PARTEA INTAI

CONTROLUL FINANCIAR

CAPITOLUL I
Controlul financiar in România

I.1. Consideraţii teoretice

Modul concret de manifestare a unei activităţi ce se desfăşoară în cadrul

instituţionalizat al unui sistem economic, determinat ca rezultat al comparării stării acesteia, la
un moment dat, cu prevederile prin care a fost definită, este realizat prin instrumente pe care
statul sau persoane cu atribuţii de conducere în cadrul entităţilor economice le instituie la
diferitele niveluri ale structurilor acestora, pe baza competenţelor legale ce revin fiecăruia în
propriul domeniu de activitate.

Controlul financiar, ca unul dintre aceste instrumente, reprezintă, prin rezultatele sale,
activitatea care oferă cele mai importante surse de informaţii necesare desfăşurării acţiunii de
management general. Exercitată in condiţii de eficienţă, activitatea de control financiar are ca
principal efect furnizarea tuturor elementelor necesare fundamentării unor decizii optime ce
urmează a fi utilizate ca pârghii ale statului sau ale conducătorului de activităţi economice la
realizarea obiectivelor din programele propuse.

Având în vedere aceste elemente, controlul financiar devine o necesitate atunci când
statul, prin instituţiile sale, este şi principalul sau unicul coordonator sau realizator al
activităţilor economice ce se desfăşoară , nivel naţional, regional sau sectorial, având în
vedere că implicaţiile unei eventuale gestiuni defectuoase capătă dimensiuni deosebite prin
consecinţele care această stare ar avea-o asupra întregului sistem economico-social urmare a
introducerii, în interiorul său, a unor elemente eronate cu efect perturbator.

Pornind de la necesitatea prevenirii unor astfel de situaţii, ca şi de la nevoia

permanentă de informare asupra stării fenomenelor economice, prin legi speciale, organice
sau chiar prin Legea fundamentală, Constituţia, la nivel naţional a fost instituit un sistem
complex de control dimensionat astfel încât să acopere cea mai mare parte a ariei de
desfăşurare a activităţilor sociale şi economice.
In cadrul acestui sistem, controlului financiar i-a fost atribuit un rol important, ca
rezultat al tradiţiilor istorice înregistrate de această activitate, ca si al preocupării permanente
a structurilor legislative si executive de a asigura realizarea, în regim de eficienţă, a tuturor
activităţilor economice la nivel naţional.

Deşi este de presupus că informaţiile rezultate din activitatea de control sunt reale şi
redau cu fidelitate starea, la un moment dat, a patrimoniului propriu, pentru o mai mare
credibilitate faţă de parteneri este necesar ca aceste informaţii să fie validate şi de către o
autoritate independentă faţă de cele două entităţi, emitentul şi receptorul utilizator de
informaţii. Crearea acestei stări de transparenţă asupra activităţilor desfăşurate de către
entităţile economice presupune, concomitent cu instituirea unui sistem de control financiar
propriu, şi crearea unui sistem extern de control, independent, care să ofere oricărui partener
posibilitatea de a accede, prin intermediul constatărilor acestuia, la datele şi informaţiile
privind starea patrimoniului propriu.

1
 Această formă a controlului financiar, cunoscută sub denumirea de audit financiar, are
ca obiect de studiu întreaga activitate a agentului economic şi se realizează de către
profesionişti independenţi sau organizaţi in structuri distincte ca persoane juridice.

Controlul financiar împreună cu auditul financiar constituie principalele elemente de

susţinere a managementului unei entităţi economice, prin dublul rol pe care îl realizează, atât
de prevenire a unor situaţii perturbatorii ale sistemului, cât şi de semnalare şi remediere a
abaterilor de la normele legale de reglementare a activităţilor derulate în cadrul acestuia.

I.2. Definiţie, clasificare, sferă de acţiune şi obiective

I.2.1. Definiţia activităţii de control financiar

Baza definiţiei activităţii de control îşi are originea în expresia latinească „contra
rolus" care se poate traduce prin verificarea actului original după duplicatul acestuia,
încredinţat, în acest scop, unei persoane specializate.
Pornind de la această noţiune şi în funcţie de evoluţiile înregistrate de domeniul
economic căruia îi aparţine, controlul financiar se defineşte ca fiind acţiunea de determinare a
stării unor activităţi economice reprezentate în documente financiare şi contabile, prin
raportarea acestor reprezentări la prevederile legale prin care au fost definite.
Din analiza definiţiei rezultă că această importantă activitate, controlul financiar,
reprezintă mai mult decât o acţiune de verificare determinată de necesitatea cunoaşterii stării
unui anumit fenomen economic şi exercitată in scopul remedierii efectelor unor abateri de la
anumite prevederi legale.
Prin rezultatele sale, controlul financiar constituie una dintre pârghiile economice care
oferă tuturor conducătorilor, indiferent de treapta ierarhică pe care se află, posibilitatea
utilizării, în orice moment, a unui sistem complex, complet şi continuu de informaţii în
legătură cu starea unui fenomen sau a unei activităţi, dintr-un anumit domeniu economic de
interes pentru factorii de decizie.
Tot din definiţie mai rezultă că, prin rezultatele sale, activitatea de control financiar
serveşte unui triplu sistem de interese, şi anume:
In primul rând, controlul financiar este instrumentul care, prin efectele de prevenire şi
de reglare a disfuncţionalităţilor ce pot interveni la un moment dat în activităţile desfăşurate în
cadrul unităţilor economice, serveşte intereselor statului în realizarea politicii acestuia, pe
termen lung, în domeniul fiscalităţii.
Intr-un sistem economic pot să apară, la un moment dat, unele disfuncţionalităţi în
relaţiile pe care statul le instituie, prin prevederi şi/sau norme legale, între entităţile
economice, indiferent de forma acestora, sau între acestea şi diferitele instituţii sau organisme
guvernamentale.
Disfuncţionalităţile pot fi generate de cauze subiective, cum sunt sustragerile
deliberate ale reprezentanţilor entităţilor economice de la îndeplinirea obligaţiilor financiare şi
fiscale fată de stat sau gestionarea defectuoasă (bad management) a activităţilor, situaţie care,
de asemenea, nu le-ar mai permite agenţilor economici asumarea şi realizarea acestor obligaţii
stabilite prin prevederi legale.
In cele mai multe cazuri însă disfuncţionalităţile apărute în cadrul sistemelor
economice au cauze obiective, determinate de situaţii care nu au putut fi prevăzute pentru a fi
preîntâmpinate.

2
 Analiza acestor cauze, atât a celor subiective, cât şi a celor obiective, se efectuează în
majoritatea situaţiilor pe baza informaţiilor rezultate din acţiunile de control financiar,
informaţii ce se constituie în elemente importante de realizare a funcţiilor de prevenire sau de
remediere a disfuncţionalităţilor din activitatea entităţilor economice care ar prejudicia in
acest fel şi interesele statului.

In al doilea rând, controlul financiar serveşte intereselor agenţilor economici care îl

organizează şi exercită, atât prin acţiunea de prevenire a situaţiilor de disfuncţionalitate în
procesul de gestionare a patrimoniului, cat si, mai ales, prin cea de remediere a unor abateri de
la prevederile legale, cu efecte perturbatorii în activitatea acestora.
Din acest punct de vedere, controlul financiar constituie una din cele mai importante
pârghii ale activităţii de management a entităţilor economice, deoarece poate furniza
conducătorilor acestora importante informaţii necesare realizării, în condiţii de eficienţă, a
programelor, respectiv obiectivelor propuse.

In al treilea rând, controlul financiar serveşte intereselor entităţilor economice

partenere pe piaţă, cărora le oferă informaţii exacte asupra stării patrimoniului unităţii
economice de ale cărei rezultate sunt interesate, prin mediatizarea aspectelor pozitive sau
negative, după caz, ale acesteia.

I.2.2. Clasificarea, sfera de activitate şi obiectivele activităţii de control financiar

Clasificarea activităţii de control financiar se realizează, după mai multe criterii

specifice acesteia, astfel:
- momentul efectuării verificării faţă de momentul desfăşurării activităţii controlate;
- structurile care îl exercită, aparţinând diferitelor sfere ale societăţii româneşti, legislativă sau
executivă;
- alte criterii:
• volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor controlate;
• durata şi intensitatea verificării.
In funcţie de aceste criterii, controlul financiar îmbracă forme distincte care, deşi se
deosebesc prin rol, funcţii, sferă de activitate şi obiective stabilite, prin prevederi legale sau pe
care şi le propun conducătorii de activităţi economice, toate au un scop comun, şi anume acela
al determinării modului de manifestare, la un moment dat, a unor fenomene, procese sau
activităţi economice faţă de un sistem determinat de criterii prestabilite.

1.2.2.1. Clasificarea după momentul efectuării

După momentul efectuării propriu-zise a activităţilor sau al întocmirii şi utilizării

documentelor supuse verificării, faţă de momentul exercitării acesteia, activitatea de control
financiar se clasifică astfel:
A. control financiar preventiv;
B. control financiar operativ curent;
C. control financiar ulterior.

3
 A. Controlul financiar preventiv
a) Controlul financiar preventiv se defineşte ca fiind activitatea de determinare a
stărilor unor proiecte de operaţiuni economice, reprezentate in documente financiar-contabile,
prin compararea acestora cu prevederile legale prin care au fost definite.
Controlul financiar preventiv este o formă a controlului financiar ale cărei trăsături
caracteristice sunt următoarele:
- se exercită înainte de efectuarea operaţiunii sau activităţii supuse verificării sau înainte de
lansarea (transmiterea) unui document în procesul economic;
- are drept scop identificarea şi eliminarea operaţiunilor care ar putea determina perturbaţii în
activitatea unităţii economice;
- contribuie la realizarea unui management eficient al activităţii desfăşurate de unităţile
economice;
se organizează în cadrul compartimentului financiar-contabil al unităţii economice.

In funcţie de personalul desemnat să o realizeze, activitatea de control financiar

preventiv se clasifică în:
- control financiar preventiv exercitat de structuri proprii de control ale unităţii economice;
- control financiar preventiv exercitat de structuri specializate de control aparţinând statului.

b) Obiectivul principal al controlului financiar preventiv este de a opri, înainte de

efectuare, toate documentele privind operaţiuni care nu sunt legale, reale, necesare, oportune,
economicoase şi eficiente, în faza de angajare şi de plată, respectiv de încasare, după caz.

c) Sfera de acţiune a controlului financiar preventiv este formată din ansamblul

documentelor şi operaţiunilor din care derivă drepturile şi obligaţiile patrimoniale pe care o
unitate economică le are faţă de o persoană fizică sau juridică, precum şi faţă de instituţiile
statului.
Dimensionarea ansamblului documentelor şi operaţiunilor, care formează sfera de
acţiune şi face obiectul controlului financiar preventiv, se stabileşte diferenţiat, în funcţie de
natura activităţilor realizate în cadrul unităţii patrimoniale la care se realizează, astfel:
c.1) La nivelul societăţilor comerciale, indiferent de forma şi natura capitalului social
ale acestora, pot fi supuse activităţii de control financiar preventiv următoarele operaţiuni:
- încheierea contractelor sau a comenzilor interne sau externe de aprovizionare sau a
contractelor ce au ca obiect executarea de lucrări sau prestări de servicii;
- efectuarea de plăţi, în lei şi/sau valută, pentru produsele aprovizionate, lucrările executate
sau diversele servicii prestate;
- efectuarea de plăţi pentru activitatea desfăşurată în cadrul unităţii de către personalul
propriu, ca şi a altor drepturi cuvenite acestuia;
- trecerea pe seama cheltuielilor sau a rezultatelor financiare a pierderilor şi/sau a daunelor
aduse patrimoniului care nu au fost produse cu vinovăţie;
- alte operaţiuni stabilite de conducerea unităţii economice.

c.2) La nivelul instituţiilor publice, al ministerelor şi al altor instituţii centrale

asimilate acestora, conduse de ordonatori de credite, principalele operaţiuni pentru care se
stabilesc obiective de control financiar preventiv sunt:
- deschiderea, repartizarea şi modificarea creditelor bugetare;
- angajamentele din care rezultă, direct sau indirect, obligaţii de plată către terţi;
- ordonanţarea cheltuielilor;
- concesionarea, închirierea, transferul, vânzarea şi schimbul bunurilor ce formează
patrimoniul instituţiilor publice;

4
- alte operaţiuni stabilite de ordonatorul de credite, conducător al instituţiei publice.

Activităţii de control financiar preventiv i se supun, de asemenea, documentele si

operaţiile privind acordarea fondurilor de la buget efectuarea unor plaţi din fonduri publice,
precum şi operaţiunile privind gajarea unor bunuri din patrimoniul instituţiilor publice.

Documentele referitoare la operaţiunile supuse controlului financiar preventiv trebuie

sa fie însoţite de actele justificative corespunzătoare, vizate de personalul care le-a întocmit şi
aprobate de şefii compartimentelor de specialitate care, prin semnătură, îşi asumă şi întreaga
răspundere în legătură cu legalitatea, realitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea,
eficacitatea şi eficienţa acestor operaţiuni.
Dacă operaţiunile sau documentele verificate nu au fost avizate de către persoanele
împuternicite cu realizarea activităţii de control financiar preventiv sau de alte organe
competente, potrivit legii, nu pot fi înregistrate in diferitele evidenţe financiar-contabile,
operative sau de sinteză.

B. Controlul financiar operativ curent

a) Controlul financiar operativ curent se defineşte ca fiind activitatea de determinare a

stării unor operaţiuni economice reprezentate în documente financiare şi contabile prin
raportarea modului de manifestare a acestora, în momentul efectuării sau pe măsura derulării
în cadrul sistemelor din care fac parte, la prevederile şi normele legale prin care au definite.

Controlul financiar operativ curent este o formă a controlului financiar ale cărei
trăsături caracteristice sunt următoarele:
- se exercită concomitent cu realizarea activităţilor şi operaţiunilor economice controlate;
- se exercită pe toată durata desfăşurării proceselor economice supuse acţiunii de verificare,
identificându-se, atât in timp, cât şi în spaţiu, cu însăşi activitatea de management general;
- se realizează de personal calificat încadrat într-o structură distinctă, în directa subordonare a
conducătorului unităţii economice.

b) Obiectivele controlului financiar operativ curent constau în verificarea modului de

respectare a prevederilor legale în legătură cu:
- existenţa, integritatea şi păstrarea bunurilor de orice fel;
- utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti;
- efectuarea recepţiilor şi a inventarierilor bunurilor patrimoniale;
- modul de conducere a evidenţelor contabile;
- stabilirea realităţii datelor înscrise în bilanţ şi în conturile de execuţie.

c) Sfera de acţiune a controlului operativ curent este formată din totalitatea

documentelor şi activităţilor întocmite şi realizate în cadrul unităţilor patrimoniale, indiferent
de forma acestora.

Controlul operativ curent se realizează prin operaţiuni inopinate sau acţiuni financiare
stabilite prin programele de activitate şi control ale unităţii economice şi se desfăşoară în
principalele locaţii în care sunt desfăşurate procesele economice, secţii de producţie, unităţi de
desfacere, localuri şi pieţe publice, depozite şi altele.

5
 C. Controlul financiar ulterior

a) Controlul financiar ulterior se defineşte ca fiind activitatea de determinare a stării

unor operaţiuni economice efectuate, reprezentate in documente financiar-contabile, prin
raportare la prevederile şi normele legale prin care au fost definite.
Controlul financiar ulterior este o formă a controlului financiar ale carei trăsături
caracteristice sunt următoarele:
- se exercită după efectuarea activităţilor şi/sau a proceselor economice supuse acţiunilor de
verificare;
- rezultatele constau, în cele mai multe cazuri, în remedierea unor abateri de la prevederile şi
normele legale de reglementare a activităţilor economice supuse controlului;
- se organizează şi se exercită atât în cadrul unităţilor economice, cât şi prin structuri
specializate ale statului.

b) Principalele obiective ale controlului financiar ulterior sunt stabilite în funcţie de

structurile care îl organizează şi exercită, astfel:
La nivelul instituţiilor publice, principalele obiective ale activitatii de control financiar
ulterior constau în stabilirea:
- modului de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de la buget;
- modului de utilizare a mijloacelor şi a fondurilor din dotarea unităţilor economice ale
statului;
- îndeplinirii integrale şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de diferitele
structuri guvernamentale.
O altă categorie de obiective ale controlului financiar ulterior constă în stabilirea
modului de formare şi gestionare a resurselor diferitelor bugete şi a fondurilor speciale, ca şi a
celor ale datoriei publice a statului.
La nivelul unităţilor economice, principalul obiectiv al controlului financiar ulterior
constă în stabilirea modului de gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti din patrimoniul
fiecăreia dintre acestea în legătură cu:
- integritatea mijloacelor materiale şi băneşti deţinute cu orice titlu;
- respectarea prevederilor şi a normelor legale privind aprovizionarea, expediţia, transportul şi
recepţia mijloacelor materiale;
- respectarea prevederilor legale privind încadrarea şi salarizarea personalului de conducere şi
execuţie;
- legalitatea, realitatea şi necesitatea cheltuielilor efectuate numerar sau prin alte mijloace de
plată, în lei şi/sau valută.

c) Sfera de acţiune a controlului financiar ulterior este formată, practic, din toate
activităţile economice realizate de diferitele unităţi economice, instituţii ale statului, regii
autonome, societăţi comerciale şi bancare cu capital de stat sau privat, asociaţii familiale etc.
Din cele prezentate mai sus rezultă că deşi cele trei forme ale controlului financiar -
controlul financiar preventiv, controlul operativ curent şi controlul financiar ulterior - se
disting, aşa cum s-a menţionat, prin rol, sferă de acţiune, obiective şi manieră de exercitare,
păstrează între ele strânse legături de influenţare, condiţionare şi completare.

I.2.2.2. Clasificarea după structurile care îl exercită

6
 După structurile care o exercită, activitatea de control financiar se poate clasifica după
cum urmează:
A. control financiar organizat şi exercitat de instituţiile specializate ale statului,
denumit în continuare controlul financiar al statului;
B. control financiar organizat şi exercitat de către structurile proprii, apartinând
unităţilor economice, denumit în continuare controlul financiar propriu.

Controlul financiar al statului

Controlul financiar al statului se defineşte ca fiind activitatea de verificare financiară

exercitată de către structurile specializate ale statului, organizate in acest scop pe bază de
prevederi legale proprii.

Activitatea de control financiar exercitată de instituţii specializate ale statului, aprobată

prin prevederi legale, poate fi exercitată în toate cele trei forme, preventivă, operativ-curentă
si ulterioară, în funcţie de unităţile desemnate să o exercite şi de obiectivele acestora.

După locul de exercitare, în cadrul instituţiilor din sfera de activitate a legislativului

sau a executivului, controlul financiar al statului este organizat în structuri distincte, cu statute
şi atribuţii proprii fiecăreia dintre ele, astfel:
A.1. In sfera de activitate a legislativului, controlul financiar este organizat şi exercitat
de Curtea de Conturi a României, instituţie supremă de control financiar ulterior extern având
ca obiectiv verificarea modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor
financiare ale statului şi ale sectorului public.
A.2. In sfera de activitate a executivului, controlul financiar este exercitat de către
structurile specializate ale Ministerului Finanţelor Publice (A.2.1.) şi ale Autorităţii Naţionale
de Control (A.2.2.).

A.2.1. In cadrul Ministerului Finanţelor Publice, controlul financiar se exercită, în

baza prevederilor legale proprii de organizare şi funcţionare, prin structuri specializate.

Conform acestor prevederi legale, „„Ministerul Finanţelor Publice îndeplineşte funcţia

de ...autoritate de stat prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării
reglementărilor legale în domeniul său de activitate, precum şi al funcţionării instituţiilor care
îşi desfăşoară activitatea în subordinea sa sau sub autoritatea sa".
Realizarea de către Ministerul Finanţelor Publice a acestei funcţii se face prin
structurile sale specializate, care exercită:
- controlul financiar preventiv delegat în scopul constituirii şi utilizării, legale şi eficiente, a
fondurilor publice;
- controlul financiar ulterior privind utilizarea creditelor bugetare de către instituţiile publice,
modul de conducere a activităţii financiare de către agenţii economici;
- inspecţii fiscale privind respectarea legalităţii, atât la nivelul aparatului propriu, cât şi la
nivelul celorlalte instituţii publice.

A.2.2. In cadrul Autorităţii Naţionale de Control, activitatea de control financiar se

exercită în baza prevederilor legale proprii, prin următoarele forme specifice:
- control economic exercitat de Corpul de Control al Guvernului,
- control specific exercitat de Garda Naţională de Mediu şi Inspectoratul de Stat în
Construcţii,

7
- control financiar exercitat de Garda Financiară şi Autoritatea Naţională a Vămilor
(structurile care exercită activitatea de inspecţie vamală şi de control vamal ulterior).
Rezultă din cele de mai sus că, dintre instituţiile cu sarcini de control care din punct de
vedere organizatoric funcţionează în cadrul Autorităţii Naţionale de Control, numai Corpul de
Control al Guvernului, Garda Financiară şi, în parte, Autoritatea Naţională a Vămilor
realizează activităţi de control financiar.
Activitatea de control financiar organizată în cadrul acestor instituţii se realizează sub
două forme:
- control financiar intern, prin structuri de audit intern;
- control financiar extern, prin structuri de specialitate.
Organizarea şi exercitarea controlului financiar în cadrul structurilor de specialitate
sunt descrise detaliat în capitolele următoare.

Controlul financiar propriu

Controlul financiar propriu se defineşte ca fiind forma controlului financiar care se

organizează şi se exercită în cadrul unităţilor economice în scopul prevenirii şi/sau depistării
şi soluţionării efectelor unor abateri de la prevederile şi normele legale prin care activităţile
realizate în cadrul acestora sunt definite.
Necesitatea instituirii, de către unităţile economice, indiferent de forma acestora, a
unui sistem de control financiar propriu rezultă din obligaţia:
- cunoaşterii de către conducătorii unităţii economice, în orice moment şi la detaliu, a stării
patrimoniului propriu;
- recuperării prejudiciilor şi stabilirii răspunderilor pentru situaţii care au afectat integritatea
sau corecta administrare a patrimoniului.

In funcţie de natura unităţii economice în cadrul căreia se organizează si se exercită,

controlul financiar propriu poate avea următoarele două forme:
B.1. control financiar propriu organizat şi exercitat în cadrul societăţilor comerciale,
regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale, numit în continuare controlul
financiar al agenţilor economici;
B.2. control financiar propriu organizat şi exercitat în cadrul instituţiilor publice.

Controlul financiar propriu organizat în cadrul agenţilor economici menţionaţi se

exercită, la rândul său, tot prin două forme:
B.1.1. control financiar preventiv al agenţilor economici,
B.1.2. control financiar de gestiune.

B.1.1. Controlul financiar preventiv al agenţilor economici

a) Controlul financiar preventiv (al agenţilor economici) este definit ca o formă a

controlului financiar propriu care se efectuează în scopul evitării nerespectării prevederilor
legale în vigoare, ce ar genera efecte cu caracter perturbator asupra activităţii economice
desfăşurate de către agenţii economici. Această formă a controlului financiar propriu se
exercită, în special, asupra operaţiunilor care reflectă drepturile şi obligaţiile patrimoniale
aflate în faze de încasare şi respectiv de angajare sau de plată.

b) Principalele obiective ale controlului financiar preventiv se stabilesc în funcţie de

specificul fiecărui agent economic şi constau în determinarea legalităţii, realităţii,

8
oportunităţii, eficacităţii şi eficienţei anumitor categorii de operaţiuni, dintre care cele mai
importante sunt:
operaţiunile din care derivă drepturi sau obligaţii patrimoniale ale unităţii economice faţă de
diferite persoane fizice şi/sau juridice;
operaţiunile privind acordarea fondurilor de la buget şi alte operaţiuni similare cu caracter
financiar;
operaţiunile de creditare, finanţare şi efectuare de plăţi în lei şi/sau valută privind activitatea
de producţie, investiţii, comerţ ş.a.;
trecerea, conform prevederilor legale, pe seama cheltuielilor a rezultatelor financiare sau pe
seama unor fonduri a pierderilor, daunelor produse de calamităţi şi a altor daune aduse
unităţilor, care nu au fost produse cu vinovăţie.
c) Sfera de acţiune a controlului financiar preventiv este formată din ansamblul
activităţilor şi documentelor derulate şi utilizate de agenţii economici, indiferent de natura
capitalului social al acestora, care au decis ă organizeze această formă de control financiar.
Se face menţiunea că sfera de acţiune a controlului financiar preventiv include atât activităţile
de natură financiar-contabilă, cât şi pe cele de natura tehnică şi tehnologică care însă
determină rezultatele economice finale ale agentului economic.
Prin exercitarea controlului financiar preventiv sunt oprite, înainte de efectuare, toate
operaţiunile care nu sunt legale, necesare, oportune, economicoase şi eficiente, în faza de
angajare şi de plată, respectiv de încasare, după caz.

B.1.2. Controlul financiar de gestiune

a) Controlul financiar de gestiune este definit ca forma controlului nanciar propriu care
se efectuează în vederea stabilirii modului de respectare a prevederilor legale, ca şi a normelor
interne cu privire la gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, pe baza
operaţiunilor economice înregistrate în documente şi evidenţe tehnico-operative, financiare şi
contabile din cadrul unei societăţi comerciale.
b) Principalul obiectiv al controlului financiar de gestiune constă în stabilirea
integrităţii valorilor materiale şi băneşti din gestiunile supuse verificării. Realizarea practică
de către fiecare agent economic a obiectivului se face, în funcţie de specificul activităţii
proprii, prin stabilirea următoarelor sub obiective:
- verificarea existenţei faptice a valorilor materiale şi băneşti;
- stabilirea exactităţii soldurilor scriptice;
- determinarea valorilor materiale fără mişcare, de prisos, cu mişcare lentă, greu vandabile,
inutilizabile sau deteriorate;
- verificarea exactităţii preţurilor luate în calculul valorilor materiale ce fac obiectul
controlului;
- verificarea modului de respectare a prevederilor legale referitoare la conservarea,
manipularea şi paza valorilor materiale din gestiuni;
- verificarea condiţiilor de angajare a gestionarilor şi a modului de constituire şi depunere a
garanţiilor materiale ale acestora;
- verificarea modului de respectare a normelor privind stocurile de mărfuri, volumul şi
structura acestora faţă de necesităţile de aprovizionare ritmică şi corespunzătoare producţiei
programate;
- verificarea modului de respectare a legalităţii şi realităţii înregistrării operaţiunilor
consemnate în documentele primare şi contabile referitoare la cantităţile şi valorile menţionate
în acestea;
- verificarea modului de gestionare a formularelor tipizate cu regim special;

9
- verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind mişcarea valorilor materiale
şi băneşti în şi între diferitele gestiuni ale unităţii;
- verificarea modului de calcul, încasare şi vărsare a contravalorii bunurilor distruse,
degradate sau deteriorate şi stabilirea eventualelor răspunderi în sarcina persoanelor vinovate.

Controlul financiar de gestiune mai are şi alte obiective în legătură cu unele operaţiuni
care nu au caracter permanent sau care se efectuează la anumite termene şi date, de obicei
fixe, cum sunt:
- verificarea modului de utilizare şi restituire a creditelor bancare sau de altă natură;
- repartizarea rezultatelor exerciţiului, inclusiv constituirea fondurilor;
- verificarea condiţiilor de numire sau de alegere a administratorilor, a consiliului de
administraţie, a comitetului de direcţie şi a cenzorilor;
- verificarea activităţilor privind emiterea de obligaţiuni sau acţiuni;
- verificarea modului de organizare a licitaţiilor şi altele.

c) Sfera de acţiune a controlului financiar de gestiune se stabileşte de către fiecare

unitate patrimonială în funcţie de specificul activităţilor realizate şi cuprinde, în general,
ansamblul gestiunilor supuse verificării pe o anumită perioadă de timp, fixă, de obicei de un
an.

Controlul financiar propriu organizat în cadrul instituţiilor publice se exercită, de

asemenea, în două forme, şi anume:
B.2.1. control financiar preventiv propriu;
B.2.2. control financiar intern.

B.2.1. Controlul financiar preventiv propriu

a) Controlul financiar preventiv propriu se defineşte ca fiind activitatea prin care se

stabilesc legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a
patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora

b) Principalul obiectiv al controlului financiar preventiv constă în stabilirea legalităţii,

regularităţii şi încadrării în limitele aprobate, pentru următoarele categorii de operaţiuni:

- angajamente bugetare;
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor
aprobate, inclusiv prin virări de credite;
- ordonanţarea cheltuielilor;
- efectuarea de încasări în numerar;
- constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor de încasare;
- reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
- recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau
al unităţilor administrativ-teritoriale;
- concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale.

10
 c) Sfera de acţiune a controlului financiar preventiv se stabileşte de catre fiecare
conducător al instituţiei publice, ordonator de credite, în funcţie de specificul acesteia şi este
formată din ansamblul activităţilor şi al documentelor derulate într-o anumită perioadă fixă,
de obicei de un an.

B.2.2. Controlul financiar intern

a) Controlul financiar intern se defineşte ca fiind ansamblul formelor de control

exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în
concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării
administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace.

b) Obiectivele generale ale controlului financiar intern sunt:

- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în
concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi
eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
respectarea legii, a reglementărilor şi a deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

c) Sfera de acţiune a controlului financiar intern este formată din ansamblul

activităţilor, proceselor şi operaţiunilor, precum şi al documentelor primare, centralizatoare şi
de sinteză aferente cu care operează structurile unei instituţii publice.

I.2.2.3. Clasificarea după alte criterii

Controlul financiar mai poate fi clasificat şi după alte criterii decât cele prezentate,
stabilite în funcţie de maniera de exercitare a acţiunii de verificare sau determinate de nevoia
de informare a factorilor de decizie în legătură cu starea, la un moment dat, a unei operaţiuni,
activităţi sau fenomen economic.
Dintre aceste criterii, volumul controlat al documentelor şi/sau al operaţiunilor
verificate, durata şi intensitatea efectuării verificării sunt cele uzuale.

Volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor

După volumul documentelor şi/sau al operaţiunilor ce fac obiectul unei acţiuni de

verificare, - controlul financiar se clasifică în:
- control financiar total;
- control financiar prin sondaj.

Controlul financiar total este forma controlului financiar care se realizează de obicei
atunci când persoana desemnată pentru efectuarea verificării este obligată prin prevederi
legale să pronunţe în scris un aviz în legătură cu legalitatea, oportunitatea, economicitatea şi
eficienţa modului de realizare a unei operaţiuni sau a legalităţii întocmirii unui document.

11
 In special, această formă a controlului financiar se exercită în cazul în care controlorul
financiar are sarcina verificării unor operaţiuni şi/sau documente în scopul acordării vizei de
control financiar preventiv sau pentru formularea propunerii de descărcare a gestiunii
conturilor financiare întocmite în cadrul instituţiilor publice.
Controlul total presupune verificarea tuturor documentelor şi a activităţilor care fac
obiectul unei acţiuni, emise sau efectuate în perioada supusă analizei.

Controlul prin sondaj este forma controlului financiar care presupune verificarea celor
mai reprezentative documente şi activităţi emise şi efectuate în perioadele cele mai
semnificative şi de maximă activitate ale unităţii economice.
Cea mai importantă problemă în cazul efectuării controlului prin sondaj este alegerea
eşantionului optim, reprezentativ al documentelor şi operaţiunilor care urmează a fi supuse
controlului financiar, astfel încât din constatările rezultate să poată fi desprinsă o concluzie
generală, valabilă pentru întreg sistemul controlat şi care să poată caracteriza toată perioada
verificată.

Durata şi intensitatea efectuării

După durata şi intensitatea efectuării, activitatea de control financiar se împarte în:

- control financiar continuu;
- control financiar periodic.

Controlul financiar continuu este forma controlului financiar care se exercită pe toată
durata efectuării operaţiunilor economice controlate, fără întreruperi sau scăderi de ritm. Intr-
o oarecare măsură, controlul continuu se aseamănă cu controlul operativ curent prin faptul că
ambele forme au o caracteristică comună, aceea a efectuării verificării concomitent cu
realizarea operaţiunilor analizate, determinată de necesitatea tot mai accentuată, in prezent, a
verificării tuturor activităţilor economice în condiţii de eficienţă.
Controlul financiar periodic este forma controlului financiar care se desfăşoară la
anumite intervale, de obicei fixe, stabilite prin programe in funcţie de particularităţile
activităţilor economice şi necesităţile de informare, la anumite momente, asupra formelor de
manifestare a acestora.

SB 1 I.3. Funcţiile controlului financiar

Prin funcţiile sale, activitatea de control financiar depăşeşte calitatea de instrument de

lucru, de scop în sine, devenind un factor important de creştere a calităţii sistemului în care
este utilizată, prin cele trei elemente ale acesteia: economicitatea, eficacitatea şi eficienţa
operaţiunilor ce fac obiectul programelor proprii.

Funcţia de cunoaştere şi evaluare a controlului financiar constă în determinarea

rezultatelor economice ale unei unităţi patrimoniale şi evaluarea acestora prin raportarea la un
sistem de criterii prestabilit, în vederea determinării măsurilor de intrare în legalitate şi a
îmbunătăţirii activităţilor verificate.
Prin funcţia de cunoaştere-evaluare se realizează cunoaşterea exactă, reală, continuă şi
completă a fenomenelor, proceselor sau a activităţilor supuse controlului financiar, care se
constituie, în acest fel, în principala sursă de informaţii necesare fundamentării, dispunerii şi
urmăririi deciziilor.

12
 Funcţia de prevenire a controlului financiar constă, în special, în efectul de
preîntâmpinare a abaterilor de la prevederile legale sau de la normele prin care a fost
reglementată activitatea unei unităţi economice.
Funcţia de prevenţie rezultă, în primul rând, din faptul că activitatea de control
financiar are menirea de a dirija activitatea economică prin stabilirea obiectivelor majore ale
acesteia într-o ordine de priorităţi logice, raţionale şi privite din perspectiva realizării în
condiţii care să asigure calitatea şi rezultatele scontate.

Funcţia de îndrumare a controlului financiar constă în efectul formativ-stimulativ şi de

generalizare a experienţei pozitive, dobândite pe parcursul şi ca urmare a desfăşurării
activităţii de verificare, atât de cei ce o execută, cât şi de către personalul unităţii controlate.
Caracterul formativ al acţiunii de control este pus în evidenţă de activitatea de
îndrumare pe care controlorul financiar o desfăşoară concomitent cu activitatea de verificare,
în legătură atât cu unele abateri constatate care pot fi remediate chiar în această perioadă, cât
şi cu modul de rezolvare, de către alţi operatori economici, a problemelor care au generat
aceste abateri.

Funcţia de constrângere a controlului financiar rezultă din prevederile legale în vigoare

care reglementează obiectivele şi sfera de acţiune ale acestei activităţi şi care se realizează
prin complexul de măsuri administrative, civile sau penale ce se propun sau se dispun în
sarcina celor vinovaţi de nerespectarea acestor norme, în raport cu gradul de implicare al
fiecăruia.

Funcţia de reglare a activităţii agentului economic controlat este cea prin care se
realizează eliminarea factorilor perturbatori în scopul menţinerii echilibrului economic şi al
asigurării funcţionalităţii activităţii acestuia la parametrii proiectaţi.

Din cele menţionate, se poate conchide că pentru realizarea obiectivelor generale ale
unui sistem economic, indiferent de formă, funcţiile controlului financiar, în calitatea acestuia
de pârghie a managementului general, trebuie să se perfecţioneze, să se completeze şi să se
intercondiţioneze în permanenţă, pe măsura dezvoltării activităţii economice.

13