Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTANŢA


SPECIALIZAREA: FINANTE BANCI

PROIECT FINANCIAR BANCAR

Cadrul didactic îndrumător


Conf. Univ. Dr. Bidascu Carmen

Student
Marcu(Tamaş)Maria
Anul III- F.R.

Constanţa 2010

1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTANŢA
SPECIALIZAREA: FINANTE BANCI

DENUMIREA LUCRĂRII:

BUGETUL U.E. PREZENT SI PERSPECTIVE

Cadrul didactic îndrumător


Conf. Univ. Dr. Bidascu Carmen

Student
Marcu (Tamaş) Maria
Anul III- F.R.

Constanţa 2010

2
Cuprins

Introducere..................................................................................................pag. 4
CAPITOLUL I
Prezentarea U.E...........................................................................................pag. 5
CAPITOLUL II
Bugetul Uniunii Europene-generalitaţi.....................................................pag. 6
Cadrul general.............................................................................................pag. 7
Principiile bugetului………………………………………………………pag. 8
Întocmirea şi structura bugetului..............................................................pag. 10
Execuţia şi controlul bugetar.....................................................................pag. 13
Factori finaciari...........................................................................................pag. 14
Arhitectura de audit intern........................................................................pag. 15
Veniturile bugetare......................................................................................pag. 16
Perspectiva financiara -cheltuielile bugetare............................................pag. 17
CAPITOLUL III
Propuneri......................................................................................................pag. 21
Anexe.............................................................................................................pag.22
Bibliografie...................................................................................................pag. 26

3
INTRODUCERE

Uniunea Europeană este prezentă în viaţa noastră cotidiană, chiar dacă nu suntem întotdeauna
conştienţi de acest lucru, şi răspunde preocupărilor pe care le avem, în calitate de cetăţeni, consumatori şi
lucrători.Uniunea Europeană numără 500 de milioane de locuitori, însă puţini sunt cei care se definesc ca
fiind cetăţeni ai Uniunii Europene. Când sunt întrebaţi de unde provin, tendinţa este ca răspunsul lor să se
refere, de fapt, la naţionalitate. Lipsa unei identităţi europene puternice este considerată o provocare pentru
integrarea în Europa, însă nu surprinde. Continentul este un vast amalgam de limbi şi tradiţii, iar ţările care
compun U.E. par mai mult să difere decât să se asemene
Succesul Uniunii Europene se datorează, în mare măsură, modului său de funcţionare neobişnuit.
Spunem neobişnuit pentru că ţările care alcătuiesc UE („statele membre”) rămân naţiuni suverane
independente, dar suveranitatea tuturor este reunită pentru a obţine o putere şi o influenţă mondială pe care
niciuna dintre ele nu ar putea să o atingă pe cont propriu. Departe de a fi o federaţie, ca Statele Unite ale
Americii, UE este mult mai mult decât o organizaţie pentru cooperare între guverne, cum sunt Naţiunile
Unite. De fapt, UE este unică.
În practică, prin reunirea suveranităţii se înţelege că statele membre deleagă anumite puteri de decizie
unor instituţii comune pe care le-au creat, astfel încât deciziile cu privire la probleme specifice de interes
comun să poată fi adoptate în mod democratic, la nivel european.
Tratatul de la Lisabona a introdus conceptul de iniţiativă a cetăţenilor europeni prin care se doreşte ca
UE să devină mai democratică, oferindu-le cetăţenilor posibilitatea de a interveni în procesul de luare a
deciziilor la nivel european.Tratatul a intrat în vigoare în decembrie 2009. Prin urmare, dacă sunt îndeplinte
anumite condiţii, Comisia Europeană, instituţia responsabilă cu elaborarea propunerilor legislative, va avea
obligaţia formală de a lua în considerare propunerile primite din partea cetăţenilor UE. Urmare acestui
Tratat se impune o cunosterea aprofundată de catre toti cetaţenii U.E dar in special de catre personalul de
specialitate a mecanismului de functionare a structurilor U.E. si etapele procesului bugetar.

4
Capitolul I
Prezentarea U.E.

Uniunea Europeană este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, care este
compusă din 27 state. Este considerată a fi o construcţie sui generis, situându-se între federaţie şi
confederaţie. Bugetul şi principalele execuţii financiare ale Uniunii se bazează la rândul lor pe aceeiaşi
piloni şi date istorice, fiecare etapă fiind strîns legată de momentele cheie ale istoriei Uniunii.
Valorile Uniunii Europene
Uniunea este fondată pe respectul pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, stat de drept şi
respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor. Aceste valori sunt
comune Statelor Membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranţa, justiţia,
solidaritatea şi egalitatea între femei şi bărbaţi².
Instituţiile implicate în conducerea Uniunii Europene: Există trei instituţii de decizie principale:
• Parlamentul European (PE), care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia;
• Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre individuale;
• Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii ca un tot unitar.
Acest „triunghi instituţional” elaborează politicile şi legile care se aplică pe întregul teritoriu al UE. În
principiu, Comisia propune legi noi, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Comisia şi statele membre aplică
aceste legi, iar Comisia asigură respectarea lor.
• Curtea de Justiţie este arbitrul final în litigiile din domeniul dreptului european.
• Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii.
Mai există câteva instituţii care îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea UE:Comitetul Economic şi
Social European(reprezintă actorii economici şi sociali din societatea civilă organizată, precum angajatorii
şi angajaţii, sindicatele şi organizaţiile de consumatori); Comitetul Regiunilor ( reprezintă autorităţile
regionale şi locale); Banca Europeană de Investiţii (finanţează investiţiile în proiecte de dezvoltare
economică în interiorul şi în exteriorul UE şi susţine micile întreprinderi prin Fondul European de
Investiţii); Banca Centrală Europeană (este responsabilă de politica monetară europeană); Ombudsmanul
European (investighează plângerile privind administrarea defectuoasă înaintate împotriva instituţiilor şi
organismelor UE); Controlorul European pentru Protecţia Datelor (asigură protecţia datelor cu caracter
personal ale cetăţenilor).
_________________________________________
¹ Raportul general asupra activităţilor Uniunii Europene
² Constituţia Europeană
5
.

CAPITOLUL II
Bugetul Uniunii Europene-generalitaţi

Pentru a-şi îndeplini obiectivele stabilite prin diverse tratate Uniunea Europeană are nevoie de un
buget propriu. Doar o mică parte - aproximativ 1% din veniturile naţionale brute ale statelor membre –
revine bugetului anual al Uniunii Europene, ceea ce echivelează cu aproximativ 235 euro pe locuitor. Din
aceste fonduri este finanţată o gamă largă de activitaţi pentru cetăţenii Comunitaţii din domenii precum :
agricultura, pescuitul, infrasctructura ( construcţia de drumuri, poduri şi căi ferate), educaţia şi formarea
profesională, cultura, politicile sociale şi ale ocupării forţei de muncă, politicile de mediu, sănătatea şi
protecţia consumatorului, cercetarea, etc. De asemenea, din fondurile Uniunii sunt sprijinite domenii precum
libertatea, securitatea şi justiţia. O altă parte a bugetului Uniunii Europene este destinată impulsionării
dezvoltării economice în alte zone ale lumii, precum şi desfăşurării de acţiuni comunitare pentru zonele
noneuropene afectate de dezastre naturale sau de alte situaţii de criză.
Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual pentru
îndeplinirea de către instituţiile comunitare a obiectivelor, activităţilor şi intervenţiilor comunitare stabilite
în prezent prin Tratatul de la Amsterdam. În funcţie de acesta pot fi observate în fiecare an priorităţile şi
orientările politice comunitare. Pentru a finanţa programele şi proiectele pe care le derulează, comunitatea
europeană are nevoie de un buget. Bugetul comunităţii europene refelectă concepţia şi stadiul integrării
europene .
Adoptarea bugetului se face prin hotărârea comună a Consiliului şi Parlamentului Europei, cu
menţiunea că actul decizional este de competenţa acestuia din urmă care, anual, asigură închiderea
exerciţiului bugetar şi garantează, totodată, fondurile ce se acordă pentru anul următor. Contabilizarea
bugetului se reflectă, în special, în rapoartele anuale întocmite în acest scop, fie de Consiliu, fie de
Parlament. Managementul bugetului este obiectul unui proces permanent de analiză, realizat de Curtea de
Audit, iar rapoartele acesteia sunt înaintate Parlamentului şi Consiliului Europei.

6
Cadrul general

Dezvoltarea sistemului bugetar al Uniunii Europene a fost rezultatul unui proces complex şi de durată.
Rezultatul a constat într-un set de reguli şi proceduri care, în multe privinţe, diferă de cele din cadrul
sistemelor bugetare ale altor organizaţii naţionale sau internaţionale.
Sistemul îşi are originea în anul 1951 când a fost fondată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO) prin Tratatul de la Paris de către Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda şi
Luxemburg. Scopul acestei organizaţii a fost partajarea resurselor de oţel şi cărbune a statelor membre
pentru a preveni astfel un nou război.
De la crearea sa la începutul anilor ’50, sistemul financiar comunitar a suferit o multitudine de
schimbări. La 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, a fost instituită Comunitatea Economică Europeană
(CEE). În aceeaşi zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(CEEA sau Euratom). Până în anul 1970, bugetul european a fost finanţat din contribuţiile statelor membre
care erau calculate pe baza unor cote procentuale stabilite prin tratat. Astfel, de exemplu, Franţa, Germania
şi Italia trebuiau să finanţeze fiecare câte 28% din buget. Majoritatea organizaţiilor internaţionale sunt
finanţate în acest fel, tratatele şi convenţiile încheiate stipulând cote fixe de contribuţii pentru fiecare
participant.
În aprilie 1970 a fost adoptată aşa numita “decizie privind resusele proprii”. Sistemul bugetar al
Comunităţii Europene s-a modificat radical, acest act înzestrând Comunitatea cu resurse proprii şi punând
capăt dependenţei de contribuţii directe ale statelor membre. Bugetul european a fost alimentat din prelevări
agricole, taxe vamale, precum şi o parte din veniturile provenite din TVA. Deşi a constituit un pas decisiv
către autonomia bugetară a Comunităţii, decizia privind resursele proprii nu a putut evita declanşarea crizei
bugetare care a început la mijlocul anilor ’70 şi s-a încheiat către sfârşitul anilor ’80.
Această perioadă dificilă în istoria bugetară a Comunităţii a luat sfârşit în anul 1988, odată cu
adoptarea, ca parte a unui acord interinstituţional, a unui cadru financiar multianual şi a reformei sistemului
de resurse proprii.
Cadrul financiar multianul este aprobat pe perioade ce variază între 5 şi 7 ani. Instituţiile cărora le revin
responsabilităţi sunt: Parlamentul European, Consiliul şi Comisia. Aceste prespective finaciare sunt
propuse de Comisie, sunt amendate, ajustate şi revizuite de către Parlament şi Consiliu şi apoi sunt
actualizate mereu de Comisie pentru a lua în considerare atât creşterea economică, cât şi inflaţia. Prin cadrul
financiar se stabilesc creditele de angajament care pot fi prevăzute în buget în fiecare an pe domenii de
politică şi se fixează un plafon anual global privind plăţile şi angajamentele.
Cadrul financiar 2007-2013 este un plan de cheltuieli multianual care:
7
• stabileşte plafoane de cheltuieli şi venituri;
• defineşte criteriile de colaborare între Parlament şi Consiliu în materie de management şi codecizie
legislativă;
• stabileşte mecanismele de dialog pe probleme de buget între instituţiile Uniunii Europene;
• include intrumente de flexibilitate pentru a face faţă evenimentelor neprevăzute.
În ceea ce priveşte reforma resurselor proprii, în 1988, Consiliul a decis să introducă o a patra resursă
proprie ce se bazează pe produsul naţional brut (PNB), având un rol de echilibrare a bugetului. De
asemenea, a fost stabilit un plafon pentru resurse proprii ca procent din PNB. Acesta a fost de 1,14% în
1988 şi a crescut la 1,27% în 1999. În prezent aplicarea Sistemului European de Conturi 1995 (SEC95) a
impus înlocuirea, ca referinţă , a produsului naţional brut cu venitul naţional brut (VNB). Astfel, noul plafon
reprezintă 1,24% din venitul naţional brut al statelor membre.

Principiile bugetului
Bugetul comunităţii europene respectă regulile generale care se aplică în statele membre având ca scop
asigurarea veniturilor şi cheltuielilor în procesul luării deciziilor şi a clarităţii în monitorizarea şi controlul
execuţiei bugetului pentru protejarea intereselor financiare ale U.E.
Bugetul este întocmit şi executat în conformitate cu următoarele principii: unitate, exactitate bugetară,
anualitate, echilibru, unitate de cont, universalitate, specificitate, bună gestiune financiară şi transparenţă¹.
În acord cu doctrina modernă, aceste principii sunt consacrate şi în. Bugetul aprobat
de CE are prevăzut de asemeni şi un capitol distinct privind publicitatea bugetului în
Jurnalul oficial al UE.
Principiul unității și principiul exactității bugetare implică înregistrarea tuturor veniturilor şi
cheltuielilor Comunităţii şi ale Uniunii Europene, în cazul în care acestea sunt prevăzute în buget, într- un
document unic. Existenţa bugetelor autonome demonstrează că există însă şi excepţii de la acest principiu.
Principiul anualității implică adoptarea bugetului pentru fiecare exercițiu bugetar și utilizarea, în
principiu, atât a creditelor de plată, cât și a creditelor de angajament pentru exercițiul bugetar în cursul
anului respectiv care coincide cu anul calendaristic (1 ianuarie- 31 decembrie). Comunitatea trebuie să
reconcilieze acest principiu cu nevoia de a întreprinde operaţii financiare pe mai mulţi ani, lucru posibil prin
diferenţierea care se face între cele două tipuri de operaţii: fonduri de plăţi (payment appropriations) şi
fonduri de angajament (commitment appropriations). Fondurile de plăţi definesc cheltuielile anului financiar
în curs. Fondurile de angajament definesc plafonul resurselor ce urmează a fi alocate în anul financiar
curent.
___________________

8
¹ Regulamentul financiar al comunităţii europene

În cazul în care bugetul nu a fost adoptat definitiv la începutul exerciţiului finaciar, adica cu 1
ianuarie, regulamentul prevede aplicarea unui “sistem de doisprezecezecimi provizorii”. În acest caz,
cheltuielile pot fi efectuate lunar pe capitole pâna la maximum o doisprezecime din creditele existente în
bugetul exerciţiului financiar precedent.
De precizat că, multe proiecte şi acţiuni UE se desfăşoară pe o perioadă mai
mare de un an calendaristic pentru asigurarea disciplinei financiare, respectiv a
încadrării în limita resurselor de finanţare disponibile şi a comunităţii. De altfel UE
foloseşte pe termen mediu instrumentul „perspectiva financiară”. În scopul racordării
proiectelor şi acţiunilor multi-anuale la buget, care se referă la un anumit an financiar,
în practica UE se folosesc două concepte de cheltuieli: „limita de angajare a
cheltuielilor” şi „limita de plăţi”. Limita de angajare a cheltuielilor reprezintă mărimea
tuturor obligaţiilor decurgând dintr-un proiect cu o perioadă de executare mai mare
de un an, care revine anului financiar pentru care se elaborează bugetul. Limita de
plăţi reprezintă suma înscrisă în buget pentru proiectul respectiv.
Principiul echilibrului implică faptul că estimările veniturilor pentru exercițiul bugetar trebuie să
fie egale cu creditele de plată pentru exercițiul respectiv: operațiunile de împrumut în scopul acoperirii unui
eventual deficit bugetar nu sunt compatibile cu sistemul resurselor proprii și nu sunt autorizate, deficitul
bugetar fiind exclus¹. De cele mai multe ori însă, între prevederile înscrise în buget şi execuţia veniturilor
şi cheltuielilor bugetare se înregistrează diferenţe.
În urma execuţiei bugetare sunt posibile două situaţii:
• soldul să fie pozitiv (surplus/excedent bugetar) - situaţie normală - caz în care suma respectivă este
înscrisă în bugetul exerciţiului următor ca venit, iar resursele ce urmează să fie mobilizate de la
statele membre se vor reduce corespunzător acestei sume;
• soldul să fie negativ (deficit bugetar) - situaţie excepţională - caz în care suma respectivă trebuie
înscrisă în bugetul anului următor la partea de cheltuieli.
Cel mai reuşit buget este cel care se apropie de deficit, degajând însă un
excedent simbolic.

Principiul unității de cont - În principiu, moneda euro este unitatea de cont pentru elaborarea şi
punerea în aplicare a bugetului comunitar şi prezentarea conturilor. Cu toate acestea, anumite operaţiuni pot
fi efectuate în monedele naţionale care fac obiectul condiţiilor stabilite în normele de aplicare a
regulamentului financiar.

9
Principiul universalității implică faptul că veniturile totale acoperă creditele totale de plată, cu
excepția unor anumite venituri, determinate în mod limitat, alocate pentru finanțarea unor anumite
cheltuieli.
¹ art. 199 al Tratatului de la Roma
Toate veniturile și cheltuielile se înregistrează integral în buget fără a fi ajustate între ele. Acest principiu, în
esenţă, se bazează pe două reguli: regula nerepartizării (non-asignement) care prevede că veniturile
bugetare nu pot fi alocate dinainte numai unor anumite categorii de cheltuieli şi principiul bugetului în
ansamblu (gross budget principle) care stabileşte că toate veniturile şi cheltuielile trebuie să fie prevăzute
integral în buget nefiind permisă compensarea reciprocă a acestora.
Principiul specializării bugetare impune înscrierea în bugetul UE a
veniturilor bugetare pe categorii stabilite după provenienţă, în raport cu specificul
surselor şi a cheltuielilor după destinaţie, potrivit clasificaţiei bugetare. În acest sens
sunt eliminate confuziile în procesul deciziei bugetare şi a executării acesteia.
Clasificaţia bugetară folosită de către UE cuprinde secţiuni, titluri, capitole şi alineate.
Principiul bunei gestiuni financiare este definit în raport cu principiile economiei, eficienței și
eficacității. Pe plan operaţional, acest lucru presupune definirea obiectivelor verificabile care sunt
monitorizate cu ajutorul unor indicatori de performanţă, în scopul de a face trecerea de la managementul
resurselor la managementul rezultatelor. Instituţiile trebuie să efectueze evaluări ante şi post în conformitate
cu orientările stabilite de Comisie.
Principiul transparenței are drept scop asigurarea transparenţei în elaborarea şi punerea în aplicare a
bugetului şi în prezentarea conturilor. Prevederile acestui principiu se regăsesc, în principal, în următoarele
cerinţe:
- Comisia trebuie să aplice bugetul în forma adoptată de Preşedintele Parlamentului European în
termen de o lună de la momentul adoptării, înaintea publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (aceasta fiind obligatorie în termen de două luni de la adoptare);
- Situaţiile financiare consolidate şi rapoartele de gestiune financiară elaborate de fiecare instituţie
trebuie publicate în Jurnalul Oficial.
Trebuie menţionat aici că, prezentarea creditelor şi resurselor bugetare se face în funcţie de destinaţie,
adică bugetul se întocmeşte pe activităţi (activity-based budgeting), în vederea consolidării transparenţei în
ceea ce priveşte obiectivele bunei gestiuni finaciare, în special obiectivele eficienţei şi eficacităţii

Întocmirea şi structura bugetului


Întocmirea bugetului¹

10
Punctul de pornire îl constituie stabilirea unui „acord interinstituţional” de către Comisie, Parlament şi
Consiliul de Miniştri, în vederea asigurării disciplinei bugetare şi a unei planificări pe termen lung, precum
şi a îmbunătăţirii cooperării privind elaborarea bugetelor anuale. Acest acord include un cadru financiar
multianual, care stabileşte plafoane anuale pentru fiecare rubrică de cheltuieli.
____________________________________________________________
¹Articolul 272 din Tratatul Comunităţii Europene
Bugetele anuale trebuie să respecte aceste plafoane.
Cheltuielile bugetare sunt de două tipuri: cheltuieli obligatorii şi cheltuieli neobligatorii.
Cheltuielile obligatorii includ toate cheltuielile ce decurg din acorduri internaţionale încheiate, precum şi
din Tratatele Uniunii Europene. Toate celelalte cheltuieli sunt încadrate în categoria cheltuielilor
neobligatorii. Cuvântul final în cazul cheltuielilor obligatorii îi revine Consiliului de Miniştri, iar in cazul
cheltuielilor neobligatorii, Parlamentului European. Aceste două instituţii formează autoritatea bugetară.
Etapele procedurii bugetare sunt:
1. Elaborarea proiectului preliminar de buget de către Comisie şi transmiterea acestuia către
autoritatea bugetară
Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, Curtea de Conturi,
Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul și Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor trebuie să elaboreze propriile estimări ale veniturilor şi cheltuielilor pe care le transmit
Comisiei. Comisia colectează aceste date, întocmește propriile sale estimări şi le grupează într-un document
numit proiect preliminar de buget, luând în considerare liniile directoare şi priorităţile aferente anului
bugetar următor.
Comisia anexează proiectului preliminar de buget:
(a) o analiză a gestiunii financiare din anul precedent și angajamentele restante;
(b) dacă este cazul, un aviz privind estimările celorlalte instituții, care pot conține previziuni diferite, și
justificarea acestora;
(c) orice document de lucru considerat util în legătură cu schemele de personal ale instituțiilor și cu
subvențiile acordate de Comisie;
(d) fișe de activitate cuprinzând următoarele:
— informații privind realizarea tuturor obiectivelor stabilite anterior, specifice, măsurabile,
realizabile, relevante și programate pentru diversele activități, precum și noi obiective măsurate prin
indicatori;
— justificarea completă și abordarea costuri-beneficii pentru schimbările propuse pentru nivelul
creditelor;
— motivația clară a intervenției la nivel UE în conformitate, interalia, cu principiul subsidiarității;

11
— informații privind rata de execuție în cadrul activității din anul anterior și rata de execuție pentru
anul curent.
Rezultatele evaluării sunt consultate și menționate drept dovadă a posibilelor avantaje ale modificărilor
de buget propuse;
(e) o situație rezumativă a graficului plăților scadente în următoarele exerciții financiare pentru respectarea
angajamentelor bugetare asumate în exercițiile financiare anterioare.
În luna aprilie sau la începutul lunii mai Comisia transmite proiectul preliminar de buget Consiliului
Uniunii Europene.
2. Prima lectura a Consiliului
Cu toate acestea, cu excepția cazului în care se convine altfel între instituții sau în condiții excepționale,
Comisia prezintă Consiliului o astfel de scrisoare rectificativă cu cel puțin 30 de zile înainte de prima lectură
a proiectului de buget de către Parlamentul European. Consiliul transmite scrisoarea rectificativă
Parlamentului European cu cel puțin cu 15 zile înainte de prima lectură menționată.
Consiliul de Miniştri citeşte pentru prima dată proiectul de buget şi, după discuţii cu o delegaţie a
Parlamentului, îl adoptă. Proiectul de buget împreună cu amendamentele este transmis Parlamentului în luna
septembrie.
3. Prima lectură în Parlament
Consiliul înaintează proiectul de buget Parlamentului European până la data de 5 octombrie a anului
care precede anul de execuție a bugetului. Consiliul anexează proiectului de buget un proces-verbal
explicativ în care își justifică îndepărtarea de la proiectul preliminar de buget. Discuţiile asupra problemelor
controversate se poarta în cadrul unui trialog Comisie- Consiliu-Parlament. Proiectul de buget, îimpreună cu
sugestiile, este retransmis Consiliului.
4. A doua lectură a Consiliului.
Consiliul efectuează a doua lectură a proiectului de buget în luna nooiembrie, după ce, în prealabil a
avut discuţii cu o delegaţie a Parlamentului European. Proiectul de buget va fi modificat în funcţie de
amendamentele sau de propunerile de modificare votate în Parlament.
Decizia Consiliului în cadrul celei de-a doua lecturi determină nivelul final al cheltuielilor obligatorii
care se trec în buget. Proiectul de buget amendat este retransmis Parlamentului pâna la data de 22
noiembrie.
5. A doua lectură în Parlament şi adoptarea bugetului.
Parlamentul poate modifica ultimul text al Consiliului înaintea votului său final cu privire la buget, din
decembrie. Sesiunea din decembrie va fi consacrată, în special, reexaminării cheltuielilor neobligatorii,
pentru care Parlamentul poate accepta sau refuza propunerile Comisiei. Dupa votarea în Parlament,
Preşedintele Parlamentului declară bugetul adoptat, urmând ca acesta să fie implementat. O procedură
12
similară se aplică atât în cazul adoptării scrisorilor de amendament la proiectul preliminar de buget (ce sunt
prezentate atunci când apar informaţii noi, înainte de adoptarea bugetului), cât şi în cazul bugetelor
rectificative (în cazul producerii unor evenimente inevitabile, excepţionale sau neprevăzute).
De îndată ce a fost declarată de către Preşedintele Parlamentului European adoptarea definitivă a
bugetului, de la data de 1 ianuarie a exercițiului financiar următor sau de la data declarării adoptării
definitive a bugetului, dacă aceasta din urmă este ulterioară datei de 1 ianuarie, fiecare stat membru este
obligat să pună la dispoziția Comunităților plățile datorate în condițiile prevăzute în regulamentul
Consiliului de punere în aplicare a deciziei privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților.
Structura şi prezentarea bugetului
Bugetul se compune din:
 situaţia recapitulativă a veniturilor şi cheltuielilor;
 secţiuni separate subdivizate în situaţii de venituri şi cheltuieli pentru fiecare instituţie.
Veniturile Comisiei precum şi veniturile şi cheltuielile celorlalte instituţii sunt clasificate, în funcţie de
tipul lor sau utilizarea care le sunt atribuite, în titluri, capitole, articole şi rubrici. Situaţia cheltuielilor din
secţiunea aferentă Comisiei este clasificată în funcţie de scop. Un titlu corespunde unui domeniu de politici,
iar un capitol corespunde la o activitate. Fiecare titlu poate cuprinde credite operaționale și credite
administrative. Creditele administrative ale unui titlu se grupează într-un singur capitol . Regulamentul
introduce, prin urmare, un buget “activitate bazată pe metoda”. Bugetul nu poate cuprinde venituri
negative. Resursele proprii plătite conform deciziei Consiliului privind sistemul resurselor proprii ale
Comunităților se consideră sume nete și se prezintă ca atare în situația rezumativă a veniturilor bugetare.
Fiecare secțiune din buget poate să includă un titlu denumit „credite de rezervă”. Creditele se
înregistrează la acest titlu în următoarele două situații:
• în cazul în care nu există nici un act de bază pentru acțiunea respectivă în momentul întocmirii
bugetului;
• în cazul în care există motive serioase de incertitudine cu privire la caracterul adecvat al creditelor
sau la posibilitatea executării, în condiții conforme cu buna gestiune financiară, a creditelor
înregistrate în liniile respective..
Secţiunea Comisiei din buget poate include o "rezervă negativă" limitată la o sumă maximă de 200
milioane EUR, care poate cuprinde credite de angajament şi credite de plată.

Execuţia şi controlul bugetar

Responsabilitatea implementării bugetului Uniunii Europene îi revine Comisiei.


 în mod centralizat;

13
 prin gestionarea partajată sau descentralizată;
 prin gestionarea în comun cu organizațiile internaționale.
Atunci când Comisia execută bugetul în mod centralizat sarcinile sunt efectuate fie direct de către
departamentele sale, fie indirect de către agenţiile executive.
Atunci când Comisia execută bugetul prin gestionare partajată, sarcinile de execuție sunt delegate
statelor membre. Fondurile sunt utilizate în conformitate cu normele și principiile aplicabile, statele membre
adoptă toate actele cu putere de lege, actele administrative sau de altă natură, necesare protecției intereselor
financiare ale Comunităților.
În acest scop, acestea trebuie în special:
(a) să se asigure că acțiunile finanțate din buget sunt puse în aplicare efectiv și corect;
(b) să prevină și să soluționeze neregulile și frauda;
(c) să recupereze fondurile plătite necuvenit sau utilizate incorect sau cele pierdute ca urmare a unor
nereguli sau erori;
(d) să asigure, prin reglementări sectoriale relevante publicarea anuală ex post adecvată a beneficiarilor
fondurilor provenite din buget. În acest scop, statele membre efectuează verificări și instituie un sistem de
control intern eficace și eficient. Acestea pot iniția procedurile judiciare necesare și adecvate.
Statele membre prezintă o situație rezumativă anuală, la nivelul național corespunzător, a auditurilor și
declarațiilor disponibile. Pentru a asigura utilizarea fondurilor în conformitate cu normele aplicabile,
Comisia aplică proceduri de verificare a conturilor sau mecanisme de corecție financiară care îi permit să își
asume răspunderea finală pentru execuția bugetului.
Atunci când Comisia execută bugetul prin gestionare descentralizată, sarcinile de execuție sunt
delegate țărilor terțe. Țările terțe cărora le sunt delegate sarcini de execuție, publicarea ex post anuală
adecvată a beneficiarilor fondurilor provenite de la buget.

Factori finaciari

Regulamentul stabileşte un principiu al separării funcţiilor. Sarcinile ordonatorului de credite şi ale


contabilului sunt separate şi, prin urmare, incompatibile între ele.
Ordonatorul de credite este responsabil pentru punerea în aplicare a veniturilor şi cheltuielilor în
conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare şi se asigură că cerinţelor de legalitate şi regularitate
sunt respectate. Acesta păstrează documentele justificative privind operațiunile efectuate o perioadă de
cinci ani de la data deciziei de acordare a descărcării privind execuția bugetului.
Fiecare instituţie numeşte un contabil, care este un funcţionar supus Statutului funcţionarului, acesta
fiind responsabil pentru:
14
• punerea în aplicare corectă a plăţilor, încasarea veniturilor şi recuperarea creanţelor constatate ca
fiind de recuperat;
• pregătirea şi prezentarea conturilor;
• stabilirea normelor şi metodelor contabile şi a planului de conturi;
• stabilirea şi validarea sistemelor contabile şi, dacă este cazul, validarea sistemelor stabilite de
ordonatorul de credite pentru furnizarea sau justificarea informaţiilor contabile;
• gestiunea trezoreriei
Contabilul obține de la ordonatorul de credite, care le garantează fiabilitatea, toate informațiile necesare
stabilirii conturilor care oferă o imagine reală a activelor agenției și a execuției bugetului.
Contabilul este singurul împuternicit să gestioneze fonduri și alte active. Acesta răspunde de păstrarea lor.
Arhitectura de audit intern

Serviciul de audit intern (SAI) este un serviciu al Comisiei condus de auditorul intern al Comisiei.
Misiunea sa este de a emite opinii de audit independente privind calitatea sistemelor de gestiune şi control
intern ale Comisiei şi de a prezenta recomandări menite să asigure îndeplinirea eficace şi eficientă a
obiectivelor Comisiei. În toate departamentele Comisiei există structuri de audit intern. Rolul acestora
este de a asista directorul general şi conducerea, în cadrul direcţiilor generale, de a controla riscurile şi a
monitoriza respectarea, în special, a standardelor de control intern. Ele oferă o opinie independentă şi
obiectivă privind calitatea sistemelor de gestiune şi control intern, contribuind astfel la formularea unor
asigurări rezonabile în declaraţia de asigurare, şi fac recomandări pentru a îmbunătăţi eficienţa şi
eficacitatea operaţiunilor şi pentru a garanta economisirea resurselor direcţiilor generale.
Comitetul de monitorizare a auditurilor (CMA) este alcătuit din şapte comisari şi doi experţi externi
în domeniul auditului şi asigură independenţa serviciului de audit intern. Conform statutului propriu,
Comitetul de monitorizare a auditurilor raportează anual colegiului cu privire la activitatea de audit intern şi
la transpunerea în practică de către departamentele Comisiei a recomandărilor provenite din mai multe
surse: auditorul intern, structurile de audit intern, Curtea de Conturi Europeană şi probleme legate de audit
din rezoluţiile de descărcare de gestiune adoptate de Parlamentul European. În afară de aceste obligaţii
formale de raportare, rolul Comitetului de monitorizare a auditurilor este unul preventiv, care atrage atenţia
asupra situaţiilor care, dacă ar fi neglijate de departamentele Comisiei, ar putea prejudicia serios reputaţia
Comisiei.
Dacă în cazul activităţilor de audit, Curtea suspectează existenţa unui caz de fraudă, de corupţie sau
orice altă activitate ilegală, sau dacă un cetăţean semnalează un caz de fraudă, aceste probleme sunt
comunicate în cel mai scurt timp la Oficiul European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.). Acesta are datoria de

15
a efectua o anchetă detaliată şi de a dispune urmărirea în statele membre şi în cele beneficiare, precum şi de
a asigura urmărirea modului de recuperare a fondurilor Uniunii Europene.

Veniturile bugetare
Spre deosebire de alte organizaţii internaţionale ale căror resurse se bazează, în marea lor majoritate, pe
contribuţiile (cotizaţiile) statelor membre, UE are un sistem propriu de venituri.
La acest sistem s-a ajuns cu dificultate, întrucât deciziile cu privire la categoriile de venituri ale UE şi la
mărimea acestora sunt în primul rând politice, având un impact direct asupra plăţii din resursele naţionale pe
care statele membre acceptă fie să le transfere jurisidicţia naţională în cea a UE, fie să le cedeze UE. Astfel
de decizii politice influenţează relaţiile dintre cetăţeni şi firmele contribuabile, pe de o parte şi statele
membre şi UE , pe de a altă parte, şi sunt adoptate de către Consiliul UE, pe baza votului unanim. Pe
parcursul timpului structura veniturilor bugetare au suferit diverse modificari ale procentelor elementelor ce
interveneau in structura acestora, conform anexei 1
Venitul total al UE trebuie să fie egal cu totalul cheltuielilor şi să se încadreze în limitele legale
convenite, care sunt în prezent de 1,31% din venitul naţional brut (VNB) pentru creditele de angajament şi
de 1,24% din venitul naţional brut (VNB) al UE pentru creditele de plată.
În prezent, principala sursă de finanţare a bugetului UE este o resursă bazată pe produsul naţional brut
al statelor membre. Aceasta a ajuns să depăşească celelalte surse, respectiv taxele vamale şi prelevările
agricole („resursele proprii tradiţionale”), precum şi o resursă bazată pe taxa pe valoarea adăugată. Sistemul
resurselor proprii a cunoscut evoluţii semnificative de la începutul primului cadru financiar. În 1988, resursa
VNB reprezenta sub 11% din finanţarea UE, în comparaţie cu 28% provenind din taxe vamale şi prelevări
agricole şi cu 57% provenind din resursa proprie bazată pe TVA. În 2013, resursa VNB va reprezenta 74%
din finanţarea UE, în raport cu 13% provenind din taxe vamale şi agricole şi cu 12% provenind din resursa
bazată pe TVA. (anexa 2)¹.
Elementele care compun contribuţia statelor membre la sistemul resurselor proprii comunitare prezintă
următoarele caracteristici
 Resursele proprii tradiţionale Acestea sunt constituite din: sunt venituri fiscale care aparţin de
drept Uniunii Europene deoarece rezultă din aplicarea Codului Vamal Comunitar, a Politicii Agricole
Comune (PAC), precum şi a reglementărilor pentru organizarea comună a pieţei zahărului. Aceste resurse
reprezintă aproximativ 15% din totalul resurselor bugetare
16
o taxele vamale şi contribuţiile agricole rezultate din comerţul cu terţe ţări
o contribuţia pe zahăr şi izoglucoză care se aplică asupra producătorilor pentru a acoperi
cheltuielile din acest sector.
Resursele proprii tradiţionale sunt încasate de către administraţiile naţionale şi vărsate direct la bugetul
Comunităţii Europene, după reţinerea unei cote de 25% corespunzătoare cheltuielilor cu colectarea. Această
cotă a fost de 10% până în anul 2002
¹ http://ec.europa.eu

 Resursa bazată pe taxa pe valoarea adaugată este o contribuţie bugetară calculată prin aplicarea
unei “coteuniforme “ la o bază a taxei pe valoarea adaugată, evaluată în mod uniform pentru toate statele
membre, conform prevederilor regulamentului comunitar. Aceasta sursă de finanţare a bugetului comunitar
a intrat în vigoare abia în 1980, deoarece a fost nevoie mai întâi de o armonizare a bazei TVA-ului. Din
1988 până în 1994 aceasta bază nu putea să depăşească 55% din PIB-ul statelor membre. În prezent,
aceasta bază nu poate să depăşeasca 50% din venitul naţional brut (VNB) al respectivului stat membru. În
caz de depăşire, ea face obiectul unei adaptări. Resursa bazată pe TVA contribuie la formarea veniturilor
totale cu aproximativ 15%.
 Resursa bazată pe venitul naţional brut este o contribuţie bugetară care constituie sursă de
echilibru a bugetului comunitar. În cadrul politicii bugetare anuale, această resursă este ulilizată pentru
finanţarea părţii de cheltuieli nefinanţate prin celelalte tipuri de resurse. Aceasta rezultă prin aplicarea la
VNB-ul fiecărui stat membru al unei “cote de apel” calculată prin raportarea sumei rămase de finanţat a
VNB-ul Uniunii Europene. Resursa bazată pe VNB reprezintă cea mai importantă sursă de venituri, aceasta
reprezentind astăzi 69% din totalul venitului bugetului comunitar.
 Alte venituri Principalele venituri incluse în acestă grupă sunt: dobânzi şi penalităţi pentru
întârzierile la plata obligaţiilor faţă de bugetul UE; penalităţile achitate de către firme pentru încălcarea unor
reglementări comune (de exemplu, în domeniul competiţiei); impozitele pe salariiile angajaţilor din
instituţiile UE; diferite venituri din operaţiunile administrative ale instituţiilor UE; surplusurile din anii
financiari anteriori. Aceste resurse contribuie cu aproximativ 1% la formarea veniturilor bugetare.
Parlamentul European a aprobat bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013 la valoarea
de 864, 4 miliarde euro. În privinţa bugetului stabilit pe perioada 2007-2013 acesta reprezintă cu puţin peste
1% din produsul intern brut al statelor membre U.E.

Perspectiva financiara

Cheltuielile bugetare

17
Bugetul UE a reflectat etapele esenţiale ale integrării europene. Evoluţii precum piaţa unică,
extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei, au necesitat, de fiecare dată, schimbarea
configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene (anexa 3). Anul 2008 va deschide o nouă etapă în această
evoluţie având în vedere că, pentru prima dată, politicile care urmăresc în special creşterea economică şi
locurile de muncă vor absorbi cea mai mare parte a bugetului UE.(anexa 4).

Profilul cheltuielilor Uniunii Europene s-a schimbat în mod considerabil de-a lungul timpului: în mod
tradiţional, cea mai mare parte a bugetului UE a fost concentrată pe un număr relativ mic de domenii
politice. Totuşi, atât în cadrul, cât şi în afara acestor domenii, priorităţile în materie de cheltuieli şi
obiectivele politice urmărite au evoluat. Reforma bugetului se loveşte mereu de un conservatorism intrinsec.
În ciuda faptului că reforma reprezintă o provocare pe plan politic, a existat posibilitatea producerii de
schimbări şi reorientări semnificative, deşi răspunsul a venit uneori cu întârziere.

Politicile de cheltuieli pentru perioada 2007-2013 au acordat o nouă prioritate obiectivelor de creştere şi
ocupare a forţei de muncă, precum şi noilor orientări politice precum libertatea, securitatea şi justiţia. În
acelaşi timp, decizia de a efectua o revizuire a confirmat necesitatea unei evaluări mai fundamentale, care să
ofere un context pe termen lung în vederea definirii de propuneri pentru următorul cadru financiar şi în
viitorul mai îndepărtat. Provocarea constă în elaborarea unui buget pentru viitor, care să anticipeze
problemele viitoare într-o lume care se confruntă cu schimbări rapide.

După cum bugetul evoluează de la un cadru financiar la altul, fiecare dintre aceste cadre este caracterizat,
de asemenea, de a o anumită flexibilitate. În timp ce unele programe de cheltuieli beneficiază de
continuitate, schimbările survenite în situaţia politică pot testa, de asemenea, capacitatea bugetului UE de a
se adapta pentru a produce rezultate optime şi pentru a spori capacitatea de reacţie politică.

Pentru intervalul 2007-2013 s-au alocat apoximativ 975 miliarde euro în preturi curente pentru următoare
categorii de cheltuieli¹

1.Creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă - Strategia UE privind creşterea economică şi


crearea de locuri de muncă într-o manieră durabilă, cunoscută sub numele de Strategia de la Lisabona,
promovează inovarea în cadrul întreprinderilor şi investiţiile în oameni pentru edificarea unei societăţi
bazate pe cunoaştere. Principalele aspecte vizate sunt învăţarea de-a lungul întregii vieţi şi promovarea
cercetării şi dezvoltării. Strategia urmăreşte, de asemenea, să îi stimuleze pe cetăţeni astfel încât aceştia să
devină activi şi să rămână în câmpul muncii mai mult timp, proporţional cu creşterea speranţei de viaţă, să
amelioreze gradul de adaptabilitate al lucrătorilor şi întreprinderilor, să ofere o educaţie mai bună şi
competenţe sporite şi să adapteze sistemele de protecţie socială la provocările asociate inovării, globalizării
18
şi mobilităţii. Noua abordare combină flexibilitatea şi mobilitatea de pe piaţa muncii cu reţele solide de
securitate socială şi este cunoscută sub denumirea de „flexicuritate”.

Strategia de la Lisabona a căpătat noi valenţe în 2008, odată cu izbucnirea crizei economice în Europa. Ea
va ajuta statele membre să se redreseze stimulând cererea şi restabilind încrederea în economia europeana.

_________________________________

¹ http://ec.europa.eu

De asemenea, UE a stabilit măsuri pentru atenuarea impactului imediat al crizei economice asupra forţei
de muncă şi pentru îmbunătăţirea perspectivelor pe termen lung prin corelarea cererii şi a ofertei de locuri
de muncă şi prin anticiparea nevoilor pieţei muncii.

Ponderea resurselor alocate pentru acest punct reprezintă 44, 2%.


2. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale ale Uniunii primesc deasemenea un sprijin
semnificativ, adică 43% din totalul resurselor bugetare Alocaţiile pentru politica de mediu vor cunoaşte cea
mai însemnată creştere, urmată de cele pentru dezvoltarea rurală. Cheltuielile agricole şi ajutoarele directe
rămân însă relativ stabile.

UE aplică unele dintre cele mai avansate standarde de protecţie a mediului din lume, elaborate de-a
lungul anilor pentru a soluţiona o multitudine de aspecte. Priorităţile zilei sunt lupta împotriva schimbărilor
climatice, conservarea biodiversităţii, reducerea problemelor de sănătate cauzate de poluare şi utilizarea mai
responsabilă a resurselor naturale. Atingerea acestor obiective prezintă un dublu avantaj: nu numai că
protejăm mediul, ci contribuim şi la creşterea economică prin încurajarea inovării şi a spiritului
antreprenorial.

3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie . Aceste noi categorii de cheltuieli au o pondere de 1,2%
din total. Cetăţenii Uniunii Europene beneficiază de libertatea de a călători, munci şi locui oriunde în
Europa. Pentru a se bucura din plin de aceasta, oamenii trebuie să poată trăi şi lucra în totală siguranţă.
Astfel, pe de o parte, trebuie să fie protejaţi împotriva criminalităţii internaţionale şi a terorismului şi, pe de
altă parte, trebuie să beneficieze de acces egal la justiţie şi să li se respecte drepturile fundamentale pe întreg
teritoriul Uniunii. În plus, fenomenul imigrării din ţări terţe trebuie gestionat în mod eficient şi durabil. Cele
cinci milioane de persoane care provin din ţări terţe şi lucrează, în prezent, pe teritoriul Uniunii beneficiază,
la rândul lor, de drepturi importante. Au fost instituite proceduri comune pentru a aborda aspecte precum
reîntregirea familiei şi găsirea unor modalităţi de integrare a nou-veniţilor într-un mediu necunoscut. Având

19
în vedere existenţa liberei circulaţii pe teritoriul Uniunii, este important ca cetăţenii să nu-şi piardă accesul
la justiţie, dar nici să se sustragă acesteia. Cooperarea dintre sistemele judiciare naţionale s-a intensificat,
astfel încât deciziile luate într-un stat membru să fie recunoscute şi aplicate într-un alt stat. Aceste principii
sunt importante, în special în procesele civile de divorţ, de încredinţare a copiilor şi de stabilire a pensiei
alimentare sau chiar în cazurile de faliment şi facturi neplătite, atunci când persoanele implicate locuiesc în
ţări diferite. UE a creat Reţeaua judiciară europeană, pentru a îmbunătăţi cooperarea judiciară între statele
membre în vederea combaterii unor infracţiuni grave precum corupţia, traficul de droguri şi terorismul.

4. Uniunea Europenă joaca un rol din ce în ce mai important ca partener mondial. Din resursele alocate
acestui domeniu, reprezentând 5,7% din total, sunt acoperite politicile de preaderare, de bună vecinătate, de
cooperare pentru dezvoltare, de ajutor umanitar, democraţia şi drepturile omului, politica externă şi de
securitate comună.

Începând cu anul 2004, pentru asigurarea unei transparenţe sporite, la nivelul U.E. s-a implementat
întocmirea bugetului pe activităţi. Acesta oferă o perspectivă clară asupra resurselor propuse pentru fiecare
domeniu politic, inclusiv resursele umane şi financiare, subdivizate la rândul lor în cheltuieli administrative
şi de funcţionare. Astfel, se garantează faptul că Acordul interinstituţional privind disciplina bugetară şi
buna gestiune financiară va fi respectat.

De la data aderării la Uniunea Europeană, România participă de drept şi de fapt la procesul bugetar
comunitar în ansamblul său, respectiv atât în mecanismul de luare a deciziilor pe parcursul desfăşurării
procesului bugetar comunitar la nivelul fiecărui an bugetar (de elaborare, aprobare, execuţie şi control al
bugetului), cât şi la cel de stabilire şi/sau schimbare a cadrului general legal de bază prevăzut de Tratatul
Uniunii Europene şi de Regulamentele comunitare din domeniul bugetar.

20
CAPITOLUL III
Propuneri

In perspectivă se impune acordarea unei importanţe deosebite tineretului care asigură atât prezentul cât
şi viitorul U.E. Tineretul ar trebui sa fie în centrul strategiilor sociale şi de incluziune, iar capacitatea de
inovare a acestuia reprezintă o sursă cheie pentru dezvoltare şi creştere economică, pe care U.E ar trebui să
se bazeze. A investi în tineret şi în educaţie înseamna a investi în prezent şi în viitor. Politica în ceea ce
priveste tineretul ar trebui sa includă capacitatea acestor persoane de a-şi schimba poziţia şi statului de
câteva ori pe parcursul vieţii. Unul din obiective ar fi tranziţia de la sistemul educţional către piaţa muncii.
Tineretul joacă un rol important în procesul de redresare economica în urma actualei crize financiare şi
economică de aceea promovarea egalitaţii de şanse şi acordarea unei importanţe sporite facilitării tranziţiei
de la sistemul educaţional la integrarea pe piaţa muncii ar trebui să fie subliniate şi consolidate şi în cadrul
Fondului Social european, întrucât U.E. nu mai poate permite ca în special tinerii să sufere din cauza
sarăciei , a unor sisteme educaţionale deficitareşi a unei rate ridicate a somajului.
Pentru dobândirea unei identităţi europene se impune introducerea unor noi instrumente care sa
promoveze studiul limbilor străine şi dialogul intercultural.

21
Anexe

Anexa.1

Resurse bugetului U.E .1958-2008

Sursa: http://ec.europa.eu

Anexa 2.

Structura veniturilor (1988-2013)

80

70

60 1988

50 2013

22
% din 40
total
30

20

10

Resurse Resurse proprii Resurse proprii


proprii bazate pe TVA bazate pe VNM
tradiţionale
Sursa-Comisia Europena

Anexa 3

Cheltuieli bugetare 1958-2008

Sursa: http://ec.europa.eu

23
Anexa 4

.
Structura cheltuielilor (1988-
2013)

70,0

60,0
1988
% din 50,0
total 2013
40,0

30,0

20,0

10,0

0,0

Politica agricola Politica de


comună coeziune Alte politici

Sursa-Comisia Europena

Bibliografie:
• Regulamentul Financiar al Comunităţii Europene;
• Regulamentul (C.E.) nr. 1653/2004 al Comisiei;
• Luise Mladen, Gheorghe Manolescu “Buget şi Trezorerie”- Ed. Fundaţiei România de Mâine;
• Lect.Univ.Dr. Neguriţă Octav “Buget şi Trezorerie Publică”- sinteze;
• http://eur-lex.europa.eu;
• http://europa.eu
24