Din fragmentul citit din manualul scris de Darie Cristea putem sda spunem ca in

prima parte a anilor douăzeci îşi găseşte priorităţile în primul rând în tentativele de a
depăşi consecinţele primului război mondial. Problema germană, retragerea
americană, enigma sovietică, fragmentarea spaţiului central şi est-european, criza
economică fără precedent reprezintă provocări extraordinare pentru oamenii politici
europeni, mulţi dintre ei formaţi înainte de război şi care au în consecinţă dificultăţi
de adaptare la noile realităţi interne şi internaţionale. Principalele dificultăţi pe plan
internaţional erau generate de problema germană şi de diferitele modele de răspuns la
ea găsite de marile puteri învingătoare, în special de anglo-francezi.

Începand cu anii 1922 concurenta dintre cele doua discipline continuie cu așezarea
arsenalului ideologic. Puterea americana schimba in zona relațiilor internaționale ca
urmare geopolitica va pierde pentru multi ani primul loc. Totul din cauza unor militari
inginiosi, a Mackinder, Mahan şi Spykman, care fundamentaseră o geopolitică
atlantistă destul de colţuroasă în raport cu ideile continentale şi în special germane.

In perioada aceaia politica inernationala ca si in ziua der azi era bazata pe ,,razboiul
ideatic” ca si in ziua de azi razboiul acesta este un razboi de informatie, informarea
oamenilor.

Putem sa spunem ca politica in anii 1921-1923 se desfasoara cum a scris mai devreme

Rudolf Kjellen ia ajunge la aceleasi concluzii el a prevazut un unipalorism geopolitic

definit prin hegimonia Americana