Sunteți pe pagina 1din 39

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPBLICII MOLDOVA

IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

CATEDRA FINANȚE

REFERAT
FENOMENUL CORUPȚIEI ÎN
REPUBLICA MOLDOVA

A elaborat:
eleva gr. PAA 1810 G,
LUPAȘCU Iuliana
_________________
(semnătură)

A verificat:
ILCIUC Cătălina, gr. didactic I
_________________
(semnătură)
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Chișinău, 2018

CUPRINS

Introducere ......................................................................................................... 3

Capitolul I. Conceptul corupţiei şi evoluţia lui istorică ..................................... 6


§1. Noţiunea corupţiei prin prisma reglementărilor naţionale şi internaţionale 6
§2. Evoluţia istorică a fenomenului de corupţie .............................................. 10

Capitolul II. Aspecte criminologice ale corupţiei ............................................. 13


§1. Structura corupţiei şi formele ei .................................................................. 13
§2. Cauzele şi efectele corupţiei ........................................................................ 18
§3. Dinamica corupţiei în Republica Moldova. Cadrul penal ........................... 21

Capitolul III. Mecanisme de prevenire şi combatere a corupţiei ....................... 24


§1. Prevenirea corupţiei ..................................................................................... 25
§2. Combaterea corupţiei ................................................................................... 28

Concluzii ............................................................................................................ 32

Anexe ................................................................................................................. 34

Bibliografie ........................................................................................................ 37

2
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Introducere

Cu o corupţie în floare
Şi cu o lipsă de morală,
Vom construi, cu mic cu mare.
O sărăcie ideală!
Nicolae Paul

Din întreg vocabularul societăţii de azi e greu de găsit un cuvânt care ar fi mai des
utilizat decât „corupţie”. Ziarişti şi politicieni, scriitori şi funcţionari, studenţi şi muncitori
sezonieri folosesc acest cuvânt cu atâta uşurinţă încât ar părea uneori că este un atribut
inerent al societăţii. Dupa cum remarca criminologul american W.M. Reismen: „Oamenii
sunt nevoiţi, în permanenţă, să aleagă între principiile înalte şi necesităţile compromisului cu
realitatea severă…, puţini dintre noi nu au fost la un moment oarecare al vieţii in situaţia
când ajungeau la noi semnale directe ori indirecte — “înţelege-te cu acest om” —, dar alte
semnale indicau asupra unor mari neplăceri şi neechităţi care urmau a fi îndurate în caz că
refuza asemenea afaceri“1. În felul acesta, corupţia este, pe de o parte, condamnată de toţi,
dar, pe de altă parte, e susţinută.
La fel ca şi trădarea, infidelitatea, corupţia se îmbină cu societatea într-o ţesătură şi
poate fi întâlnită pretutindeni. Sunt ilustrative în acest sens observaţiile pe care unii autori
occidentali le-au scris pe baza analizelor centrate pe statele Africii, în care corupţia înfloreşte
ca şi pădurile tropicale, extrăgând sucurile cele mai nutritive ale solului şi sufocând plantele
tinere, „... o junglă a nepotismului şi tentaţiilor spre spoliere a banilor publici,... o situaţie
dramatică şi tragică în care funcţionarii publici sunt tot mai cinici şi în care nu se observă
nici o urmă de progres şi dezvoltare."2
În Europa, spre exemplu se evidenţiază o demarcaţie tradiţională destul de rigidă între:
1
Рейсмен В. М., «Скрытая ложь: Взятки», Москва, стр.191
2
Ronald Wraith and Edgar Simpkins .Corruption in developing countries, London, 1963, pag 12-13
3
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

1) ţările sudice mai corupte ca: Italia, Spania, Grecia


2) ţările nordice mai puţin corupte ca ţările scandinave: Olanda, Danemarca
3) ţările industrializate ca: Marea Britanie, Germania, unde corupţia nu a pătruns atît
de adânc.
Explicaţia acestei repartizări geografice atît de interesante a corupţiei este foarte
simplă. În statele europene din sudul continentului puterea centrală a fost mai slabă, de aceea
aici s-au păstrat: liderii de mafie în Italia, „caciques” (şef de trib) în Spania, „comathris” în
Grecia, „finii şi cumătrii” în Moldova.
Astfel, corupţia ca fenomen antisocial, devine o formă aproape generală de
delincvenţă în majoritatea sferelor vieţii sociale, politice, economice şi administrative, fapt
care afectează grav structurile de autoritate şi de putere, trecînd dincolo de dreptate şi justiţie.
Potrivit investigaţiilor sociologice, corupţia este considerată, de către cea mai mare parte a
populaţiei din Republica Moldova, drept cea de-a treia problemă principală cu care se
confruntă societatea noastră în prezent, primele două fiind sărăcia şi şomajul.
În consecinţă, cetăţenii au pierdut încrederea în instituţiile publice. Dezgustul popular
este frecvent alimentat chiar şi de neputinţa autorităţilor statului de a utiliza măsurile şi
instrumentele corespunzătoare pentru a trage la răspundere pe cei care s-au făcut vinovaţi de
delicte majore, în primul rînd pe înalţii demnitari care obişnuiesc să paraziteze pe seama
funcţiilor şi titlurilor lor, dar şi pe înalţii oameni politici şi clientela lor delincventă, care s-au
îmbogăţit peste noapte din simplul fapt al deţinerii unor importante funcţii publice, iar
puţinele dosare pornite stau şi zac în sertarele unor anchetatori nepricopsiţi.
Drept urmare, termenul de corupţie care este operat astăzi în vorbirea curentă pare a fi
încă destul de penetrat de emoţii şi sentimente populare, fără însă a descrie cu precizie
semnificaţiile sociale ale fenomenului şi efectele sale asupra sistemului juridic existent. Or,
în ţara noastră, unde despre corupţie se vorbeşte în permanenţă şi de la cele mai înalte
tribune, un studiu aprofundat privind această temă, vorba lui Caragiale, „lipseşte cu
desăvîrşire” deocamdată. („O scrisoare pierdută”)
Acest lucru se întâmplă, probabil, şi din cauza că cea mai mare parte a eforturilor şi
resurselor sînt îndreptate spre găsirea şi pedepsirea celor care au săvârşit fărădelegi ce fac

4
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

parte din categoria aşa-numitelor „infracţiuni de corupţie”. Astfel, se comite o gravă şi


principală eroare, deoarece infracţiunile care sunt depistate (de altfel, mult prea puţine şi nu
întotdeauna conţinând adevaratele fapte de corupţie ) constituie doar vîrful aisbergului,
principalele acte şi activităţi „în domeniu“ de obicei nefiind scoase la iveală.
Din cele expuse rezidă că actualitatea temei corupţia este în top. Despre corupţie se
discută mult în presă, la radiou, televizor, conferinţe sau chiar la nivelul unor simple
conversaţii amicale, încât s-ar părea că toţi cunosc esenţa fenomenului dat şi nu le rămâne
decât să lupte cu el. În realitate însă cunoştinţele teoretice în domeniu sunt încă destul de
slabe, căci corupţia este un fenomen complex, care poate fi contracarat doar dacă îi cunoşti
punctele slabe.
De aceea, în lucrarea de faţă, mi-am propus să sintetizez într-o formulă desigur
comprimată, fenomenul corupţiei în Republica Moldova, utilizînd diverse metode, dintre
care menţionăm: metoda istorică, comparativă, statistică, experimentală, observaţiei şi
predicţiei.

CAPITOLUL I
Conceptul corupţiei şi evoluţia istorică a lui
5
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

§1. Noţiunea corupţiei prin prisma reglementărilor naţionale şi


internaţionale
Acceptând ideea că fenomenului de corupţie nu i se poate da o definiţie universal
valabilă pentru toate societăţile, specialiştii sunt de acord că acest concept este de cele mai
multe ori evaziv şi ambiguu, fapt ce a determinat şi o mulţime de abordări a conceptului de
corupţie.
Aşadar, ce este corupţia? Răspunzând la această întrebare, cei mai ingenioşi s-au
dovedit a fi ziariştii, care au atribuit corupţiei o serie de simboluri şi comparaţii destul de
sugestive, denumind-o: „cancer, tumoare care nu se vindecă”, „mlaştină care înghite orice
fiinţă, încet dar sigur”, „mecanism diabolic care sugrumă idealurile şi viitorul acetui stat”.
Corupţia a fost asemnănată cu calamităţile naturale sau chiar cu un accident nuclear produs
într-o societate.
Dincolo însă de acest tablou simbolic şi sinistru al corupţiei, trebuie să pornim în
definirea conceptului de la aspectele etimologice ale cuvîntului, care din latină „corrumpere”
înseamnă „stricat, defectat”. Cuvîntul „corrumpere” provine de la rădăcina „correi”,
însemnând atitudinea participanţilor faţă de un anumit obiect deţinut în comun şi „rumpere”
– a rupe, dând naşere sensului nou format, de daună a procesului judiciar sau a procesului de
administrare a treburilor publice.
În privinţa corupţiei, menţionăm că în dependenţă de stat diferă şi denumirea atribuită
acestui fenomen. Astfel, bunăoară, în Mexic mita este numită “bucată”, în Honduras— “lot”,
în Brazilia — “filodormă”, în Africa de Est — “smucitură”, în Italia —“plic”,în Asia —
“mulţumesc”, în Răsăritul Apropiat — „bacşiş”, în SUA este raspindit cuvintul „ungere”, dar
în Franţa — „ulcior cu vin”.3 În România şi Republica Moldova, se utilizează şi termnii
„şpagă”, „şperţ”.
Oricare nu ar fi denumirea corupţiei, Dicţionarul explicativ al limbii române înţelege
prin corupţie o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie, o depravare sau
desfrânare.4 În acelaşi context, Dicţionarul francez vine cu următoarele explicaţii referitor la

3
Ilie Sergiu. Corupţia: aspectul criminologic – Chişinău:ARC, 2000, p.129
4
Dicţionar explicativ al limbii române.- Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1998, p.230
6
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

corupţie: 1. Alterare a gândului, a gustului. 2. Mijloc aplicabil pentru a-l determina pe cineva
să acţioneze contrar dorinţei, conştiinţei sale, fapta de a se lăsa corupt.5
Literatura de specialitate oferă şi ea o gamă largă de definiţii ale corupţiei. De notat că
cerecetarea criminologică sistematică a corupţiei a început la mijlocul secolului trecut, după
publicarea articolului „White Collor Criminality” elaborat de ilustrul criminolog american
Edwin Sutherland, care a demonstrat existenţa unui număr mare de afaceri ilegale, ilicite şi
imorale în sfera afacerilor economice, bancare şi financiare, denunţînd totodată şi
multiplicarea actelor de corupţie în mediile politice şi de afaceri americane. Sutherland
considera criminalitatea economică şi corupţia ca fiind apanajul sau atributul unei categorii
sociale privilegiate, denumită cea a „gulerelor albe”.
Dacă ne referim la Republica Moldova, atunci atestăm că în criminologia naţională,
cercetarea fenomenului corupţiei s-a intensificat considerabil în ultimii 20 de ani, dar mai
ales în ultimii 10 ani, o dată cu sporirea fatală a pericolului social al manifestărilor de acest
ordin. Anterior, cercetarea corupţiei era obstrucţionată de preceptele ideologiei comuniste,
potrivit cărora corupţia este specifică societăţilor capitaliste în care oamenii erau divizaţi în
bogaţi şi săraci, deşi fenomenul se extindea progresiv în toate ţările din lagărul socialist,
paralizînd aparatul de conducere şi dereglând sistemul economic.6
La etapa actuală, tratarea fenomenului de corupţie este diferită, întrucît la formularea
conceptului criminologic urmează să fie luat în considerare faptul că sfera corupţiei, în sens
criminologic este, cu certitudine, mai largă decît cea penală, deoarece corupţia, în esenţa sa,
este o formă de comportament deviant ce include pe lîngă incriminările penale şi alte
încălcări, precum şi fapte amorale.7
Astfel, Sergiu Ilie defineşte fenomenul astfel: „Corupţia reprezintă un fenomen social
negativ, care rezidă în folosirea de către persoanele cu funcţii de răspundere a funcţiei
deţinute şi a posibilităţilor legate de ea în scopul obţinerii ilicite a unor bunuri materiale sau
a altor foloase (profituri) şi avantaje personale"8. Prin această definiţie, autorul a urmărit
realizarea unei caracterizări criminologice de esenţă a fenomenului. Criminologul susţine că
5
Le Robert, Dictionnaire d’aujourd’hui.- Paris: Dictionniare Le Robert, 1992,p.233
6
Лаптеакру В.Д., Коррупция: социально-правовые и криминологические проблемы, Кишинэу, 1996, р.4
7
Igor Ciobanu, Ion Nastas, Conceptul corupţiei privit prin prisma reglementărilor interne şi ale celor internaţionale//Analele
ştiinţifice ale USM, vol.1, 2006, p. 397
8
Ilie Sergiu, op.cit, p.135
7
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

corupţia trebuie să fie tratată nu ca un oarecare act criminal, nu ca o faptă penală, ci ca un


fenomen social.
Valeriu Cuşnir propune următoarea definiţie a infracţiunii de corupţie: "Fapta unui
funcţionar public sau funcţionar angajat în sectorul privat, care constă în traficarea
atribuţiilor specifice funcţiei deţinute în schimbul unor foloase sau specularea în aceleaşi
scopuri a influenţei pe lîngă funcţionarii publici, faptă prevăzută în legea penală"9. Definiţia
formulată de autor are un caracter eminamente penal şi a fost preponderent elaborată în
temeiul prevederilor juridice penale actuale. Din aceste considerente ea nu reflectă
fenomenul de corupţie, adică nu oferă o tratare criminologică, ci fapta de corupţie, adică
realizează o tratare penală.
Vasile Dobrinoiu consideră că „În esenţă, corupţia reprezintă un abuz de putere în
scopul obţinerii de avantaje materiale sau alte foloase" 10. Deşi formele cele mai grave ale
corupţiei sunt legate, într-adevăr, de putere, prezenţa ei este semnalată şi în celelalte
segmente ale administraţiei publice, subordonate factorilor care exercită puterea, ba chiar în
instituţii, organizaţii şi întreprinderi lipsite de funcţii administrative (şcoli, spitale, agenţi
economici etc.), inclusiv în sectorul privat.
Asupra noţiunii de corupţie s-au pronunţat şi unele acte normative, atît naţionale, cît şi
internaţionale. Potrivit art. 2 al Legii RM cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, din
13.06.2008, prin corupţie legiuitorul înţelege „orice folosire ilegală de către o persoană cu
statut public a funcţiei sale pentru primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj
necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană contrar intereselor legitime ale societăţii şi
ale statului ori acordare ilegală a unor foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte
persoane”.11
Conform pct. 1.2 al Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei, aprobate
prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 421 din 16.12.2004, corupţia este
definită ca un ,,fenomen complex, multistructural şi multidimensional, un fenomen

910
Valeriu Cuşnir, Incriminarea corupţiei în legislaţia penală a Republicii Moldova, Autoreferat al tezei de doctor habilitat în drept, Chişinău,
2005, p. 16.
10
11 Vasile Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Bucureşti, 1995, p.6.
11
Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea courpţiei, nr.90 din 25.04.2008// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 103-105 din 13.06.2008
8
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

economic, social şi politic, a cărui complexitate este determinată de diverse cauze, care pot fi
grupate în: economice, instituţionale, de ordin legal,politice, sociale şi morale”.
Pe plan internaţional, Convenţia Civilă privind corupţia din 04.10.1999, defineşte
corupţia la art.2 ca „faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau
indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea
avantaj necuvenit care afectează exercitarea normală a unei funcţii sau comportamentul
beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii unui
asemenea avantaj necuvneit”.12Definiţia dată cuprinde însă, doar coruperea pasivă şi
coruperea activă.
În ajutor vine Convenţia Internaţională pentru combaterea corupţiei, din 29.03.1996
care atribuie, prin art 6, la actele de corupţie nu numai coruperea activă şi cea pasivă, dar şi
„orice acţiune sau inacţiune înfăptuită în timpul exercitării atribuţiile de serviciu, cu scopul
de a primi careva avantaje pentru sine sau pentru persoane terţe”. 13 Însă, se reproşează că
Convenţia nu atribuie la subiecţii corupţiei funcţionarii din sectorul privat.
În conluzie, din cele expuse, rezultă două idei principale:
1) Prin prisma reglementărilor internaţionale, corupţia este definită în sens larg, în
noţiune fiind incluse şi delictele funcţionarilor din sectorul privat.

2) Pe plan naţional, studiile criminologice la capitolul definirii corupţiei au, în marea lor
majoritate, un pronunţat caracter social, ceea ce înseamnă că la noi criminologia a
reuşit să se desprindă de tradiţia socialistă, care impunea acestei ştiinţe o orientare
preponderent penalistă, diminuîndu-i astfel potenţialul ştiinţifico-practic şi limitîndu-i
funcţiile ei specifice.

§2. Evoluţia istorică a corupţiei

12
Convenţia civilă privind corupţia de la 04.11.1999. Strasbourg. Ratificată prin Legea Republicii Moldova nr.542-XV din
19.12.2003//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6 – 12/64 din 01.01.2004
13
www.undoc.org/pdf/newsletter
9
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Fenomenul corupţiei este unul istoric mai întîi de toate, fiind prezent acolo unde este
statul. Din acest motiv, înainte de a trece nemijlocit la analiza lui, vom face unele incursiuni
isorice cu preponderenţă în istoria naţională.
Încă Aristotel făcea distincţie între constituţiile politice care sunt „drepte” sau „juste”,
deoarece sunt în interesul comun şi cele care sunt „greşite” sau „perversiuni ale formei
drepte”, deoarece ilustreză doar interesul personal al conducătorului, corupţia reprezentînd o
„derogare de la binele comun”.
Herodot arăta că regele persan Cambise a poruncit să fie ucis un judecător vinovat de
corupţie, iar cu pielea acestuia şi-a tapisat scaunul.
În Roma Antică, acţiuni de corupere puteau fi aplicate faţă de alegători, luaţi la
general, pentru a-i determina să voteze candidatul dorit.14 În scopul prevenirii coruperii
alegătorilor de către statul roman au fosta doptate un şir de legi, ca: „Lex Cornelia Baebia de
ambitu”, „Lex Cassia Tabellaria”, „Lex Gabinia Tabellaria”, o inovaţie importantă a lor fiind
introducerea votului secret.
Un alt exemplu foarte interesant de funcţionare a mecanismului corupţiei şi răspîndirii
lui, îl găsim în China Antică. În societatea de atunci toţi bărbaţii doreau să obţină marfurile
cele mai scumpe, ca vînzîndu-le, să satisfacă cerinţele soţiilor şi fetelor lor. Astfel s-a
dezvoltat un sistem în care totul se făcea „по блату”, după cum se spune în limbajul
neformal al zilelor noastre. Cu timpul toate soţiile şi concubinele împăratului au început să
atragă rudele şi cunoscuţii lor la diferite funcţii de conducere şi alte posturi de şefie. Aceştia,
obţinînd dreptul de a conduce o anumită regiune, îi constrîngeau pe ţărani la plata diferitor
sume de bani. Infracţiunile lor evident nu erau un secret pentru conducere, deoarece chinezii,
fiind cărturari scriau plîngeri împotriva lor şi aceştia erau pedepsiţi din cînd în cînd. Însă, cei
ce luau mită, ştiind ce îi aşteaptă, îngropau în pămînt ceea ce agoniseau prin acest mod,
spunînd despre aceasta copiilor lor. Din acest motiv, împăratul, cunoscînd obiceiurile lor, a
început să pedepsească nu numai pe făptuitori, dar şi întreaga lui familie.15
Cît priveşte istoria statului nostru, se ştie că la începuturile lui, funcţionarea
instituţiilor sale era asigurată de legea pamîntului sau legea ţarii, cunoscuta sub denumirea de
14
Igor Ciobanu, Ion Nastas, Istoria dreptului penal roman şi francez – sursă pentru definitivarea subiectului special al
infracţiunilor de corupţie, // Revista Naţională de Drept, nr 12, 2008, p.39
15
Гумилев Л. Н., Oт Руси к России, Москва, 1992. с.25
10
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Jus Valahicum. Iar acest drept consuetudinar sub forma de Lege a Ţarii şi-a păstrat un rol
predominant şi după ce, prin eforturile clasei politice s-a produs o sistematizare şi unificare a
legislaţiei, prin întocmirea unor „Pravile”. Istoricii dreptului românesc au evidenţiat faptul că
în Evul Mediu au fost utilizate mai multe sisteme de drept, deosebite după structura lor
istorico-politică generală (obicei, drept domnesc; drept bizantin receptat, atît canonic, cît şi
cel laic ori dreptul suzeranităţii, adică al Porţii).
În ceea ce priveşte analiza completă a fenomenului corupţiei, trebuie să precizăm de la
bun început că există diferenţe substanţiale între accepţiunea dreptului în Evul Mediu şi în
statul de tip modern. Aşa, în perioada sec. XIV-XVII sursa principală a corupţiei a
constituit-o obiceiul larg răspîndit în justiţia medievală, răscumpărării pedepsei, în
terminologia juridică modernă numit compoziţie. Această cutumă se numea la noi fie gloaba,
fie duşegubină. În acest mod s-a produs fiscalizarea dreptului, deoarece pentru o anumită
sumă de bani puteai răscumpăra orice pedeapsă.
Un alt domeniu în care corupţia de asemenea se putea manifesta era legat de politica
imunităţilor. Este vorba despre dreptul acordat de către domnie, în virtutea dreptului de
“dominium eminens”, stapînitor suprem al ţării, unor persoane fizice sau juridice (feudali,
mănăstiri, oraşe) de a judeca anumite diferende, fără intervenţia unor agenţi ai statului.
Pentru obţinerea acestor privilegii adesea se apela la mituirea unor funcţionari publici.16
Un alt aspect în care se manifesta corupţia, este legat de infiltrarea unor rude ale
domnului în aparatul de stat, cu toate beneficiile de ordin politic şi material.
Acest efect il simţim şi astăzi şi era legat de crearea unor alianţe de grup, cu precădere
bazate pe relaţiile de rudenie. Deci, cimentarea solidarităţilor de neam a fost rezultatul unui
străvechi obicei. Interesant este faptul că asemenea solidarităţi sînt înca foarte puternice şi în
prezent în Republica Moldova, constituind una din sursele fenomenului corupţional (aşa
numitul „cumătrism“). Explicaţia rezidă înainte de toate în caracterul încă predominant rural
al societăţii şi lipsa unei puternice tradiţii culturale urbane naţionale. Ca să deschidem o
paranteză, este ştiut faptul că în prezent, sub aspect demografic, majoritatea orăşenilor sînt
descendenţi din zonele rurale, deci purtători ai unor valori cu puternice rădăcini colectiviste

16
Ion Gumenâi, Virgil Pîslariuc, Corupţia: Evoluţia corupţiei în Moldova medievală, Chişinău, ARC 2000, p.316
11
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

ce coboară în obştea sătească, de aceea schimbarea orientărilor culturale este un proces


dificil şi de lungă durată.
Ne întoarcem însă înapoi în adîncul istoriei şi constatăm că fenomenul corupţiei în
societatea moldovenească se amplifică după instaurarea dominaţiei otomane la mijlocul
secolului al XVI-lea prin practica mituirii unor înalţi demnitari ai Porţii în schimbul unor
avantaje de ordin politic (denumită în epocă ruşfert).
Apogeul corupţiei este atins în perioada domniilor fanariote prin suprapunerea
sistemului administrativ otoman peste cel local, prin sistemul de cumpărare a tronului Ţării
Moldovei, prin infuzia elementului străin, prin cumpărarea de funcţii. Aceste fenomene au
avut loc în perioada sec. XVIII, motiv pentru care poate fi numit cel mai corupt secol din
istoria medievală a Ţării Moldovei.

Capitolul II
Aspecte criminologice ale corupţiei
§1. Structura corupţiei şi formele ei

12
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

După cum am menţionat, corupţia este un fenomen complex, întrucît a implicat


specialişti din toate domeniile, care s-au preocupat de studiul ei. Juriştii analizează cadrul
legal şi identifică lacunele din legislaţie care fac vulnerabile funcţionarea unui stat de drept,
implementarea legilor şi asigurarea supremaţiei lor; economiştii estimează anumite
consecinţe economice ale corupţiei şi încearcă să modeleze nişte comportamente utile din
punct de vedere economic; politologii dezvăluie anumite circumstanţe, interese politice care
contribuie la apariţia şi răspândirea corupţiei; istoricii urmăresc evoluţia fenomenului la
diferite etape istorice, perioadele de intensificare a fenomenului corupţiei; psihologii relevă
diverse aspecte, motivaţii latente ce contribuie la apariţia comportamentului deviant, atât la
nivel individual, cât şi la nivel societal etc. În acest fel, cercetătorii extind, prin investigaţiile
lor, posibilităţile de abordare a fenomenului corupţiei, din perspectiva mai multor discipline.
A fost inventată chiar şi o formulă a corupţiei:
Corupţia = monopol + libertate de acţiune – responsabilitate
Indiferent de arealul geografic în care va avea loc acţiunea: Chişinău, Tbilisi sau
Washington, corupţia se va produce în mod necesar de fiecar dată cînd cineva va deţine un
monopol asupra unui produs sau serviciu, fiind abilitat să decidă nestingherit şi după bunul
său plac în ce măsură clienţii săi ar putea avea acces la acest produs sau serviciu, profitînd
din plin de lipsa oricărui control.17
Corupţia este de regulă o infracţiune săvîrşită cu mult sînge rece, fără ca cineva să
poată motiva comiterea acesteia „din pasiune” sau din neştiinţă. Cum ar putea un
întreprinzător onest să primească rapid o licenţă de activitate, dacă pentru obţinerea ei, el
trebuie să aştepte săptămîni întregi, de la minister la minister, atunci cînd regulile de
eliberare sunt confuze, opace, iar funcţionarii care sînt obligaţi să furnizeze informaţii şi să
fie de ajutor pentru clienţii, care apelează la aceste servicii, sînt ignoranţi, brutali şi limitaţi?
Exemplele ar putea continua: dacă agenţia de telefoane afirmă că are nevoie de 6 luni pentru
a instala un telefon într-o companie nou creată, atunci, pentru a nu fi supus riscului,
directorul acestei companii e nevoit şi dispus să caute o formă de mituire a funcţionarilor

17
Victor Popa, Igor Munteanu, Natalia Izdebschi, Ion Cuhal, Corupţia politică: context şi semnificaţii, Chişinău: Cartier, 2001, p.
9
13
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

acestei agenţii, pentru a nu-şi prejudicia propriile afaceri; sau în cazul primirii licenţei pentru
producerea băuturilor spirtoase este necesar de obţinut multiple licenţe şi certificate de la un
întreg detaşament de instituţii şi servicii: serviciul epidemiologic, electricieni, pompieri,
constructori.
Cum să nu-i invidiezi pe oamenii de afaceri din Canada care prezintă pachetul de
documente, iar peste 40 de minute primesc autorizaţia?
Corupţia este un fenomen omniprezent în RM, invadînd toate sferele vieţii sociale:
1. Ocrotirea sănătăţii
Nr. 67. Chişinău. 20.02.08: „Mama a fost lovită de un taxi. La internarea în spital
medicul nu i-a atras atenţie pînă cînd nu „l-am rugat” frumos şi după aceea a devenit
foarte amabil ”.
Nr.126. Mîndreşti. 24-02-08: „Soţul a fost operat de cancer. Medicul a luat 300 $, iar a
doua zi soţul a decedat”.
2. Poliţia
Nr. 463. Rîşcani. 21.02.08: „Soţul meu a fost reţinut pe nedrept, fiind considerat drept
complice. Pentru a demonstra nevinovăţia, a fost nevoit să plătească”.
Nr. 859. Sărata Veche. 32.02.08: „Poliţistul cînd intră în bar, mai ales seara, rareori
plăteşte comanda. Stăpînul îl „serveşte”.
3. Vama
Nr. 462. Chişinău.06.03.08: „Încerc să rezist tentaţiei corupţiei, dar cînd e vorba de
vamă atunci cedez. Este imposibil să treci fronitiera fără să plăteşti”.
4. Sistemul judiciar
Nr. 73. Chişinău.17.02.08: „Unui cunoscut i s-a cerut de către procuror suma de 15 mii
lei pentru a închide dosarul penal al acestuia. Astfel, deşi infracţiunea era gravă,
cunoscutul, contra sumei respective este în libertate, scăpînd ”basma curată.”
5. Sistemul fiscal
Nr. 357. Chişinău. 02.03.08: „După ce inspectorul fiscal a înregistrat încălcările comise,
văzîndu-mă atît de dezamăgită, a încercat să mă consoleze, zicîndu-mi că „totul se

14
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

repară, toţi greşim şi trebuie să plătim păcatele.” După ce i-am întins o bancnotă de 100
lei, mi-a urat o zi bună şi s-a facut nevăzut.”
6. Sistemul de învăţămînt
Nr. 331. Orhei. 29.02.08: „Fiicei mele nu-i ajungeau la BAC două baluri şi am fost
nevoiţi să plătim pentru a o aranja la buget.”
7. Alte domenii
Nr. 479. Chişinău. 05.03.08: „Am dat mită la inspectoratul de construcţie pentru a primi
documentele mai repede.”18
Citind exemplele de mai sus ni se creează un tablou destul de sinistru al corupţiei, care
tinde a fi un eveniment „în floare”, luînd diferite forme.
Odată cu globalizarea economiei şi a comerţului apar noi posibilităţi de dezvoltare a
corupţiei sub diferite tipuri, fapt care impune o clasificare a formelor pe care corupţia le
poate îmbrăca.
Literatura de specialitate distinge în acest sens mai multe forme de corupţie, în
dependenţă de diferite criterii:
I. După gradul extinderii deosebim:
1) Corupţia mică - atunci cînd funcţionarul public acordă facilităţi în baza relaţiilor
amicale;
2) Corupţia de rutină - mituire “în numele bunăstării generale”, acte de nepotism la
întocmirea şi încheierea contractelor, obţinerea beneficiilor din deciziile organelor publice
prin activităţi ilegale, fabricarea voturilor electorale etc.;
3) Corupţie acută - asigurarea judecăţilor “echitabile”, tolerarea crimei organizate,
schimbarea deciziilor partidelor politice în schimbul mitelor,ignorarea evidenţei referitoare la
corupţia în rîndurile oficialităţilor publice.
II. După percepţia publică avem:
1) Corupţie albă - toleranţa publică faţă de corupţie, aceasta poate fi în cazul cînd
măsurile contra corupţiei costă mai mult decît dauna provocata de ea;
2) Corupţie cenuşie - cînd “elita” intelectuală a societăţii optează pentru combaterea
corupţiei prin intermediul Codului penal, în timp ce majoritatea populaţiei o tolerează;
18
Ianina Spinei, Lilia Carasciuc, Efim Obreja, Constatin Lazări, Măsurăm corupţia: de la sondaj la sondaj, Chişinău 2008, p.29
15
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

3) Corupţia neagră - cînd toată societatea optează în favoarea combaterii perseverente a


corupţiei.19
III. Alţi autori mai evidenţiază:
1) Corupţia economică – aici sunt incluse acţiunile ilicite şi ilegale comise de diverşi
agenţi economici sau de persoane particulare, sub forma unor delicte ca:
înşelăciunea, abuzul de încredere, escrocheria, etc.
2) Corupţia politică – include acele comportamente care deviază moral şi legal de la
îndatoririle oficiale ale unui rol politic sau care transgresează normele privind
intredicţia exercitării anumitor forme şi tipuri de influenţă (materială sau morală),
în scopuri personale. Aici pot fi incluse: activităţile de finanţare a campaniilor
electorale ale unor partide politice, manipularea consilierilor politici sau
administrativi, ş.a.
3) Corupţia profesională sau administrativă – include actele şi faptele ilegale comise
de funcţionarii publici sau alţi salariaţi în legătură cu îndeplinirea condiţionată şi
preferenţială a atribuţiilor lor de serviciu, prin încălcarea normelor deontologice
profesionale. Aici se atribuie: luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, abuzul
de putere şi abuzul de serviciu, etc.20
IV În funcţie de frecvenţa, forma de manifestare şi sferele sociale în care se
produce, corupţia poate fi:
1) Corupţie individuală – este prezentă în situaţia în care faptele de corupţie au o
frecvenţă redusă. Pericolul social este de regulă inexistent, iar cazurile de corupţie
aduc atingere cel mult unor particulari. În această fază, corupţia nu există ca
fenomen social.
Ilustrativ la acest capitol este cazul mai multor state a căror nivel de corupţie este
scăzut. Astfel, potrivit Indicelui de Percepere a Corupţiei (C.P.I.), elaborat de organizaţia
Transparency International, avem următoarele date: 21 (anexa 1)

19
Lilia Caraşciuc, Corupţia: Corupţia în Moldova, impactul macroeconomic, Chişinău:ARC 2000, p. 222
20
Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, Vasile Teodorescu, Tendinţe actuale ale crimei şi criminalităţii în România, Bucureşti 2002, p.
241
21
www.transparency.org , accesat la 11.11.2009
16
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

2) Corupţie sectorială - există în cazul în care ea capătă proporţii numai într-o anumită
sferă de activitate socială sau, în cel mai rău caz, numai în cîteva dintre ele.
Un caz exemplificator în acest sens îl găsim în istoria Italiei, în perioada anilor '60-
80, cînd corupţia a pătruns adînc în sfera politică, alimentînd o serie de fenomene nocive:
crimă organizată, terorism, instabilitate politică şi dezvoltare economică anevoioasă şi care a
culminat cu răpirea şi asasinarea prim-ministrului italian - Aldo Moro. Stoparea dominaţiei
corupţiei a fost posibilă doar după protestele sociale de la începutul anilor '90, declanşate de
o populaţie exasperată de mocirla în care se zbătea ţara lor.22
3) Corupţie socială - este prezentă în situaţia proliferării extinse a manifestărilor de
corupţie, care se atestă în toate sferele de activitate socială, generînd şi alte
fenomene negative ca: alcoolismul, narcomania, deprecierea valorilor morale.
Reprezentativ în acest caz este exemplul U.R.S.S., în care proprietatea aparţinea,
potrivit legii, întregului popor însă ea nu putea fi folosită direct de indivizi pentru necesităţile
lor. Cetăţenii erau angajaţi ai unor instituţii, organizaţii sau întreprinderi, iar existenţa şi-o
asigurau exclusiv din salariu. Deoarece aceste mijloace nu satisfăceau decît un minim de
existenţă, ei nu aveau altă soluţie de a le completa decît prin exploatarea posibilităţilor legate
de atribuţiile de serviciu. Exista un sistem neoficial de „servicii" reciproc, care compensa
slăbiciunile sistemului de relaţii sociale instituit prin lege. Cei care gestionau încălţăminte
doseau o parte din marfă, iar apoi o propuneau celor care gestionau haine, produse de uz
casnic sau covoare. Cei care gestionau covoare, produse de uz casnic sau haine doseau şi ei o
parte din obiecte, pentru ca apoi să le propună celor care le puteau propune încălţăminte,
televizoare sau alte bunuri dorite.
La circuitul acesta neoficial de mărfuri, servicii erau conectaţi atît funcţionari de
rînd, cît şi demnitari sus – puşi, inclusiv membrii organelor de conducere ale Partidului
Comunist. Toate aceste practici aveau caracter de corupţie, formînd un fenomen social
extins, cu rădăcini adînci în viaţa socială.
4) Corupţie generală – există în condiţiile unei omniprezenţe a faptelor de corupţie,
numărul faptelor de corupţie depăşind numărul tuturor celorlalte crime luate
împreună.
22
Alessandro Silj, Imperiul mafiei: Criminalitate, corupţie şi politică în Italia: 1993 – 1994, Bucureşti 1998
17
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

La acest capitol aducem ca exemplu elocvent, cu părere de rău, Republica


Moldova.

§2. Cauzele şi efectele corupţiei

J. J. Rousseau a dat vina pe întreaga societate, susţinînd că omul se naşte bun de la natură,
dar societatea îl corupe, îl îndeamnă spre infracţiune. Deşi există în toate societăţile, pare să
reprezinte un adevăr acceptat faptul că în unele ţări, corupţia este mai răspîndită decît în
altele.
Conform rezultatelor unui sondaj de opinie, populaţia Republicii Moldova a evidenţiat
următoarele cauze ale corupţiei: (anexa 2).
Analizînd sodajul respectiv constatăm că circa 2/3 dintre persoanele chestionate consideră
că principala cauză o constituie salariile mici, aproximativ 60% dintre respondenţi sunt de
părere că corupţia se răspândeşte deoarece persoanele corupte nu sunt trase la răspundere,
44% au opinat că de vină este lăcomia unor persoane, 33% sau fiecare a treia persoană
chestionată a menţionat lipsa posibilităţilor reale de a-şi crea bunăstare în mod cinstit, iar
fiecare al cincilea dintre cei investigaţi crede că corupţia este cauzată de insuficienţa
transparenţei în activitatea instituţiilor de stat. 23
Privitor la cauzele corupţiei doctrina a încercat şi unele clasificări ale lor. Astfel, se
deosebesc:
1. Cauze economice: salariile joase ale funcţionarilor de stat, întîrzieri la plata salariilor, un
buget de stat neviabil, o înzestrare inadecvată.
2. Cauze instituţionale: politica slabă de stat care generează căutarea metodelor de obţinere a
veniturilor neoficiale, promovarea în posturi a persoanelor fără performanţe reale, un nivel
înalt de netransparenţă în activitatea organelor judiciare, un sistem inadecvat al contabilităţii,
lipsa unei delimitari clare între proprietatea privată şi cea publică, lipsa transparenţei în
sistemul legislativ, lipsa dorinţei reale şi a unei strategii de combatere în practică a corupţiei.

23
www.revistacalitateavietii.ro, nr 1-2, 2009, Victor Mocanu, Valeriu Mîndru: „Combaterea corupţiei – condiţie necesară pentru
dezvolatrea socială şi economică a Republicii Moldova şi integrarea ei în Uniunea Europeană.”
18
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

2. Cauze politice: transformarea combaterii corupţiei în combaterea adversarilor politici,


interesarea unor grupuri politice în colapsul economic şi financiar al statului în scopul
întoarcerii la sistemul dictatorial, incompatibilitatea ideologiilor totalitariste şi a celor de
piaţă, ceea ce face dificil controlul procesului de tranziţie de către societate.
4. Cele sociale şi morale: dezintegrarea şi demoralizarea societăţii, erodarea valorilor etice
din cauza coruperii în straturile superioare ale conducerii ţării, informarea slabă a populaţiei,
lucrul slab al mass-media, toleranţa publică.24
Acestea sunt unele din cauzele corupţiei care presupun şi anumite efecte ce vor fi
analizate în continuare.
Deci, care este totuşi funcţia corupţiei în societate? Pare de necrezut, dar de exemplu
în SUA se crede că “corupţia îndelpineşte o funcţie necesară într-un sistem unic de
conducere”, afirmîndu-se chiar că “există fiindcă există oameni corupţi”. Astfel, se afirmă că
corupţia avantajează ambele părţi: pe indivizi,prin crearea aşa-ziselor “poteci înguste”, cît şi
pe cei corupţi, prin crearea unui sentiment de confort, aducîndu-le bani printr-un efort
minim.
Nu putem fi de acord cu sistemul american din mai multe considerente. Uneori,
corupţia apare ca un semnal că legile sînt prea greoaie, iar mecanismele statului prea încete,
alteori ea indică cetăţenilor că prin corupţie ei singuri pot schimba regulile de joc, prin
simplificarea procedurilor. Dar aceasta siguranţă poate fi uşor spulberată atunci cînd mita
care se cere este prea mare şi în acest fel, doar o mică parte din producătorii de corupţie
trăiesc un anumit sentiment de “confort”. Marea majoritate a cetăţenilor sînt de regulă
pierzătorii acestui meci inegal, fiind nevoiţi să plătească costurile pe care o birocraţie coruptă
le impune.
Corupţia este deci un fenomen deosebit de periculos pentru societate, ale cărui efecte
nefaste se simt în toate sferele de activitate:
1) Sfera politică şi administrativă:
 diminuarea calităţii actului de guvernare
 discreditarea autorităţilor publice de orice nivel
 subminarea statalităţii şi a democraţiei
24
Lilia Caraşciuc, op.cit., p. 223
19
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

 încurajarea iresponsabilităţii şi a practicilor abuzive în rîndurile funcţionarilor din


sectorul public
 înrăutăţirea imaginii ţării
 împiedicarea procesului de integrare europeană
2) Sfera economică:
 subdezvoltarea economică
 amplificarea economiei subterane (Economia subterană reprezintă ansamblul
activităţilor economice desfăşurate organizat, cu încălcarea normelor sociale şi ale
legilor economice, avînd drept scop obţinerea unor venituri ce nu pot fi controlate
de stat.)
 cauzarea pierderilor la buget
 calitatea proastă a mărfurilor şi serviciilor pe piaţa de consum
 menţinerea nivelului scăzut al investiţiilor
 împiedicarea reformelor economice
 vulnerabilitatea economică a ţării
 eşuarea politicilor de susţinere a business-ului mic şi mijolciu
3) Sfera socială:
 eficienţa scăzută a politicilor din domeniul educaţiei, ştiinţei, sănătăţii şi protecţiei
mediului
 sărăcirea populaţiei
 creşterea inechităţii şi tensiunii sociale
 exodul cetăţenilor în străinătate
 degradarea valorilor morale
 creşterea simţului de insecuritate în rîndurile cetăţenilor exemplari
 creşterea comportamentelor violente din partea unor indivizi, orientaţi spre
comportamente antisociale .25

25
Butnaru Gh., Bejan O., Obreja E., Cum să ne protejăm de corupţie: ghid pentru cetăţean, Chişinău, 2006, p. 10
20
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

§3. Dinamica corupţiei în Republica Moldova. Cadrul penal

Pentru a analiza dinamica fenomenului de corupţie în ţara noastră, vom parcurge la


analiza unor date statistice oficiale, cu referire la nivelul criminalităţii. (anexa 3)
Însă, potrivit unor cercetări realizate de experţii de la Transparency International -
Moldova, anual în Republica Moldova se comit circa 1 milion 500 mii de acte de corupţie. 26
Din datele oficiale rezultă că anual în societatea noastră sunt săvîrşite, în medie, circa
36.000 infracţiuni. Dacă raportăm numărul actelor de corupţie comise anual (1.500.000) la
numărul infracţiunilor înregistrate oficial anual (36.000) vom constata că proporţia este de 1
la 42, adică la fiecare infracţiune se comit 42 de acte de corupţie. Sunt nişte indici de-a
dreptul uluitori. . Cele 36.000 de infracţiuni înregistrate în medie anual nu reflectă realitatea,
deoarece multe din infracţiunile comise rămîn neînregistrate.
Majoritatea criminologilor, preocupaţi de relevarea cifrei negre a criminalităţii,
consideră că numărul real al infracţiunilor este de aproximativ 10 ori mai mare decît cel fixat
în statistica oficială. Aplicarea acestei formule ne conduce la cifra de 360.000 pentru
numărul total al infracţiunilor, ceea ce înseamnă că la 1 infracţiune se comit 4 de corupţie sau
că ponderea infracţiunilor de corupţie în totalul infracţiunilor este de 80 % şi că numărul
total al infracţiunilor săvîrşite anual în Republica Moldova este de 1.860.000. Oricum,
concluzia rămîne aceeaşi: corupţia la etapa actuală deţine o pondere covîrşitoare în
ansamblul criminalităţii.
Cifrele obţinute reflectă fenomenul corupţiei sub aspectul cantitativ. Însă, menţionăm
că deopotrivă de important este şi aspectul calitativ, care se manifestă prin periculozitatea
fenomenului dat şi impactul său distrugător şi paralizant asupra societăţii, încît este cazul să
ne întrebăm dacă actele de tîlhărie, jaf sau trafic de droguri sunt oare mai periculoase pentru
societate decît cele de corupţie? Da, asupra individului primele au o influenţă psihologică
mult mai puternică, dar asupra organismului social se pare că cele din urmă sunt mult mai
dăunătoare şi mai periculoase.
Astfel, pe lîngă faptul că corupţia este un fenomen criminal, ea constituie
totodată şi un puternic factor criminogen, deoarece creeză condiţii favorabile pentru
26
Efim Obreja, Lilia Caraşciuc, Corupţia în Moldova: fapte, analiză, propuneri, Chişinău, 2002, p. 30 - 31
21
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

amplificarea altor tipuri de manifestare a criminalităţii. Aşa spre exemplu, din cauza situaţiei
sale geografice, Republica Moldova, poate deveni un drum natural pentru multiple traficuri
între Orient şi Occident, traficuri care au toate şansele să prospere în contextul economic
delicat actual.
Apariţia istorică îndelungată a corupţiei şi dezvoltarea ei pe parcursul mai multor
secole a servit drept bază de incriminare a acesteia ca infracţiune în legislaţia naţională a
diferitor state. Înainte de a trece la analiza aspectelor normative, trebuie să analizăm corupţia
din punct de vedere extrinsec şi intrisec.
Sub aspectul intrinsec, corupţia constituie un fenomen socialmente morbid care
afectează sau chiar paralizează funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţiilor şi
întreprinderilor, prin care fapt perturbă însăşi viaţa socială. O dată perturbată activitatea
acestora, societatea resimte disfuncţiile produse. Tocmai de aceea este corect a califica
fenomenul corupţiei drept unul social, mai exact, unul morbid sau destructiv.
Sub aspectul extrinsec, corupţia constă în folosirea atribuţiilor de serviciu în interes
personal. Adică acest aspect reprezintă latura exterioară a corupţiei, modul ei de manifestare.
Prin urmare, faptele de corupţie se disting de celelalte prin prezenţa a două elemente
principale, indisolubil corelate: (1) folosirea atribuţiilor de serviciu şi (2) în interes personal.
Utilizînd aceste elemente, vom încerca să facem o clasificare a normelor din Codul Penal al
RM, care se referă la faptele de corupţie:
1) Norme care incriminează faptele de corupţie: art. 324 „Coruperea pasivă”, art. 325
„Coruperea activă”, art. 330 „Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite”,
art. 333 „Luarea de mită”, art. 335 „Abuzul de serviciu”, art. 326 „Traficul de
influenţă”, art. 334 „Darea de mită”.
2) Norme care incriminează fapte conexe celor de corupţie: art. 327 „Abuzul de putere
sau abuzul de serviciu”, art. 332 „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de
serviciu ”, art. 332 „Falsul în acte publice”, etc.
3) Norme care incriminează fapte ce pot manifesta acte de corupţie: art. 160 „Efectuarea
ilegală a sterilizării chirurgicale”, art. 190 „Escrocheria”, art. 310 „Falsificarea
probelor”, art. 337 „Trădarea de Patrie”, etc.

22
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

În total există 62 de articole care se referă la incriminarea unor fapte de corupţie direct
sau indirect, ceea ce constituie 24,1 %, adică aproape ¼ din totalul (257) articolelor din
Partea Specială a Codului Penal. Din totalul de 62 de articole, 7 incriminează fapte de
corupţie, adică 11,3 %, 3 incriminează fapte conexe celor de corupţie, adică 4,8 % şi tocmai
52 incriminează fapte ce se pot manifesta şi ca acte de corupţie, adică 83,9 %.27
Remarcăm că infracţiunile de corupţie au o pondere destul de mare în Codul Penal fapt
ce denotă importanţa instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor în organizarea societăţii
moderne. Probabil anume acest mod de organizare al societăţilor moderne presupune
existenţa unei multitudini de instituţii, organizaţii şi întreprinderi, în cadrul cărora individul
capătă calitatea de angajat, iar activitatea lui este legată de o anumită funcţie şi, respectiv, de
exercitarea unor atribuţii ce decurg din funcţia ocupată.
Astfel se explică numărul ridicat de incriminări ce vizează, direct sau indirect fapte de
corupţie. De aceea a apărut şi aşa o idee precum că, dacă în viitor societatea va cunoaşte o
evoluţie diferită, caracterizată prin reducere considerabilă a instituţiilor, organizaţiilor şi
întreprinderilor, atunci este de aşteptat ca şi diversitatea extraordinară a formelor de
manifestare a corupţiei să cunoască aceiaşi diminuare, una relativ proporţională.

CAPITOLUL III
Mecanisme de prevenire şi combatere a corupţiei

După cum naţionalitatea se defineşte cel mai bine prin „ceea ce nu este”, o societate se
defineşte mai ales prin capacitatea sa de a-şi trata singură bolile de care se poate îmbolnăvi.
Capacitatea de a reacţiona adecvat la aceste boli sociale ca sărăcia, mizeria, corupţia,
27
Octavian Bejan , Corupţia: Noţiune, prevenire şi contracarare, Chişinău 2007, p. 39
23
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

subdezvolatrea economică, poate asigura societăţii umane o dezvolatre stabilă, continuă şi


progresivă.
Corupţia, ca una din cele mai grave boli sociale ale secolului XXI, duce la prăbuşirea a
tot ce a creat omul pe parcursul celorlalte secole: valorile general umane: statul de drept,
democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Iată de ce, statele,
conştientizînd acest pericol mare depun eforturi conjugate pentru a lua fenomenul sub
control şi a-i diminua dimensiunile.
Vorbind despre contracararea acestui fenomen în Republica Moldova nu importă,
sîntem noi cel mai corupt stat din Europa sau printre cele mai corupte state din lume, ci
contează faptul că dintre toate examenele pe care le are de susţinut tînărul nostru stat, cel mai
greu este cel de la capitolul “prevenirea şi combaterea corupţiei”.
Începînd cu anul 1992 s-au întreprins mai multe acţiuni cu character organizatoric şi
normativ, dar şi de alt ordin pentru a dinamiza lupta cu corupţia: Decrete prezidenţiale,
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, comisii speciale ale Parlamentului,
Transparency International – Moldova, structuri speciale în MAI şi SIS.
Azi avem chiar şi un Centru de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie, prin
care se demonstrează populaţiei mai multe cazuri de mituire, dar sondajele demonstrează
oricum, că nivelul corupţiei e înalt şi chiar ia amploare.
Lupta cu corupţia trebuie să devină o funcţie desinestătătoare a statului, cum ar fi cea
de apărare a statului sau protecţia ordinii publice. 28 În prezent se vorbeşte în mijlocul
savanţilor, în primul rînd a criminologilor, a sociologilor chiar despre apariţia unei ramuri
noi a ştiinţei – corupţiologia.
Acţiunea socială anticrimă, în general şi cea anticorupţie, în particular, se realizează pe
două căi: contracarare şi prevenire. Dacă iniţial predominau activităţile de contracarare a
faptelor criminale, în ultima perioadă o atenţie deosebită se acordă prevenirii manifestărilor
criminale, datorită dezvoltării vertiginoase a ştiinţelor: sociologiei, criminologiei,
criminalisticii, psihologiei etc.

28
Dumitru Postovan, Fenomenul corupţiei: problemele prevenirii şi combaterii, Conferinţa Internaţională: prevenirea şi combatera
corupţiei în Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice, Chişinău 2004, p. 30
24
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Contracararea presupune aplicarea măsurilor punitive faţă de cei care le-au săvîrşit,
astfel încît sa fie constrânşi, prin ameninţarea cu pedeapsa sau prin aplicarea efectivă a ei, să
se abţină de la asemenea comportamente. Prevenirea constă în înlăturarea cauzei care
generează manifestările criminale sau a condiţiilor care le favorizează, astfel încît acestea să
nu se producă ori să se producă într-o măsură limitată, socialmente tolerantă.

§1. Prevenirea corupţiei

Una dintre formele de prevenire a fenomenului corupţiei, constituie educaţia


anticorupţie prin promovarea unui anumit grad de cultură juridică în rîndurile populaţiei,
deoarece în conformitate cu datele studiului efectuat în anul 2007 de către Institutul de
cercetări şi marketing IMAS–INC, nivelul conştientizării de către populaţie a existenţei
diferitor forme de corupţie rămîne foarte scăzut. Astfel, 45% din cei intervievaţi nu consideră
drept act de corupţie oferirea unui cadou medicului pentru o îngrijire specială, 30%
menţionează că a interveni pe lângă un funcţionar înalt pentru a angaja o rudă de a lor, nu
reprezintă de asemenea fapt de corupţie, iar 9% din cei chestionaţi relevă ca oferirea banilor
unui poliţist pentru a nu i se retrage permisul de conducere nu prezintă act de corupţie.29
Corupţia persistă permanent în viaţa omului şi îl însoţeşte de la naştere (prima mită
dată medicului pentru îngrijirea mamei) şi pînă la trecerea în eternitate (mită pentru un „loc
mai bun” la cimitir). Nu se refuză de mită nici educatorii în creşe şi grădiniţe, nici profesorii
de la şcoli şi instituţii de învăţămant, şefii de la serviciu, etc. Astfel, copilul de la început este
educat în spiritul„de a da sau de a lua mită”.
Deci, la noi în ţară, pe lîngă sistemul corupt, există o mentalitate coruptă, adînc
înrădăcinată, care poate fi dărîmată doar prin o educaţie anticorupţie adecvată realizată de
persoane oneste, necompromise. Ridicarea nivelului de instruire generală a populaţiei
constituie o premisă majoră în edificarea valorilor umane, formarea unui cetăţean conştient,
integru şi sistematic cultivat. Educaţia populaţiei în spiritul anticorupţional trebuie să vizeze

29
Victor Colin, Importanţa culturii juridice în prevenirea săvîrşirii infracşiunilor de corupţie, Conferinţa Internaţională: Cultura
juridică şi prevenirea corupţiei, Chişinău 2007, p. 53
25
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei şi adoptarea de către tineret,


precum şi de către populaţia adultă, a unei atitudini civice dure privind diminuarea
fenomenului corupţiei.
Prevenirea corupţiei prin educaţie poate fi realizată, deopotrivă, de organizaţiile
neguvernamentale şi cele guvernamentale. Implicarea instituţiilor publice în această
activitate este însă indispensabilă, în special în educarea anticorupţie a funcţionarilor din
sectorul public.
Un rol important în sporirea nivelului de cultură juridică a societăţii le revine surselor
mass-media: publicaţiilor periodice şi emisiunilor televizate, care informează publicul despre
activitatea, competenţa instituţiilor specializate în prevenirea şi combaterea corupţiei,
procedura de sesizare, telefonul de încredere, etc.; de asemenea, informarea publicului
privind rezultatele contracarării corupţiei, faptele concrete şi pedepsele aplicate celor
vinovaţi, predispunînd publicul, inclusiv, la cooperare în lupta anticorupţională.
La ridicarea nivelului culturii juridice contribuie şi autoeducaţia. Aceasta reprezintă
instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ pentru a căpăta cunoştinţe elementare în
domeniul dreptului, necesare în orice domeniu de activitate, precum şi în formarea culturii
generale a individului.
Prin urmare, educaţia funcţionarilor, a cetăţenilor, modelează nu atît conştiinţa
individuală, cît cea socială, distinctă de prima. De aceea, educaţia anticorupţie este în stare a
transforma o masă de indivizi într-un tot coerent, unitar, cu gîndire, voinţă şi comportament
identic, orientat spre soluţionarea aceleiaşi probleme – corupţia. Or educaţia este un factor
major de coagulare a eforturilor particulare într-un efort social întru renunţarea la
comportamente de corupţie, care paralizează societatea.
O altă forma de prevenire a corupţiei, pe lîngă educaţia anticorupţie,o constituie
prognozarea ei criminologică.
Prognozarea criminologică asigură acţiunea socială antefactum, evitînd astfel reacţia
socială postfactum, care intervine după ce s-au produs unele manifestări criminale. Astfel, în
virtutea funcţiei predictive a criminologiei, prognozarea oferă o imagine a locurilor

26
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

vulnerabile a corupţiei. Cunoscînd aceste locuri, vom putea direcţiona acţiunile de prevenire
conform necesităţilor, economisind astfel resursele sociale.
Manifestarea corupţiei poate fi supusă prognozării criminologice la toate nivelurile:
naţional, sectorial, regional, instituţional şi individual, dar cea mai mare importanţă o are
prognozarea la nivel instituţional, adică în cadrul insituţiilor publice. Asta în ceea ce priveşte
funcţia practică a prognozării, deoarece ea mai posedă şi o funcţie teoretică. . O dată
confruntată prognoza cu viitorul devenit realitate, apare ocazia de a verifica adevărul cu-
noştinţelor ştiinţifice despre determinantele fenomenului, iar în consecinţă, posibilitatea de a
le perfecţiona. La rîndul ei, perfecţionarea cunoştinţelor ştiinţifice despre determinantele
unui fenomen contribuie la desăvîrşirea mijloacelor de prevenire a lui. În acest mod se
realizează funcţia teoretică.
În pofida însemnătăţii deosebite a prognozării criminologice, constatăm penuria cercetă-
rilor consacrate prognozării, în general, şi corupţiei, în special. De fapt, deocamdată nu
există nici un studiu autohton privitor la problema prognozării corupţiei. Situaţia se explică,
posibil, prin insuficienţa dezvoltării ştiinţei
şi practicii criminologice, numărul redus al cercetătorilor criminologi, şi alte cauze.

§2. Combaterea corupţiei

În majoritatea ţărilor aflate în tranziţie, ca condiţie prielnică de dezvoltare a corupţiei s-


a evidenţiat salarizarea joasă a funcţionarilor. Ori, ca să folosim o expresie aparţinînd unui
judecător din Chişinău: „remunerarea joasă este uneori atît de mică, încît pare să sugereze
funcţionarului de stat să treacă la finanţarea deplină din partea clienţilor”.30

30
Vasile Gurin, Legea şi corupţia: fenomen, incriminare, reglementări, în Corupţia, Chişinău, ARC 2000, p.16
27
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

După cum vedem, este larg răspandită opinia că existenţa corupţiei se datorează, în
primul rînd, greutăţilor economice – este de ajuns de a majora salariile funcţionarilor de stat
şi problema va fi soluţionată. În realitate această afirmaţie nu este pe deplin justă. Este
important ca salariul să nu fie mai jos de nivelul necesar de existenţă a personalităţii,
deoarece ulterior, efectul majorării salariului scade.
Deci, ceea de ce are nevoie acută statul nostru este reglementarea eficientizării
activităţii organelor administrării publice la toate nivelele. Funcţionarul de stat trebuie să
asigure executarea legilor întocmai, el trebuie să fie limitat de condiţii în care va putea să-şi
manifeste propriile doleanţe. În acest sens este actuală teoria rotaţiei permanente a
persoanelor cu funcţii de răspundere, fapt care ar împiedica la stabilirea legăturilor ce tind
spre corupere concretă. O metodă eficientă de contracarare a corupţiei ar fi şi controlul
permanent asupra dobîndirii bunurilor de către funcţionari.
Un rol primordial în combaterea corupţiei revine şi organelor de drept, care spre regret
sunt însuşi ele expuse corupţiei. Chiar s-a ajuns la vehicularea unei fraze: „Toţi corupţii sunt
egali în faţa legii, dar nu-i punem pe toţi la răcoare”.
În scopul contracarării acestor practici, criminologul Octavian Bejan propune
legiferarea aplicării testului de onestitate în activitatea instituţiilor de contracarare a
corupţiei.Testul de onestitate poate fi şi trebuie să fie utilizat în două privinţe şi, totodată, în
două modalităţi diferite:
- să fie utilizat în privinţa funcţionarilor din instituţiile publice,
- să fie utilizat în privinţa angajaţilor instituţiilor de drept abilitate cu contracararea
corupţiei.
Testul de onestitate aplicat funcţionarilor din instituţii publice în calitate de mijloc
operativ de investigaţie de demascare a celor corupţi, constă în propunerea unor foloase
necuvenite unui funcţionar, din sectorul public, de către un ofiţer sub acoperire al organelor
de drept abilitate să contracareze corupţia, iar dacă funcţionarul acceptă propunerea ilegală,
atunci el este tras la răspundere penală pentru săvîrşirea infracţiunii de corupere pasivă
(art.324, 330, 256 şi, respectiv, 333 Cod penal) sau trafic de influenţă (art. 326 Cod penal).31

31
Octavian Bejan, op. cit, p.106
28
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Testul de onestitate aplicat funcţionarilor din instituţii de drept abilitate cu


contracararea corupţiei, în calitate de mijloc de evitare şi demascare a celor corupţi, constă în
supunerea angajaţilor din instituţiile respective testului poligraf ("detectorului de minciuni").
Avantajele utilizării acestui mijloc sunt:
- eficacitate maximă,

- eficienţă maximă,

- putere maximă de prevenire


Cu toate acestea, e greşită practica, cînd lupta cu corupţia se pune doar pe umerii
organelor de drept şi se mizează doar pe răspundere penală. Răul nu poate fi eliminat doar cu
ajutorul Codului Penal. Metoda represivă poate da rezultate numai de rînd cu alte măsuri.
Represia nu-i cea principală.
Corupţia poate fi esenţial redusă în situaţia unei stabilităţi politice, economice, juridice
şi de alt ordin. Un ministru într-o situaţie stabilă, previzibilă face planuri de perspectivă
pentru dezvoltarea ramurii, are garanţia ca e la locul lui şi ocupă postul pentru termenul
stabilit. Într-o situaţie instabilă acelaşi ministru se gîndeşte că pînă l-or da afară să-şi mai
rezolve nişte chestiuni personale din contul banilor publici. Reformele ceva distrug, schimbă,
înnoiesc, înlătură. Iar birocratul vrea stabilitate. El nu vrea schimbări, se opune, pentru că nu
ştie ce îl aşteaptă.
Iată de ce, mai întîi de toate, este nevoie de o voinţă politică a conducerii statului de a
preveni şi combate corupţia.
De exemplu, dacă aruncăm o privire la practica internaţională de combatere a
corupţiei, atunci atestăm mai multe tipuri de strategii, cum ar fi strategia „războiului”
împotriva corupţiei, strategia „ pasivităţii conştiente”, strategia sistemică de lichidare a
pricinilor corupţiei ş.a.
Pentru strategia „ războiului” este caracteristică grupa de măsuri chemate să lupte cu
cazurile de corupţie şi cu corupţii. Această strategie dă rezultate vizibile, deoarece măsurile
de represie sunt publice. Este folosită de partidele de guvernămînt pentru a regla conturile cu
opoziţia, ca instrument de luptă cu concurenţii în domeniul economic, pe piaţa serviciilor

29
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

corupţionale. De obicei această strategie lupta cu partea vizibilă a aisbergului şi nu ajunge la


fundamentul lui.
Strategia„ pasivităţii conştiente” – o ignorare a oricărei lupte. Ţara se va dezvolta,
nivelul de democraţie va creşte. Corupţia va dispărea de la sine.
Strategie sistemică de lichidare a pricinilor şi condiţiilor ce favorizează corupţia e cea
mai greu de realizat, dar unica care poate diminua nivelul corupţiei. Cea mai reuşită strategie
e cea mixtă - cea de prevenire a corupţiei asistată de tragerea la răspundere a corupţilor.
În situaţia noastră trebuie aplicată tactica „paşilor mici”, dar concreţi, ce dau şi
rezultate concrete şi care care vor servi fundament pentru următoarea fază mai complicată,
dar de acum mai uşor de realizat. Practica demonstrează că aşa o tactică dă rezultate pozitive,
fie şi modeste la început, dar care pot iniţia o activitate complexă şi de durată, dacă vom
putea întoarce credibilitatea omului simplu în sinceritatea intenţiilor şi vom putea mobiliza
toată societatea la realizarea scopului pus.32
În acest sens, nu putem vorbi despre combaterea corupţiei în Republica Moldova, fără
reglementări legale. Un rol important în acest scop l-a avut adoptarea la 16 decembrie 2004
de către Parlament a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei, unde accentul
principal este pus pe prevenirea corupţiei. De asemenea strategia respectivă a introdus o
novaţie şi anume: expertiza anticorupţie a proiectelor de acte normative pentru identificarea
normelor care favorizează sau pot favoriza corupţia în procesul de aplicare a acestor norme.
Au fost iniţiate şi un şir de mecansime de semnalare a actelor decorupţie ca: urnele de petiţii
sau acelaşi telefon de încredere, la care cetăţenii pot reclama diferite acte de corupţie.
Una dintre verigile principale în mecanismul de implementare a Strategiei naţionale
anticorupţie constituie monitorizarea executării acţiunilor desfăşurate de către instituţiile de
resort. Această funcţie este îndeplinită de către Grupul de monitorizare a implementării
Strategiei, activitatea căruia este asistată de către Centru, în calitate de Secretariat.
Alături de strategia naţională anticorupţie, Republica Moldova a mai adoptat şi alte
legi importante în scopul combaterii corupţiei. La acest capitol menţionăm, în primul rînd
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, cît şi alte legi adiacente, printre care:
Legea cu privire la conflictul de interese, Legea privind Codul de conduită a funcţionarului
32
Dumitru Postovan, op. cit. p. 35
30
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

public, Legea privind achiziţiile publice, Legea privind partidele politice, Legea cu privire la
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, Legea cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public, modificări şi completări la Codul penal etc.33
Eforturile în vederea combaterii corupţiei nu se opresc aici, ci se extind şi pe plan
internaţional, aşa cum corupţia nu este un fenomen doar naţional.
Astfel, sub aspect internaţional, relevantă este participarea Republicii Moldova la
diferite iniţiative regionale şi internaţionale. Menţionez activitatea Asociaţiei Internaţionale a
Organelor Anticorupţie (IAACA), Grupului de State Impotriva Corupţiei (GRECO) şi
Iniţiativei Regionale Anticorupţie (RAI), cît şi ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite
împotriva corupţiei şi Convenţia Consiliului Europei privind spălarea banilor, depistarea,
sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională şi finanţarea
terorismului. Anterior Parlamentul a ratificat şi Convenţia civilă şi Convenţia penală cu
privire la corupţie a Consiliului Europei.

Concluzii

Departe de a fi expus în referatul dat tot conţinutul şi toate aspectele şi subtilităţile


legate de problema corupţiei, îmi rezervez oricum dreptul de a formula unele conlcuzii de
ordin teoretic şi practic a fenomenului de corupţie.
Am vazut că corupţia are rădăcini adînc implantate în istorie, că este un concept
complex, care nu are o definiţie atotcuprinzătoare, am văzut de asemenea că corupţia este un
tip de criminalitate în Republica Moldova, care a cuprins multe sfere ale vieţii.

33
Efim Obreja, Implementarea normelor internaţionale anticorupţie în legislaţia naţională, în materialele conferinţei
„Monitorizarea politicilor anticorupţie în Republica Moldova”, Chişinău, 4 noiembrie 2009, p. 125
31
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Pornind chiar de la definiţia criminologiei, ca fiind o ştiinţă socială ce studiază


fenomenul criminalităţii în ansamblul său sub aspectul stării, structurii şi dinamicii sale, al
cauzelor şi condiţiilor care-l determină sau favorizează, precum şi modalităţile de profilaxie
și combatere a acestui fenomen, am încercat să fac o analiză, mai mult sau mai puţin,
criminologică a corupţiei. În consecinţă am constatat că corupţia a devenit aproape o formă
generală de delincvenţă destul de periculoasă, fapt care impune în mod imperios elaborarea
unor măsuri de profilaxie şi combatere. Iată de fapt şi scopul care determină editarea atîtor
studii şi publicaţii pe marginea temei corupţiei, efectuarea tuturor sondajelor, petrecerea unui
şir de conferinţe, seminare şi multe alte cercetări. Toate ele au un singur scop final – acela de
a contribui la combaterea corupţiei.
Dar, corupţia, după cum s-a spus, e atotcuprinzătoare ,deci, şi activitatea de combatere
a ei trebuie să fie atotcuprinzătoare, multidisciplinară, multifuncţională. La lichidarea
corupţiei politice trebuie să fie îndreptată în primul rînd politica anticorupţie a statului. Statul
ar trebui să creeze un institut de cercetări ştiinţifice, ce s-ar ocupa cu studierea pricinilor
crimei în general, a celei organizate - în special, iar o direcţie aparte a acestui institut ar fi
studierea pricinilor corupţiei şi elaborarea masurilor de prevenire a ei.
Măsurile de contracarare a corupţiei neapărat trebuie să includă şi pe cele de „curăţire”
a cîmpului juridic de norme care contribuie, favorizează corupţia. Aşa norme se numesc
corupţiogene, care exprimă de regulă interesele unor grupe.
Ca măsură de prevenire, cred că este imperativ la acest capitol conjugarea eforturilor
pentru dezrădacinarea mentalităţii corupte a societăţii noastre prin ridicarea nivelului de
cultură juridică şi promovarea educaţiei anticorupţie.
Bine, am stabilit ce trebuie de facut pentru eradicarea corupţiei. Dar apare întrebarea:
cît de eficiente sunt aceste măsuri? Sunt ele în stare, dacă nu să stopeze, cel puţin să
micşoreze nivelul corupţiei din Republica Moldova la nivelul Finlandei? Zic de Finlanda,
deoarece este considerată ţara cu cel mai scăzut nivel de corupţie. Spre exemplu, la începutul
sec. XX în localităţile rurale uşile nu se încuiau. Dacă stăpînii nu erau acasă, puneau o
mătură în prag, adică intraţi – cine aţi venit, dar aşteptaţi-ne cînd venim. Azi situaţia s-a mai
schimbat, dar condamnarea atît a legii, cît şi a societăţii pentru corupţie, crime e foarte aspră.

32
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Printre altele, amenzile acolo se aplică, reieşind din nivelul de prosperitate a vinovatului.
Spre exemplu, un milionar pentru depăşirea vitezei a plătit amendă – 170 000 mii euro.
Bazîndu-mă pe acelaşi exemplu al Finlandei, vreau să remarc că totalitatea masurilor
de prevenire şi combatere a corupţiei nu vor atinge scopul dorit, atît timp cît schimbarea ce
ne-o propunem nu este dorită de toată societatea. Am putea avea noi cea mai sofisticată
legislaţie în privinţa corupţiei, dar atît timp cît cetăţenii nu sunt predispuşi la colaborare, fie
din teamă fie neîncredere sau indiferenţă, atît timp “vom lupta cu morile de vînt”. Deci,
receta e simplă: trebuie ca cetăţenii să aibă încredere în stat, iar statul să aibă încredere în
cetăţeni.
În final, mie nu-mi rămîne decît să închei expunerea mea, în aceeaşi manieră în
care Cato cel Batrîn îşi încheia orice cuvîntare luată în senat, referindu-se la ameninţarea din
partea Cartaginei „Ceterum censeo Carthaginem esse delendam!“ (De altfel, socotesc că
trebuie sa fie darîmată Cartagina).

ANEXE
Anexa 1

2000 2001 2002 2003 2004


Finlanda Finlanda Finlanda Finlanda Finlanda
Danemarca Danemarca Danemarca Islanda Noua
Zeelandă
Noua Noua Noua Danemara Danemarca
Zeelandă Zeelandă Zeelandă
Suedia Islanda Islanda Noua Islanda
Zeelandă
Canada Singapore Singapore Singapore Singapore
33
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Islanda Suedia Suedia Suedia Suedia


Norvegia Canada Canada Olanda Elveţia
Singapore Olanda Luxembourg Australia Norvegia
Olanda Luxemboug Olanda Norvegia Australia
Marea Norvegia Marea Elveţia Olanda
Britanie Britanie

Anexa 2

34
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Anexa 3

1985 1990 1991 1992 199 199 199 199 199 199 199 1999
3 4 56 78 8
10 10
luni luni
Crime
înregistrate
în republică 2254 4301 4453 3919 331 373 384 348 399 361 322 3601
4 7 0 0 90 17 09 22 14 95 17 9
Sustragere din
avutul 1031 634 628 536 822 518 107 951 876 940 934 844
proprietarului 4
Luarea de 134 28 33 35 81 63 70 88 116 108 103 62
mită
Dosare
35
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

expediate în
judecată
Luarea de 84 14 11 15 22 41 31 56 52 47 25 24
mită
Abuz de
putere
sau serviciu 49 13 20 19 36 48 48 95 155 47 30 30

BIBLIOGRAFIE

I.Literatură de specialitate

1. Bejan Octavian, Corupţia: Noţiune, prevenire şi contracarare, Chişinău 2007


2. Caraşciuc Lilia, Corupţia: Corupţia în Moldova, impactul macroeconomic, Chişinău:ARC
2000
3. V. Gurin, V. Pascaru, S. Ilie. Corupţia, Chişinău: ARC 2000
4. Ilie Sergiu. Corupţia: aspectul criminologic, Chişinău:ARC, 2000
5. Ion Gumenâi, Virgil Pîslariuc, Corupţia: Evoluţia corupţiei în Moldova medievală,
Chişinău, ARC 2000
6. Victor Popa, Igor Munteanu, Natalia Izdebschi, Ion Cuhal, Corupţia politică: context şi
semnificaţii, Chişinău: Cartier, 2001
7. Butnaru Gh., Bejan O., Obreja E., Cum să ne protejăm de corupţie: ghid pentru cetăţean,
Chişinău, 2006
8. Dicţionar explicativ al limbii române.- Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1998
9. Dobrinoiu Vasile, Corupţia în dreptul penal român, Bucureşti, 1995

36
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

10. Gurin Vasile, Legea şi corupţia: fenomen, incriminare, reglementări, în Corupţia,


Chişinău, ARC 2000
11. Ianina Spinei, Lilia Carasciuc, Efim Obreja, Constatin Lazări, Măsurăm corupţia: de la
sondaj la sondaj, Chişinău 2008
12. Silj Alessandro, Imperiul mafiei: Criminalitate, corupţie şi politică în Italia: 1993 –
1994, Bucureşti 1998
13. Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, Vasile Teodorescu, Tendinţe actuale ale crimei şi
criminalităţii în România, Bucureşti 2002
14. Гумилев Л. Н., Oт Руси к России, Москва, 1992
15. Лаптеакру В.Д., Коррупция: социально-правовые и криминологические проблемы,
Кишинэу, 1996
16. Рейсмен В. М., «Скрытая ложь: Взятки», Москва, 1999
17. Le Robert, Dictionnaire d’aujourd’hui.- Paris: Dictionniare Le Robert, 1992
18. Ronald Wraith and Edgar Simpkins. Corruption in developing countries, London, 1963

II.Articole ştiinţifice, materiale ale conferinţelor, autoreferate ale tezelor


de doctor

1. Valeriu Cuşnir, Incriminarea corupţiei în legislaţia penală a Republicii Moldova,


Autoreferat al tezei de doctor habilitat în drept, Chişinău, 2005
2. Igor Ciobanu, Ion Nastas, Conceptul corupţiei privit prin prisma reglementărilor
interne şi ale celor internaţionale//Analele ştiinţifice ale USM, vol.1, 2006
3. Igor Ciobanu, Ion Nastas, Istoria dreptului penal roman şi francez – sursă pentru
definitivarea subiectului special al infracţiunilor de corupţie, // Revista Naţională de
Drept, nr 12, 2008
4. Prevenirea şi combatera corupţiei în Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice,
Conferinţă Internaţioanlă, 19 – 20 noiembrie 2004, Chişinău 2004

37
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

5. Cultura juridică şi prevenirea corupţiei”, Conferinţă Internaţională 1 noimbrie 2007,


Chişinău 2007
6. Monitorizarea politicilor anticorupţie în Republica Moldova, Conferinţă
Internaţională, 4 noiembrie 2009, Chişinău 2009

III. Legislaţie naţională şi internaţională

1. Convenţia civilă privind corupţia din 04.11.1999, Strasbourg, ratificată prin Legea
Republicii Moldova nr.542 – XV din 19.12.2003//Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 6 – 12/64 din 19.12.2003
2. Convenţia penală privind corupţia din 27.01.1999, Strasbourg, ratificată prin Legea
Republicii Moldova nr. 428 – XV din 30.10.2003//Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 229 – 233/918 din 21.11.2003
3. Convenţia ONU împotriva corupţiei din 27.09.2004, ratificată prin Legea Republicii
Moldova nr. 158 – XVI din 06.07.200//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 103 –
106/451 din 20.07.2007
4. Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestratrea şi
confiscarea produselor infracţiunii şi finanţării terorismului, ratificată prin Legea Republicii
Moldova nr. 165 – XVI din 13.07.2007//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 117 –
126 din 10.08.2007

38
Fenomenul corupției în R.M.
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

5. Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea courpţiei, nr.90 din


25.04.2008// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 103-105 din 13.06.2008
6. Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei, aprobată prin Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova, nr. 421 din 16.12.2004//Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 13 - 16/58 din 21.01.2008
7. Legea cu privire la conflictul de interese, nr. 16 din 15.02.2008//Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 94 – 96 din 30.05.2008
8. Legea privind codul de conduită a funţionarului public, nr. 25 din
22.02.2008//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 74 – 75 din 11.04.2008
9. Legea privind achiziţiile publice, nr. 96 din 13.04.2007//Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 107 – 111 din 27.07.2007
10. Legea privind partidele politice nr. 294 din 21.12.2007//Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 42 – 44 din 29.02.2008
11. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului
nr. 190 din 26.07.2007//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 141 – 145 din
07.09.2007
12. Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din
04.07.2008//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 230 – 232 din 32.12.2008
13. Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002//Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 128 – 129 din 13.09.2002

IV. Resurse internet

1. www.transparency.md, accesat la 11.11.2009


2. www.undoc.org/pdf/newsletter, accesat la 31.10.2009
3. www.927979.md , accesat la 08.11.2009
4. www.revistacalitateavietii.ro , accesat la 02.11.2009

39