirii
activului;
 stabilirea pasivului, prin întocmirea unui tabel care să cuprindă toate
obligatiile debitorului;
 vânzarea bunurilor din averea debitorului;
 distribuirea sumelor realizate în urma lichidării;
 închiderea lichidării.
Vânzarea bunurilor se face fie prin licitatie publică fie prin vânzare directă.
La evaluarea si stabilirea preturilor bunurilor, judecătorul-sindic va putea fi
asistat de un expert contabil. Iar distribuirea sumelor realizate se efectuează în
ordinea de priorităţi instituită de lege.
Judecătorul sindic va prezenta tribunalului la fiecare 6 luni, calculate de la

începerea lichidării, un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din
încasarea de creante si un plan de distribuire a acestor sume între creditori.
După lichidarea bunurilor si distribuirea sumelor, un raport final, împreună cu
un bilant general.
3.2. Aspecte practice privind procedura de lichidare a entităţilor

economice
Pentru reflectarea procedurii de lichidare a entităţilor economice vom

considera în continuare un studiu de caz care să exemplifice modul de
contabilizare al operaţiunilor de lichidare.
Particularitătile tratamentului contabil al lichidării constau în utilizarea
unui cont specific „Rezultatul lichidării” fie în cadrul clasei de capitaluri (de
exemplu 128 „Rezultatul lichidării”), fie în cadrul clasei de conturi speciale (de
exemplu 85 „Rezultatul lichidării).
Rolul acestui cont este acela de a de a înregistra diferenta dintre preţul de
vânzare şi valoarea netă contabilă a elementelor de activ, sconturile primite sau
acordate, cheltuielile de lichidare, anularea unor active nerealizabile, etc.). În
plus, vom folodi acest cont şi pentru pentru înregistrarea directă a rezultatului
fiecărei operaţii aferente lichidării, sau pentru închiderea conturilor de
cheltuieli şi venituri generate de operaţiunile de lichidare.
STUDIU DE CAZ:
În cazul SC RedTail SRL se demarează procedura de lichidare. Pentru

început, lichidatorii întocmesc împreună cu administratorii bilanţul de
lichidare, iar activele entităţii au fost realizate (vândute şi încasate) astfel:
 imobilizările corporale au fost realizate pentru suma de 1200 u.m.;
 clienţii incerţi au reprezentat o valoare nominală de 140 u.m., din care s-
a recuperat suma de 50 u.m.;
 au fost acordate sconturi de decontare către unii clienţi, pentru plata
înainte de termen, sumă de 7,5 u.m. şi au fost obţinute sconturi la
furnizori, în sumă de 16 u.m.;
 plata unor cheltuieli pentru care au fost constituite provizioane, în sumă
de 62 u.m.;
 plata cheltuielilor de lichidare & onorarii, în sumă de 70 u.m.
Bilanţ de lichidare SC RedTail SRL

(la începutul operaţiunilor de lichidare)
Activ Pasiv
Element Sume Element Sume
1. Imobilizări corporale 1. Capital social (100 800
acţiuni ordinare)
- valoare contabilă: 2500 2. Rezerve 200
- amortizare cumulată: 1500 3. Provizioane 50
2. Clienţi 4. Datorii 450
- valoare contabilă: 400
- ajustări pentru depreciere: 80
3. Disponibilităţi 180
Total activ 1500 Total pasiv 1500
Apoi, se procedează la contabilizarea operaţiilor de lichidare în registrul –

jurnal, în următoarele etape:
a) realizarea (vânzarea si încasarea) elementelor de activ;
b) înregistrarea recuperării creantelor societătii;
c) plata datoriilor si a cheltuielilor de lichidare;

d) determinarea rezultatului lichidării;
e) stabilirea bilantului final de lichidare.
Vânzarea imobilizărilor corporale
Nr. Explicaţie Cont debitor Cont creditor Sumă

1 Vânzare propriu- Venituri din
zisă Clienţi = cedarea 1200
activelor
2 Încasarea creanţei Conturi la bănci în
= Clienţi 1200
lei
3 Scoaterea din % = Imobilizări 2500
gestiune Amortizarea corporale 1500
a imob. rămase imobilizărilor 1000
neamortizate corporale
Cheltuieli privind
activele cedate
4 Închiderea ct. de V Venituri din = Rezultatul 1200
cedarea activelor lichidării
5 Închiderea ct. de Ch = Cheltuieli 1000
Rezultatul
privind activele
lichidării
cedate
Încasarea creanţelor incerte
Nr. Explicaţie Cont

Cont debitor Sumă
creditor
6 Recuperarea unor creanţe Conturi la Clienţi
50
considerate incerte 50 u.m. bănci în lei = incerţi
7 Acoperirea creanţelor incerte din Ajustări Clienţi 80
=
ajustările constituite pentru incerţi
deprecierea
creanţelor
8 Suma neacoperită din creanţele Rezultatul
Clienţi
incerte se trece în rezultatul lichidării = 10
incerţi
lichidării (90 – 80)
Încasarea creanţelor de la clienţi
Nr. Explicaţie Cont Cont

Sumă
debitor creditor
9 Încasare creanţă
Conturi la
fără scont acordat = Clienţi 252,5
bănci în lei
(400-80-50-10-7,5)
10 Scontul acordat se trece Rezultatul
= Clienţi 7,5
în rezultatul lichidării lichidării
Plata datoriilor
Nr. Explicaţie Cont Cont Sumă

debitor creditor
11 Plata datoriilor fără Datorii = Conturi la 434
scontul primit (450-16) bănci în lei
12 Scontul primit se trece Datorii = Rezultatul 16
în rezultatul lichidării lichidării
Plata datoriilor pentru care s-au constituit provizioane
Nr. Explicaţie Cont Cont Sumă

debitor creditor
13 Acoperirea datoriei de 50 Provizioane = Conturi la 50
um din prov. bănci în lei
14 Restul datoriei se trece Rezultatul = Conturi 12
în rezultatul lichidării (62- lichidării bănci în lei

50)
Plata cheltuielilor de lichidare

15 Plata cheltuielilor Rezultatul Conturi la 70
=
de lichidare lichidării bănci în lei
128 „Rezultatul lichidării”

DEBIT CREDIT
Operaţiunea Suma Operaţiunea Suma
(5) 1000 (4) 1200
(8) 10 (12) 16
(10) 7,5
(14) 12
(15) 70
RD 1099,5 RC 1216
SFC 116,5
5121 „Conturi la bănci în lei”

DEBIT CREDIT
Operaţiunea Suma Operaţiunea Suma
Si 180 (11) 434
(2) 1200 (13) 50
(6) 50 (14) 12
(9) 252,5 (15) 70
RD 1502,5 RC 566
TSD 1682,5 TSC 566
SFD 1116,5
Bilanţ final de lichidare SC RedTail SRL

Activ Pasiv
Element Sume Element Sume
Disponibilităţi 1116,5 1. Capital 800
social
2. Rezerve 200
3. Rezultat 116,5
Total activ 1116,5 Total 1116,5
pasiv
Partajul activului net reprezintă restituirea către asociaţi a valorii

acţiunilor sau părţilor sociale pe care aceştia le deţin, în cazul când capitalul
social nu a fost amortizat şi repartizarea sumelor ce constituie eventualul câştig
din lichidare.
Amortizarea capitalului social este operaţia care constă în rambursarea

integrală sau parţială a capitalului social către acţionari, înainte de lichidare,
fără a reduce din capitalul social.
În urma operaţiilor de lichidare, bilanţul final poate prezenta una din

următoarele situaţii:
o Închiderea lichidării, cu acoperirea datoriilor şi obţinerea unui câştig din
lichidare;
o Închiderea lichidării, cu acoperirea datoriilor, fără să se constate un
câştig din lichidare;
o Închiderea lichidării cu datorii neachitate şi fără să se constate un câştig
din lichidare.
Astfel, în ipoteza în care postul „capital

Câştig din lichidare = Rezerve +
social” nu cuprinde şi capital
Rezultatul lichidării
amortizat, câştigul din lichidare este:
În cazul amortizării unei părţi din Câştig din lichidare = Rezerve +

capitalul social, suma reprezentând Rezultatul lichidării + Capitalul
capitalul amortizat va fi tratată ca o social amortizat
rezervă:
În cazul SC RedTail SRL:

Câştig din lichidare = Rezerve + Rezultatul lichidării=
= 200 +116,5= 316,5
Repartizarea activului net către asociaţi include etapele:

16 Restituirea capitalului Decontări cu 800
social către asociaţi Capital social = asociaţii
privind capitalul
17 Repartizarea câştigului % = Decontări cu 316,5
din lichidare între Rezerve asociaţii 200
asociaţi Rezultatul privind capitalul 116,5
lichidării
18 Plata sumelor Decontări cu = 1116,5
Conturi la
cuvenite asociaţilor asociaţii privind
bănci în lei
capitalul
3.3. Aplicaţii
3.3.1.Teme de reflecţie
 Care este diferenţa dintre lichidare şi dizolvare?

 Cui aparţine hotărârea de dizolvare?
 În ce constau răspunderile lichidatorilor?
 Ce reprezintă valoarea de lichidare?
3.3.2.Teste grilă de autoevaluare
1. În care dintre cazurile de mai jos o societate dizolvată nu este lichidată:

A. modificarea acţionariatului societăţii comerciale;
B. schimbarea obiectului de activitate,
C. controlul în comun al unei alte societăţi comerciale;
D. fuziunea cu o altă societate.
2. Hotărârea de dizolvare poate aparţine:

A. managerilor;
B. administratorilor ;
C. auditorilor ;
D. asociaţilor.
3. Competentele lichidatorilor nu includ:

A. să dea în judecată si să fie acţionaţi, în interesul lichidării;
B. să facă tranzacţii care servesc lichidării;
C. să lichideze si să încaseze creanţele societăţii;
D. să facă operaţii comerciale noi deşi nu servesc lichidării.
4. Prin dizolvarea societăţii comerciale are loc abandonarea cărui principiu

contabil fundamental:
A. principiului continuităţii activităţii;
B. principiului prudentei;
C. principiului pragului de semnificaţie;
D. principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere.
5. Care din operaţiile de mai jos sunt legate de realizarea activelor:
A. % = Imobilizări corporale
Amortizarea imobilizărilor
corporale
Cheltuieli privind activele cedate
B. Ajustări pentru Clienţi incerţi

=
deprecierea creanţelor
C. Datorii = Rezultatul lichidării
D. Rezultatul lichidării = Conturi la bănci în lei
Răspunsuri teste grilă de autoevaluare: 1 B,D; 2D; 3D; 4A; 5 A,B.
1. Activitatea lichidatorilor poate fi controlată de:

A. cenzori;
B. asociaţi;
C. managerilor;
D. administratorilor.
2. După efectuarea operaţii de lichidare, lichidatorii trebuie să întocmească:

A. bilanţ final de lichidare;
B. situaţii financiare individuale;
C. inventar;
D. proiect de repartizare a activului net între asociaţi.
3. Societatea comercială, care nu mai poate face fată datoriilor sale exigibile,
poate cere tribunalului:
A. dizolvarea;
B. lichidarea;
C. reorganizarea;
D. falimentul.
4. Amortizarea capitalului social este operaţia care constă în:

A. rambursarea integrală a capitalului social către acţionari, înainte de
lichidare, fără a reduce din capitalul social;

B. rambursarea parţială a capitalului social către acţionari, înainte de
lichidare, fără a reduce din capitalul social;

C. rambursarea integrală sau parţială a capitalului social către acţionari,
înainte de lichidare, fără a reduce din capitalul social;

D. rambursarea integrală sau parţială a capitalului social către acţionari,
înainte de lichidare, cu reducerea capitalului social.
5. Repartizarea activului net către asociaţi presupune operaţiile:
A. Rezultatul lichidării = Conturi la bănci în lei

B. Decontări cu asociaţii privind =
Conturi la bănci în lei
capitalul
C. % = Decontări cu asociaţii
Capital social subscris nevărsat privind capitalul
Rezultatul lichidării
D. Decontări cu asociaţii
Capital social =
privind capitalul
CAPITOLUL IV.
CONTABILIZAREA OPERAŢIUNILOR DE LEASING
Obiective
Obiectivul general:
Familiarizarea studentului cu unele aspecte considerate fundamentale în
privinţa contabilizării operaţiunilor de leasing.
a) Familiarizarea cu natura intrinsecă a conceptului de leasing;
b) Descrierea evoluţiei conceptului de leasing precum şi a mecanismul
tranzacţiilor de leasing;
c) Explicarea aspectelor contabile aferente operaţiunilor de leasing
operaţional, financiar şi lease-back
Scurt rezumat
Prezentul capitol are ca scop dobândirea unor cunoştinţe de bază în privinţa
contabilizării operaţiunilor de leasing. În acest scop, se încearcă familiarizarea
cu intrinsecă a conceptului de leasing, urmând o descriere a mecanismul
tranzacţiilor de leasing dau şi a caracteristicilor contractului de leasing, precum
şi o explicare a modalităţilor de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de
leasing operaţional, financiar şi lease-back.
Cuvinte cheie: leasing operaţional, leasing financiar, lease-back, locator,

locatar
4.1. Consideraţii generale privind conceptul de leasing
Noţiunea de leasing a apărut pentru prima dată în lumea anglo-saxonă (în

Statele Unite ale Americii reglementată de United States Uniform Consumer
Credit Code şi prin Uniform Commercial Code) ca urmare a nevoii entităţilor
economice de a se dota cu echipamente moderne, în condiţiile în care utilajele
din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Aşadar, cuvântul
Leasing vine din limba engleză, de la to lease care s-ar traduce, într-o primă
accepţiune, prin a închiria, reflectând formula cumpărării unor bunuri de la
vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele.
Pe continentul american, fără a fi definite ca atare, operaţiuni de leasing au
fost identificate spre sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu apariţia comercială
a telefoniei, când aparatele telefonice au fost puse la dispoziţia abonaţilor prin
încheierea unui contract de lease. Ca operaţiune distinctă, în anii ´30, au
început operaţiunile de lease financing pentru finanţări în domeniul imobiliar,
primele tranzacţii fiind sub forma de sale and lease-back. Astfel, un proprietar
îşi vindea terenul sau clădirea unui intermediar financiar, respectiv unei
societăţi specializate de leasing, procurându-si astfel capital de lucru si
continuându-şi activitatea prin utilizarea aceloraşi facilităţi în baza contractului
de lease.
În condiţiile actuale când progresul tehnic evoluează rapid, înnoirea
echipamentelor şi instalaţiilor de lucru devine o necesitate pentru orice entitate
care doreşte performanţă sau dezvoltare prin extinderea şi modernizarea
producţiei.
Astfel, prin operaţiune de leasing se realizează finanţare integrală a unei
investiţii prin intermediul unei operaţii de închiriere de bunuri pe o anumită
perioadă, în anumite condiţii prevăzute în contractul de leasing cu posibilitatea
cumpărării bunului de către utilizator, la terminarea contractului.
Din punct de vedere juridic, leasingul este operaţiunea prin care o parte,
denumită locator, transmite celeilalte părţi denumită utilizator, contra unei
plăţi periodice, denumită rată de leasing, dreptul de posesie şi folosinţă al unui
bun al cărui proprietar este, pentru o perioadă determinată de timp.
Cu alte cuvinte, leasingul este operaţiunea comercială prin care o persoană

denumită locator (proprietarul bunului, creditorul) se angajează la solicitarea
unei alte persoane numită locatar (utilizator, beneficiar) să cumpere de la un
terţ denumit vânzător, şi să confere utilizatorului dreptul de utilizare,
exploatare. Acesta reprezintă o formă de dare în folosinţă, contra unei taxe, a
maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport, şi a altor bunuri mobiliare şi
imobiliare, unor persoane fizice sau juridice care nu dispun de resursele
financiare necesare achiziţionării lor, pe o perioadă determinată, cu condiţii de
plată şi utilizare precizate în contract.
Operaţiunea de leasing are un caracter irevocabil, impus datorită unor

considerente de ordin:
 financiar, fiind vorba de o operaţiune de finanţare a unui bun de investiţie;
 economic, deoarece chiria este calculată pentru a acoperi aproape întreaga
viaţă economică a bunului;
 fiscal, întrucât durata contractului este fixată în funcţie de durata de
amortizare fiscală prevăzută de autorităţile competente, ceea ce dă
leasingului caracterul de finanţare pe termen lung.
Pentru ca un contract de leasing să se încheie, acesta trebuie să fie avantajos
pentru toate părţile implicate în derularea lui.
Mecanismul tranzacţiei de leasing
O operaţiune tipică de leasing are, de regulă, următorul mecanism de derulare :

1. Cererea de ofertă adresată de beneficiar societăţii de leasing.
2. Acceptarea cererii de ofertă de către finanţator.
3. Participarea beneficiarului la operaţiunea de vânzare – cumpărare.
4. Încheierea contractului de leasing între beneficiar şi societatea de
leasing.
5. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare între finanţator şi
producător.
6. Punerea bunului la dispoziţia beneficiarului.
7. Plata ratelor din ţara de leasing.
Tehnica de leasing apare ca un contract complex ce presupune ca operaţii

componente o vânzare - cumpărare, un mandat, o locaţie şi o
promisiune unilaterală de vânzare**
Contractul de vânzare - cumpărare are loc între producătorul - vânzător şi
finanţatorul - cumpărător, care negociază asupra bunului ales. Finanţatorul -
cumpărător are obligaţia de a plăti preţul pe baza procesului verbal de predare,
încheiat între vânzător şi utilizator, iar preluarea instalaţiei cade în sarcina şi
cheltuiala utilizatorului.
Contractul de mandat intervine între finanţator ca mandant şi utilizator ca
mandatar, calitate în care negociază şi încheie cumpărarea obiectivului de
echipament, convenind cu vânzătorul asupra parametrilor tehnici ai acestuia.
Totodată, în baza acestui contract, finanţatorul - societatea de leasing, îi acordă
utilizatorului dreptul de acţiune directă asupra producătorului în privinţa
reclamaţiilor cu privire la calitate, asistenţă tehnică şi service.
Contractul de locaţie intervine între finanţator (devenit locator), proprietar
al bunului şi utilizator (devenit locatar). Finanţatorul acceptă contractul numai
după ce a verificat solvabilitatea şi capacitatea profesională a utilizatorului care
nu-şi poate substitui un terţ în executarea contractului de leasing şi nici nu
poate subînchiria echipamentul dat în folosinţă.
Între finanţator şi utilizator se încheie încă de la începutul operaţiei un
contract prealabil cuprinzând o promisiune unilaterală de vânzare prin care
finanţatorul (cumpărător) se obligă să vândă utilizatorului bunul respectiv la
sfârşitul contractului de locaţie, dacă utilizatorul îşi va manifesta dorinţa în
acest sens. În acest sens se va încheia un contract de vânzare al cărui preţ se va
stabili în funcţie de ratele de chirie plătite şi , deci, de valoarea reziduală a
bunului .
Având în vedere toate aceste caracteristici, se poate trage concluzia ca
leasingul este un contract complex, ale cărui elemente creează un cadru distinct
şi unitar.
Tabel 1. Termeni utilizaţi in operaţiunile de leasing
Avans - suma plătita de Utilizator la semnarea contractului de leasing si care

acoperă într-o proporţie negociata valoarea achiziţiei.
Comision de administrare - suma plătita de utilizator la semnarea
contractului de leasing si care acoperă cheltuielile de iniţiere, analiza si pregătire
contract de leasing.
Convenţie de participare la pierderi - convenţie intre finanţator si
furnizorul bunului finanţat, pentru participarea intr-o proporţie stabilita la
acoperirea pierderilor generate prin neexecutarea întocmai a contractului de
leasing de către utilizator.
Dobânzi de prefinantare - dobânzi plătite de utilizator finanţatorului pe
perioada dintre data plaţii bunului la Furnizor si data începerii scadenţarului de
plata pe contractul de leasing.
Durata de viaţa economica (a bunului) - perioada rămasa estimata, in care
bunul poate fi utilizat economic de unul sau mai mulţi Utilizatori, in condiţii de
exploatare si reparaţii normale, pentru scopul menţionat la semnarea
contractului de leasing.
Durata leasing - perioada in care contractul de leasing produce efecte asupra
parţilor.
Fidejusor/Garantor - companie sau persoana fizica, separata de utilizator,
care se obliga sa preia obligaţiile financiare ale acestuia in cazul in care primul
refuza sau nu poate asigura achitarea acestora.
Finanţator/Locator - parte in tranzacţia de leasing, proprietarul bunului
finanţat si care pune la dispoziţia unei terţe parţi, bunul in vederea exploatării, in
schimbul unor plaţi periodice.
Full service - tranzacţie de leasing operaţional in care au fost incluse si servicii
aferente utilizării bunului finanţat (ex. întreţinere si reparaţii autoturisme).
Furnizor - parte in tranzacţia de leasing, care furnizează (vinde) bunul către
finanţator.
Novaţie, transferul contractului de leasing către un utilizator nou, care preia

astfel drepturile si obligaţiile utilizatorului iniţial.
Rata de leasing - suma plătită de utilizator periodic in schimbul dreptului de
utilizare a bunului finanţat.
Penalitate de terminare anticipata - suma pretinsa contractual de
finanţator Utilizatorului, in condiţiile rezilierii/terminării anticipate a
contractului de leasing.
Profilul (graficul) ratelor - numărul si frecventa ratelor de leasing, pe
parcursul unui contract de leasing.
Sub-lease - tranzacţie in care bunul este subînchiriat de către Utilizator unei
terţe parţi in condiţiile in care contractul de leasing iniţial rămâne in vigoare.
Suma finanţata - valoare egala cu costul achiziţiei din care se scade valoarea
avansului plătit de Utilizator.
Terminare prematură - posibilitatea acordata Utilizatorului de a termina
anticipat contractul de leasing, caz in care sunt posibile penalităţi de terminare
anticipata.
Utilizator - parte in tranzacţia de leasing, care primeşte dreptul de a folosi
bunul in schimbul efectuării de plaţi periodice către finanţator/locator.
Valoare reziduala - suma plătita de utilizator la terminarea contractului, de
obicei, o data cu ultima rata de leasing, in cazul in care acesta îşi exercită
opţiunea de cumpărare bunului.
4.2. Contractul de leasing
În practică, întâlnim o varietate de contracte de leasing care diferă de la o

operaţiune la alta, dar toate au în comun prevederi referitoare la perioada de
închiriere, modul de determinare a taxei de leasing, precum şi obligaţiile şi
drepturile părţilor.
Elementele minime ce trebuie să cuprindă contractul de leasing sunt
următoarele:
- părţile în contractul de leasing:
o locatorul/finanţatorul;
o utilizatorul;
- descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;
- valoarea totală a contractului de leasing;
- valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
- perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
- clauza privind obligaţia asigurării bunului.
În plus faţă de elementele mai sus arătate, Contractul de leasing financiar
trebuie să cuprindă, şi următoarele:
- valoarea iniţială a bunului (valoare de intrare reprezintă valoarea la care
a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de
achiziţie);
- clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la
cumpărarea bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat.
Părţile pot conveni şi alte clauze.
Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.
Contractele de leasing constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu predă
bunul în următoarele situaţii:
- la sfârşitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opţiunea
cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;
- în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Tabel 2. Drepturile şi obligaţiilor părţilor contractuale
Drepturile utilizatorului Obligaţiile utilizatorului

 dreptul de folosinţă asupra bunului  să exploateze maşinile şi
închiriat, dreptul de proprietate fiind utilajele închiriate conform
conservat de către societatea de leasing; instrucţiunilor tehnice ;
 autonomia tehnică şi de gestiune în  să se îngrijească de instruirea
utilizarea bunului închiriat; personalului destinat
 să beneficieze de asistenţă tehnică din exploatării maşinilor
partea societăţii de leasing sau a închiriate;
furnizorului;  să nu aducă nici un fel de

 să poată înlocui utilajele avariate, cu modificări în construcţia
condiţia de a respecta instrucţiunile de utilajelor fără acordul societăţii
folosire, prin clauze ce pot fi stipulate în de leasing ;
contractul de leasing;  să asigure utilajele închiriate în
 să poată înlocui utilajul uzat moral cu altul folosul societăţii de leasing ;
mai performant (atrăgând însă majorări ale  să păstreze în condiţii
chiriei); acesta este unul din marile corespunzătoare utilajele
avantaje oferite de mecanismul de leasing închiriate, pe toata durata
beneficiarilor; contractului, chiar şi în
 să beneficieze, la sfârşitul contractului de perioada când nu se afla în
leasing de tripla opţiune: cumpărare, exploatare.
restituire sau reluarea locaţiei.
Drepturile societăţii de Obligaţiile societăţii de leasing

leasing
 să inspecteze periodic starea  să livreze utilizatorului echipamentul în
utilajului închiriat şi modul de buna stare de funcţionare;
exploatare ;  să instruiască personalul destinat
 să rezilieze contractul înainte de exploatării bunului ce face obiectul
termen, dacă utilizatorul nu şi-a locaţiei;
îndeplinit obligaţiile  să efectueze reparaţia defecţiunilor care
contractuale, având ca efecte nu sunt rezultatul nerespectării
restituirea utilajului închiriat, instrucţiunilor de exploatare;
plata în continuare a chiriei,  să asigure piesele de schimb necesare
precum şi a unor eventuale reparaţiei sau să achite contravaloarea
daune acestora, dacă au fost procurate de
utilizator.
4.3. Tipologia operaţiunilor de leasing
Leasingul poate fi clasificat şi caracterizat folosind diferitele criterii de

manifestare, respectiv:
a) În funcţie de poziţia furnizorului în contractul de leasing:
- leasingul direct, în care furnizorul de bunuri este şi producătorul lor
contractul încheindu-se între acesta şi utilizatorul bunurilor;
- leasingul indirect, care se derulează prin societăţi intermediare, care
preiau bunurile de la producător şi le transmit în baza unor contracte ,
numite contracte de leasing, utilizatorilor;
b) In funcţie de modul de stabilire a ratelor de leasing (chiria) şi condiţiile
de plată acesta poate fi :
- leasingul operaţional (funcţional), în care utilizatorul ( chiriaşul)
foloseşte o perioadă de timp bunul închiriat care, de regulă,este mult mai
scurtă decât durata de viaţa acestuia. Rata de leasing fiind formată din
amortizare , cheltuielile de întreţinere şi profitul;
- leasingul financiar –a cărei rată de leasing este formată din formată din
chirie , formată din amortizare , cheltuielile de întreţinere şi profitul ;
c) In funcţie de durata contractului de leasing, acest poate fi poate fi:
 pe termen lung – circa 8 ani;
 pe termen mediu – sub 8 ani;
 pe termen scurt - bazat pe contracte consecutive cu perioade scurte
de 2-3 ani;
d) Alte forme de leasing:
- lease - back – proprietarul vinde bunul unei societăţi de la care îl
închiriază , cu drept de răscumpărare;
- time sharing –bunurile se închiriază simultan mai multor beneficiari
pe perioade distincte , în scopul folosirii integrale a capacităţii lor
(calculatoare, autoturisme etc.);
- master leasing - formă specială , practicată pentru închirierea
containerelor: pe termen; pe călătorie;
- experimental – folosit în scopul promovării vânzărilor de maşini şi
utilaje.
În Romania se identifica trei tipuri de leasing:

- financiar, care constituie, de fapt, excepţia,
- lease-back (buy-back) si
- orice alta operaţiune de leasing denumita leasing operaţional.
Operaţiunea de lease - back, in accepţiunea Ordonanţei de Guvern
nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing si societăţile de leasing, este data de
situaţia in care o persoana juridica îşi vinde echipamentul industrial unei
societăţi de leasing pentru a-l utiliza in sistem de leasing, cu obligaţia de
răscumpărare. Lease -back –ul s-a introdus incepand cu anul 2008, de fapt, o
forma a leasingului financiar prin care proprietarul bunului (teren, cladire,
echipament) vinde bunul respectiv si incheie simultan o intelegere cu
cumparatorul pentru a inchiria bunul respectiv in anumite conditii.
Cumparatorul bunului poate fi o banca, o firma de asigurari, o societate de
leasing, un investitor particular. Vanzatorul primeste imediat pretul de
cumparare al bunului si utilizeaza bunul, platind redevente noului proprietar
(cumparatorul).
Lease-back-ul se practica nu numai in cazul in care utilizatorul are
probleme de lichidităţi, ci si ca o alternativa a creditului bancar. Cel mai
frecvent, operaţiunile de Lease Back au ca obiect proprietăţi imobiliare. In
aceste cazuri, la baza preţului de achiziţie va sta, obligatoriu, un raport de
evaluare întocmit de un evaluator independent, agreat de societatea de
Leasing.
Leasing financiar este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau

mai multe dintre următoarele condiţii:
- riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
- părţile au prevăzut expres ca la expirarea contractului de leasing se
transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
- utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de
cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţa) pe
care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
- perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75%

din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de
proprietate nu este transferat;
In aceasta forma de leasing exista trei părţi: finantatorul, utilizatorul si,
respectiv, furnizorul bunului. Utilizatorul selecteaza bunul si negociaza pretul si
termenul de livrare cu furnizorul, apoi negociaza conditiile de incheiere a
contractului de leasing cu finantatorul. Finantatorul (de regula o firma de
leasing) achizitioneaza bunul vizat si il ofera utilizatorului prin contract de
leasing. În cadrul unei operaţiuni de leasing poate avea calitatea de finanţator o
societate de leasing, persoană juridică română sau străină. Trebuie remarcat,
astfel, ca in general o operatie de leasing financiar este indreptata catre achizitia
bunului finantat.
Caracteristici ale leasingului financiar:

 ratele lunare sunt compuse din principal si dobanda, la care se aplica
TVA-ul;
 se pot deduce cheltuielile cu: dobanda, amortizarea si diferentele
rezultate din cursul valutar;
 bunurile ce fac obiectul contractului de leasing se inregistreaza ca
imobilizari in contabilitatea utilizatorului;
 la finele contractului de leasing, utilizatorul are posibilitatea de a alege
intre a returna bunul, a-l achizitiona sau a prelungi contractul de
leasing;
 riscurile si beneficiile utilizarii bunului trec in grija utilizatorului;
 avansul este obligatoriu.
 recomandat companiilor mici;
 metoda de finantare a achizitiei unui bun de catre firmele mici dar si de
catre persoanele fizice in conditii de maxima operativitate si a
avantajului valorii reziduale;
 vama, inmatricularea, asigurarea se realizeaza de catre firma de leasing;
 utilizarea avantajului valorii reziduale are ca efect diminuarea ratelor
lunare.
Leasing operaţional este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte

nici una dintre condiţiile prevăzute la leasingul financiar.
Spre deosebire de leasing-ul financiar, leasing-ul operational presupune, in
adevaratul sens al cuvintului, folosirea bunului finantat pe o perioada limitata
de timp, fara asumarea unor riscuri si beneficii aferente proprietarului, in
general, pentru rezolvarea punctuala a unor activitati specifice. Astfel,
Utilizatorul este practic decis, inca de la semnarea contractului, asupra
returnarii bunului finantat la finele perioadei de leasing, urmind ca Locatorul sa
preia riscul de realizare a valorii ramase neamortizate la finele contractului.
In cazul leasingului operational:
- ratele lunare sunt calculate porninddu-se de la valoarea de intrare a
bunului si sunt compuse din amortizare si o rata de profit pentru locator;
- bunurile ce fac obiectul contractului de leasing se inregistreaza ca active
imobilizate in contabilitatea firmei de leasing;
- la finele contractului de leasing, utilizatorul este obligat sa inapoieze
bunul;
- avansul nu este obligatoriu.
4.4. Aspecte contabile privind leasingul
Contabilizarea operaţiunilor de leasing de către locatari

- la începutul contractului de leasing, activul si datoria corespondenta pentru
viitoarele plati de leasing sunt recunoscute la aceleasi valori;
- activul se recunoaste la valorea minima dintre valoarea actualizata a platilor
minime de leasing si valoarea justa a bunului la data semnarii contractului
de leasing. Platile minime de leasing reprezinta acele plati pe care locatarul
este obligat sa le faca (daca pretul de optiune este suficient de mic astfel
incat sa existe certitudinea rezonabila ca se va opta pentru achizitie);
- costurile directe initiale aferente activitatilor de leasing sunt capitalizate in
valoarea activului;
- platile de leasing constau in cheltuiala de finantare si reducerea datoriei
neachitate. Cheltuiala de finantare trebuie alocata astfel incat sa se obtina o
rata periodica constanta a dobanzii la soldul ramas al datoriei in fiecare

perioada; La inceputul contractului de leasing dobanda nu se recunoaşte ca
si o cheltuiala in avans;
- prezumtia ca se va opta pentru achizitie, amortizarea se va face pe o
perioada egala cu durata de viata utila a bunului. In caz contrar, amortizarea
se va efectua pe o perioada egala cu durata contractului.
Contabilizarea operaţiunilor de leasing de către locatori

- creanta este inregistrata la o valoare egala cu investitia neta;
- recunoasterea venitului financiar se bazeaza pe un model care reflecta o rata
periodica constanta a rentabilitatii investitiei nete;
- costurile directe iniţiale sunt fie recunoscute imediat, fie alocate de-a lungul
perioadei contractului de leasing pe masura ce sunt realizate veniturile
financiare.
Leasingul financiar evidenţiază in bilantul contabil atat activul, cat si

valoarea neta a datoriei. In baza contabilitatii leasingului financiar, plata totala
de leasing este impartita in componenta de dobanda si rambursarea
principalului; se distinge, de asemenea, si o componenta de amortizare atunci
când principalul este amortizat in conformitate prevederile legale.
Fractiunea de dobanda din plata de leasing aferenta unui leasing financiar
este raportata, in mod normal, drept iesire de numerar din exploatare, in timp
ce rambursarea obligatiei aferente leasingului este tratata drept iesire de
numerar din activitatea de finantare. Acea fractiune a obligatiei aferente
leasingului care este platita sau eliminata in termen de 1 an sau in cursul unui
ciclu de exploatare, daca acesta se intinde pe o perioada mai lunga de 1 an, este
clasificata drept datorie curenta. Restul se clasifica drept datorie pe termen
lung.
Contabilitatea operaţiunilor de leasing financiar
Înregistrări în contabilitatea locatorului:

Nr. Explicaţie Debit Credit

a) Înregistrarea creanţei la 267 213
valoarea imobilizării cedate în Creanţe Instalaţii tehnice,
regim de leasing imobilizate mijloace de transport,
animale şi plantaţii
b) Înregistrarea dobânzii aferenta 8052 Dobânzi
contractului de leasing în de încasat
conturi în afara bilanţului
c) Emiterea facturii aferente 4111 267
primei rate, dobânda şi TVA Clienţi Creanţe imobilizate
aferent 766
Venituri din dobânzi
4427
TVA colectată
d) Încasarea ratei de leasing, 5121 4111
dobânda aferentă si TVA-ul Conturi la Clienţi
bănci în lei
e) Extracontabil se înregistrează 8052 Dobânzi de
diminuarea dobânzii de încasat încasat
f) În mod similar se înregistrează şi celelalte rate de leasing.

g) La finalul contractului de 4111 267
leasing se facturează valoare Clienţi Creanţe imobilizate
reziduală 4427
TVA colectată
h) Încasarea valorii reziduale si a 5121 4111

TVA-ului aferent Conturi la Clienţi
bănci în lei
Înregistrări în contabilitatea locatarului:


a) Înregistrarea activului la 213 167
valoarea ce trebuie rambursată Instalaţii tehnice, Alte
mijloace de împrumuturi şi
transport, animale şi datorii
plantaţii asimilate
b) Evidenţierea extracontabil, 8051 Dobânzi de
dobânda de plată aferentă plătit
contractului
c) Înregistrarea primei facturi 167 404
pentru rata scadentă Alte împrumuturi şi Furnizori de
datorii asimilate imobilizări
666
Cheltuieli privind
dobânzile
4426
TVA deductibilă
d) Plata facturii pentru rata 404 5121

scadentă Furnizori de Conturi la
imobilizări bănci în lei
e) Evidenţierea extracontabil, 8051 Dobânzi
diminuarea dobânzii de plată de plătit
aferentă contractului
f) În mod similar se înregistrează şi celelalte rate de leasing până la

finalizarea contractului.
g) La primirea ultimei facturi 167 404
reprezentând valoarea reziduala Alte împrumuturi şi Furnizori de
bunul trece din punct de vedere datorii asimilate imobilizări
juridic în proprietatea 4426
locatarului. TVA deductibilă
h) Achitarea facturii către locator 404 5121

(societatea de leasing) Furnizori de Conturi la
imobilizări bănci în lei
i) Fiind un contract de leasing 6811 281
financiar, societatea care Cheltuieli de Amortizări
înregistrează amortizarea exploatare privind privind
imobilizării este locatarul. amortizările, imobilizările
Amortizarea se calculează după provizioanele şi corporale
aceleaşi proceduri ca si la ajustările pentru
celelalte imobilizări din depreciere
proprietatea locatarului
Contabilitatea operaţiunilor specifice leasingului operaţional
Conform Ordonanţei 51/1997, leasingul operaţional este operaţiunea de leasing

care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute pentru contractul de
leasing financiar.

a) Emiterea facturii reprezentând 4111 706
rata de leasing Clienţi Venituri din
redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii
4427
TVA colectată
b) Înregistrarea amortizării 6811 281
lunare a bunului Cheltuieli de Amortizări privind
exploatare privind imobilizările
amortizările, corporale
provizioanele şi
ajustările pentru
depreciere
c) Încasarea facturii de la locatar 5121 4111
Conturi la bănci în Clienţi
lei
d) În mod similar se înregistrează şi celelalte rate de leasing până
la finalizarea contractului.

a) Extracontabil se 8036 Redevenţe,
înregistrează valoarea locaţii de gestiune,
totală a ratelor de chirii şi alte datorii
leasing asimilate
b) Primirea facturii 612 401
reprezentând rata de Redevenţe, locaţii de Furnizori
leasing gestiune, şi chiriile
4426
TVA deductibilă
c) Plata facturii către 401 5121
societatea de leasing Furnizori Conturi la bănci în lei
d) Extracontabil, 8036 Redevenţe,

diminuarea ratei de locaţii de gestiune,
leasing chirii şi alte datorii
asimilate
Contabilitatea operaţiunilor specifice lease- back-ului
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de lease-back se face în funcţie de

tipul contractului de leasing, astfel:
– în cazul leasingului financiar, tranzacţia de lease-back este considerată un
mijloc prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de
garanţie.
În această situaţie, entitatea beneficiară a finanţării nu va recunoaşte în
contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, întrucât nu sunt îndeplinite
condiţiile de recunoaştere a veniturilor.
Activul rămâne în continuare înregistrat în contabilitate la valoarea existentă
anterior operaţiunii de leasing financiar, cu regimul de amortizare aferent;
– în cazul leasingului operaţional, tranzacţia de lease-back presupune în prima
etapă o tranzacţie de vânzare-cumpărare şi apoi una de închiriere a aceluiaşi
activ.
În această situaţie, entitatea vânzătoare înregistrează o tranzacţie de vânzare cu
reflectarea în contabilitate a sumelor încasate sau de încasat şi apoi preluarea în
regim de leasing a activului vândut.
În ambele situaţii, entităţile contractante vor prezenta în notele explicative la
situaţiile financiare anuale informaţii referitoare la operaţiunile derulate.
În evidenţa contabilă au loc următoarele înregistrări:

a) Înregistrarea obţinerii 5121 167
finanţării: Conturi la bănci în Alte împrumuturi
lei şi datorii asimilate
b) Înregistrarea comisionului 471 401
de acordat în avans: Cheltuieli Furnizori
înregistrate în avans
c) Înregistrarea plăţii 401 5121
contravalorii comisionului: Furnizori Conturi la bănci în
lei
d) Înregistrarea primirii 167 404
facturii de la furnizor Alte împrumuturi şi Furnizori de
reprezentând prima rată de datorii asimilate imobilizări
leasing: 666
Cheltuieli privind
dobânzile
4426
T.V.A. deductibilă
e) Înregistrarea plăţii 404 5121
contravalorii furnizorului: Furnizori de Conturi la bănci în
imobilizări lei
f) Înregistrarea cheltuielilor cu 6811 2812
amortizarea imobilizării: Cheltuieli de Amortizarea
exploatare construcţiilor
privind amortizarea
imobilizărilor
g) Înregistrarea pe cheltuieli a 628 471
comisionului up - front: Alte cheltuieli cu Cheltuieli
serviciile executate înregistrate în
de terţi avans
h) În mod similar, până la scadenţa perioadei de leasing se înregistrează
operaţiunile aferente contractului. La finele contractului de leasing
financiar este reflectată în contabilitate valoarea reziduală.
i) Primirea facturii 167 404
reprezentând valoarea Alte împrumuturi şi Furnizori de
reziduală: datorii asimilate imobilizări
4426
T.V.A. deductibilă
j) Plata facturii reprezentând 404 5121
valoarea reziduală: Furnizori de Conturi la bănci în
imobilizări lei
Din punctul de vedere al taxelor locale, locatarul este plătitor al impozitului

pe clădire. În cazul operaţiunii de leaseback, locatarul este proprietarul clădirii
pe toată durata desfăşurării contractului.
În cazul în care contractul de leasing încetează şi clădirea trece în
proprietatea finanţatorului, impozitul pe clădire revine societăţii de leasing.
4.5. Aplicaţii
4.5.1. Teme de reflecţie
 Cum definiţi operaţiunea de leasing financiar?

 Care este deosebirea dintre leasingul financiar si leasingul operaţional?
 Ce este durata leasing?
 Ce este valoarea reziduală?
4.5.2. Teste de autoevaluare
1. Cunoscând următoarele date aferente unui contract de leasing financiar:

valoare contract 160000 um; avans 10.000 um; durata ani 3; dobânda 8%;
tranşe egale 14.000 um; valoarea reziduală 2.467 um; durata de viaţa 5 ani;
efectuaţi principalele înregistrări atât în contabilitatea cu locatorului şi
locatorului.
Rezolvare:
Sold Sold
iniţial Dobândă Rata Principal final
1 2=(1*8%*3/12) 3 4= 3-2 5=1-4
150.000 3.000 14.000 11.000 139.000
139.000 2.780 14000 11.220 127.780
127.780 2.556 14000 11.444 116.336
116.336 2.327 14000 11.673 104.662

104.662 2.093 14000 11.907 92.756
92.756 1.855 14000 12.145 80.611
80.611 1.612 14000 12.388 68.223
68.223 1.364 14000 12.636 55.587
55.587 1.112 14000 12.888 42.699
42.699 854 14000 13.146 29.553
29.553 591 14000 13.409 16.144
16.144 323 14000 13.677 2.467
2.467 2.467 0
20.467 168.000 150.000
Nr. Explicaţie Debit Credit Suma

a) Înregistrarea creanţei la valoarea 267 213 160.000
imobilizării cedate în regim de
leasing
b) Înregistrarea dobânzii aferenta 8052 20.467
contractului de leasing în conturi Dobânzi de
în afara bilanţului încasat
c) Emiterea facturii aferente primei 4111 % 16.090
rate, dobânda şi TVA aferent 267 11.000
766 3.000
4427 2.090
d) Încasarea ratei de leasing, 5121 4111 16.090
dobânda aferentă si TVA-ul
e) Extracontabil se înregistrează 8052 3.000
diminuarea dobânzii de încasat Dobânzi de
încasat
f) În mod similar se înregistrează şi celelalte rate de leasing.
g) La finalul contractului de leasing 4111 % 2.936
se facturează valoare reziduală 267 2.467

4427 469
h) Încasarea valorii reziduale si a 5121 4111 2.936
TVA-ului aferent

a) Înregistrarea activului la valoarea ce 213 167 160.000
trebuie rambursată
b) Înregistrarea avansului % 404 11.900
167 10.000
4426 1.900
c) Plata avansului 404 5121 11.900
d) Evidenţierea extracontabil, dobânda 8051 20.467
de plată aferentă contractului Dobânzi de
plătit
e) Înregistrarea primei facturi pentru % 404 16.660
rata scadentă 167 11.000
666 3.000
4426 2.660
f) Plata facturii pentru rata scadentă 404 5121 16.660
g) Evidenţierea extracontabil, 8051 3.000
diminuarea dobânzii de plată Dobânzi de
aferentă contractului plătit
h) În mod similar se înregistrează şi celelalte rate de leasing până la

i) La primirea ultimei facturi 167 404 2.936
reprezentând valoarea reziduala 4426 2.467
bunul trece din punct de vedere 469
juridic în proprietatea locatarului.
j) Achitarea facturii către locator 404 5121 2.936

(societatea de leasing)
k) Societatea înregistrează amortizarea 6811 281 2.666
imobilizării
2. Cunoscând următoarele date aferente unui contract de leasing operaţional:

valoarea bunului 160000 um; durata în ani a contractului 3; dobânda 8 %;
chiria 14.000 um; durata de viaţa 5 ani; efectuaţi principalele înregistrări atât în
contabilitatea cu locatorului şi locatorului.
Rezolvare:
Conform Ordonanţei 51/1997, leasingul operaţional este operaţiunea de leasing
care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute pentru contractul de
leasing financiar.

a) Emiterea facturii reprezentând rata de 4111 % 16.660
leasing 706 14.000
4427 2.660
b) Înregistrarea amortizării lunare a 6811 281 2.666
bunului
c) Încasarea facturii de la locatar 5121 4111 16.660
d) În mod similar se înregistrează şi celelalte rate de leasing până la

a) Primirea facturii reprezentând rata de leasing % 401 16.660
612 14.000
4426 2.660
b) Plata facturii către societatea de leasing 401 5121 16.660
1. Care dintre afirmaţiile de mai jos nu este specifică operaţiunii de leasing

financiar:
A. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
locatarului din momentul încheierii contractului de leasing;
B. plăţile de leasing trebuie recunoscute ca o cheltuială în contul de profit şi
pierdere, liniar de-a lungul duratei contractului;
C. părţile au prevăzut expres ca la expirarea contractului de leasing se
transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului.
2. Un leasing operaţional dă naştere:

A. unor cheltuieli cu amortizarea si chiria bunului care face obiectul
contractului de leasing;
B. unor cheltuieli cu chiria şi asigurarea bunului care face obiectul contractului
de leasing;
C. unor cheltuieli cu chiria bunului care face obiectul contractului de leasing.
3. Un leasing financiar dă naştere:

A. unor cheltuieli cu amortizarea si chiria bunului care face obiectul
B. unor cheltuieli cu chiria, dobânda şi asigurarea bunului care face obiectul
C. unor cheltuieli cu chiria bunului care face obiectul contractului de leasing.
4. Dobânda intr-un contract de leasing mai este numita si:

A. Costul transformat in capital ;
B. Coeficient de siguranţa;
C. Intr-un contract de leasing nu exista dobânda;
5. Când doreşti sa obţii o finanţare de tip leasing, nu faci nici o negociere.

Preţul este stabilit de dealer sau de banca si nu iţi rămâne decât sa accepţi
sau nu oferta.
A. Adevărat.
B. Fals
Bibliografie recomandată
1. Comaniciu Carmen (2006), Contabilitate aprofundată – suport de curs

ID, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
2. Costi B. (2010), Contabilitate aprofundată –suport de curs;
3. Cărpenaru, Stanciu D. (2001), Drept comercial român, Editura Allbeck
4. Duţescu Adriana (2001), Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea
standardelor internaţionale de contabilitate, Editura CECCAR
5. Feleagă Niculae, Malciu Liliana (2002), Politici şi opţiuni contabile,
Editura Economică, Bucureşti
6. Hurduzeu G. (2002), Achiziţiile de firme pe piaţa de capital, Ed.
Economică, Bucureşti
7. Malciu Liliana (2000), Contabilitate aprofundată, Editura Economică,
Bucureşti
8. Matiş Dumitru (2003), Contabilitatea operaţiunilor speciale, Editura
Intelcredo, Deva
9. Ristea Mihai, Dumitru Corina G. (2005), Contabilitate aprofundată,
Editura Universitară, Bucureşti
10. Tiron Tudor A., Răchişan R., Cristea Ş. (2005), Combinări de
întreprinderi- Fuziuni şi achiziţii, Ed. Accent
11. Tiron-Tudor Adriana (2009), Consolidarea conturilor – support de curs,
CECCAR
12. Toma Marin (2003), Reorganizarea întreprinderilor prin fuziune şi
divizare, Editura CECCAR, Bucureşti
13. IASB (2012), International Financial Reporting Standards, iasb.org

Conta Aprofundata

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conta Aprofundata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea: Contabilitate şi informatică de gestiune

Lector univ. dr.

Virag Nicolae Paul

Cuvinte cheie: globalizare, FDI, SMN, pieţe financiare, armonizare contabilă

1.1. Aspecte cheie privind grupurile de entităţi economice

Grupul de entităţi economice constă dintr-o societate-mamă şi dintr-un

Societatea-mamă este cea care asigură controlul, stabilind strategia la nivel

Tipologia grupurilor de entităţi economice include şi forme complexe ale

Trustul (engl. trust), este o creaţie legislativă a dreptului anglo-saxon şi

 În România: SSIF IEBA Trust, care potrivit datelor CNVM, este

Grupul industrial (fr. groupe industrielle) este un concept introdus de

Concernul (germ. Konzern), este o variantă a grupului industrial, fiind

Grupul de interese economice (fr. groupement d´intérêt économique -

Corporaţia transnaţională sau societatea multinaţională (SMN) a

Conglomeratul este o formă specifică a corporaţiei transnaţionale, de

care aparent nu au între ele legături economice, corespunzând unei politici de

Noţiunea de control şi tehnicile de obţinere a controlului

Formarea grupurilor de de entităţi economice este strâns legată de noţiunea

În funcţie de tipul de control determinat prin intermediul calculului

Control exclusiv IAS 27 Situaţii financiare Metoda integrării globale

IFRS 10 Situaţii financiare consolidate

IFRS 12 Prezentarea intereselor în alte entităţi

Obţinerea controlului se poate realiza:

Ramasajul bursier (engl. creeping tender offer; fr. prise de contrôle

În practică există o varietate tehnici prin care se realizează obţinerea

Alte forme de realizare ale Exemple

exchange offer; fr. offre publique a anunţat că este dispusă să demareze

O altă tehnică de obţinere a controlului asupra unei societăţi vizează

1http://www.microsoft.com/presspass/press/2008/feb08/02-01corpnewspr.mspx accesat în 12.10.2008,

Forme de realizare ale Exemple

Necesitatea întocmirii conturilor consolidate

Obligativitatea intocmirii conturilor consolidate revine societăţii mamă care

În acest context, situaţiile financiare individuale sunt situaţiile

Cum obţinem conturile consolidate?

1.2. Legăturile financiare dintre entităţile economice ale unui grup

Între societăţile unui grup putem regăsi următoarele tipuri de legături

2. legături indirecte (piramidale) - când M deţine participaţii într-o societate

Ce reprezintă şi cum se calculează procentul de control?

Procentul de control reflectă puterea controlului prin drepturile de vot

Ce reprezintă şi cum se calculează procentul de interes?

Deoarece între între deţinerea unei fracţiuni a capitalului unei entităţi şi

Compania Compania Tipul de PC al A în B PI al A Tipul Metoda

1.3. Etapele întocmirii situaţiilor financiare consolidate

Operaţiile de preconsolidare includ:

Determinarea perimetrului de consolidare

Includerea şi excluderea în perimetrul de consolidare

Perimetrul de consolidare desemnează toate entităţile ce vor intra în procesul

4http://dpwn.online-reports.eu/2007/ar/servicepages/downloads/files/notes_dp_ar07.pdf pagina 127,

În ceea ce priveşte excluderiile din consolidare acestea pot fi (Tiron, 2009):

Excluderi facultative (conform directivei a VII) precum:

Conform Raportului anual 20075 al Deutsche Post World Net perimetrul de

Retratări în vederea uniformizării conturilor

 Utilizarea aceleaşi date de închidere a exerciţiului financiar

Data de ieşire din perimetrul de consolidare coincide cu data pierderii

5 http://dpwn.online-reports.eu/2007/ar/servicepages/downloads/files/notes_dp_ar07.pdf pagina 127, accesat în data

cedarea tilurilor se transferă şi drepturile de vot aferente acestora. Dacă

Data închiderii conturilor consolidate corespunde datei de închidere a

 Aplicarea de politici contabile unitare

 Metode de evaluare la intrarea în patrimoniu (cost de achiziţie, preţ de

 Operaţiile de consolidare propriu-zisă includ pe lângă cumularea

Aplicarea metodei integrării globale în cazul controlui

Etapele aplicării metodei integrării globale;