Curs Etica

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om
Introducere
Pe parcursul acestui curs, vom analiza provocările etice pe care le întâmpină

oamenii în calitate de proprietari de afaceri, manageri, simpli angajați sau consumatori, și
vom identifica obligațiile, sau datoriile, etice pe care trebuie să le respecte aceștia. Pentru
o mai bună înțelegere a domeniului eticii în afaceri, voi începe cu o scurtă prezentare a
domeniului eticii.
1.1 Domeniul eticii
Etica este disciplina care are drept obiect studierea principiilor şi valorilor morale
şi a problemelor privind distincia dintre bine şi rău, cea dintre virtute şi viciu şi cea
dintre corect şi incorect. Prima distincie este aplicată în general persoanelor şi
caracterelor acestora, în vreme ce cea de!a doua aciunilor realizate de aceştia. Putem
spune astfel despre o anumită persoană că este bună sau virtuoasă şi despre alta că este
rea sau vicioasă, în vreme ce aciunile realizate de aceştia sunt corecte sau incorecte
"greşite# din punct de vedere moral. Principala întrebare la care încearcă să răspundă etica
este$ %&e trebuie să fac'( sau, într!o manieră puin diferită, %&um trebuie să îmi trăiesc
viaa'(. E)istă, desigur, şi aciuni neutre din punct de vedere etic, care nu presupun o
decizie morală. *e pildă, alegerea între a mânca portocale şi a mânca banane nu are, în
lipsa unui conte)t special, o conotaie morală, fiind neutră din punct de vedere etic.
Enunurile eticii sunt în general enunuri normative, sau prescriptive, indicatorii
pentru astfel de enunuri fiind cuvinte precum %trebuie(, %este obligatoriu(, %este permis(,
%este interzis(. Enunurile desciptive se referă la modul în care stau lucrurile în realitate,
iar cele din urmă la modul în care ar trebui să stea lucrurile "cum ar trebui aceştia să se
comporte#. +ntre aceste două tipuri de enunuri e)istă o cezură, în sensul că enunurile
descriptive nu sunt suficiente, de unele singure, pentru a fundamenta enunurile
normative. Enunul descriptiv conform căruia oamenii nu respectă regulile morale nu
justifică faptul că acestea nu sunt veritabile norme morale, care trebuie respectate.
tilizarea termenilor %morală( și %etică(, alături de variantele lor adjectivale, au
iscat o serie de dezbateri în literatură. &onform unor lucrări, termenul %moral( se referă la
valorile personale ale individului, în vreme ce termenul %etic( are în vedere valorile ce
caracterizează un anumit grup. -orbim, aşadar, de pildă, despre principiile etice ale unei
http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 1/58

comunități profesionale sau ale unui grup social, dar despre principiile morale pe care le
respectă un individ.
ceastă distincie nu este justificată din punct de vedere etimologic. /ermenul de
etică provine din cuvântul grec %et0os(, care înseamnă %caracter(, dar şi %obicei(,
%deprindere(, în vreme ce termenul %morală( provine din substantivul latin la forma de
plural %mores(, care înseamnă, deopotrivă, într!unul dintre sensuri, %deprinderi(.
&uvântul %mores(, în aceeaşi măsură ca termenul %morală(, nu îşi limitează în niciun caz
semnificaia la cadrul personal, individual, ceea ce se vede, spre e)emplu, din utilizarea
cuvântului românesc %moravuri(, care înseamnă %deprinderi de comportare morală ale
unei comunităi umane(.1 şadar, etimologiile termenilor %etică( şi %morală( nu ne
conduc la ideea că cei doi termeni ar avea înelesuri diferite. 2ai important, această
manieră de a face distincția este înșelătoare și în alt sens. Principiile morale nu se pot
limita la un nivel personal, ci vizează întotdeauna valori universale, larg acceptate la
nivelul comunității. *eciziile bazate pe preferințe strict personale, de pildă aceea de a
alege o prăjitură cu ciocolată în locul uneia cu fructe, nu sunt decizii morale "sau etice#.
*istincia dintre etică şi morală se poate realiza însă și într!o altă manieră, prima
reprezentând disciplina, domeniul de studiu, în vreme ce cea de!a doua reprezintă
obiectul de studiu al acesteia. 3punem astfel că etica analizează viaa şi principiile
morale. /otuși, termenii corespondenți în formă adjectivală 4 %moral( și %etic( 4 vor avea
același înțeles.
1.2 Etica în afaceri – obiect și utilitate
Etica în afaceri este o ramură a eticii, fiind preocupată de problema corectitudinii
unor practici, de deciziile care trebuie luate în anumite circumstanțe, în conte)te ce țin de
relațiile de afaceri, dintre firmă și consumatori, dintre angajați și angajatori, dintre
manageri și simpli angajați etc. *ezbaterile din domeniul eticii în afaceri, precum și
tipurile de argumente utilizate pentru a susține una sau alta dintre poziții reprezintă o
aplicare a unor dezbateri și tipuri de argumente generale, pe care le regăsim și în alte
domenii ale eticii aplicate, cum ar fi etica profesională sau bioetica "domeniul de studiu
care se ocupă de analiza problemelor morale ce privesc viața, moartea, precum și alte
componente ale e)istenței umane, ce țin de dimensiunea sa biologică5 avortul și eutanasia
1
&uvântul englez %mores( are apro)imativ acelaşi îneles.

reprezintă două e)emple de probleme ce constituie subiectul de interes al bioeticii#. &a în

general în domeniul eticii aplicate, etica în domeniul afaceri presupune o bună înțelegere
a conceptelor și manierei de argumentare din etică, dar și o cunoaștere a elementelor
specifice și a conte)tului particular al lumii afacerilor.
*ar de ce este util studiul eticii în afaceri' Pentru a răspunde la această întrebare,
voi începe prin a răspunde la câteva critici care se aduc deseori, la nivelul discursului
comun, utilității eticii în general și a eticii în afaceri în particular. E)istă, în primul rând,
un scepticism în privina studierii eticii în general, bazat în special pe două argumente.
Primul argument se referă la faptul că valorile morale sunt de natură subiectivă, iar al
doilea la faptul că e)istă o %ruptură( între a cunoaşte ceea ce este corect din punct de
vedere moral şi a aciona ca atare. &onform primului argument, principiile morale sunt
subiective şi nu e)istă principii care să fie acceptate de toi oamenii. *in acest motiv,
etica nu poate oferi un coninut obiectiv, care să întrunească acordul tuturor cercetătorilor
în domeniu. Potrivit celui de!al doilea argument, studierea eticii nu poate ajuta într!
adevăr la creşterea gradului de moralitate, întrucât comportamentul imoral nu se
datorează necunoaşterii normelor etice, ci lipsei de voină de a le aplica.
+n privina primului argument, la nivelul simțului comun, e)istă uneori concepția
că etica este un domeniu subiectiv, a cărui afirmații, privind in"corectitudinea# anumitor
acțiuni sau calea de acțiune care trebuie urmată într!o situație, țin mai degrabă de opinia
personală. cest lucru nu este însă adevărat. 3usținerile etice nu pot fi în niciun caz
reduse la judecăți subiective, de tipul celor de gust. Pentru a relua un e)emplu de mai sus,
preferința mea pentru prăjitura cu ciocolată, nu pentru cea cu frișcă, este o c0estiune de
gust. 6ameni diferiți au gusturi diferite, iar o discuție bazată pe argumente pentru sau în
favoarea unei preferințe nu poate fi purtată.
3usținerile noastre etice nu sunt de același fel, ci pot fi subiect al unei discuții
bazate pe argumente raționale. 7aptul că minciuna este incorectă din punct de vedere
moral poate fi argumentat în mod rațional, într!un mod care poate fi înțeles și acceptat de
oricine. Este adevărat că e)istă situaii cu adevărat dilematice, în care se pot găsi bune
argumente pentru două sau mai multe căi de aciune, acestea putând fi alese de către
persoane diferite. cest lucru nu trebuie să ne conducă însă la concluzii subiectiviste. +n
primul rând, aceste situații dilematice, sau dificile, nu reprezintă regula, ci mai degrabă

cazuri e)cepționale. +n al doilea rând, c0iar în aceste cazuri, părțile aflate în dispută pot
aduce argumente care pot fi discutate și analizate, c0iar dacă în cele din urmă nu ajung în
mod necesar la un acord final.
 doua critică generală la adresa studierii eticii se referă la utilitatea acesteia
pentru îmbunătățirea din punct de vedere moral a comportamentului. Etica nu poate decât
cel mult să ne învețe ce este corect din punct de vedere moral, însă acest lucru nu ne va
asigura că într!adevăr oamenii vor acționa astfel. Este adevărat că niciun curs de etică,
mai teoretic sau mai îndreptat spre problemele practice, nu poate să ofere altceva decât o
cunoaştere a modului în care oamenii trebuie să procedeze într!o anumită situaie. cest
lucru nu este suficient pentru a ne asigura că oamenii vor acționa corect, deoarece de
multe ori oamenii acionează în mod imoral nu pentru că nu ştiu care este calea corectă de
aciune, ci pentru că le este dificil să acioneze ca atare.
/otuşi, un curs de etică în afaceri "sper că și cel de față# poate reprezenta în mai
multe moduri un prim pas către un comportament mai moral. +n primul rând, în multe
situații oamenii acționează greșit din punct de vedere moral, deși au dorința și
disponibilitatea de acționa corect și cred că acționează astfel. +n aceste cazuri, un curs de
etică în afaceri poate oferi instrumentele pentru o analiză adecvată și completă din punct
de vedere etic, care poate duce la o decizie corectă. +n al doilea rând, un curs de etică în
afaceri poate oferi e)emple de comportament demn de laudă din punct de vedere moral și
prin aceasta stimulente pentru un comportament similar. +ntr!adevăr, în etică, alături de
instrumentele de natură conceptuală și teoretică, e)emplele de situații dificile care
ilustrează comportamente lăudabile și virtuți morale pot avea un important rol pentru
stimularea unui comportament etic.
n al treilea motiv de îndoială privind studierea eticii în afaceri privește de
această dată în mod direct domeniul afacerilor. 8a nivelul simțului comun este larg
împărtășită o concepție conform căreia normele morale și comportamentul moral au un
rol în relațiile personale și familiale, dar nu în lumea afacerilor, dominată de o
permanentă și justificată dorință de a câștiga bani cu orice preț, c0iar prin încălcarea
normelor morale. 2ai multe remarci sunt utile în această privință. +n primul rând, faptul
că unii oameni de afaceri, manageri sau simpli angajați, sau c0iar majoritatea acestora, nu
respectă normele morale nu duce în niciun caz la concluzia că acest lucru este acceptabil.

+n plus, nu este adevărat că relațiile economice sunt caracterizate de o universală

imoralitate. +n situații similare din punct de vedere al provocărilor etice, oameni diferiți
se comportă în mod diferit, iar unii oameni sunt capabili să își sacrifice avantajele pe
termen scurt pentru a se conforma normelor morale.
+n al doilea rând, nu avem niciun motiv să considerăm că aplicarea normelor
morale se limitează la nivelul relațiilor personale. 8a fel cum oamenii trebuie să respecte
o serie de norme morale în viața personală, acest lucru este adevărat și în lumea
afacerilor. *esigur, dezideratele morale sunt semnificativ diferite în cele două situații5
alte norme morale și alte virtuți au o importanță și o relevanță mai mare. *e pildă, la
nivelul relațiilor personale, oamenii au o obligație de a!i ajuta în mod activ pe cei
apropiați să își atingă interesele, uneori c0iar sacrificându!și propriile interese. 9u același
lucru se poate cere la nivelul relațiilor economice de orice fel, în care însă obligația de a
respecta contractele devine foarte importantă. /otodată, aceleași virtuți și norme generale
sunt ilustrate în moduri diferite în cele două domenii, norma generală de a nu minți find
un bun e)emplu în acest sens. +nsă acest lucru nu înseamnă în niciun caz că viața
economică nu este caracterizată de o serie de norme morale, dincolo de cele legale5 de
pildă, obligația de a respecta promisiunile, de a fi onest reprezintă astfel de norme, care
nu trebuie concepute ca incompatibile cu urmărirea obținerii unui profit cât mai mare
"pentru companii#, în aceeași măsură ca cea a unui salariu cât mai mare "pentru angajați#
nu sunt justificate.
m oferit până acum răspunsuri la trei surse de scepticism privind studierea eticii
în afaceri. +n continuare voi încerca să ofer câteva răspunsuri pozitive privind rolul
studierii acestui domeniu. &el mai des întâlnit răspuns privind funcția studierii eticii se
referă la beneficiile pe care le aduce comportamentul etic angajaților, companiilor etc.
Este acest răspuns, bazat pe interesul rațional, suficient' +n afaceri, la fel ca în viața de zi
cu zi, comportamentul etic aduce deseori beneficii. 2ă voi referi la acestea succint,
pentru a le relua în detaliu în secțiunea dedicată teoriei interesului rațional.
&omportamentul etic al firmelor în relație cu angajații îi va motiva pe aceștia să își
îndeplinească sarcinile dincolo de ceea ce este cerut în mod strict de fișa postului. *e
asemenea, conduita morală în relație cu clienții și partenerii de afaceri este benefică,
ajutând la crearea unor relații de afaceri durabile, în vreme ce un comportament imoral va

avea consecințe dezastruoase. rgumente de același fel ne pot convinge că o conduită

etică a angajaților în relația lor cu compania și cu colegii poate fi avantajoasă.
ceste elemente sunt relevante pentru a e)plica rolul eticii. ngajații și oamenii
de afaceri trebuie să învețe să se comporte etic pentru ca astfel să își crească veniturile și
profiturile. /otuși, și vom detalia în secțiunea dedicată teoriei interesului rațional, acest
răspuns este total insuficient. &omportamentul neetic este altceva decât urmărirea
interesului propriu, iar cele două nu converg întotdeauna. :i atunci de ce am vrea să ne
comportăm etic' &0iar dacă nu putem susține că fiecare acțiune etică va aduce câștiguri
celui care o face, conduita etică e)tinsă la nivelul societății va aduce beneficii la nivelul
societății în ansamblu și, așadar, în mod indirect, și celui care acționează. 3tudierea eticii,
și a eticii în afaceri în particular, poate reprezenta un element important pentru
construirea unei societăți mai bune.
Principalul rol al unui curs de etică nu este acela de a sădi dorința de a ne
comporta moral "deși poate fi util și în această privință# ci de a învăța cum trebuie să
procedăm "noi și cei din jur# în cazul în care considerăm că un astfel de scop este
dezirabil. n curs de etică se adresează în primul rând celor care doresc să fie morali.
Pentru aceștia un curs de etică este util în multe privințe. *e multe ori, acțiunile imorale
sunt izvorâte dintr!o analiză morală greșită a acțiunilor noastre și din neînțelegerea
modului în care acțiuni aparent altruiste dăunează de fapt unora dintre cei din jur. n
curs de etică ne poate ajuta să analizăm în detaliu acțiunile noastre și ale celorlalți din
punct de vedere etic. /otodată, studierea eticii ne poate ajuta să identificăm acțiunile
incorecte și ne oferă obișnuința de a aborda acțiunile din acest punct de vedere. Prin
acestea, studierea eticii în afaceri ajută la crearea unui climat etic în organizații și în
general în lumea afacerilor.
&onținutul acestui curs poate fi împărțit în trei părți. Prima prezintă o serie de
elemente și tipuri de argumentare caracteristice eticii generale, aplicate la domeniul
afacerilor.  doua prezintă și analizează trei abordări specifice eticii în afaceri$ teoria
interesului rațional, perspectiva bazată pe piața liberă și teoria părților interesate. ltima
parte se va concentra în detaliu asupra problemelor etice legate de relația companiei cu
părțile interesate. -om analiza problemele etice legate de relația companiei cu angajații și
consumatorii, problemele etice determinate de activitatea companiilor în medii culturale

și economice diferite. ltimul curs va fi dedicat conceptului de responsabilitate socială și

acțiunilor de responsabilitate socială realizate de companii.
3tructura cursului va fi următoarea$
1. Elemente de bază ale eticii.
;. Perspective etice fundamentale aplicate în domeniul afacerilor$ deontologism și
utilitarism "două cursuri#.
<. 8ocul interesului rațional în lumea afacerilor.
=. Piața liberă și lumea afacerilor. cționari și părți interesate.
>. &ompanii și angajați.
?. &ompanii și consumatori.
@. Etica în conte)tul afacerilor internaționale.
A. Besponsabilitatea socială corporativă.

Capitolul 2. Elemente fundamentale ale eticii
+n acest capitol ne vom concentra asupra unor elemente fundamentale ale

discursului etic. 2ă voi concentra asupra a două concepte 4 normă morală și
responsabilitate morală 4 care vor g0ida prezentarea a o serie de elemente esențiale ale
discursului etic.
2.1 Norme morale

2.1.1 Despre norme în general
9ormele de aciune reprezintă tipare de comportament, care trebuie respectate în
anumite circumstane. 9ormele morale, normele juridice, poruncile religioase şi normele
sociale, obiceiurile sau moravurile "normele impuse prin tradiie într!o comunitate#
reprezintă principalele categorii de norme. 2ulte dintre norme nu aparin unei singure
categorii, iar cele mai generale norme de conduită aparin deopotrivă tuturor acestor patru
categorii. *e pildă, norma %3ă nu furiC( reprezintă o normă morală, o normă juridică, care
apare într!o serie de forme în reglementările naionale, o poruncă religioasă, care poate fi
regăsită ca atare în toate religiile lumii, precum şi o normă impusă în comunităi, c0iar şi
în cele primitive, înainte de apariia legii pozitive. 7aptul că aceste categorii de norme
prezintă puncte semnificative de intersecie ne poate face să credem că cele patru

categorii de norme se suprapun în mod complet. /otuşi, acest lucru nu este adevărat.
Pentru a arăta acest lucru, este util să începem cu o caracterizare generală a normelor. 6
normă poate fi caracterizată prin şase componente ;$
i) Conţinutul normei, care reprezintă tipul de aciune obligatoriu, permis sau
interzis de respectiva normă. &oninutul vizat de norma %3ă nu miniC( este actul de a
mini.
ii) Caracterul normei, care reprezintă raportarea faă de aciunea ce reprezintă
coninutul normei. *in acest punct de vedere, normele se împart în trei categorii$ a#
obligaii, care cer ca o anumită aciune să fie realizată5 b# interdicii, care cer ca o aciune
să nu fie realizată c# permisiuni, care lasă la latitudinea subiectului realizarea respectivei
aciuni. 9orma %/rebuie să îi respeci păriniiC( este o obligaie, în vreme ce norma %3ă
;
-on Drig0t, Normă şi acţiune, cap. >.

nu miniC( reprezintă o interdicie. 9orma %Este permis să nu votezi "sau, în mod implicit,
să votezi#C( are caracterul unei permisiuni, indicând faptul că prezena la vot nu este
obligatorie.
iii) Condiţia de aplicare a unei norme. +n cazul unora dintre norme, nu al
tuturor, coninutul acesteia nu are aplicabilitate decât în anumite condiii. 9ormele %*acă
ai promis că vii, atunci trebuie să vii( şi %*acă vrei să nu îi fie frig, trebuie să înc0izi
fereastra( reprezintă e)emple de acest tip, iar %i promis că vii( şi, respectiv, %-rei să nu
îşi fie frig( reprezintă condiiile în absena cărora respectivele norme nu se aplică.<
i) !utoritatea emitent". 6rice normă este emisă de către un agent, în sensul cel
mai general, care le oferă o autoritate "validitate#. 6 instituie, o persoană, o comunitate
etc. pot reprezenta astfel de ageni. *e pildă, reglementările sunt emise de autorităi
investite cu autoritatea statului.
) #ubiectul normei, care reprezintă agenii cărora li se aplică normele$ un
individ, mai muli indivizi, toi indivizii dintr!o jurisdicie, o instituie etc.
i) #ancţiunile de care sunt pasibili cei care nu respect" normele. 6 dezbatere
importantă, la care voi reveni mai jos, este dacă toate normele includ, în mod necesar,
ideea unei sanciuni. 3anciunile pot avea caractere foarte diferite, după natura normei$
sanciuni aplicate de o autoritate e)terioară "de natură financiară, penală etc.#, sanciuni
sociale.
*ouă dintre componentele de mai sus, autoritatea emitentă şi tipul de sanciuni, ne
pot ajuta în analiza celor patru categorii principale de norme. 3ă începem cu normele
juridice. cestea sunt emise de o autoritate clar identificabilă investită cu autoritatea
statului, "Parlamentul, uvernul# şi prevăd sanciuni precise. şa cum sunt văzute în
toate religiile, poruncile religioase sunt emise de o fiină supranaturală sau de persoane
înzestrate cu autoritate supranaturală. +n privina sanciunilor, ele sunt văzute, în cadrul
credinelor religioase, ca pedepse divine, aplicabile în această viaă sau în cea de apoi.
*atinile şi obiceiurile îşi capătă autoritatea de la o anumită comunitate, care impun o
presiune invizibilă sau vizibilă asupra celor care se abat de la aceste norme. 3anciunile
de care sunt pasibili cei ce nu respectă tradiiile sunt de natură socială$ oprobiul
comunităii, marginalizarea etc.
<
2ai jos, voi reveni la aceste e)emple, pentru a evidenia o distincie importantă între cele două
e)emple.

2.1.2 Caracteri$area normelor morale

+ncercarea de a face o caracterizare a normelor morale similară celor date mai sus
întâmpină dificultăi. *e la cine provin normele morale' 6rice normă impusă de o
autoritate e)terioară persoanei umane poate fi evaluată din punctul de vedere al unor
criterii de ordin moral. *e pildă, în multe comunităi din Fndia, la moartea unui bărbat
căsătorit, soia sa rămasă văduvă era arsă de vie sau trebuia să se sinucidă. cest obicei
acceptat în anumite societăi şi impus prin fora comunităii poate fi însă evaluat din
punct de vedere moral şi considerat contrar celor mai elementare drepturi ale fiinelor
umane. +n acelaşi fel, c0iar ordinele unei fiine divine pot fi evaluate drept bune sau rele.
/otodată, o lege, c0iar emisă de o instituie legitimă, în conformitate cu regulile statului
de drept, poate încălca regulile morale.=
şadar, în vreme ce obiceiurile îşi capătă autoritatea prin tradiiile acceptate într!o
comunitate, poruncile religioase de la o fiină divină, iar normele juridice de la instituia
emitentă, care este creată şi lucrează conform regulilor statului de drept, normele morale
pot contesta toate cele trei tipuri de autoritate. &are este atunci sursa autorităii normelor
morale' Problema este larg dezbătută şi eticienii oferă răspunsuri dintre cele mai diverse.
&ele mai multe dintre acestea converg însă într!un punct$ fiina umană este considerată
sursă şi autoritatea ultimă a judecăilor morale. 6mul poate pune în discuie din punct de
vedere moral orice normă impusă sursă e)terioară. Fdeea unei norme impuse de fiina
umană ei însăşi nu este lipsită de dificultăi, însă nu voi dezvolta mai mult această
problemă.
n al doilea punct necesar pentru caracterizarea normelor priveşte sanciunile.
+ncălcarea normelor legale este sancionată, în mod e)plicit şi e)pres, prin lege, iar
încălcarea obiceiurilor este sancionată de către comunitate, care e)ercită o presiune
normativă. 9u la fel de simplu este să vorbim despre sanciuni în cazul normelor morale.
%Gi ce mi se întâmplă dacă mă comport astfel'(, poate întreba cel care acionează
împotriva unei norme morale, care nu este sancionată nici prin lege, nici de către
societate. 3anciunile morale sunt de natură internă5 cel care încalcă o normă morală are
remuşcări.
=
-oi dezvolta mai jos acest punct

6ricum, comportamentul moral nu se poate reduce la unul guvernat de sanciuni.

Putem spune că un om acionează în mod legal dacă nu încalcă normele legale, c0iar dacă
unica sa motivaie este teama de sanciuni. 9u putem totuşi spune în acelaşi fel că un om
este moral, indiferent de motivele care îl animă atunci când respectă normele morale. n
comportament determinat doar de teama unor sanciuni sau de un calcul egoist nu poate fi
unul moral şi demn de laudă. bia atunci când aceste motivaii sunt depăşite, putem vorbi
despre un veritabil comportament moral.
m delimitat până acum normele morale de cele juridice şi de obiceiurile
acceptate într!o comunitate. Pentru a caracteriza însă în mod complet normele morale,
mai este necesară o distincie.
2.1.% Norme legale &i norme 'uridice
&ele mai multe dintre normele morale sunt deopotrivă şi norme juridice "legale#.
*e pildă, norma %9u fura( amintită mai sus se regăseşte ilustrată printr!o serie de norme
juridice. /otuşi, domeniul moral şi cel juridic sunt distincte, ceea ce voi arăta în
continuare. 9ormele juridice sunt distincte de cele morale, iar aceste diferene se pot
vedea din trei puncte de vedere$ al autorităii ce emite aceste norme, al subiecilor cărora
se aplică şi al sanciunilor de care sunt pasibili cei ce nu respectă aceste norme. *in al
doilea punct de vedere, normele juridice sunt aplicabile subiecilor dintr!o anumită
jurisdicie, în vreme ce normele morale sunt aplicabile tuturor persoanelor raionale. *in
al treilea punct de vedere, normele juridice stipulează sanciuni precise, de natură
e)terioară, în vreme ce sanciunile morale sunt mai curând unele interioare "remuşcări#.
E)istă norme morale care nu sunt şi norme juridice. cest lucru este adevărat din
cel puin cinci motive, la care mă voi referi în continuare. +n primul rând, nu toate
situaiile care ar trebui prevăzute în legi sunt realmente prevăzute. E)istă cazuri în care
sistemul legal nu este suficient de complet şi bine elaborat pentru a face faă tuturor
situaiilor. cest lucru se întâmplă cu precădere în ări cu un sistem legislativ slab. E)istă,
de e)emplu, ări în care legile privind corupia sunt prea la)e. /otuşi, şi în acest caz,
funcionarii, cetăenii şi companiile care activează în respectiva ară au obligaia morală
de a respecta legile aşa cum ar fi trebuit acestea să fie elaborate. 6 situaie specială de
acest fel apare atunci când apare o realitate nouă care nu este încă prevăzută de legi,
reglementările rămânând în urmă. *e pildă, furtul în varianta cea mai comună, de

deposedare de bunuri materiale, este sancionat de legi de mai multe secole. /otuşi,
ulterior furtul a luat forma furtului intelectual sau furtului electronic. ceste noi forme au
necesitat noi reglementări, care nu au fost emise imediat. /otuşi, abordarea morală a
noilor forme de furt este aceeaşi c0iar şi înaintea emiterii reglementărilor necesare, în
ciuda incompletitudinii legislative.
+n al doilea rând, normele juridice interzic aciunile care îi afectează în mod
negativ pe ceilali. /otuşi, e)istă acte imorale care nu îi afectează, cel puin nu în mod
direct, pe ceilali. 3pre e)emplu, o persoană se poate îmbăta, c0iar în mod constant, fără
ca prin aceasta să încalce vreo normă juridică, în afara unor cazuri speciale, spre e)emplu
dacă astfel sunt afectai copii minori ai acestuia. /otuşi, se poate argumenta că fiinele
umane au obligaia morală să îşi folosească raiunea, să îşi dezvolte calităile şi să se
autoperfecioneze, iar a te îmbăta în constant poate face dificile îndeplinirea acestor
obligaii.
+n al treilea rând, normele juridice trebuie să poată fi aplicabile. stfel, o normă
juridică trebuie să îndeplinească anumite standarde$ să fie formulabilă în mod precis, să
delimiteze în mod clar cazurile sancionabile şi să poată fi probată într!un manieră pe care
nicio persoană rezonabilă să o poată pune la îndoială. ceste standarde nu sunt
întotdeauna realizabile. 3pre e)emplu, minciuna nu este sancionată de lege decât în
anumite conte)te bine determinate, în care prejudiciul este semnificativ, de pildă în

decursul unui proces, atunci când minciuna obstrucionează activitatea instanei de
probare a unei infraciuni. +nsă, în alte circumstane, spre e)emplu în viaa personală,
minciuna este de asemenea contrară normelor morale, dar nu este considerată ilegală, în
principal pentru că ar fi foarte dificil de probat.
*e asemenea, în cazul minciunii în viaa personală, precum şi în altele, c0iar dacă
activitatea de probarea ar fi posibilă, dificultatea prea mare a acesteia, precum şi
prejudiciul potenial prea mic astfel determinat face ca o aciune legală să fie ineficientă.
plicarea legilor, la fel ca toate întreprinderile, practicile şi instituiile umane, este
guvernată de un principiu al eficienei. *acă prin aplicarea unei anumite legi presupune
resurse semnificative, în vreme de prejudiciul care este astfel evitat este minor, emiterea
unei astfel de legi devine ineficientă.

+n al patrulea rând, normele juridice pretind doar un nivel minim, care, odată
îndeplinit, eliberează respectiva persoană de orice obligaie legală. /otuşi, în multe cazuri
se poate argumenta că normele morale cer mult mai mult. 3pre e)emplu, e)istă o serie de
obligaii legale ale părinilor faă de copii lor minori, însă normele morale cer mai mult.
/otodată, normele legale nu prevăd obligaii specifice ale copiilor faă de părini sau ale
prietenilor între ei. /otuşi, cei mai muli oameni ar fi de acord că din punct de vedere
moral astfel de obligaii e)istă, bazate pe recunoştină, în primul caz, şi pe relaia
deosebită dintre prieteni, în cel de!al doilea caz. ceste obligații bazate pe recunoștință și
pe relația de prietenie au relevanță și pentru lumea afacerilor.
/otodată, obligaiile legale au de cele mai multe ori un coninut negativ,
prevăzând mai curând ceea ce nu este decât ceea ce este permis. *e pildă, normele legale
nu prevăd obligativitatea de a!i ajuta semenii, nici c0iar atunci când aceștia se află în
situații!limită, iar salvarea nu presupune niciun risc. *e asemenea, legile obligativitatea
de a interveni în mod activ pentru a preîntâmpina sau împiedica un act ilegal sau incorect.
*in punct de vedere moral însă, în măsura în care o persoană poate împiedica fără mari
riscuri un act ilegal, are obligația de a face acest lucru. *e e)emplu, în situațiile în care
un angajat are cunoștință de un fapt ilegal sau care pune în mod semnificativ în pericol
sănătatea angajaților sau a consumatorilor, are obligația morală de a reacționa în mod
activ, cel puțin prin sesizarea la nivelul companiei.

+n al cincilea rând, formularea normelor juridice trebuie să recunoască şi să ină
cont de drepturile fundamentale ale fiinelor umane. E)istă aciuni morale care nu pot fi
pretinse legal pentru că aceasta ar afecta drepturile persoanelor vizate. *e pildă, nicio
normă juridică nu poate încălca în mod legitim dreptul de proprietate al unei persoane,
prevăzând obligativitatea de a oferi un împrumut financiar unui prieten aflat în nevoie.
/otuşi, o astfel de obligaie morală e)istă.
Până acum am văzut că e)istă norme morale care nu sunt prevăzute în
reglementări. /otodată însă pot e)ista norme juridice în cazul cărora refuzul de a le
respecta este justificat din punct de vedere moral. Este adevărat simpla opinie personală
privind incorectitudinea sau ineficiența unei legi nu justifică încălcarea ei. /otuși, atunci
când o anumită reglementare se află în flagrantă contradicție cu drepturile omului,
nerespectarea acestea, însoțită de opoziția activă, este justificată sau uneori c0iar

obligatorie. 2ajoritatea autorilor acceptă acest lucru cel puțin în state în care puterea nu
este e)ercitată în mod legitim şi e)istă o serie de reglementări nedrepte. &ompaniile care
activau în frica de 3ud în timpul regimului de part0eid aveau, de e)emplu, această
dilemă etică în ceea privește respectarea unor legi segregaționiste și discriminatorii, care
încălcau drepturile populației de culoare. +n astfel de cazuri, opțiunea de a respecta sau nu
legea, este o opțiune morală. +n același fel în care obiceiurile și tradițiile unei culturi pot
fi evaluate din punct de vedere moral, tot astfel legile aflate la un moment dat în vigoare
pot fi obiect al evaluării morale.
rgumentele prezentate mai sus arată că domeniul eticii este unul autonom de cel
al dreptului, cu un mod independent de argumentare. *istingând între domeniul juridic şi
cel moral, pe de o parte, şi între o dimensiune descriptivă şi una normativă a discursului,
pe de altă parte, pot fi distinse mai multe tipuri de discurs. +n domeniul moral poate e)ista
un discurs normativ, cu privire la cum trebuie să se comporte oamenii, însă şi un discurs
descriptiv, privind percepiile oamenilor asupra valorilor. *e asemenea, în domeniul
juridic, un discurs descriptiv va privi legile în vigoare într!o anumită ară, iar unul
normativ va privi modul în care ar trebui să arate legile.
Prin aceasta se pot distinge patru domenii$ normativ moral, normativ juridic,
descriptiv moral, descriptiv juridic. &ele patru domenii delimitate mai sus trebuie distinse
în mod clar, iar eticii îi este specific primul dintre acestea. /otuşi, cel puin în domeniul
eticii aplicate, celelalte trei domenii ocupă un loc important. tunci când se ajunge la
concluzia că o aciune încalcă normele morale, o întrebare relevantă este dacă încalcă
deopotrivă şi normele juridice. *acă răspunsul este negativ, o altă întrebare relevantă
priveşte oportunitatea elaborării unor reglementări care să interzică respectivul act neetic.
2.1.( !bolutism și relatiism moral
na dintre cele mai importante probleme în privina normelor morale se referă la
statutul acestora. 3unt acestea norme absolute, care ar trebui acceptate de toate fiinele
raionale, sau sunt doar norme dependente de conte)tul istoric şi cultural' Prima poziie
poartă numele de absolutism etic, iar cea din urmă este denumită relativism etic. &onform
tezei relativiste, justificarea şi adevărul normelor etice este relativ la cultură, perioadă
istorică sau c0iar individ. *acă acest lucru este adevărat, orice enun etic de tipul
%ciunea H este corectă( trebuie completat cu o sintagmă cum ar fi %într!o anumită

cultură(. Belativismul etic susine că disputele morale, mai ales cele dintre persoane ce
aparin unor culturi diferite, nu pot fi soluionate, întrucât acestea pornesc de la un set
diferit de valori. /eza relativistă reprezintă una dintre cele mai importante provocări la
adresa discursului etic în ansamblu, întrucât conduce la ideea că etica se reduce la o
analiză sociologică privind modul în care diferite culturi evaluează din punct de vedere
moral diferite comportamente. Etica îşi pierde astfel coninutul normativ. 3pre deosebire
de relativism, absolutismul etic susine că e)istă un set de principii morale universale,
acceptat indiferent de cultură. &0iar dacă o serie de principii morale diferă în funcie de
cultură, e)istă un set de principii universal acceptate, susin absolutiştii morali.
-oi face câteva succinte observaii care pledează în favoarea absolutismului etic.
Este adevărat că unele reguli de conduită diferă de la cultură la cultură, iar absolutismul
moral nu susine că toate principiile etice sunt universale. /otuşi, o serie de principii
etice, spre e)emplu cele stipulate în *eclaraia universală a drepturilor omului, sunt
general acceptate. *e asemenea, este posibil ca un principiu moral universal să fie ilustrat
în maniere foarte diferite în culturi diferite, ceea ce poate crea impresia unor principii
morale diferite. /otuşi, în spatele acestor diferene, pot e)istă norme mai generale
comune, care se aplică în maniere distincte în culturi diferite.
E)istă, spre e)emplu, triburi primitive în care copii îşi ucid părinii atunci când
aceştia încep să îmbătrânească. ceastă practică, condamnabilă din punctul de vedere al

unei culturi moderne, este însă e)plicabilă prin credina membrilor tribului că fiinele
umane trăiesc în viaa de apoi în forma fizică şi cu starea de sănătate pe care o aveau în
momentul în care a murit. +n concluzie, membrii respectivului trib şi oamenii din
societăile moderne respectă aceeaşi normă morală, care poate fi formulată astfel$
%/rebuie să încercăm prin aciunile noastre să ne facem părinii fericii(. ceastă normă
morală este însă aplicată în mod diferit în cele două societăi, datorită credinelor diferite
susinute. *e asemenea, aplicarea diferită a normelor morale în două comunităi poate fi
determinată de condiiile diferite e)istente în cadrul acestora.
2.1. Norme* principii* teorii
lături de norme morale, la care m!am referit până acum, pot fi formulate şi o
serie de principii morale. cestea sunt norme morale generale, care subsumează o serie
de alte norme de mai mică generalitate. Principiile morale oferă un g0id de comportament

şi criterii de a distinge aciunile corecte de cele incorecte într!o mare diversitate de

situaii. nul dintre cele mai cunoscute principii morale este cel denumit %regula de aur(,
care poate fi formulată astfel$ %&omportă!te cu ceilali aşa cum ai vrea ca şi ei să se
comporte cu tine(. Begula de aur poate fi formulată într!un mod negativ puin diferit, "în
acest caz apărând uneori și sub denumirea de %regula de argint(#$ %&e ie nu!i place
altuia nu!i face(. cest principiu moral, în ambele forme, reprezintă un important g0id de
aciune în multe cazuri. *e pildă, niciun om nu ar accepta, probabil, să fie victima unui
furt, c0iar dacă cel care fură se află într!o situație!limită. şadar, conform regulii de aur
nu trebuie, la rândul lui, să fure nici c0iar într!o astfel de situație.
Begula de aur formulată mai sus în două versiuni reprezintă unul dintre
elementele de bază ale argumentării etice. +ntr!un cadru mai general, aceasta arată că
dacă două situații sunt identice din punctul de vedere al trăsăturilor relevante, atunci ele
trebuie tratate în același fel. 3ă presupunem, de pildă, că H consideră că este corect să fie
angajat de un prieten în firma acestuia pe un post pentru care nu este complet calificat.
&onform regulii de aur, el va trebui să accepte această practică și atunci când se află în
poziția celui care pierde postul din această cauză. Begula de aur poate fi considerată un
principiu de consistență morală, întrucât susține că este inacceptabil să tratăm cazuri
similare într!un mod diferit doar pentru că ne aflăm în poziții diferite. *e asemenea, este
un principiu care asigură imparțialitatea și egalitatea de tratament, pentru că afirmă în

mod implicit că dacă acceptăm un tip de practică atunci când ne oferă un avantaj, trebuie
să îl acceptăm și atunci când noi suntem cei dezavantajați. Principiile morale sunt
universale și se aplică tuturor persoanelor. cest lucru înseamnă că un principiu precum
(Eu, spre deosebire de toți ceilalți, am dreptul să mint( nu este acceptabil.
*eși oferă un puternic instrument de argumentare morală, regula de aur are
limitele sale. Problema apare atunci când oamenii au opinii diferite despre ce este moral
sau despre ce ar fi benefic pentru ei înşişi. +n e)emplul de mai sus, lui H nu i se cere decât
să fie coerent și să evalueze în același fel situația în care este angajat în firma prietenului
său și situația în care nu este angajat într!o firmă din cauza unui alt aplicant care este
preferat pe motive personale. /otuși, regula de aur nu ne spune dacă practica de mai sus
este corectă. +ntr!un mod coerent și fără a se privilegia pe sine, H ar putea să accepte

această practică, în condițiile în care o acceptă și atunci când este în poziția celui
dezavantajat.
8a un nivel mai general decât cele ale normelor şi principiilor morale, s!a încercat
formularea unor teorii etice. /eoriile etice reprezintă un set de norme de comportament
menite a oferi criterii generale, aplicabile în toate situaiile, privind corectitudinea
aciunilor umane. +n următorul capitol voi prezenta şi analiza modul în care teoriile etice
fundamentale elaborate la nivelul eticii generale pot fi aplicate în domeniul afacerilor.
2.2 +esponsabilitate moral"

&onceptul de responsabilitate morală se află în centrul multor probleme de natură
etică din viața de zi cu zi și în special din lumea afacerilor. ceastă problemă trebuie
distinsă în mod clar de problemele responsabilității și răspunderii legale >, câtă vreme
faptul că o persoană este responsabilă moral nu înseamnă și că este sancționabilă din
punct de vedere legal. +n continuare voi fi interesat doar de problema responsabilității
morale. &onte)tul principal care ridică problema responsabilității morale este foarte legat
de problema vinovăției morale$ se întâmplă ceva rău și problemele sunt cine este vinovat,
dacă o anumită persoană este vinovată. *esigur, problema poate fi și una de nivel general
care pusă și anterior producerii actului$ este întotdeauna șeful unui departament
responsabil pentru tot ce se întâmplă la nivelul departamentului său' ltfel spus, atunci
când se întâmplă ceva rău, este "și# șeful vinovat'
+n general, e)istă două importante condiții necesare pentru ca cineva să fie
considerat responsabil. +n primul rând, trebuie să știe "sau cel puțin să poată prevedea# că
evenimentul nedorit se va întâmpla, iar în al doilea rând trebuie să fie capabil să îl
împiedice. +n continuare, mă voi referi la cele două condiții.
a. Cunoaștere. +n general, oamenii nu sunt responsabili pentru evenimentele pe
care nu le cunoșteau și nu le puteau prevedea. 6 companie care comercializează în mod
legal otravă nu este responsabilă de faptul că un anumit cumpărător o folosește pentru a
omorî pe cineva. +n alte cazuri, însă, c0iar dacă cineva nu cunoaște că un eveniment
nedorit este pe cale să se întâmple, poate fi responsabil, în situația în care ar putea și ar
avea datoria să cunoască. n angajator nu se poate scuza pentru faptul că gazele emise în
>
/ermenul de %răspundere( este utilizat mai mult în conte)t legal, nu moral. *in acest motiv voi vorbi
despre responsabilitate, nu răspundere, morală.

procesul de producție au afectat sănătatea angajaților spunând că nu știa despre caracterul

nociv. Băspunsul natural în acest caz ar fi$ %&0iar dacă nu știe, trebuia și putea să știe(,
iar aceasta înseamnă că angajatorul este, totuși, responsabil.
ceastă obligație de a ști "prin realizarea unor studii științifice, în acest caz# ține
de poziția angajatorului în raport cu angajatul. /otodată, o presupunere importantă este că
aceste studii ar fi putut aduce informațiile necesare5 dacă, într!adevăr, nivelul de
cunoaștere caracteristic respectiv perioade nu ar permite realizarea unor astfel de studii,
atunci, din nou, puteam argumenta că angajatorul nu este responsabil. stfel, s!a
întâmplat de multe ori în istorie ca efectele nocive ale unor produse să fie efectiv
necunoscute și cu mult dincolo de posibilitățile de cunoaștere ale epocii. +n acest caz, nu
putem acuza o companie care ar comercializa astfel de produse. /rebuie însă remarcat că
respectivele studii sunt relevaante c0iar dacă nu dau rezultate certe, ci doar niște
presupuneri rezonabile, care să avertizeze producătorii.
b. ,uterea -abilitatea). &unoașterea unui fapt nu aduce responsabilitatea decât
dacă este însoțită de puterea de a influența desfășurarea respectivului eveniment. n
simplu angajat nu este responsabil pentru simplul fapt că în firma în care lucrează, un
manager se comportă în mod inadecvat cu angajații. *acă însă respectivul manager
acționează în mod ilegal și angajatul are cunoștință de ceea ce se întâmplă și are
posibilitatea de a dezvălui aceste acte instituțiilor responsabile, atunci și angajatul este

parțial responsabil.
Problema este însă mai complicată dacă avem în vedere că de multe ori oamenii
nu pot împiedica în mod decisiv o acțiune, ci doar o pot influența. *e pildă, un
consumator poate influența într!o foarte mică măsură comportamentul unei firme neetice
"prin faptul că renunță să cumpere și pledează pentru această strategie#. m putea să
spunem că, parțial, și el este responsabil' Probabil că nu, câtă vreme influența sa este
foarte mică, neînsemnată. 6 companie care știe că un furnizor important încalcă în mod
semnificativ drepturile angajaților poate avea însă o influență semnificativă asupra
activității respectivului furnizor. *acă acesta este cazul, compania este parțial
responsabilă pentru faptul că furnizorul său încalcă drepturile angajaților.
Problema responsabilității poate fi văzută și din perspecctiva posibilelor scuze.
stfel, conform condițiilor anterioare, un agent are două posibile scuze pentru$ %9u am

știut și nici nu puteam ști că se întâmplă ceva rău( și %9u aveam puterea să sc0imb ceva(.
ceste două scuze sunt complete și, în măsura în care sunt bazate pe adevăruri, ele sunt
suficiente pentru ca respectivul să e)plice de ce nu este vinovat. lte scuze au un rol
semnificativ, dar nu complet, în atenuarea vinovăției. 8a acestea mă voi referi în
continuare.
i) Nu este treaba mea. Besponsabilitățile oamenilor țin de rolurile acestora în
societate și în organizație. 7ără doar și poate, directorul unei fabrici are, datorită funcției
sale, o responsabilitate mai mare decât un angajat de rând în ceea ce privește siguranța
produselor comercializate. /otuși, și un angajat de rând poate avea o responsabilitate,
deși mai mică, dacă știe că produsele respective pot aduce daune grave consumatorilor.
șadar, responsabilitatea poate fi parțială, iar doi oameni pot fi responsabile în grade
diferite.
ii) !m fost presat. +n multe cazuri, superiorul își presează subordonații să
greșească, să încalce regulile, să facă o muncă de slabă calitate. ngajatul are în acest
caz o scuză, dar nu completă, câtă vreme are cel puțin soluția demisiei,dacă nu cumva
c0iar și altele.
lte scuze însă, deși sunt deseori auzite, sunt greșite. cestea pot fi văzute ca
argumente etice greșite. +n continuare, mă voi referi la câteva.
i) oat" lumea face la fel. *in faptul că toată lumea face la fel, nu rezultă că
acesst lucru este șicorect. 3pre e)emplu, a da mită este la fel de greșit și într!o țară în care
această practică este des întâlnită.
ii) Nu am aut de ales. 6amenii folosesc de obicei această scuză atunci când au
de ales între două acțiuni, dintre care una pare "din punctul de vedere al celui care alege#
complet inacceptabilă. +n astfel de cazuri, a prezenta lucrurile ca și cum nu ar e)ista nicio
alternativă este greșit. nagajatul care se scuză atunci când trebuie să facă ceva ilegal
spunând că nu are de ales are, cel puțin o soluție$ să își dea demisia.
iii) Nimeni nu a fost -p/n" la urm") afectat. 2ulte acțiuni ilegale sau imorale se
finalizează, din noroc, fără ca cineva să fie afectat. cest lucru nu înseamnă nimic, câtă
vreme data viitoare norocul s!ar putea să nu se repete.

Capitolul %. eorii etice0 utilitarism și deontologism
%.1 tilitarismul* o perspecti" ba$at" pe consecine

/eoria utilitaristă este o teorie bazată pe consecințe, i.e. conform acesteia
corectitudinea sau incorectitudinea unei teorii depinde numai de consecinele sale.
&onsecinele aciunilor pot fi evaluate din mai multe puncte de vedere, dar cea mai
comună variantă, la care mă voi referi în această secțiune, este cea utilitaristă, care
evaluează consecinele din punctul de vedere al utilităii pe care o oferă. +n cadrul
utilitarismului clasic, termenul %fericire( ia locul termenului %utilitate(. Potrivit
utilitariştilor, consecinele unei aciuni trebuie evaluate din punctul de vedere al fericirii
pe care le aduc. stfel conform lui Io0n 3tuart 2ill, unul dintre cei mai importani autori
utilitarişti, %aciunile sunt corecte în măsura în care tind să promovează fericirea( "2ill
1JJ=, p. 1A#. E)istă diverse versiuni de utilitarism, după modul în care este văzută
fericirea$ ca o stare mentală, ca satisfacere a preferinelor etc. +n orice caz, termenul
%fericire(, în aceeaşi măsură ca termenul %utilitate(, trebuie îneles într!un sens larg,
incluzând tot ce este benefic pentru persoanele implicate. &alculul utilităii va lua în
considerare utilitatea pozitivă "beneficiile# a aciunii, precum şi cea negativă "prejudiciile,
pierderile, daunele# aduse tuturor persoanelor implicate.

+n continuare, voi oferi o scurtă ilustrare, pentru a înelege susinerile
utilitarismului.?
Persoane afectate tilitate totală

P1 "agentul, persoana care P; P<
trebuie să aleagă între cele trei
aciuni#
ciuni 
K 1!1 1; 1< <(
posibile
& ? !; !; ;
?
+n cadrul acestui e)emplu, valorile numerice ca atare nu au relevană.

+ntrucât aciunea  este cea care aduce cea mai mare utilitate posibilă, aceasta
este aciunea corectă din punct de vedere utilitarist. cest e)emplu ne conduce la câteva
observaii relevante pentru teoria utilitaristă.
1. +n primul rând, utilitarismul nu este o teorie egoistă, care să ină cont doar de
interesul agentului. *in punct de vedere egoist, agentul ar fi ales varianta &, care îi aduce
cea mai mare utilitate.
;. tilitarismul nu susine împărirea cât mai ec0itabilă a beneficiilor. *in acest
punct de vedere, aciunea aleasă ar fi fost K.
<. tilitarismul nu susine alegerea aciunii care nu aduce daune niciunei
persoane. *in acest punct de vedere, aciunea aleasă ar fi fost K.
%.2 Critici la adresa utilitarismului. tilitarismul aciunii s. utilitarismul
regulii
tilitarismul a fost supus la o serie de critici, dintre care la unele mă voi referi în
continuare pe scurt. -oi împări contraargumentele de mai jos în două clase. Primul grup
de critici priveşte faptul că în multe situaii principiul utilitarist nu oferă un răspuns
privind aciunea corectă din punct de vedere moral, în vreme ce al doilea grup se referă la
faptul că aciunea dictată de principiul utilitarist nu este, într!adevăr, corectă din punct de
vedere moral.
Primul grup de critici priveşte indeterminarea criteriului utilitarist. *eşi pare

precis, acest criteriu nu oferă în multe cazuri un g0id de aciune. +n primul rând,
utilitarismul necesită o evaluare a consecinelor aciunii. *e cele mai multe ori, însă,
aceste consecinţe nu pot fi pre"$ute cu certitudine , ceea ce face dificilă aplicarea
principiului utilitarist. 3ă presupunem, de pildă, că H trebuie să ducă urgent la spital cu
automobilul o persoană grav rănită. El are de ales între a încălca unele reguli de circulaie
pentru a ajunge mai rapid, mărind astfel şansele de salvare a persoanei rănite, şi a nu
încălca regulile de circulaie, riscul pentru persoana rănită devenind mai mare. &onform
teoriei utilitariste, H trebuie să evalueze consecinele. +nsă el nu poate face predicii în
privina consecinelor şi e)act aceasta este una dintre problemele întâmpinate de el.
3oluția standard în acest caz este aceea de a lua în calcul utilitatea așteptat",
care reprezintă o medie între utilitățile tuturor alternativelor posibile, ponderate cu

probabilitatea ca acestea să se întâmple. tilitatea așteptată poate fi calculată după

următoarea formulă$
 L prob"1#"1# M prob";#";# M prob"<#"<# M .....
, unde prob"n# reprezintă probabilitatea ca evenimentul n să se producă, iar n
reprezintă utilitatea evenimentului n. /otuși, desigur, în cele mai multe cazuri, nu numai
consecințele nu pot fi cunoscute cu certitudine, dar nici probabilitatea acestora. +n astfel
de cazuri, conceptul de utilitatea așteptată nu va fi utilizabil.
+n al doilea rând, utilitatea nu este cuantificabil" în maniera necesară pentru o
aplicare generală a utilitarismului. neori, în ciuda acestui fapt, este clar că una dintre
aciunile posibile aduce o utilitate mai mare. /otuşi, în alte situaii, faptul că utilitatea nu
este cuantificabilă face ca agentul să nu poată decide pe criterii utilitariste între două sau
mai multe variante de aciune. 3ituaia este complicată suplimentar de faptul că în cele
mai multe situaii calculul utilitarist necesită o comparare a utilităilor "beneficii şiNsau
pierderi# aduse de o aciune unor persoane diferite. ceastă dificultate este denumită
%problema comparaiei interpersonale în privina utilităii(. 3ituaia următoare oferă un
e)emplu privind această dificultate.
H are doi prieteni care au nevoie de un împrumut. 8uând în considerare şi faptul
că nu şi!ar putea fructifica banii pe termen scurt cu un randament semnificativ, H decide
să împrumute pe unul dintre aceştia, dar nu are bani pentru ambii. *in punct de vedere
utilitarist, H trebuie să aleagă între cei doi prieteni pe baza beneficiilor pe care banii le!ar
ar aduce acestora "considerăm că nu e)istă prejudicii#. *ar cum ar putea compara aceste
beneficii, în condiiile în care cele două variante avantajează persoane diferite' *acă ar fi
vorba de o unică persoană care ar avea beneficiile şi daunele, aceasta ar putea şi ar fi
îndreptăită să facă această comparaie. *ar atunci când este vorba de persoane diferite,
cine ar fi justificat să realizeze această comparaie'
n e)emplu din lumea afacerilor ne poate ajuta să observăm aceste două
probleme ale utilitarismului. n proprietar al unei mici fabrici are de ales dacă să
ac0iziționeze un ec0ipament de protecție care va scădea riscul de accidente al
muncitorilor sau un filtru de poluare. &e ar trebui să facă' Prima problemă a
proprietarului este că nu poate cunoaște consecințele. &e se va întâmpla în absența
ac0iziționării ec0ipamentului$ câți muncitori vor fi afectați' 7ormula utilității așteptate nu

est utilă, câtă vreme nu cunoaștem nici probabilitatea de a se produce un accident. *e

asemenea, cuantificarea utilității ridică o problemă. &e utilitate negativă ar trebui să
atribuim rănirii grave unui muncitor' +n plus, cine este îndreptățit să atribuie această
utilitate. Pentru muncitor și familia sa, utilitatea negativă a rănirii sale este uriașă, în
vreme ce pentru o persoană necunoscută este mult mai mică.
n al doilea grup de critici priveşte consecinele nedorite ale acceptării teoriei
utilitariste. Poate cea mai importantă problemă în acest sens constă în faptul că, cel puin
în această variantă, utilitarismul nu ine cont de drepturile persoanelor implicate. Este
posibil ca într!un anumit caz utilitatea ma)imă să se obină prin încălcarea drepturilor
unei persoane. tilitarismul va susine totuşi că alegerea acestei aciuni este corectă din
punct de vedere moral. 3pre e)emplu, este posibil ca în anumite cazuri un act de furt să
aducă o creştere a utilităii "de pildă în cazul în care suma furată este mult mai utilă
persoanei care fură decât proprietarului de drept#. +n acest caz, conform utilitarismului,
furtul va fi aciunea corectă din punct de vedere moral.
3ă luăm următorul e)emplu din lumea afacerilor. n șef de departament află că
unul dintre angajați "nu știe care# a făcut o greșeală. Presat de șeful său, trebuie să
sancționeze pe cineva. -rea să aplice cea mai ușoară sancțiune. *in păcate, află că cel
care a făcut greșeala este un angajat cu probleme familiale. Este a doua sa greșeală, iar
managerul îl va concedia. 2anagerul vrea să îl pedepsească pe cel nevinovat. Este corect

din punct de vedere moral' *in punct de vedere utilitarist, câtă vreme sancționarea celui
nevinovat ar aduce o pierdere de utilitate mai mică, acest lucru ar fi acceptabil. Persoana
nevinovat are însă un drept de a nu fi pedepsit, care nu ar trebui să fie încălcat pentru
creșterea utilității generale. &el puțin în varianta discutată până acum, utiloitarismul nu
reușește să justifice drepturile.
6 altă critică, legată de cea anterioară, se referă la faptul că, odată ce justifică
într!o anumită situaie încălcarea unui drept, utilitarismul nu se va putea opri să justifice
şi în alte situaii o astfel de încălcare. cest tip de argument este numit în literatură
%argumentul pantei alunecoase(. cest argument este cu atât mai important cu cât în
multe cazuri agentul care va trebui să evalueze aciunile posibile va fi avantajat de o
anumită aciune, pe care va tinde să o susină prin calculul utilitarist, lucru posibil şi

pentru că, după cum am arătat, utilitatea nu este cuantificabilă şi, aşadar, nu este
calculabilă în mod precis.
&riticile formulate mai sus au condus la formularea unei versiuni modificate de
utilitarism. &onform versiunii discutate până acum, calculul utilitarist se aplică direct
aciunilor. +n fiecare conte)t particular, aciunea cu cea mai mare utilitate este cea corectă
din punct de vedere moral. ceastă versiune poartă numele de %utilitarism acional( "sau
al aciunii#. &onform celei de!a doua versiuni, calculul utilitarist se aplică regulilor
generale de aciune. Begula care, urmată în mod general în cadrul societăii, aduce o
utilitate mai mare, este corectă din punct de vedere moral. /rebuie să luăm, aşadar, în
considerare consecinele pe termen lung ale respectivei aciuni, în eventualitatea în care
toi indivizii ar urma aceeaşi regulă "ar aciona în aceeaşi manieră#. ciunea corectă din
punct de vedere moral este cea conformă cu aceste reguli. ceastă versiune poartă
numele de %utilitarism al regulii(.
tilitarismul regulii reuşeşte să rezolve o parte dintre problemele utilitarismului
aciunii. cesta ine cont de consecinele pe termen lung ale urmării generale a unei
reguli. +n e)emplul de mai sus privind furtul, acesta poate fi o soluie corectă într!o
concepie utilitarist!acională, adică dacă se ia în considerare doar utilitatea aciunii
respective. *acă însă luăm în considerare consecinele pe termen lung ale furtului în
general asupra societăii, atunci ne vom da seama că aceste consecine sunt negative.
rmarea pe termen lung a unei reguli de tipul %7ură atunci când banii respectivi sunt mai
utili ie decât proprietarului de drept( va aduce în societate nesigurană şi instabilitate,
ceea ce va conduce la o utilitate mult mai mică decât regula contrară, %9u fura în nicio
situaie(. şadar, un utilitarism al regulii va reuşi să arate de ce furtul nu este o soluie
corectă din punct de vedere moral nici c0iar atunci când acesta aduce o utilitate imediată
mai mare. +n general, utilitarismul regulii va reuşi să justifice ca reguli apro)imative o
serie de principii morale utilizate de obicei în raionamentele etice comune. /otuşi, acesta
nu le va considera ca principii morale absolute, aşa cum sunt considerate în concepia
deontologistă, la care mă voi referi în continuare.
%.% ,erspectia ba$at" pe principii. Deontologismul

rgumentele utilitariste sunt bazate pe evaluarea consecințelor. n rol important

pentru evaluarea acțiunilor morale îl au însă principiile morale, la care ne vom referi în
această secțiune. &onform unei teorii morale bazate pe principii, o aciune este corectă
din punct de vedere moral dacă şi numai dacă este conformă cu toate principiile morale.
Este posibil ca o aciune în acord cu toate principiile morale să aibă consecine negative.
+n acest caz, perspectiva de față va pleda, totuşi, pentru corectitudinea respectivei aciuni.
*eşi, de e)emplu, într!o anumită situaie dezvăluirea adevărului poate aduce consecine
negative, adevărul trebuie spus.
Principiile morale pot fi văzute ca datorii ale celor care acionează sau ca drepturi
ale celor asupra cărora se acionează. *e pildă, principiul moral (9u minți( e)primă
datoria de a nu minți sau dreptul de a nu fi mințit "de a fi informat#. &onform primei
variante a teoriei, o aciune este corectă dacă este în acord cu toate datoriile agentului, iar
potrivit celei de!a doua variante, o aciune este corectă dacă nu încalcă niciunul dintre
drepturile celorlali. bordarea bazată pe datorii poartă numele de %deontologism(,
termenul provenind de la cuvântul grecescul %deon(, traductibil prin %datorie(. +n această
concepie, consecinele aciunii nu au nicio relevană pentru evaluarea morală a unei
aciuni.
-oi începe cu o discuie asupra drepturilor, pentru ca apoi să mă concentrez
@
asupra variantei bazate pe datorii. *repturile pot fi definite ca pretenii legitime ale unor
persoane faă de alte pări "alte persoane, un stat etc.# ca acestea să facă sau să se abină
de la a face ceva. ceastă definiie e)plică distincia dintre drepturi pozitive şi drepturi
negative. Preteniile faă de ceilali de a se abine de la a face ceva reprezintă drepturi
negative, iar preteniile de a face ceva sunt drepturi pozitive. *reptul la liberă e)primare
este un e)emplu tipic de drept negativ, întrucât reprezintă o pretenie legitimă ca ceilali
să nu mă împiedice în a!mi e)prima opiniile şi credinele. *reptul la protecie socială este
un drept pozitiv, întrucât pretinde de la instituiile statului să facă ceva în mod activ
pentru anumii cetăeni, nu numai să se abină. +n vreme ce e)istena drepturilor negative
nu este în general contestată, drepturile pozitive sunt deseori puse la îndoială.
@
Pentru definiia drepturilor ca %revendicări legitime "valide#( "%valid claims(# a se vedea eorge D.
Bainbolt, The concept of Rights, pp. @>!@@.

*repturile sunt văzute în general ca %atu!uri(, pentru a folosi o metaforă sugestivă

datorată lui Bonlad *OorinA. cest lucru înseamnă că argumentele bazate pe drepturi
sunt prioritare faă de orice argument bazat pe utilitate. *repturile fiinelor umane nu pot
fi încălcate nici în situaiile în care acest lucru ar aduce o creştere a utilităii. 3ă
presupunem, de pildă arestarea unei persoane nevinovate ar linişti o revoltă care tinde să
degenereze. &alculul utilitarist poate indica faptul că arestarea aduce utilitatea ma)imă,
prin faptul că evită pierderile materiale şi poate c0iar de viei umane. /otuşi, persoana
respectivă are dreptul de a nu fi arestată, c0iar dacă acest lucru ar creşte utilitatea
generală. +n acest sens, dreptul respectivei persoane este un %atu( pe care orice fiină
umană îl poate %juca( împotriva considerentelor legate de utilitate. /otuşi, la nivelul
metaforei, %atuurile( unei persoane pot pierde în faa atuurilor mai mari pe care le au alte
persoane. cest lucru înseamnă că drepturile unei persoane se opresc acolo unde intervin
drepturile considerate mai importante ale altei persoane. 3pre e)emplu, dreptul la liberă
e)primare al unei persoane poate fi retras atunci când prejudiciază dreptul la demnitate şi
la viaă particulară al altei persoane.
*repturile reprezintă mai mult decât simple permisiuni, fiind în mod e)pres
protejate prin documente legislative. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
adoptată în anul 1J=A de dunarea enerală a 6rganizaiei 9aiunilor nite, este
documentul la care se face cel mai des referire atunci când este vorba despre o enumerare
a principalelor drepturi ale fiinelor umane. *reptul la proprietate, dreptul la liberă
e)primare, dreptul la libertate de întrunire şi de asociere paşnică reprezintă unele dintre
cele mai importante drepturi prevăzute în Declaraţie. lături de acestea, sunt stipulate şi
o serie de drepturi pozitive$ dreptul la învăământ gratuit, dreptul la protecie socială,
dreptul la un nivel de trai decent etc.
8ista drepturilor poate fi e)tinsă. +n general, pentru orice drept e)istă o datorie
corelativă "datoriile celorlalte persoane de a respecta aceste drepturi#. +n privina
susinerii reciproce, muli autori susin că e)istă datorii cărora nu le corespunde niciun
drept. *acă acest lucru este adevărat, oamenii trebuie să respecte datoriile cărora le
corespund drepturi, dar şi pe cele cărora nu le corespund. +n aceste condiii, o teorie
A
%Big0ts as /rumps(, în I. Daldron, Theories of Rights, 6)ford$ 6)ford niversitQ Press, 1JA=, pp.
1><!?@.

deontologistă bazată pe drepturi nu va fi suficientă. -a fi necesară o teorie bazată pe

datorii, la care mă voi referi în continuare.
&onform deontologismului aciunile omeneşti sunt corecte în măsura în care
respectă un set de datorii. *eontologismul va încerca să arate că multiplele şi diversele
datorii pe care trebuie să le respecte o persoană provin dintr!un număr limitat de datorii
primare. &onform lui Dilliam *avid Boss "1A@@!1J@1#J, se pot distinge o serie de datorii
primare, la care mă voi referi în continuare.
Boss distinge între șapte categorii de datorii. 8e voi prezenta în continuare,
însoțite de e)emple din domeniul afacerilor.
i) Datorii ale fidelit"ii. ici Boss include datoria de a!și respecta promisiunile
implicite sau e)plicite, de a nu minți, de a fi onest, de a nu induce în eroare. +n domeniul
afacerilor, respectarea promisiunilor se găsește ilustrată, de pildă, prin datoria de a!și
respecta contractele. lături de acestea, e)istă însă situații în care promisiunile nu se
regăsesc în formă scrisă. n manager care promite unui angajat să îi crească salariul dacă
are o bună performanță și dacă situația economică a firmei permite nu semnează în acest
sens un contract. El are datoria de a!și respecta promisiunea. +ntr!un sens datoria de a
respecta promisiunile nescrise este mai importantă decât aceea de a respecta contractele
scrise, întrucât în cazul celor din urmă sunt prevăzute de obicei sancțiuni pentru
nerespectare, ceea ce face ca partea căreia i se promite să fie compensată în cazul

nerespectării promisiunii.
*atoria de a nu minți, dezinforma, induce în eroare, etc. poate fi ilustrată prin
datoria companiei de a informa consumatorii, de a informa angajații asupra riscurilor. *e
asemenea, conte)te precum interviurile de angajare. negocierile și publicitatea ridică în
mod special problema onestității. r părea că în aceste domenii, datoria de a fi onest nu
își găsesc aplicabilitate, câtă vreme e)agerările sau informațiile nedezvăluite reprezintă
strategii acceptate. /otuși, c0iar acceptarea acestor practici nu face altceva decât să pună
în discuție definirea e)actă a domeniului acestor datorii în aceste conte)te. *e e)emplu,
c0iar dacă la un interviu de angajare, candidatului îi este permisă într!o anumită măsură
accentuarea elementelor care îi aduc un avantaj, minciuna privind locurile de muncp
anterioare este la fel de inacceptabilă ca în orice alt conte)t.
J
Prezentarea ce urmează se bazează pe lucrarea lui Boss The Right and the Good

ii) +eparaia moral" reprezintă datoria de a!i compensa pe ceilalți pentru

daunele aduse, c0iar atunci când acestea nu sunt urmare a unor acte incorecte. *e pildă,
reducerile de personal determinate de motive economice nu sunt incorecte, câtă vreme
alte soluții nu au avut sorți de izbândă. /otuși, indiferent de legislația națională, compania
are datoria morală de a compensa angajații pentru prejudiciul adus.
iii) Datoria de a fi recunosc"tor reprezintă datoria de a răspunde în același fel
binelui făcut. n angajat poate pretinde recunoștință după treizeci de ani într!o companie,
timp în care a acceptat să rămână în ciuda trecerii prin momente dificile. +n același fel, un
angajat are datoria să ajute un coleg, ca răspuns al ajutorului primit anterior.
i) Datoria de a aciona în mod drept și imparial. &onceptul de dreptate
reprezintă un domeniu e)trem de e)tins de studiu. Pe moment, este important să
distingem între trei sensuri al dreptății, relevante și pentru domeniul afacerilor. Dreptatea
distributivă se referă la distribuția beneficiilor și poverilor economice. 8a nivel
organizațional, conceptul are în vedere corectitudinea salarizării, împărțirii altor beneficii,
împărțirii sarcinilor. -oi reveni la această problemă în conte)tul particular al salarizării.
Dreptatea procedurală are în vederea corectitudinea unui proces, de e)emplu al celui de
angajare. +n vreme ce dreptatea distributivă are în vedere o comparare a rezultatelor,
dreptatea procedurală are în vedere doar corectitudinea procesului prin care se ajunge la
acestea. *e pildă, regula conform căreia procesul de selectare a angajaților se realizează

printr!un anumit tip de concurs privește conceptul de dreptatea procedurală, în vreme ce
regula conform căruia angajații de pe același post primesc același salariu privește
conceptul de dreptatea distributivă. Dreptatea retributivă se referă la corectitudinea
sancțiunilor date ca urmare a încălcării unor reguli.
) Datoria de a face bine include datoria de a contribui în mod activ la binele
celorlalți, de a!i ajuta, etc. ceastă datorie are anumite limite$ nimeni nu poate avea
obligația morală de a!și utiliza toate resursele și capacitățile pentru a!i ajuta pe ceilalți de
fiecare dată când aceștia au nevoie. *eși astfel de acțiuni sunt întotdeauna lăudabile, ele
nu pot reprezenta obligații. 2ai degrabă, această datorie se limitează la obligația morală
de a ajuta pe cei aflați într!o relație apropiată, oamenii aflați în situații!limită. *e
asemenea, obligația aceasta se poate referi la disponibilitatea generală de contribui la
binele celorlalți, cu precădere când acest lucru se poate face fără costuri "eforturi#

personale semnificative. *atoria de a face bine, în acest sens, este interpretată ca o

datorie imperfectă, ceea ce înseamnă că, deși avem o datorie generală să contribuim la
binele celorlalți, aceasta ne lasă o anumită libertate privind situațiile în care aceasta
trebuie e)ercitată. 6bligația de a!ți ajuta colegii de serviciu este inclusă în această
categorie, precum și obligația companiei de a contribui la binele comunității.
i) Datoria de a nu face r"u reprezintă datoria de a nu!i afecta în mod negativ pe
ceilalți. *atoria de a nu afecta în mod semnificativ mediu sau sănătatea consumatorilor
sunt incluse în această categorie. *e asemenea, această datorie include și obligația de a
împiedica răul, sau, altfel spus, a face astfel încât să evii sau să minimizezi probabilitatea
de a se întâmpla ceva rău. /otuși, datoria de a nu face rău nu se referă la cazul în care
cineva este sancționat sau suferă în mod corect consecințele unei greșeli proprii.
vii# 6 ultimă datorie din clasificarea lui Boss este datoria de a te
autoperfecţiona , care este unica datorie a fiinelor umane faă de ele însele. ceasta se
referă la datoria de a nu!ți irosi abilitățile și capacitățile.
&lasificarea lui Boss nu trebuie să fie interpretată într!un sens prea strict sau ca
limitativă. E)istă datorii care se pot încadra în două categorii sau altele care nu se
încadrează perfect în niciuna dintre acestea. /otuși, această clasificare este foarte utilă
pentru a ne g0ida argumentele bazate pe datorii. *eontologiştii arată că datoriile pot fi
derivate una din alta. 3pre e)emplu, contractele scrise, dar şi angajamentele nescrise, pot
fi considerate ca un caz particular de promisiuni şi, aşadar, datoria de a!i respecta
contractele devine un caz particular al datoriei de a!i respecta promisiunile.
+ntr!o abordare deontologistă două probleme sunt cu precădere relevante pentru
evaluarea morală a aciunilor umane. +n primul rând, este vorba despre definirea precisă a
anumitor datorii. 3pre e)emplu, datoria de a spune adevărul este o datorie pe care cei mai
muli dintre oameni o acceptă. /otuşi, limitele acestei datorii sunt discutabile şi in de
conte)t. Beprezintă, de pildă, o minciună nedezvăluirea, în cadrul unui curriculum vitae,
a unei informaii necerute în mod e)plicit, dar care totuşi se poate dovedi relevantă'
6 a doua problemă, mai importantă, priveşte situaia în care datoriile enumerate
mai sus se află în conflict. n e)emplu foarte simplu de acest tip este următorul. 6
persoană aflată în drum spre o întâlnire găseşte un om rănit. El are de ales între două
aciuni$ 1# a nu mai ajunge la întâlnire şi a!l ajuta pe cel rănit şi ;# a ajunge la întâlnire şi

a nu!l ajuta pe cel rănit. 7iecare dintre cele două căi de aciune implică o încălcare a unei
datorii$ datoria de a!i respecta promisiunile în primul caz şi datoria de a!i ajuta pe cei
aflai în nevoie în cel de!al doilea caz. şadar, în această situaie, cele două datorii se află
în conflict, una dintre ele urmând să fie în mod necesar încălcată. +n acest caz alegerea
este destul de simplă, datoria de a!i respecta promisiunea de a ajunge la o întâlnire
nefiind foarte importantă "cel puin dacă nu se oferă detalii suplimentare#. +n alte cazuri,
conflictul poate fi mai serios, iar alegerea mai discutabilă.
Pentru oricare datorie se poate concepe un scenariu în care aceasta să intre în
conflict cu o altă datorie. şadar, datoriile enumerate de mai sus nu sunt datorii absolute,
care trebuie respectate în orice condiii, ci datorii prima facie "care trebuie respectate,
dacă nu se află în conflict cu o altă datorie mai importantă#. +n cazul unui conflict între
datorii, una dintre datorii se dovedeşte prioritară "mai importantă#, însă nu se poate spune
în general că un anumit tip de datorie este mai important decât un altul în orice situaie.
/otuşi, în cazul unui conflict între datorii se pot formula câteva generalizări, la care mă
voi referi în secțiunea dedicată conflictelor morale.
/rebuie, deci, să facem distincția între datorii prima facie, care trebuie respectate,
dacă nu se află în conflict cu o altă datorie mai importantă, și datorii actuale, luând în
seamă toate elementele respectivei situații. *atoria de a!ți respecta promisiunile
reprezintă o datorie prima facie, însă în cazul de mai sus nu reprezintă și datoria actuală a
agentului. /otuși, datoria respectării promisiunilor își păstrează forța normativă c0iar în
această situație. *e pildă, persoana pusă în situația de a!și încălca promisiunile va trebui
să își repare ulterior greșeala, fie prin c0iar prin simplul fapt de a!și cere scuze.
%.( 3antianismul
Rantianismul1S este considerat în genere o concepie deontologistă,11 în sensul că
este bazat pe principii absolute, a căror încălcare pe temeiuri utilitariste nu este
acceptabilă. &onform concepiei lui Rant, trebuie să distingem între imperative ipotetice
şi imperative categorice. Fmperativele ipotetice cer ca o anumită aciune să fie realizată,
în condiiile în care cel ce acionează are un scop anterior. 3pre e)emplu, un enun
1S
&oncepia susinută de Fmmanuel Rant "1@;=!1AS=#, un important filosof german, care a avut
contribuii semnificative în domeniul eticii, precum şi în alte domenii.
11
9u e)istă un acord complet în privina acestei clasificări, însă o analiză detaliată a acestei probleme
e)cede tematicii acestui curs.

precum %*acă vrei să ajungi până la ora 1>.SS la Kraşov trebuie să iei trenul( este un
imperativ ipotetic şi afirmă că orice persoană care vrea să ajungă la Kraşov, trebuie să ia
trenul. Fmperativele ipotetice nu sunt, în sensul propriu, enunuri normative, ci mai
curând enunuri descriptive. 3pre e)emplu, imperativul ipotetic de mai sus este ec0ivalent
cu enunul descriptiv %Pentru a ajunge la Kraşov trebuie să iei trenul(, care nu mai
conine termenul %trebuie(.
Fmperativele categorice cer ca o anumită aciune să fie realizată, indiferent de
conte)t sau de scopurile agentului. şadar, aciunile cerute de imperativele categorice
trebuie duse la îndeplinire în orice condiii. 9ormele morale, spre e)emplu aceea de a nu
mini, sunt imperative categorice şi, aşadar, nu admit e)cepii. cest lucru înseamnă că
ele trebuie respectate indiferent de conte)t, de împrejurări, de dorinele agentului etc. 6
regulă precum (9u trebuie să minți( trebuie respectată în mod universal, indiferent că
acest lucru conduce la un moment la consecințe negative pentru agent sau pentru altă
persoană. /otodată, consecinele unei aciuni nu au nicio relevană pentru evaluarea unei
aciuni din punct de vedere moral. nicul element important pentru evaluarea morală a
unei aciuni este conformitatea intenției agentului cu normele morale.
1. Intenia este releant"
Pentru Rant, intenția are un rol esențial în evaluarea morală a acțiunii. +n primul
rând, aceasta înseamnă că o acțiune poate fi morală c0iar atunci când consecințele sunt
negative. *e e)emplu, este posibil să spui adevărul și consecințele să fie negative. *e
pildă, îi spui șefului cine a făcut o greșeală, iar respectivul este concediat. Pentru un
utilitarist, soluția corectă ar fi fost să evaluăm consecințele și este posibil ca cea mai bună
soluție să fie aceea de a nu spune adevărul. Pentru Rant, alegerea de a nu minți este
corectă, întrucât astfel nu își încalci o datorie. &onsecințele nu depind de tine și nu sunt
relevante pentru evaluarea morală a acțiunii.
+n al doilea rând, e)act aceeași acțiune poate fi morală "și demnă de laudă# sau nu,
depinzând de intenția agentului. 3ă luăm e)emplul unui comerciant care este onest, vinde
numai produse bune și sigure și se comportă în mod corect față de clienți. *in punct de
vedere utilitarist "precum și al teoriei interesului rațional, la care ne vom referi ulterior#,
comerciantul acționează în mod moral. Pentru Rant$ comerciantul acționează morală
numai dacă intenția sa nu este aceea de a căștiga reputație, pentru a avea mai mulți clienți

și profit mai mare. *acă așa se întâmplă, atunci comerciantul acționează în mod interesat.
n posibil test ar fi o situație în care poți fi sigur că acest comerciant nu acționează în
mod interesat, de e)emplu una în care comerciantul pleacă din respectiva zonă și nu mai
poate avea niciun motiv interesat să respecte regulile față de clienți "și, desigur, știe cu
siguranță că nu poate fi sancționat legal#.
Rant distinge între a acționa din datorie și a acționa conform datoriei.  acționa
conform datoriei înseamnă a te conforma normelor morale, în vreme ce a acționa din
datorie înseamnă, mai mult, a avea ca singur motiv pentru acțiune dorința de acționa în
mod corect. 3ă presupune, că H găsește un portofel plin cu bani și se gândește dacă să îl
returneze proprietarului.  acționa conform datoriei și din datorie ar însemna să returneze
portofelul pentru simplul fapt că știe că acest lucru este corect, c0iar dacă este sigur că nu
poate fi văzut sau sancționat dacă îl ia. 7ăcând astfel, H acționează corect, iar actul său
are valoare morală. *acă H returnează portofelul doar pentru că cineva l!ar putea vedea
el acționează conform datoriei, dar nu din datorie, ci având drept motiv teama de a fi
sancționat. +n acest caz, acțiunea sa nu are valoare morală. *acă H ia portofelul pentru că
are nevoie de bani, el nu acționează nici conform datoriei, nici din datorie, iar acțiunea
este imorală.
/otuși, ideea potrivită căreia intenția este cea care contează în evaluarea
acțiunilor morale poate fi ușor înțeleasă în mod greșit. *e e)emplu, a spune o minciună
pentru a!ți ajuta un prieten poate fi în mod greșit interpretată ca a acțiune corectă pentru
că este motivată de o intenție bună, să îți ajuți prietenul. cest lucru nu este însă corect$
acțiunea ta este greșită pentru că încalcă datoria de spune adevărul. ctele corecte sunt
conforme datoriei "în acest caz conform celei de a spune adevărul# și din datorie "nu din
interese egoiste#. *e fapt, cel care minte pentru a!și ajuta un prieten acționează în mod
greșit, pentru că se bazează pe o concepție morală greșită.
%.(.2 ,rincipiul uniersali$abilit"ii
/oate imperativele categorice particulare, şi, aşadar, toate veritabilele normele
morale, provin dintr!un principiu fundamental al moralităii. cest imperativ categoric
poate fi formulat în trei variante, care sunt ec0ivalente, dar scot în evidenă elemente
diferite. +n continuare, mă voi referi la două dintre acestea. Prima formă a imperativului
categoric, denumită principiul universalizabilităii, este următoarea$ %cionează numai

în acord cu ma)imele pe care i le poi dori să devină legi universale(. &onform acestui
principiu, dacă regula pe care se bazează o aciune este imposibil să fie aplicată în mod
universal sau dacă nimeni nu îşi poate dori aplicarea ei universală, atunci aciunea este
incorectă din punct de vedere moral.
3e pot distinge astfel două principii, care se aplică în două tipuri de situații.
i) ,rincipiul consistenei. cțiunile bazate pe reguli care nu se pot aplica în mod
universal nu sunt corecte din punct de vedere moral. 3ă luăm spre e)emplu regula
încălcării promisiunilor, formulată astfel$ %+ncalcă!i promisiunile de fiecare dată când
acest lucru este avantajos(. ceastă practică nu este universalizabilă, întrucât dacă nicio
persoană nu şi!ar respecta promisiunile, practica de a face promisiuni s!ar suspenda,
întrucât nimeni nu ar mai face promisiuni. Practica de a face promisiuni e)istă tocmai
pentru că cei care le fac le şi respectă în cele mai multe cazuri. şadar, regula celui care
nu îşi respectă promisiunile nu este universalizabilă, iar cel ce acionează astfel nu ar
accepta ca toi indivizii să procedeze la fel. Persoana care nu își respectă promisiunile
trișează, profită de pe urma faptului că ceilalți respectă respectiva regulă și o încalcă. +n
aceste situaii, cei ce acionează nu doresc ca toi oamenii să acioneze asemenea lor, ci
doresc doar să obină un avantaj asupra celorlali.
ii) ,rincipiul reersibilit"ii. +n alte cazuri, c0iar dacă o anumită practică poate fi
generalizată, nicio persoană, gândind în mod imparțial și obiectiv, nu îşi poate dori cu
adevărat acest lucru. *e pildă, regula (6amenii nu trebuie să se ajute între ei( poate fi
generalizată. 9e putem imagina o lume în care toată nimeni nu își ajută semenii. 9imeni
nu și!ar putea dori o astfel de lume, întrucât s!ar putea afla el însuși în situația în care ar
avea nevoie să fie ajutat. Principiul reversibilității reprezintă o versiune a regulii de aur,
într!o interpretare specifică. cesta ne cere ca, atunci când acționăm, să ne gândim dacă
am dori ca respectiva regulă să fie aplicată în mod universal, indiferent de poziția în care
ne!am afla. *e e)emplu, cei care discriminează acționează în mod incorect întrucât, dacă
ar fi subiect al discriminării, nu ar mai fi de acord cu această practică.
%.(.% ,rincipiul respectului
 doua formă a imperativului categoric este următoarea$ %/ratează întotdeauna pe
ceilali şi ca scopuri, nu numai ca mijloace(. cest principiu să îi respectăm pe ceilalți ca
oameni și să nu îi folosim doar ca mijloace pentru obținerea unor scopuri proprii. 7iecare

persoană trebuie să acioneze inând cont de faptul că ceilali indivizi au propriile

interese. 3pre e)emplu, o persoană care minte nu ine cont de interesele celorlali, pe care
aceştia nu şi le pot urmări întrucât nu sunt corect informai asupra modului în care îşi pot
atinge obiectivele. *e asemenea, când încălcăm drepturile unor oameni, c0iar pentru a
ajuta pe cineva sau pentru creșterea fericirii generale, îi folosim ca mijloace și nu îi
respectăm ca ființe umane.

Capitolul (. tilitarism și deontologism0 o priire suplimentar"
+n capitolul anterior, am prezentat în mod distinct două teorii etice$ utilitarismul și

deontologismul. +n acest capitol, voi arunca o privire generală asupra acestor două teorii.
Pentru început, voi discuta diferențele dintre cele două teorii. +n continuare, voi oferi un
e)emplu detaliat privind modul în care se aplică cele două teorii. +n final, voi discuta cum
trebuie utilizate cele două teorii în situații de conflict etic.
(.1 Deosebiri între utilitarism &i deontologism

+ntre utilitarismul şi deontologism e)istă o serie de diferene, dintre care la unele
m!am referit în prezentările de mai sus. /otuşi, o sintetizare a acestor diferene este utilă
pentru o mai bună înelegere. 2ă voi concentra asupra a trei diferene.
1. ,rima diferenţ" prie&te importanţa consecinţelor acţiunii pentru
ealuarea ei. +n vreme ce pentru utilitarişti, consecinele au o importană esenială,
pentru deontologişti acestea nu sunt relevante. 3intagma %3copul scuză mijloacele(
susinută de utilitarişti, dar nu de deontologişti, sintetizează foarte bine această distincie.
;. ! doua diferenţ" prie&te rolul principiilor morale. *eontologismul
consideră că e)istă principii absolute, care nu pot fi încălcate decât atunci când se află în
conflict cu un alt principiu. tilitarismul consideră că astfel de principii nu e)istă.

tilitarismul aciunii evaluează în mod separat fiecare aciune şi nu pune accent pe
respectarea unor principii morale generale. cest lucru face ca diferena dintre
deontologism şi utilitarismul aciunii să fie semnificativă.
tilitarismul regulii arată că respectarea unor principii morale generale reprezintă
un avantaj în sine, întrucât oferă predictibilitate şi sigurană. ceastă importană acordată
principiilor generale apropie utilitarismul regulii de deontologism. /otuşi, în viziunea
utilitarismului regulii, principiile morale nu sunt altceva decât reguli apro)imative, care
oferă o indicaie privind aciunea corectă, dar nu trebuie considerate ca având valoare în
sine, ci doar ca o metodă de a ma)imiza utilitatea generală. Pentru utilitarişti, un anumit
principiu se poate dovedi util în anumite conte)te şi mai puin util în altele. *in acest
motiv, utilitarismul regulii poate accepta că în conte)te diferite "spre e)emplu în ări şi
perioade diferite#, regulile corecte din punct de vedere moral, care trebuie urmate, pot fi

diferite. +n concepia deontologistă, regulile corecte din punct de vedere moral sunt
aceleaşi indiferent de conte)t, perioadă istorică etc.
+n acelaşi fel, utilitarismul regulii se distinge de antianism, care este o variantă
de deontologism. Gi antianismul, şi utilitarismul regulii consideră că agentul aciunii
trebuie să ia în considerare ce s!ar întâmpla dacă regula sa de aciune ar fi în general
urmată. E)istă totuşi o diferenă semnificativă. +n vreme ce utilitarismul regulii este
interesat de consecinele urmării unor reguli alternative, antianismul este interesat doar
dacă regula se suspendă prin aplicarea sa generală, adică dacă agentul poate dori ca
ceilali să acioneze în acelaşi fel ca el.
<.  treia diferenă priveşte relevana pentru evaluarea morală a unor relaii
speciale între agent şi cei afectai de aciune. Pentru utilitarişti, indiferent de aceste relaii,
persoanele afectate de aciune trebuie tratate în acelaşi fel, iar calculul utilitarist
*eontologismul acceptă că unele dintre datoriile prima facie depind de relaia dintre
agent şi unul dintre cei afectai de aciune. 3pre e)emplu, o persoană are datoria de a
arăta recunoştină persoanelor care i!au făcut anterior un bine, nu tuturor persoanelor în
aceeaşi măsură.
(.2 tilitarismul și deontologismul ca teorii complementare. E4emplu
bordările prezentate în capitolul anterior pot fi văzute ca teorii universale care se

aplică tuturor situațiilor. cest lucru ar însemna că una dintre abordările rivale 4
deontologismul sau utilitarismul 4 ar trebui să fie aplicabil tuturor situațiilor, în vreme ce
cealaltă s!ar dovedi eronată. ceastă imagine este însă greu de susținut, câtă vreme este
clar că ambele abordări surprind tipuri comune de argumente din domeniul moral. Pe de
o parte, argumentăm în mod obișnuit, într!o manieră deontologistă, că o acțiune este
incorectă pentru că nu se conformează unor reguli morale. 3punem, de pildă, că o acțiune
este greșită pentru că reprezintă un caz de minciună. Pe de altă parte, criteriul utilitarist
este, de asemenea, des utilizat în raționamentul moral. *e pildă, putem argumenta că o
alegere este incorectă din punct de vedere moral întrucât aduce mai multe daune decât
câștiguri. *in acest motiv, cele două abordări pot fi mai bine văzute ca abordări care se
aplică în mod corect la unele situații, c0iar dacă nu tuturor. stfel, în situațiile reale care
cer o decizie de natură morală, cele două teorii se vor completa.

*e cele mai multe ori, concepția utilitaristă și cea deontologistă conduc în mod
neambiguu la același verdict. +n astfel de situații, utilitarismul și deontologismul arată din
puncte de vedere diferite "pe baza consecințelor și pe baza datoriilor# de ce o anumită
acțiune este greșită din punct de vedere moral. 3ă luăm de pildă e)emplul unei firme care
nu informează asupra efectelor nocive ale unui produs. Pe de o parte, acțiunea este
incorectă din punct de vedere deontologic întrucât încalcă datoria de a informa
consumatorii, care se înscrie în categoria mai largă a datoriilor fidelității. Pe de altă parte,
acțiunea este incorectă din punct de vedere utilitarist, acțiunea va conduce la daune
pentru consumatori. &0iar dacă firma producătoare va fi astfel avantajată, este clar că
prejudiciile aduse consumatorilor sunt mult mai mari.
rmătorul e)emplu ne arată în același fel cum tipuri diferite de argumente se
completează pentru a arăta, într!un conte)t particular, de ce mita este incorectă.
E4emplu
5n multe ţ"ri* mita este o practic" acceptat"* foarte rar sancţionat". Este
foarte dificil pentru marile companii multinaţionale s" intre în afaceri f"r" s"
mituiasc" oficialii. 5n aceste condiţii* ar trebui companiile s" accepte s" corup"
oficialii pentru a intra în afaceri în respectia ţar"6
-oi aborda problema din patru puncte de vedere$ deontologist, utilitarist al

aciunii, utilitarist al regulii şi antian.
+n abordarea deontologistă, aciunile trebuie să fie judecate ca greşite sau corecte
din punct de vedere moral pe baza unor principii morale, care în general se referă la
datoriile pe care trebuie să le respecte cei ce acionează.
+n acest caz, datoria relevantă este datoria de a aciona în mod drept, care în acest
conte)t înseamnă datoria de a nu încerca să obii un avantaj nemeritat asupra altora, şi
anume în faa competitorilor. tunci când oficialii unei companii mituiesc, ei încearcă să
obină un astfel de avantaj nemeritat asupra celorlalte companii şi acest lucru este
adevărat c0iar dacă mita nu este dată decât pentru a grăbi desc0iderea unei afaceri.
3e poate argumenta că în unele ări mituirea este o practică obişnuită a
companiilor. +n acest fel, compania va ajunge la acelaşi nivel cu competitorii săi. cest
lucru nu este însă complet adevărat. 6ficialii unei companii nu pot şti cât de mult

mituiesc oficialii celorlalte companii. +n plus, e)istă bune motive să credem că

companiile multinaionale au o putere de mituire mai mare decât companiile locale,
întrucât are mai multe resurse financiare şi poate stabili relaii mai bune cu oficialii înali.
6 altă datorie relevantă este cea de a respecta legea. +n toate ările e)istă legi
împotriva corupiei. /oi cetăenii au datoria de a respecta legea, c0iar dacă ali cetăeni
nu o respectă. Este adevărat că e)istă legi nedemocratice şi nedrepte şi în acest caz se
poate argumenta că acestea nu trebuie respectate. 9u este însă cazul legilor împotriva
corupiei, carde sunt justificate şi legitime şi, aşadar, trebuie respectate.
şadar, din punct de vedere deontologist, practica mituirii violează cel puin două
datorii, aceea de a respecta legea şi aceea de a aciona în mod drept. &ompania ar trebui
să încerce să desc0idă afacerea fără să mituiască.
;. *acă abordăm problema dintr!un punct de vedere utilitarist trebuie să luăm în
considerare consecinele aciunilor posibile asupra părilor influenate de alegerea
companiei.
cestea sunt angajaii, consumatorii, compania "acionarii săi#. &ele două căi
posibile de aciune sunt$ 1# să mituiască şi să facă afaceri şi ;# să nu mituiască şi să nu
facă afaceri.  treia cale de aciune, să nu mituiască şi să facă afaceri nu este posibilă.
*esigur, este posibil ca mita necesară desfăşurării afacerii să facă afacerea neprofitabilă.
+n acest caz şi prima variantă "să mituiască şi să facă afaceri# nu este o variantă reală. -oi
presupune că afacerea poate fi realizată în mod profitabil, dacă oficialii acesteia dau mită.
3e pot distinge două tipuri de utilitarism. tilitarismul aciunii susine că aciunile
sunt corecte sau incorecte din punct de vedere moral după consecinele aciunii.
tilitarismul aciunii se întreabă ce regulă, urmată în mod general, ma)imizează
utilitatea.
*acă, într!o abordarea act!utilitaristă, considerăm aciunile pe care le poate face
compania într!un astfel de mediu economic corupt, acestea nu pot sc0imba în mod
semnificativ climatul economic corupt. +n acest caz, în ciuda mitei necesare, acoperită
probabil prin preuri mai mari, angajaii, consumatorii şi compania vor fi într!o poziie
mai bună decât în cazul în care compania nu face afaceri acolo. ngajaii vor avea o
slujbă, ceea ce nu este sigur dacă respective companie nu îşi desc0ide afacerea,

consumatorii vor avea mai multe produse dintre care să aleagă, iar compania îşi va creşte
profitul.
8ucrurile nu stau la fel în abordarea utilitarismului regulii, în care sunt luate în
considerare consecinele te termen lung, dacă o mare parte a companiilor respectă aceeaşi
regulă "se comportă în acelaşi fel#. *acă companiile în general, locale şi multinaionale,
aleg să dea mită şi să facă afaceri, climatul economic va deveni din ce în ce mai corupt
iar corupia va deveni din ce în ce mai puternică. &orupia are efecte foarte dăunătoare
pentru societate în general, dintre care proasta alocare a resurselor este una dintre cele
mai importante. *acă, dimpotrivă, companiile multinaionale vor alege să părăsească
ara, refuzând să dea mită, s!ar putea spera că guvernul va fi presat să facă ceva împotriva
corupiei.
şadar, din punctual de vedere al utilitarismului regulii, luând în considerare
consecinele pe termen lung ale mitei, cred că compania ar trebui să înceapă afaceri fără
să dea mită sau, dacă nu reuşeşte, să părăsească ara.
<. *acă abordăm problema dintr!un punct de vedere antian, e)istă două idei pe
care le putem folosi. Prima este formula umanităii$ %cionează astfel încât să foloseşti
umanitatea, atât în persoana ta, cât şi a celorlali, întotdeauna şi în acelaşi timp şi ca scop,
nu numai ca mijloc(.  doua ideea este principiul universalizabilităii$ %cionează
numai în acord cu ma)imele pe care i le poi dori să devină legi universale(. Prima idee
este mai bine folosită în cazul coerciiei şi minciunii, ceea ce nu este cazul aici. *in acest
motiv, este mai adecvat să folosim principiul universalizabilităii. cest principiu spune
că pentru a evalua o aciune trebuie să vedem dacă este posibil ca aceasta să fie
universalizată. *acă nu este posibil, aciunea este imorală. 6 formulă succintă ar putea fi
următoarea întrebare$ %&e s!ar întâmpla dacă toată lumea ar face la fel'(.
3ă aplicăm principiul universalizabilităii la cazul corupiei, spre e)emplu în cazul
dării de mită pentru a obține un contract de ac0izitie publică. *acă toate companiile ar da
mită, nicio companie nu ar putea fi sigură că îşi va atinge obiectivul. *in acest motiv,
orice companie este interesată să fie singura care oferă mită. *acă nu se întâmplă astfel,
banii vor fi pierdui şi costul mitei va creşte. *eci, compania doreşte de fapt %să trişeze(,
să obină un avantaj necinstit asupra celorlalte companii. şadar, compania nu poate dori

ca practica dării de mită să devină universală. *eci, din punct de vedere antian, mituirea
este o practică imorală, fără e)cepie, indiferent de condiiile specifice ale ării.1;
(.% Deci$ia în ca$uri de conflict etic

+n secțiunea anterioară, am văzut cum se completează cele două teorii pentru a
arăta că o anumită practică este neetică. /otuși, e)istă o serie de situații în care aplicarea
teoriilor etice nu conduce la un rezultat bine definit sau în care teorii diferite conduc la
rezultate diferite. +n astfel de cazuri, avem de!a face cu un conflict etic, o situaie în care
persoana care acionează, agentul, are două sau mai multe căi de aciune, toate fiind,
privite din anumite perspective, obligatorii din punct de vedere moral. *in punctul de
vedere al agentului, conflictul moral apare sub forma unei dileme etice. *ouă obligaii
morale intră în conflict5 agentul trebuie să aleagă între acestea şi orice alegere ar face el
va încălca una dintre obligaii şi aciunea sa va fi greşită dintr!un anumit punct de vedere.
Pornind de la teoriile etice discutate pe parcursul acestui capitol, se pot distinge
două tipuri de conflicte etice. +n primul rând, poate e)ista un conflict între cerinele etice
ale teoriei utilitariste "în general este vorba despre utilitarismul acțiunii# şi cele ale teoriei
deontologiste. *e pildă, deşi în general a spune adevărul aduce o creştere a utilităii totale
celor implicai, e)istă situaii în care ascunderea adevărului, mai curând decât dezvăluirea
lui, contribuie la o creştere a utilităii. 3ă presupunem, de pildă, că H este bolnav, având

şanse foarte scăzute de recuperare. *ezvăluirea adevărului i!ar face rău, afectându!i
starea psi0ică şi deci şansele de recuperare. *in acest motiv, T, prietenul său, decide să îl
mintă, spunându!i că are şanse semnificative de a se vindeca. *in punct de vedere
deontologist, actul lui T este incorect din punct de vedere etic, întrucât este o minciună.
*in punct de vedere utilitarist, utilitatea ambelor persoane implicate "H şi T# este mai
mare în cazul în care T minte. şadar, a mini este corect din punct de vedere etic.
nalizând problema din acest punct de vedere, T se află într!o dilemă etică.
+n al doilea rând, două prescripii ale teoriei deontologiste se pot afla în conflict.
m discutat deja un caz de acest tip, dar voi oferi încă un e)emplu, care apare în dialogul
platonician Republica. Platon vorbeşte despre o situaie în care un om împrumută
prietenului său o armă. lterior, proprietarul armei înnebuneşte, devenind periculos
1;
+n general, etica antiană nu admite e)cepii.

pentru ceilali. tunci când acesta îşi cere arma înapoi, prietenul său este pus în faa a
două variante$ să îi înapoieze arma, ceea ce îi va pune pe ceilali în pericol, sau să nu i!o
înapoieze. Prima variantă de aciune va fi conformă cu regula %*ă înapoi ceea ce ai
împrumutat(, însă nu şi cu o altă regulă$ %9u fă ceva ce i!ar pune pe alii în pericol(. 
doua variantă va fi conformă cu cea din urmă regulă, dar nu şi cu prima. mbele norme
reprezintă prescripii ale teoriei deontologiste, justificate pe baza unor datorii
incontestabile$ de a înapoia ceea ce a!i împrumutat "un caz particular al datoriei de a!i
respecta promisiunile# şi datoria de a nu pune viaa celorlali în pericol "un caz particular
al datoriei de nu contribui la un rău făcut celorlali#. +n acest conte)t, persoana care se
află în această situaie va trebui să facă o alegere între două norme incompatibile,
aflându!se astfel într!un conflict etic.
+n general, atunci când suntem puşi în faa unei dileme etice e)istă temeiuri pentru
a aciona în ambele moduri. *in acest motiv, se poate argumenta pentru oricare dintre
cele două sau mai multe căi posibile de aciune. /otuşi, de multe ori, unul dintre
argumente are o forță mai mare, iar în continuare voi oferi câteva reguli care ne pot ajuta
să indicăm care este acesta. m prezentat mai sus două tipuri de conflicte$ i# în interiorul
deontologismului, între două datorii și ii# între prescripțiile utilitariste și prescripțiile
deontologiste. -oi trata cele două tipuri de conflicte în mod distinct.
i) Conflict între datorii

tunci când două datorii intră în conflict, problema este care dintre ele este mai
puternică "primordială#. stfel una dintre aciuni este mai justificată. *e pildă, în
e)emplul de mai sus datoria de a nu pune viaa celorlali în pericol este mai importantă
decât datoria de a da înapoi ceea ce ai împrumutat și astfel acțiunea corectă este să nu îi
înapoieze arma. Este dificil de oferit un set de reguli care să ne spună în fiecare situație
care datorie este mai puternică. /otuși, se pot oferi câteva reguli generale.
+n primul rând, putem distinge între datoriile universale, pe care ființele umane le
au față de toate ființele umane, și datorii speciale "particulariste#, pe care ființele umane
le au față de unele persoane, în virtutea unei relații personale cu acestea. *atoria de a nu
minți, este de primul tip, în vreme ce datoria de a fi recunoscător este de al doilea tip,
întrucât avem această datorie doar față de cei care ne!au făcut un bine, la fel ca datoria de
a ne ajuta un prieten. *atoriile universale sunt, în general, mai puternice decât cele

particulariste, ceea ce se poate susține prin două argumente. +n primul rând, încălcarea
datoriilor universaliste aduce prejudicii nemeritate unor persoane, iar obligația specială
față de unele persoane nu trebuie niciodată realizată în dauna acestora. +n al doilea rând,
relațiile care determină datorii speciale aduc beneficii societății numai atâta vreme cât ele
nu sunt puse în slujba unor obiective imorale.
&onflictul dintre datorii particulariste și cele universale reprezintă un tip des
întâlnit de conflicte. *e e)emplu, pus în fața unui situații în care agentul este nevoit să
mintă pentru a ajuta în mod incorect un prieten, alegerea corectă a acestuia nu este aceea
de a ajuta, cu orice preț și în dauna altora, prietenul.
+n al doilea rând, mai important pentru domeniul eticii în afaceri, aceste datorii
personale sunt mai puțin importante decât datoriile față de companie "de a!ți respecta
contractul, regulamentele interne, de a fi loial, etc.#. *e e)emplu, a ajuta un prieten poate
fi considerat o datorie, totuși aceasta nu trebuie să primeze față de datoria profesională a
unui manager de a angaja oameni potriviți pentru un anumit post. &onflictul dintre
datoriile față de angajator și datoriile "sau în anumite cazuri interesele# personale
reprezintă o situație destul de des întâlnită, iar cele dintâi trebuie să primeze. *e e)emplu,
c0iar dacă avem datoria de a ne ajuta prietenul, aceasta nu trebuie niciodată să fie făcut în
dauna datoriilor profesionale. 2ă voi întoarce la acest tip de conflict atunci când voi
discuta datoria angajaților de a manifesta loialitate față de companie.

ii) tilitarism s. deontologism
+ntr!o serie de cazuri un raționament de tip utilitarist, în special bazat pe
utilitarismul acțiunii, conduce la un rezultat diferit față de un raționament deontologist.
&azurile tipice sunt cele în care argumentele deontologiste ne conduc la ideea că un
anumit principiu trebuie întotdeauna respectat, în vreme ce utilitarismul "în special cel
acțional# ar accepta într!o anumită situație o e)cepție pentru creșterea utilității. Putem
face uneori o e)cepție'
3ă luăm un e)emplu din viața reală. *oi colegi stau în c0irie în același
apartament. nul dintre ei "Paul#, aflat în apartament, primește un telefon și i se spune că
trebuie să ajungă urgent undeva. 9u are niciun ban, dar, observă că, din fericire, colegul
său de apartament are. 3e gândește să îl sune, dar din păcate acesta nu răspunde. 3e
gândește să (împrumute( banii, oricum mâine primește salariul și îi va da înapoi. +n plus,

e aproape sigur, colegul său nu are nevoie de bani până mâine. Este corect să ia banii'
*esigur, din punctul de vedere al obligațiilor etice nu.  lua cu împrumut bani de la
cineva presupune acceptul respectivului, astfel încât utilizarea acestui termen în cazul de
față reprezintă o figură de stil, folosită eventual ca o scuză. /otuși, banii aceștia îi sunt
atât de utili acum, iar colegul său, aproape sigur, nu are ce face cu ei c0iar acum. *in
punct de vedere utilitarist, gestul este, așadar, complet justificat. 2ulți dintre noi am fi de
acord cu acest gest. +n cele din urmă, este vorba doar despre o e)cepție, care probabil nu
l!ar deranja nici pe coleg. Este însă adevărat că nu l!ar deranja' *e fapt, nu putem fi c0iar
siguri. Paul este cel care, în locul colegului său, a decis că nu are nevoie. Poate însă nu
este adevărat și banii îi sunt și lui la fel de utili.
&azul de față arată foarte bine dificultățile pe care trebuie să le întâlnească cel
care dorește să justifice moral o e)cepție. +n încercarea de a!și justifica gestul, Paul
estimează într!un mod avantajos pentru el utilitatea banilor pentru el, pentru colegul său
"susținând că nu are nevoie de ei pe moment#, precum și probabilitatea ca aceștia să îi fie
colegului de folos.
Bezumând și generalizând, în cazurile în care criteriul utilitarist și cel deontologist
intră în conflict, utilitarismul întâmpină cel puțin două dificultăți. +n primul rând, criteriul
utilitarist este dificil de aplicat la cazurile particulare, întrucât utilitatea este greu de
cuantificat. +n al doilea rând, tocmai pentru că principiul utilitarist este vag, agentul poate
abuza de acesta, încercând să îl utilizeze în favoarea sa. ceste argumente ne arată că,
atunci când criteriul utilitarist şi cel deontologist conduc la rezultate diferite, în general
prioritate trebuie să aibă cel din urmă.1< 6 caracterizare adecvată şi detaliată a datoriilor,
specifică abordării deontologiste, va putea elibera, în cea mai mare parte, alegerea etică
de subiectivism.
*acă întotdeauna criteriul utilitarist prevalează, întrebarea care se pune privește
utilitatea teoriei utilitariste, rolul care îi mai rămâne în decizia etică. Pe scurt, devine
important atunci când criteriul deontologist nu oferă un criteriu precis, adică i# în situația
în care două alternative de acțiune sunt deopotrivă acceptabile din punct de vedere
deontologist sau ii# în cazul unor conflicte între datorii.
3ă luăm câte un e)emplu din fiecare categorie.
1<
E)cepțiile, în care criteriul utilitarist oferă un verdict nediscutabil, sunt posibile.

i# ndrei este rugat de doi prieteni să îi împrumute. *in păcate, deși dorește să le
ofere un împrumut, el nu are bani decât pentru unul dintre ei. Pe care dintre ei trebuie să
îi împrumute' *in păcate, criteriul deontologist nu ne ajută. ndrei are în aceeași măsură
datoria morală să își ajute cei doi prieteni "3e poate c0iar argumenta că nu este vorba
despre o datorie morală#. n criteriu pe care îl poate utiliza ndrei ar fi care dintre
aceștia are mai mare nevoie. cesta este însă e)act criteriul utilitarist, ndrei alegând
prietenul pentru care respectiva sumă are cea mai mare utilitate.
ii# +n cazul unor conflicte etice, criteriile discutate la i# sunt rareori suficiente. +n
limitele analizei datoriilor prima facie, singura posibilitate este de a lua în calcul natura
datoriilor. cest lucru este însă de multe ori insuficient. *e pildă, c0iar într!unul din
e)emplele de mai sus, cel al persoanei aflate în drum spre o întâlnire care găseşte un om
rănit grav, ne putem întreba dacă în general obligația de a ajuta un om este mai
importantă decât aceea de a!și respecta promisiunile. proape sigur, răspunsul este
negativ. 3ă ne imaginăm, de pildă, că nu ar fi fost vorba de o rană gravă, ci de una ușoară.
Este posibil ca în acest caz, datoria de a ajunge la întâlnire să devină mai importantă. +nsă
diferența dintre cele două situații nu ține de natura datoriilor implicate, ci mai degrabă de
dimensiunea daunei "utilității negative# într!un caz și în celălalt. Pentru a lua în calcul
acest element, sunt necesare însă considerații de tip utilitarist.
+n această secțiune am analizat decizia în cazuri de conflict etic și am încercat să

ofer câteva reguli. /otuși, decizia în astfel de situații nu poate fi una algoritmică "bazată
pe reguli stricte#, judecata agentului adaptată la fiecare caz individual fiind esențială.

Capitolul . eoria interesului raional
/eoria interesului rațional "denumită uneori teoria egoismului luminat sau teoria
propriului interes luminat# susține că a ține cont de interesele celorlalți este, pe termen
lung, avantajos pentru agent. *eși poate fi considerată o teorie generală, totuși această
teorie este atractivă în special pentru domeniul afacerilor, acolo unde companiile și
angajații își urmăresc în special în mod justificat propriul interes. +n vreme ce în viața
personală oamenilor li se poate cere să își sacrifice propriul interes pentru interesele
prietenilor sau rudelor apropiate, spun unii în lumea afacerilor nu se poate pretinde
sacrificarea propriilor interese. 7ac cei care își urmăresc propriile interese ceva greșit din
punct de vedere moral' depții teoriei interesului rațional răspund în mod negativ,
arătând că important este însă ca oamenii de afaceri și angajații să își înțeleagă în mod
corect interesul. Bespectarea unor norme morale este în avantajul pe termen lung c0iar al
celor care le respectă. rmărirea interesului pe termen lung și bine înțeles este suficientă
astfel pentru a îi motiva pe oamenii de afaceri să se comporte în mod corect. % ood
ethics is good businessU "a face afaceri în mod corect înseamnă a face afaceri bune#,
devine asstfel principalul principiu al eticii în afaceri.
&omportamentul corect al unei companii față de partenerii de afaceri, angajați și

consumatori este în cele din urmă avantajos pentru companie. Fgnorarea sau nesocotirea
intereselor acestora ar putea fi, uneori, profitabilă pe termen scurt, însă pe termen lung
s!ar dovedi dezastruoasă. &ele trei categorii de părți interesate 4 parteneri de afaceri,
angajați și consumatori 4 pot fi abordate separat.
Belațiile corecte cu partenerii vor edifica încrederea acestora și dorința de a
construi o relație pe termen lung bazată pe reciprocitate. cest lucru este cu atât mai
adevărat cu cât o relație pe termen lung nu se poate limita doar la latura contractuală și
legală. &ompaniile trebuie să aibă astfel încredere că frica de sancțiuni legale nu este
unicul factor care îi face pe furnizori, distribuitori, etc., să respecte normele general
acceptate în lumea afacerilor.
&omportamentul corect față de angajați va aduce angajați mai buni și mai
motivați. stfel, o serie de studii arată că angajații sunt interesați de conduita din punct

de vedere etic a companiei nu numai față de ei, dar și față de clienți și parteneri de
afaceri. cest lucru este normal, întrucât angajații pot considera că un comportament
incorect al companiei față de clienți va avea repercusiuni, directe sau indirecte, și asupra
lor. ngajații doresc astfel să lucreze la companii etice și, studiile arată, ar accepta c0iar
și un salariu mai mic de la acestea. Pe de altă parte, pe dimensiunea negativă, angajații
nesatisfăcuți vor încerca să se răzbune și să saboteze activitatea companiei. 9umai un
comportament corect poate rezolva această problemă.
+n același fel, consumatorii sunt interesați de comportamentul etic al companiilor
față de ei, dar și față de angajați, furnizori, etc. 3tudiile arată că consumatorii sunt doritori
să ofere un preț mai mare pentru produsele companiilor care respectă standardele etice.
/otodată, boicotarea companiilor neetice este un puternic instrument al consumatorilor și
e)istă e)emple importante în istoria afacerilor de boicoturi care au adus companiilor
pierderi semnificative.
/eoria interesului rațional nu se limitează la relația companiilor cu stae0older!ii
obișnuiți. Belația față de competitori trebuie, de asemenea, să fie corectă, în sensul
resspectării unor norme minimale de concurență. stfel, compania trebuie să urmărească
profitul, nu în mod direct distrugerea competitorilor, iar astfel de acte directe împotriva
competitorilor pot conduce la replici, la acte (de răzbunare( prin care și competitorii
urmăresc în mod direct distrugerea companiei. /otodată, e)istă situații în care cooperarea
între competitori poate fi utilă. stfel de e)emple sunt date de cooperarea unor firme mici
pentru a concura "în mod corect# cu alți competitori mult mai puternici sau de cooperarea
între competitori pentru creșterea cotei de piață a întregului sector.
+n mod similar companiilor, angajații trebuie să înțeleagă că obiectivele lor și al
firmelor la care lucrează este pe termen lung același$ o productivitate și o eficiență cât
mai mare și produse cât mai bune la prețuri cât mai mici. cestea vor conduce la locuri
de muncă mai sigure și la salarii mai mari. tunci când, de e)emplu, încearcă să angajeze
în departamentul pe care îl conduce într!o firmă privată un prieten necalificat, acest lucru
nu este doar neetic, dar și împotriva propriului interes, pentru că departamentul, dar și
firma ca întreg, vor funcționa mai prost, aceasta aducându!i și lui prejudicii.
Pe scurt, teoria interesului rațional susține că în general afacerile nu trebuie văzute
ca un joc de sumă nulă, ci ca un joc în care toate părțile câștigă " winwin#. cest lucru nu

înseamnă că niciodată cele două părți nu vor avea interese contrare, ci că interesele
comune ale clienților, firmelor, angajaților, etc. au o pondere importantă și satisfacerea
acestora va atenua imaginea lumii afacerilor ca o lumea a conflictelor.
+n ciuda argumentelor de mai sus, este totuși întotdeauna adevărat că a face
afaceri în mod corect aduce avantaje' Este foarte greu de susținut această afirmație
generală. +n primul rând, c0iar argumentele de mai sus arată că actele imorale conduc nu
numai la beneficii, dar și la costuri. *oar o analiză de la caz la caz ne poate spune însă
dacă beneficiile sau costurile sunt mai mari. 3ă luăm un e)emplu de comportament în
mod clar neetic$ companiile care pun în pericol securitatea angajaților fără ca aceștia să
știe, în țări cu legislație slabă, în care acest lucru este posibil. Este acest lucru avantajos'
9u, vor spune adepții interesului rațional, întrucât aceasta va conduce la accidente grave,
iar compania va fi nevoită să suporte o serie de boicoturi ale consumatorilor din țările
dezvoltate. /otuși, nici ei nu pot nega că nec0eltuind bani pentru mijloacele de asigurare
a protecției muncitorilor, companiile vor face economii, uneori semnificative. 9u se
poate argumenta că întotdeauna costurile vor fi mai mari decât beneficiile. &unoscând
pericolul boicoturilor "și c0iar al posibilelor sancțiuni legale ulterioare#, o companie poate
estima că pierderile generate de acestea nu vor fi atât de mari ca beneficiile. *in păcate,
uneori această estimare este și corectă. "+n capitolul > mă voi referi pe scurt la o altă
critică a teoriei interesului rațional.#

9u putem spune, așadar, că urmărirea propriului interes este suficientă. /otuși,
teoria interesului rațional este importantă, c0iar dacă nu corectă în forma ei generală,
pentru că ne amintește că trebuie să ne gândim la interesul nostru pe termen lung, ținând
cont de toate consecințele și că limitându!ne la o gândire pe termen scurt nu ne urmăm cu
adevărat nici măcar propriul interes. stfel, teoria interesului rațional devine primul pas
spre o decizie morală.

Capitolul 7. Etica în afaceri și piaa liber"
Problemele eticii în afaceri se pun în conte)tul unei economii de piață în care, cel
puțin în majoritatea situațiilor, piața se auto!reglează, iar urmărirea profitului este
principalul obiectiv al afacerii, complet justificat din punct de vedere etic. 6 astfel de
perspectivă poate fi însă susținută într!o formă mai mult sau mai puțin puternică,
deosebirea realizându!se în mod gradual după cum intervenția statului în economie este
văzută ca mai mult sau mai puțin necesară. +n continuare, voi vorbi despre modul în care
sunt abordate o serie de probleme etice din punctul de vedere al unei concepții care
acordă o încredere foarte mare pieței libere și capacității acesteia de a se auto!regla.
-iziunea bazată pe piață liberă nu este delimitată din punct de vedere temporal. stfel, o
parte dintre ideile la care mă voi referi mai jos "cu precădere cele ce privesc prima idee
prezentată mai jos# au fost inițiate și dezvoltate în secolul al H-FFF!lea de liberali clasici
precum dam 3mit0, *avid Vume, etc., în vreme ce altele au fost susținute de autori din
secolul al HH!lea, precum Bobert 9ozic, 2ilton 7riedman și Dalter Kloc. -iziunea
susținătorilor pieței libere poate fi caracterizată în mod apro)imativ prin două idei$ i# teza
propriului interes, conform căruia urmărirea interesului este o caracteristică naturală și,
de mult ori, ne!dăunătoare, a ființelor umane și ii# teza guvernării limitate, conform căreia
rolul statului în economie este unul bine determinat, limitat la doar cîteva funcții bine
definite. +n rest, statul nu trebuie să intervină în jocul economic. &ele două idei sunt
legate$ statul nu trebuie să intervină e)act pentru că relațiile dintre indivizii care își
urmăresc propriul interes conduc la rezultate pozitive pentru toți cei implicați.
7.1 e$a interesului raional
+n viața de zi cu zi și cu atât mai mult în afaceri, oamenii își urmăresc în genere
propriul interes. cest lucru nu trebuie considerat în genere incorect din punct de vedere
etic. /otodată, arată o serie de autori, urmărirea propriului interes este, în multe situații,
suficientă pentru asigurarea unui rezultat optim. neori, este adevărat, practicile
incorecte, cum ar fi înșelarea, minciuna, etc., par avantajoase pe termen scurt. Pe termen
lung însă, dacă îți înțelegi corect propriul interes, ele se dovedesc neprofitabile, iar
comportamentul corect din punct de vedere etic se va dovedi benefic din punct de vedere
ecnomic.

E4emplu. 8/n$area produselor. 9 abordare din punctul de edere al teoriei

interesului raional
3ă luăm "după dam 3mit0# e)emplul proprietarului unei mici măcelării care se
întreabă ce trebuie să facă pentru a avea un profit cât mai mare. *esigur, el trebuie să
vândă marfă cât mai bună, ac0iziționată la un preț cât mai scăzut. El va urmări să facă
acest lucru pentru a!și crește propriul profit, nu pentru a face bine celorlalți. /otuși,
atingerea acestor obiective va conduce la un rezultat pozitiv nu numai pentru sine, dar și
pentru cumpărători, care vor putea profita de pe urma unor mărfuri bune, la un preț
scăzut. +n unele cazuri, pe termen scurt, vânzarea unor mărfuri inadecvate poate fi
profitabilă. 3ă presupunem, de e)emplu, că, din cauza vânzărilor reduse, o parte din carne
se strică. +n loc să arunce carnea, este mai avantajos să o vândă unor cumpărători
neatenți. Este însă aceasta o bună soluție pe termen lung' Probabil că nu, pentru că odată
aunși acasă sau poate după ce vor găti carnea, cumpărătorii vor realiza că este stricată,
ceea ce le va scădea încrederea în respectiva măcelărie. 9emulțumiți, unii dintre ei vor
prefera să caute altă măcelărie, ceea ce va conduce la scăderea veniturilor și a profitului
măcelarului. +n concluzie, cea mai bună soluție pe termen lung este să nu vândă carnea
stricată.
6bservații
1. E)emplul de mai sus arată că un comportament corect este și profitabil din

punct de vedere etic. Pe termen lung, ceea ce este avanatajos pentru client este avantajos
și pentru măcelar, iar interesele celor doi sunt convergente. Este însă important ca
măcelarul să își urmărească interesul în mod corect și luând în considerare toate
consecințele acțiunilor sale. +n acest sens, este vorba despre interesul luminat.
;. +ntr!un sens, faptul că măcelarul își urmărește propriul interes este c0iar
avantajos pentru client, câtă vreme e)act acest lucru îl asigură pe client că măcelarul va
face efortul să ac0iziționeze carne cât mai bună la un preț cât mai bun.
<. -ânzătorul dorește, probabil, să își ma)imizeze profitul, adică să vândă carnea
cu un preț cât mai mare posibil, în vreme ce cumpărătorul va dori un preț cât mai mic.
*in acest punct de vedere, obiectivele celor doi sunt opuse. /otuși, dorința vânzătorului
de a!și ma)imiza profitul este normală și nu poate fi considerată neetică, în e)act aceeași
măsură în care dorința cumpărătorului este naturală și acceptabilă.

,oate sta interesul raional -luminat) la ba$a unei teorii etice6

9e putem întreba dacă măcelarul acționează într!adevăr moral, câtă vreme el nu
face altceva decât să își urmărească propriul interes, c0iar dacă în acest caz și
cumpărătorul este avantajat. *upă cum am văzut, din punct de vedere antian, răspunsul
este negativ5 o acțiune este moral doar dacă este făcută din datorie, nu numai conform
datoriei. &onform altor autori, comportamentul măcelarului este moral, iar teoria
interesului rațional este una etică. 9u voi discuta în detaliu această problemă, dar voi
oferi două scurte argumente pentru faptul că, cel puțin pentru domeniul afacerilor, teoria
interesului poate fi considerată o teorie etică. +n primul rând, este foarte greu, dacă nu
imposibil, să pretindem în domeniul afacerilor un comportament din datorie, care să nu
urmărească propriul interes. +n al doilea rând, concepția interesului rațional arată că
coincidența dintre interesul propriu și cel general nu este o coincidență, ci este o
dimensiune generală a comportamentului din afaceri. +n al treilea rând, teoria interesului
rațional nu se reduce pur și simplu la un egoism, ci presupune depășirea interesului
imediat, ci urmărirea unui interes pe termen lung.
7.2 e$a guern"rii limitate
depții pieței libere susțin că statul nu ar trebui să împiedice tranzacțiile liber
consimțite între agenți maturi și respnsabili. Ei oferă două argumente în favoarea pieței și
împotriva intervenției statului în economie.

1# Kazat pe drepturi. 3tatul nu ar trebui să împiedice prin legi tranzacțiile liber
consimțite între persoane, întrucât aceasta ar afecta drepturile persoanelor implicate. *e
pildă, impunerea unor norme minimale privind calitatea produselor împiedică
comercializarea unor produse care se află sub aceste standarde, produse pe care unii
cumpărători ar dori să le ac0iziționeze. +n multe cazuri, legile afectează drepturile de
proprietate, care, în viziunea adepților pieței libere, se află la baza tuturor celorlalte
drepturi.
;# Kazat pe eficiență. Piața liberă conduce la cele mai bune rezultate posibile, iar
intervenția statului conduce la ineficiență. *e pildă, în cazul de sus, vânzarea unor
produse aflate sub standardele de calitate impuse ar putea aduce beneficii celor care ar
dori să cumpere aceste produse, în ciuda calității lor foarte scăzute, companiilor
producătoare, angajaților acestora, statului, etc.

depții pieței liberi critică în același fel și alte tipuri de legi, precum cele ce
privesc salariul minim, norme de siguranță ale produselor, etc. cest lucru nu înseamnă
însă că, potrivit adepților pieței libere, statul nu ar trebui să aibă niciun rol în economie.
Pe plan economic, rolul statului ar trebui să se limiteze la rezolvarea "sau cel puțin
atenuarea# disfuncționalităților pieței. cestea se referă în general la e)ternalități, piețe
necompetitive și asimetrii informaționale semnificative. +n fiecare dintre aceste categorii,
e)istă o serie de dispute privind modul în care mecanismul pieței libere poate rezolva
respectivele disfuncționalități. *in acest punct de vedere, o viziune bazată pe piața liberă
poate fi susținută într!o formă mai mult sau mai puțin puternică.
7.% :ecanismul pieei libere și re$ultatele sale ;incorecte;
*upă cum am arătat, mecanismul pieței libere ma)imizează respectarea
drepturilor, precum și eficiența la nivelul societății, ceea ce trebuie să conducă la o
acceptare deplină din punct de vedere etic a rezultatelor acestuia. &0iar dacă în general
oamenii acceptă din punct de vedere etic rezultatele pieței libere, acestea ridică anumite
probleme în cazuri!limită, în care, susțin unii, mecanismul pieței libere nu conduce la
rezultate dezirabile din punct de vedere moral. depții pieței libere arată că rezultatele
mecanismului de piață trebuie acceptate și în astfel de cazuri.
E4emplu. ,roblema salariului corect în i$iunea pieei libere
+n viziunea adepților pieței libere, un salariu corect nu este altceva decât un

salariu stabilit pe o piață liberă și concurențială, în care negocierea nu este afectată de
asimetrii informaționale semnificative, adică în care angajatorul nu asunde informații
importante care sunt importante pentru angajat. *acă angajatul deține toate informațiile
relevante, atunci orice salariu stabilit pe o piață concurențială poate fi considerat corect
din punct de vedere etic. *acă procesul prin care este stabilit salariul este unul corect,
rezultatul este de asemenea corect din punct de vedere etic. *ouă tipuri de comparații ar
putea conduce la ideea că un anumit salariu este incorect. Pe de o parte, poate fi vorba
despre salarii pentru poziții similare în alte companii. +n această privință, mecanismul
pieței libere poate rezolva problema. +n măsura în care angajatul este nemulțumit de
salariul oferit o companie, poate pleca la o altă companie concurentă.
l doilea tip de comparație nu vizează posturi similare, ci poziții diferite. Pot fi
acestea comparate în afara procesului de piață' depții pieței libere răspund în mod

negativ. 7irmele sunt singurele care pot cunoaște cantitatea și calitatea muncii prestate de
angajați, contribuția celor angajați pe anumite posturi la profitul firmei, etc. +n concluzie,
firmele pot stabili cel mai bine raportul corect dintre salariile celor angajați pe diferite
posturi. Este adevărat că nici evaluarea firmei nu poate fi una precisă din punct de vedere
cantitativ, însă în afara pieței orice evaluare devine pur și simplu imposibilă. &ât ar trebui
să primească un director e)ecutiv al unei mari companii față de un simplu angajat'
3untem cu toții de acord că responsabilitățile, calificarea, cunoștințele, e)periența, etc.
acestora sunt mult mai mari decât ale simplilor angajați. *ar care trebuie să fie raportul'
8a această întrebare este imposibil de oferit un răspuns.
+n alte cazuri, problema ar fi că persoane cu salarii foarte mari, precum sportivii
sau vedetele, nu au o contribuție mică sau nulă la utilitatea socială. +ntr!un sens, acest
lucru poate fi adevărat. Pe o piață liberă, salariile și veniturile nu depind însă de utilitatea
socială, așa cum o instituție guvernamentală sau orice alt organism central ar putea să o
evalueze, ci de contribuția angajatului la profitul companiei, precum și de dimensiunea
acestui profit. 6 abordare bazată pe piață liberă va face abstracție de orice argument bazat
pe utilitate socială sau de oricare alt criteriu valoric utilizat în aceeași manieră.
lte probleme, precum cea a prețului corect pentru un anumit produs sau cea a
distribuției "in#ec0itabile a bogăției pot fi tratate în aceeași manieră. stfel, adepții pieței
libere vor arăta că un preț determinat de raportul dintre cerere și ofertă pe o piață
concurențială, necaracterizată de asimetrii informaționale semnificative nu poate fi decît
corect.
7.( ,iaa liber" și tran$aciile liber consimite
+ntr!o abordare bazată pe piață liberă, tranzacțiile libere ar trebui acceptate nu
numai din punct de vedere legal, dar și din punct de vedere etic. tâta vreme cât toți
participanții la o tranzacție au căzut de acord, în mod liber și după o corectă informare,
asupra termenilor tranzacției, aceasta nu încălca drepturile niciuneia dintre părți și va
crește utilitatea acestora "pentru că altfel nu ar fi accceptată#. șadar, și din punct de
vedere deontologist și din punct de vedere al unei etici a drepturilor, o astfel de tranzacție
este corectă din punct de vedere etic.
E4emplu. Comerciali$are produselor de slab" calitate

+n opinia comună, comercializarea produselor de slabă calitate este neetică. *in

punctul de vedere al susținătorilor pieței libere, atâta vreme cât cumpărătorul este de
acord să cumpere aceste produse, producerea și vânzarea lor nu este neetică.
&onsumatorii pot dori să ac0iziționeze produse de slabă calitate din lipsă de resurse
financiare sau pentru că nevoia unui consumator este în mod mulțumitor staisfăcută de un
produs de o calitate mai slabă.
Este adevărat că de multe ori produsele de slabă calitate sunt comercializate în
mod înșelător ca produse de bună calitate sau cel puțin acceptabile. Far acest liucru este
neetic.

Capitolul <. Companii și anga'ai
ngajații au o serie de drepturi, dintre care cele mai importante sunt prevăzut și în
*eclarația niversală a *repturilor 6mului "rticolele ;< și ;=#, acolo unde se prevăd
următoarele drepturi$ dreptul la muncă, dreptul la salarizare pentru munca depusă, dreptul
la un salariu ec0itabil, dreptul la concediu anual, dreptul la securitate în muncă, dreptul
de a constitui şi de a adera la sindicate, dreptul la grevă# şi dreptul la nediscriminare la
locul de muncă. nele dintre acestea "dreptul la salarizare, dreptul la concediu, dreptul de
a constitui sindicate și dreptul la grevă# nu prezintă un interes semnificativ din punctul de
vedere al eticii în afaceri, fiind mai curând drepturi prevăzute în legislație. *reptul la
muncă nu poate fi conceput ca o obligație a statului de a facilita oricărei persoane mature
găsirea unui loc de muncă. 2ai curând este vorba despre faptul că statul nu are dreptul ca
prin legislația impusă să interzică vreunei categorii de cetățeni să aibă un loc de muncă.
+n continuare, mă voi referi la celelalte drepturi. stfel pe rând, voi discuta dreptul la
nediscriminare la locul de muncă și la angajare, dreptul la un salariu ec0itabil și dreptul la
securitate la locul de muncă "sau la un loc de muncă sigur#. lături de acestea, voi discuta
dreptul angajatului la discreție față de viața privată, neprevăzut ca drept al omului. /oate
aceste patru drepturi la care mă voi referi au o coordonată legală, însă eu mă voi referi la
acestea din punct de vedere etic, fără a viza legislația specifică unei țări.
<.1 Discriminarea la locul de munc"
<.1.1 Discriminare0 concept și tipuri
*reptul la un tratament nediscriminatoriu este confirmat și protejat de o serie de
documente internaționale. *in acest motiv, problema discriminării comportă și o
dimensiune juridică. /otuși, problema discriminării este legiferată în mod diferit în
jurisdicții distincte și nu voi fi interesat în special de modul în care apare acest drept într!
o anumită legislație. 2ai degrabă, relevant este maniera generală în care problemele
privind discriminarea la locul de muncă sunt abordate în general în legislații și în decizii
juridice. +n pofida faptului că dreptul la un tratament nediscriminatoriu este prevăzut în
multe legislații naționale, legile sunt insuficiente pentru a asigura o conduită corectă.
*iscriminarea reprezintă un tratament care dezavantajează un individ sau un grup
de indivizi pe baza apartenenței acestora la o anumită categorie. *upă categoria care

constituie criteriul discriminării, e)istă o serie de tipuri de discriminare$ de gen, de vârstă,

de origine rasială, etnică, religioasă, politică etc. 6 persoană poate fi dezavantajată fără
ca acest tratament să fie e)plicat prin apartenena persoanei la o anumită categorie, iar în
acest caz nu este vorba despre o discriminare. stfel, apartenena la o anumită categorie
este relevantă pentru considerarea unei practici ca discriminatorii. 3pre e)emplu, un
comportament faă de o persoană în vârstă este discriminatoriu numai dacă se poate
argumenta că acesta este determinat c0iar de apartenena persoanei la categoria
persoanelor în vârstă. *in acest motiv, problema criteriilor care pot constitui temei al
unei acuzaii de discriminare devine foarte importantă. *in punct de vedere legal, aceste
criterii poartă numele de %criterii protejate(, iar categoriile sunt denumite %categorii
protejate(,. *acă vârsta reprezintă un criteriu protejat, se poate argumenta că o persoană
este discriminată pe baza apartenenei sale la o anumită categorie de vârstă. *acă însă
categoria socio!profesională nu reprezintă un criteriu protejat, nu putem argumenta că o
persoană este discriminată pe baza apartenenei sale la o categorie socio!profesională.
/ratamentul discriminatoriu reprezintă o problemă socială, nu numai individuală.
*e cele mai multe ori, o categorie nu este discriminată în mod ocazional, la un loc de
muncă, ci în mod constant. *e pildă, persoanele peste => de ani în căutare de loc de
muncă își găsesc foarte greu, întrucât foarte mulți angajatori impun, în mod e)plicit sau
nu, condiții privind vârsta ma)imă.

+n ceea ce priveşte dimensiunea economică, discriminarea are în vedere practici,
politicile şi proceduri privind selecia, promovarea, concedierea, premierea, sancionarea,
pensionarea etc. angajailor. +n continuare, mă voi referi în principal la discriminarea în
procesul de selecie a personalului, cel mai des pusă în discuie. *iscriminarea la locul de
muncă poate lua mai multe forme. +n forma cea mai simplă, discriminarea apare prin
impunerea unor reguli și practici prin care sunt e)cluse în mod e)plicit anumite categorii.
ceasta formă poartă numele de discriminarea directă. *iscriminarea se poate prezenta
însă şi în forme mai puin evidente, prin practici şi proceduri care sunt aparent imparțiale,
dar dezavantajează în mod nejustificat o anumită categorie. ceasta formă poartă numele
de discriminarea indirectă. *e pildă, o condiție privind cunoașterea foarte bună a limbii
locale dezavantajează imigranții. *acă sarcinile respectivului post nu justifică o astfel de
condiie, aceasta poate fi considerată incorectă.

*esigur, impunerea unor condiții la angajare nu este întotdeauna incorectă. *e

pildă, impunerea unei condiții de studii superioare în cazul unui post de manager este
perfect acceptabilă. +n acest caz, cerința este justificabilă prin cerințele postului. *e
asemenea, o condiție privind vârsta ma)imă este acceptabilă în cazul unui pilot, dat fiind
faptul că acest loc de muncă implică o activitate care poate deveni foarte riscantă pentru
alte persoane "în acest caz pentru pasageri#. +nsă în cazul în care un patron al unui
restaurant impune condiția ca pentru un post de c0elneriță să fie angajată o femeie
prezentabilă, o astfel de condiție nu are legătură cu sarcinile postului "care se referă la
îndemânare, amabilitate, etc.#, pe care o femeie sau bărbat, prezentabil"ă# sau, nu le
poate realiza la fel de bine.
<.1.2 Discriminare statistic" și discriminare ba$at" pe preferinele clienilor
*ar de ce impun angajatorii uneori condiții incorecte' *upă răspunsul la această
întrebare, se pot distinge trei tipuri de discriminare. +n unele cazuri, tratamentul incorect
este determinat de preferințele angajatorului, de dorința sa personală de a dezavantaja o
anumită categorie. cest caz, în cea mai mare măsură inacceptabil din punct de vedere
moral, este însă probabil destul de rar întâlnit.
2ult mai des întâlnită este discriminarea statistică, bazată pe impunerea unor
condiii bazate pe capacitatea unei persoane medie dintr!o categorie de a îndeplini
sarcinile corespunzătoare unui post. +n astfel de situaii, condiiile sunt impuse pornind de
la capacitatea medie a unei categorii de persoane. *e pildă, un angajator poate accepta
pentru un anumit post care presupune o activitate riscantă sau dificilă din punct de vedere
fizic doar bărbai. cest angajator care impune condiia de gen îşi poate justifica decizia
prin faptul că cele mai multe dintre femei nu au capacităile fizice necesare pentru a!şi
îndeplini sarcinile de serviciu.
+n condiiile în care fiecare candidat poate fi supus unor teste individuale, aceste
teste trebuie să fie preferate în locul impunerii unor condiii întemeiate pe capacităile sau
competenele medii ale unei categorii. *e e)emplu, candidatele pentru postul de mai sus
pot fi supuse în mod individual unor teste relevante pentru a vedea dacă acestea pot
îndeplini sarcinile necesare respectivului post. &ondiția care poate fi impusă în mod
corect este aceea conform căreia aplicantul"a# trebuie să fie capabil de efort fizic, nu în
mod necesar bărbat. *acă, totuşi, pe baza judecăii generale privind capacităile fizice

medii ale femeilor, pentru respectivul post nu sunt acceptate femeile, condiia este
incorectă.
*in păcate, însă, de cele mai multe ori astfel de teste sunt mai complicat de
realizat. *e pildă, în Bomânia și în alte țări, angajatorii elimină deseori "prin condiții
e)plicite sau nu# aplicanții aflați peste o anumită vârstă "în general peste => de ani#, c0iar
atunci când respectivul post nu justifică o astfel de condiție sau atunci când aplicantul
deține e)periență relevantă pentru respectivul post. /emerile angajatorilor privesc
dificultatea angajaților peste o anumită vârstă de a se adapta la un nou loc de muncă, iar
această îngrijorare nu poate fi eliminată într!o manieră simplă printr!un test sau interviu
de angajare. /otuși, în cazul unor posturi care nu cer superioare, precum și în cazul unor
angajați care au lucrat în mod constant pentru o lungă perioadă de timp, astfel de temeri
sunt neîntemeiate. :i în astfel de cazuri, angajatorul trebuie să identifice abilitățile și
calificările necesare pentru post, precum și maniera de a le testa, fără a introduce condiția
vârstei ma)ime.
l treilea tip de discriminare, și probabil cel mai dificil de abordat, este cel ba!at
pe preferin"ele clien"ilor . +n astfel de cazuri, angajatorii impun anumite condiții pentru că
angajații care le respectă sunt preferați de clienți. *in acest motiv, respectarea acestor
condiții va conduce la creșterea profiturilor companiei. &el mai tipic e)emplu de acest tip
privește postul de însoțitor"are# de zbor, pentru care până acum cca. patruzeci de ani au
fost impuse condiții de vârstă, înălțime și greutate complet nejustificate din prisma
sarcinilor postului. "*e pildă, una dintre condiții era vârsta ma)imă de <> de ani, o
condiție mai dură decât în cazul piloților#. ceste condiții erau bazate pe preferințele
clienților, nu pe sarcinile postului, iar această distincție este importantă. &a urmare a o
serie de procese, astfel de condiții au fost eliminate complet în 3tatele nite și Europa.
Fnstanțele au arătat, în mai multe rânduri, că impunerea unor astfel de condiții pe baza
preferințelor clienților este inacceptabilă.
+n cazul companiilor aeriene, vârsta, greutatea sau înălțimea însoțitorilor de zbor
nu afectează în mod semnificativ numărul de clienți. spectul însoțitorilor de zbor este
un factor puțin important față de alții în decizia pasagerilor de a alege una sau alta dintre
companiile aeriene. Pot e)ista însă și situații mai complicate, în care o anumită condiție
impune în mod semnificativ numărul de clienți. Probabil, industria modei este un astfel

de e)emplu, în care caracteristicile manec0inelor sunt foarte importante pentru rezultatele

companiei. +n astfel de cazuri, decizia unei singure companii de a renunța la aceste
condiții i!ar afecta semnificativ veniturile. 6 soluție ar putea fi un cod etic la nivelul
sectorului.
<.1.% ,olitici de aciune afirmati"
lături de politicile companiilor menite a evita discriminarea, uneori acestea
impune și politici de acțiune afirmativă, prin care acestea oferă oportunități speciale și de
favorizare a unui grup dezavantajat care suferă de discriminare. 2ăsurile pe care le pot
lua companiile în această privință pot fi$ i# creșterea numărului de aplicanți dintre
membrii categoriilor defavorizate5 ii# acordarea de prioritate membrilor categoriilor
defavorizate, în decizii de angajare5 iii# măsuri privind asigurarea unui anumit procent
membrilor categoriilor defavorizate "în special femei# în funcții e)ecutive superioare și în
consilii de administrație.
Este discutabil în ce măsură astfel de politici sunt oportune. +n primul rând, ele
sunt criticate pentru faptul că defavorizează pe cei ce nu fac parte din aceste categorii. *e
pildă, politicile de creştere a reprezentării femeilor în înalte funcii publice conduc la
defavorizarea bărbailor. &onform celei de!a doua critici, astfel de politici conduc la
angajarea unor persoane mai puin pregătite, ceea ce aduce prejudicii instituiei şi, în cele
din urmă, cetăenilor. 9u este necesar însă ca toate politicile de aciune afirmativă să fie
supuse acestor critici, iar când acest lucru nu se întâmplă ele se pot dovedi un instrument
util de creştere a incluziunii categoriilor defavorizate.
+n acest caz, astfel de politici pot îmbunătăți imaginea companiei. +n al doilea
rând, membrii categoriilor defavorizate pot alege respectiva companie, încurajați de șansa
de a obține poziții înalte în ierar0ia companiei. +n al treilea rând, astfel de politici asigură
diversitate și, arată unele studii, o cultură organizațională mai bună. &âtă vreme astfel de
decizii sunt luate la nivelul companiei, aceasta poate evalua cel mai bine în ce măsură îi
aduce beneficii. +n ultimii ani, e)istă propuneri de impunere a unei legislații privind un
procent minim de femei în consilii de administrație. Fmpunerea unor astfel de legi este
foarte discutabilă, câtă vreme nu se limitează la protejarea drepturilor membrilor
categoriilor defavorizate.

Curs Etica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Etica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

Pe parcursul acestui curs, vom analiza provocările etice pe care le întâmpină

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 1/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 2/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

reprezintă două e)emple de probleme ce constituie subiectul de interes al bioeticii#. &a în

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 3/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 4/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

+n plus, nu este adevărat că relațiile economice sunt caracterizate de o universală

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 5/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

avea consecințe dezastruoase. rgumente de același fel ne pot convinge că o conduită

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 6/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

și economice diferite. ltimul curs va fi dedicat conceptului de responsabilitate socială și

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 7/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

Capitolul 2. Elemente fundamentale ale eticii

+n acest capitol ne vom concentra asupra unor elemente fundamentale ale

2.1 Norme morale

prezintă puncte semnificative de intersecie ne poate face să credem că cele patru

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 8/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 9/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

2.1.2 Caracteri$area normelor morale

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 10/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

6ricum, comportamentul moral nu se poate reduce la unul guvernat de sanciuni.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 11/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

anumite conte)te bine determinate, în care prejudiciul este semnificativ, de pildă în

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 12/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

activ, cel puțin prin sesizarea la nivelul companiei.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 13/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 14/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

aceştia încep să îmbătrânească. ceastă practică, condamnabilă din punctul de vedere al

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 15/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

şi criterii de a distinge aciunile corecte de cele incorecte într!o mare diversitate de

un principiu care asigură imparțialitatea și egalitatea de tratament, pentru că afirmă în

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 16/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

2.2 +esponsabilitate moral"

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 17/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

procesul de producție au afectat sănătatea angajaților spunând că nu știa despre caracterul

posibilitatea de a dezvălui aceste acte instituțiilor responsabile, atunci și angajatul este

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 18/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 19/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om

Capitolul %. eorii etice0 utilitarism și deontologism

%.1 tilitarismul* o perspecti" ba$at" pe consecine

pierderile, daunele# aduse tuturor persoanelor implicate.

Persoane afectate tilitate totală

http://slide pdf.c om/re a de r/full/supor t-de -c urs-etic a -in-a fa c e r i-pa r te a -i 20/58

5/23/2018 Supor t de Curs Etic a in Afa c e r i (Pa r te a I) - slide pdf.c om