UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ISTORIE

Referat la Cursul special – anul III

Student : Lepăr Ana-Maria

Anul III

Data predării : 8 februarie 2010

 Cuprins

Războiul rece..............................................................................................................3

Contextul internaţional al Blocadei Berlinului(1948-1949).....................................5

Blocada Berlinului – operaţiunile Aliaţilor...............................................................6

Câteva personalităţi care au fost implicate în gestionarea podului aerian de la

Berlin..........................................................................................................................9

Consecinţele blocadei în plan economic, politic şi ideologic..................................12

Viziunea lui Duroselle şi a lui Kaspi asupra Blocadei Berlinului...........................13

Concluzii...................................................................................................................15

Bibliografie...............................................................................................................16

2
 Războiul rece

Sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial aduce în planul relaţiilor

internaţionale o lume bipolară, concentrată în jurul Statelor Unite ale Americii,
promotoare a valorilor democratice, şi Uniunii Sovietice, al cărei scop era
extinderea regimului comunist într-un număr cât mai mare de ţări de pe glob.
Principiile diametral opuse ale celor două state împreună cu dorinţa de
supremaţie la nivel mondial au adus pe scena istoriei un nou tip de conflict,
cunoscut sub numele de „Războiul rece”. Prin această sintagmă, se înţelege o
serie de confruntări indirecte în plan politic, militar, economic şi ideologic între
cele două supraputeri: „blocul occidental sau apusean” 1 şi cel „oriental sau
răsăritean”2.
Concret, Războiul rece s-a constituit printr-o serie de crize, care nu au
adus cele două state într-o confruntare militară directă, ceea ce i-a determinat pe
istorici să considere această rivalitate ca o confruntare „deschisă, nonmilitară şi
limitată”. Acestea s-au reflectat în plan politico-militar prin crearea celor două
blocuri: NATO3 şi Pactul de la Varşovia4, din punct de vedere economic prin
rivalitatea dintre capitalism5 şi socialism6, iar în ceea ce priveşte aspectele
ideologice – opoziţia între societatea deschisă reprezentată de „democraţiile
libere” şi cea inchisă, în care erau impuse regimuri comuniste totalitare.
Analiza Războiului rece ridică două probleme care încă nu au fost lămurite
total: momentul exact al declanşării conflictului şi cine a ieşit învingător din

1
Grupa Statele Unite şi aliaţii săi : Franţa, Marea Britanie etc.
2
Era reprezentat de Rusia sovietică, împreună cu statele–satelit, în care reuşise să exporte deja
regimul comunist.
3
Abreviere de la Tratatul Atlanticului de Nord, reprezintă o alianţa militară fondată în 1949 de 12
state democrate cu scopul întrajutorării reciproce, în cazul unui atac. Iniţial, a fost îndreptată
împotriva URSS.
4
Pe numele oficial „Tratatul de prietenie, cooperare şi asistenţă mutuală”, reprezintă o organizaţie
militară, aflată sub conducerea URSS. Aceasta grupa toate statele comuniste. A fost înfiinţată în
1955, fiind un răspuns şi la crearea NATO. O dată cu căderea regimului comunist în Europa, a
încetat să mai existe.
5
Sistem econimic care caracterizează statele democratice, având la bază existenţa proprietăţii
private, schimburile comerciale libere, existenţa unei pieţe de desfacere, în care se stabilesc
preţurile, principiul cererii şi ofertei.
6
Sistem economic caracteristic statelor comuniste, în care se promovează colectivismul economic,
economia mixtă şi autogestiunea. Se preferă o economie planificată, în care o pondere foarte mare
o are industria grea.

3
această confruntare. În ceea ce priveşte prima controversă, unii istorici consideră
începutul Războiului rece sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial (1945), alţii,
printre care şi Henry Kissinger, sunt de părere că Churchill „a fost cel care a
inaugurat Războiul rece, atunci când şi-a ţinut discursul Cortinei de Fier la
Fulton, în Missouri, [...] descriind o Cortină de fier care se lăsase <<din Stettin, în
Balcani, până în Triest, în Adriatica>>” 7. În ceea ce priveşte învingătorul, nu se
poate stabili clar cine a fost acesta, întrucât nu a existat o confruntare directă
între cele două supraputeri.
Cert este că o dată cu destrămarea Uniunii Sovietice şi dispariţiei
regimului comunist din majoritatea statelor, se poate spune că Războiul rece s-a
încheiat, rămânând o lume unipolară, caracterizată de hegemonia Statelor Unite
ale Americii.

7
Henry Kissinger, Diplomaţia, ed. All, Bucureşti, 2001, p.388, 408.

4
Contextul internaţional al Blocadei Berlinului(1948-1949)

Blocada Berlinului (1948-1949) reprezintă prima criză majoră din cadrul

Războiului rece.
Cauzele acestui eveniment
care a afectat spaţiul german între
24 iunie 1948 şi 11 mai 1949 se
regăsesc şi în prevederile
Conferinţei de la Postdam (17 iulie
1945 – 2 august 1945), în cadrul
căreia, Aliaţii au decis soarta
Europei postbelice şi implicit şi cea
a Germaniei. Considerată vinovată
de declanşarea celui de-al doilea
Război Mondial, aceasta urma să fie
împărţită în patru zone de ocupaţie:
americană, engleză, franceză şi
sovietică. Acelaşi regim îl avea şi
capitala sa, Berlinul, fiind divizat în
Berlinul de Vest, asociat principiilor
democratice şi ocupaţiei americane,
franceze şi britanice şi Berlinul de
Est, aflat sub conducerea unui regim comunist, supus Moscovei. Din punct de
vedere geografic, Berlinul se află în partea de est a Germaniei, deci, implicit în
zona de influenţă rusească, fapt ce îi determina pe comunişti să considere cele
trei sectoare ale Aliaţilor o enclavă. 8
URSS solicită despăgubiri de la marile uzine din zona de vest a Germaniei,
aflate sub conducere occidentală, lucru cu care preşedintele SUA, Harry Truman,
nu este de acord. Acest fapt este folosit doar ca pretext de Stalin, care voia să

8
Miller, G. Roger, To Save a City: The Berlin Airlift 1948-1949, US Government printing office,
1998, p. 2-10.

5
despartă tot Berlinul din zona de influenţă democratică. Ca răspuns la atitudinea
preşedintelui SUA, Stalin separă sectorul ce îi revenea într-un stat comunist.
Acţiunea lui nu rămâne fără riposte din partea rivalilor săi ideologici şi,
drept urmare, pe 18 iunie 1948, se adoptă noi legi în sectoarele occidentale, prin
care este scoasă din circulaţie moneda de ocupaţie şi este înlocuită cu marca
germană9. Acestea intrau în vigoare două zile mai târziu. Scopul ascuns era şi
pregătirea unei unificări a Germaniei, fapt care îl determină pe Stalin să
considere că sunt încălcate prevederile Conferinţei de la Postdam, care aveau
drept scop aplicarea „politicii celor 4D” 10. Astfel, URSS blochează toate căile de
acces terestre şi fluviale către Berlinul de Vest pe 24 iunie 1948. Mai mult decât
atât, izolează cele trei sectoare de la reţeaua electrică11.
Astfel, era impusă blocada asupra Berlinului 12.

Blocada Berlinului – operaţiunile Aliaţilor

Tinând cont că populaţia din Berlinul de Vest era lăsată fără niciun fel de
aprovizionare, riscând astfel să moară de foame, Aliaţii au căutat o serie de soluţii
pentru a rezolva temporar această problemă.
Prima propunere a venit din partea generalului american Lucius D.Clay,
care dorea trimiterea unei coloane blindate pe autostrada din vestul Germaniei
către Berlinul de Vest, care să nu atace posturile sovietice. Preşedintele american
a refuzat ideea lui Lucius, considerând-o riscantă pentru un conflict armat cu
URSS. Soluţia care părea cea mai bună a fost crearea unui pod aerian peste
Berlin, după modelul celui din India, peste Himalaya. Organizarea a revenit
generalilor William Tunner, Clay, Curtis LeMay şi Wedemeyer13.
Cum nu mai era timp de pierdut, pe 24 iunie 1948, Clay lansează această
operaţiune, care a durat timp de 462 de zile. Primul avion cu alimente a survolat

9
Deutsche Mark.
10
Acesta consta în denazificare, decartificare, demilitarizare, democratizare.
11
Prin aceste măsuri, Stalin vroia, de fapt, să îi determine pe Aliaţi să renunţe la Berlinul de Vest,
care ar fi intrat în componenţa zonei sovietice de ocupaţie a Germaniei.
12
Roger G.Miller, op.cit., p.11-12,18-19.
13
idem, p.20-22.

6
spaţiul Berlinului începând cu 26 iunie, iar prima misiune umanitară britanică a
avut loc pe 28 iunie 1948.

In planurile militare ale celor două ţări implicate, blocada Berlinului a

rămas sub denumirea de :
 Operaţiunea Vittles - pentru americani
 Planul Knicker, care e devenit apoi planul Carter Peterson,
iar după primele zile ale lui iulie 1948, operaţiunea
Plainfare – pentru britanici
Au fost implicate atât avioane americane şi britanice, cât şi cele aparţinând
flotei franceze.
Unul dintre piloţii americani, Gail Halvirsen, a venit cu ideea trimiterii
dulciurilor şi gumei de mestecat pentru copii, folosind paraşute minuscule.
Operaţiunea a primit numele de cod „Little Vittles”.

7
 Britanicii au participat cu 150 de avioane C-47 Dakota 14, 40 Avro York15.
Acestea au transportat până pe 18 iulie 1948 995 de tone zilnic. Începând cu
această lună, au mai adăugat încă 10 avioane Short Sunderland 16 şi 2 Hythe17, care
decolau din zona Elbei şi aterizau în apropierea râului Havel. Aceste ultime două
tipuri de avioane transportau sare brută, care pentru alte aeronave se dovedise a
fi corozivă. Din noiembrie 1948, au fost adăugate şi avioanele Handley Page
Hastings18.
Data de 16 aprilie 1949 s-a considerat a fi apogeul operaţiunii, la fiecare
minut ateriza un avion cu 12,480 tone de marfă19.
Pe 11 mai 1949, ora 23:59, URSS a ridicat blocada, însă zbouririle de
alimentare a oraşului au continuat până pe 1 octombrie 1949, întrucât Aliaţilor le
era teamă ca nu cumva Rusia sovietică să reinstituie regimul de izolare anterior.
Ultimul zbor de alimentare a fost realizat de căpitanul american Harry D.Immel,
care s-a numărat printre primii participanţi la operaţiunea de aprovizionare a
Berlinului.
Statisticile privind cantităţile transportate variază de la o sursă la alta.
Conform rezumatului oficial al USAFE, au fost purtate pe calea aerului
2.325.509,6 tone, dintre care 1.783.572,7 doar de operaţiunea Vittles, iar restul de

14
Cunoscut şi sub numele de C-47 Skytrain, reprezintă o aeronavă militară folosită pentru
transport. A fost dezvoltat pornind de la modelul Douglas DC-3, care a fost modificat pentru a
permite transportul trupelor, cargo şi răniţilor. A fost folosit de Aliaţi în timpul celui de-al doilea
Război Mondial. A mai efectuat zboururi până în 1950, când a fost retras din circulaţie.
15
Aeronavă britanică folosită pentru transport în timpul celui de-al doilea Război Mondial. A fost
proiectată pornind de la bombardierul Lancaster. A fost utilizat atât în zboruri de linie, civile, cât
şi în operaţiuni militare în perioada 1943 – 1964.
16
Numele complet este Short S.25 Sunderland. Hidroavion britanic folosit pentru bombardare şi
survolare. A fost creat de fraţii Short pentru Royal Air Force (Forţele Aeriene Regale). A pornit de
la modelul S.23 Empire. A fost unul dintre cele mai puternice aeronave folosite în cel de-al doilea
Război Mondial. A fost folosit în bătălia Atlanticului. Primul zbor a avut loc în 1937 şi a fost retras
din circulaţie în 1967.
17
Hidroavion, folosit pentru a lega Australia de Regatul Unit. Era făcut din lemn şi metal. A fost
produs în perioada 1940-1950 şi folosit în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
18
Aeronavă britanică folosită pentru transportul trupelor şi proviziilor. A fost proiectată de
compania Handley Page pentru Royal Air Force (Forţele Aeriene Regale). La vremea aceea, a fost
cel mai mare avion de transport din flota militară a Marii Britanii. A înlocuit avionul Avro York.
Primul zbor de testare a avut loc în 1946. S-a dezvoltat şi o versiune pentru aviaţia civilă, Handley
Page Hermes. A fost introdus în operaţiunile militare o dată cu podul aerian al Berlinului, primul
zbor având loc pe 11 noiembrie 1948. A fost folosit pentru a transporta cărbune. Retras din armată
în 1968, a fost înlocuit cu modelul Lockheed Hercules. Zborurile de linie au continuat până în
1977.
19
Roger G.Miller, op.cit., p. 26-40.

8
Plainfare. Cele mai mare cantităţi au fost transportate de SUA: 1.421.118,8 tone
de cărbune, 296.319,3 tone de alimente şi 66.134,6 tone de provizii amestecate, în
special combustibili. Britanicii au trimis 164.910,5 tone de cărbune, 240.386 tone
de mâncare şi 136.640,4 tone de combustibili. Aceştia au folosit atât aviaţia
militară, cât şi pe cea civilă. Procentual vorbind, raportul de contriibuţie a SUA
fost de 76,7% , Royal Air Force 17%, iar aviaţia civilă britanică 6,3%. Operaţiunile
efectuate în cadrul podului aerian al Berlinului au fost costisitoare în ceea ce
priveşte vieţile omeneşti, Royal Air Force pierzând 18 oameni, aviaţia civilă
engleză 21, iar SUA 31. S-au efectuat 277.569 de zboruri, dintre care 189.963 au
fost realizate de americani.20

Câteva personalităţi care au fost implicate în gestionarea

podului aerian de la Berlin

Harry Truman(1884 - 1972)21

L-a succedat la conducerea Statelor Unite ale Americii
pe Franklin Delano Rooservelt
Cel de-al 33-lea preşedinte al SUA, în perioada 1945 –
1953
A autorizat folosirea bombei atomice împotriva
Japoniei în cel de-al doilea Război Mondial
A formulat doctrina ce îi poartă numele şi planul
Marshall pentru refacerea statelor care nu se aflau sub influenţa comuniştilor
Sprijină populaţia Berlinului de Vest între 1948-1949, având un rol activ în
crearea podului aerian

20
Roger G. Miller, op.cit., p.108-109.
21
http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_S._Truman

9
 Lucius D.Clay (1897 - 1978)22
Comandant în cadrul armatei americane (unul dintre
cei mai importanţi generali)
Numele său de cod era Kaiserul
S-a remarcat pe parcursului celui de-al doilea Război
Mondial, fiind distins cu Legiunea de Onoare, Steaua de
Bronz
A fost numit guvernator al Germaniei postbelice în
timpul Guvernului militar al Aliaţilor
Considerat „tatăl” podului aerian de la Berlin, mulţi văzându-l ca pe un erou
După ce s-a retras din armată, s-a reorientat către politică

Curtis LeMay (1906 – 1990) 23

General în aviaţia militară americană
A participat la bătăliile din Al doilea Război
Mondial
În 1968, a ocupat funcţia de vicepreşedinte
A participat la operaţiunea de creare a podului
aerian al Berlinului. Sub comanda sa, s-au folosit
avioane cargo C-54, care puteau transporta fiecare
câte 10 tone de provizii.
A reorganizat SAC(Strategic Air Command) în vederea unui posibil război
nuclear

Albert Coady Wedemeyer(1897 - 1989)24

Soldat american, a luptat în cel de-al doilea Război Mondial
pe frontul din Asia de Sud-Est, cele mai importante
operaţiuni la care a participat fiind cele din China

22
http://en.wikipedia.org/wiki/Lucius_D._Clay
23
http://en.wikipedia.org/wiki/Curtis_LeMay

10
 La întoarcerea din China, a fost promovat şef al Planurilor şi operaţiunilor
militare americane
Unul dintre şefii operaţiunii pentru podul aerian al Berlinului în timpul
blocadei
1951 – s-a retras din armată
1954 – a fost promovat la gradul de general

William Tunner (1906 - 1983)25

Ofiţer în cadrul Forţelor Aeriene Americane
Cunoscut pentru experienţa sa de a comanda poduri
aeriene în misiuni militare
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, a
comandat operaţiunea Movila (The Hump), pilotând un
avion C-46
A fost pionul principal în cadrul podului aerian de la Berlin, organizând timp
de cinci săptămâni operaţiunile de aprovizionare a populaţiei. S-a folosit de
două tipuri de avioane: C-54 Skymasters şi C-47 Skytrains. Sistemul de
aruncare a hranei folosit de Tunner era asemănător cu cel prin care se
bombardau oraşele. Din iulie 1948, a fost ajutat şi de Hoyt S. Vandenberg.
Tunner a organizat atât de bine operaţiunile, încât s-a ajuns la concluzia că
tonajul de provizii aduse pe cale aeriană era aproape egal cu cel care ar fi fost
transportat de un tren. Din octombrie 1948, a fost înlocuit cu generalul
K.Cannon. Din nefericire, nu i-au fost recunoscute meritele, acestea fiindu-i
atribuite generalului LeMay.
1950, a mai comandat podul aerian organizat de Forţele Aeriene din Estul
îndepărtat (Far East Air Forces), din Tokyo
A participat la dezvoltarea avionului Lockheed C-141 Starlifter, creat special
pentru operaţiuni de aprovizionare a populaţiei pe calea aerului
S-a retras din armată în 1960.

24
http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Coady_Wedemeyer
25
http://en.wikipedia.org/wiki/William_H._Tunner

11
 Consecinţele blocadei în plan economic, politic şi
ideologic
Blocada Berlinului a avut consecinţe atât în plan politic, cât şi economic şi
ideologic. Aceasta nu a afectat doar populaţia berlineză, ci şi evoluţia relaţiilor
internaţionale şi a politicii externe a Marilor Puteri – SUA şi Rusia sovietică.
Din punct de vedere economic, populaţia din Berlinul de Vest a avut de
suportat un regres faţă de cea din Est, mai ales în prima perioadă a blocadei. S-au
produs numeroase pierderi economice şi industriale pentru partea occidentală a
oraşului, producţia fiind aproape nesemnificativă. Mai mult decât atât, legăturile
economice cu alte zone au fost rupte complet.
Din punct de vedere politic, tensiunile dintre cele două blocuri au crescut
şi mai mult. Acest lucru este ilustrat şi de crearea NATO în 1949, prin semnarea
Tratatului Atalnticului de Nord, la care au aderat imediat 12 state democratice
anti-comuniste: SUA, Marea Britanie, Franţa etc. Totodată, Germania a rămas
divizată, în 1949 fiind înfiinţate cele două republici : Germania de Vest (RGF) , cu
capitala la Bonn, aflată sub influenţa occidentalilor şi Germania de Est (RDG), cu
capitala în Berlinul de Est, în care era implementat sistemul totalitar comunist
sovietic. Statutul Berlinului se trata separat. Acesta rămânea împărţit în cele două
sfere de influenţă. El nu făcea parte din Germania de Est sau de Vest. „Tot
Berlinul era acum o insulă în interiorul a ceea ce devenise Republica Democrată
Germană. Cu trecerea anilor, est-germanilor şi sovieticilor cele trei sectoare ale
Berlinului le-au apărut ca un ghimpe, o vitrină a prosperităţii în mijlocul
cenuşiului deprimant al blocului comunist.”26 Cei care îşi doreau libertatea nu
aveau decât să ia metroul către Berlinul de Vest şi apoi să depună o cerere de
emigrare. În ciuda problemelor generate de blocadă, statutul accesului liber în
oraş a rămas în continuare vag.
Din punct de vedere ideologic, Berlinul de Vest prin rezistenţa pe care a
opus-o dominaţiei sovietice a devenit un simbol al rezisteţei democratice
împotriva comunismului.

26
Henry Kissinger, op.cit., p 495-496.

12
 Viziunea lui Duroselle şi a lui Kaspi asupra Blocadei
Berlinului
Blocada Berlinului este tratată în primul capitol al volumului al II-lea din
lucrarea Istoria relaţiilor internaţionale 1948- până în zilele noastre, intitulat
„Războiul rece şi conflictele localizate (1948-1953)”. Cei doi autori adoptă un stil
narativ, analizând mai întâi evoluţia problemelor Germaniei, după cel de-al
doilea Război Mondial. Este consemnată conferinţa de la Londra, care s-a
desfăşurat în două faze principale:
 Prima – 23 februarie – 6 martie  participanţii nu au căzut de
acord, iar mareşalul rus, Sokolovski a părăsit negocierile,
considerându-le inutile. Acesta a desfiinţat toate organismele
cvadripartite de la Berlin, cu excepţia Kommandaturii 27.
 Cea de-a doua – 28 aprilie – 1 iunie  după negocieri destul de
intense, participanţii s-au pus de acord privind statutul celor trei
zone occidentale din Germania. Aceştia doreau crearea unei
Adunări Constituante, aleasă prin sufragiu direct 28, însă până la
urmă s-a ajuns la un compromis, fiind ales un sistem
parlamentar propriu fiecarui land. Francezii trebuia să renunţe
la planul de desprindere politică a Ruhr-ului de Germania, fiind
înfiinţată Autoritatea Internaţională pentru Ruhr, formată din
mai multe state, cu rol de control. Se crea un Oficiu militar de
securitate, care se ocupa de demilitarizarea Germaniei.
Desfăşurarea Blocadei este consemnată în subcapitolul „Blocada
Berlinului”, în care sunt narate evenimentele importante din punct de vedere
politic :
 31 martie - mareşalul Sokolovski decide să controleze militar toate
relaţiile zonelor occidentale ale Berlinlui cu Germania de Vest.
Scopul ascuns fiind ca ţările democratice să părăsească Berlinul
definitiv.
27
Controla administraţia municipală a oraşului.
28
Aceasta era dorinţa britanicilor, însă francezii se opuneau, întrucât ar fi avut ca efect apariţia
unui guvern german central foarte puternic, ceea ce ar fi contravenit intereselor lor naţionale.

13
  7 iunie - mareşalul Sokolovski este informat în legătură cu
acordurile de la Londra
 Impunerea unei noi monede în zona occidentală şi înfiinţarea
Băncii de Stat unică pentru cele trei zone atrag reforma monetară şi
închiderea pe 1 iulie a Kommandaturii din Berlin, urmată apoi de
blocada instituită de ruşi.
Nu sunt surprinse detalii legate de modul în care s-a ajuns la organizarea
podului aerian de la Berlin, doar se aminteşte acest eveniment în lucrarea celor
doi profesori de la Sorbona. Este consemnată hotărârea celor trei state
occidentale de a aduce în discuţie problema Berlinului în Consiliul de Securitate.
În ciuda efortului delegatului argentinian, Bramuglia, nu s-a ajuns la nicio
înţelegere privind problema oraşului german, ca dovadă când s-a decis pe 25
octombrie să se voteze în privinţa unei soluţii pentru rezolvarea acestei chestiuni,
URSS a făcut uz de dreptul de veto, ceea ce a determinat pe majoritatea
participanţilor să „evoce făţiş posibilitatea uniui nou război mondial”29.
Finalul conflictului este descris în subcapitolul „Conferinţa de la Paris şi
sfârşitul blocadei Berlinului”. După o scurtă notă statistică, în care se notează că
traficul aerian ajunsese la 5000 de tone pe zi în ianuarie şi că pe an se evalua un
cost de 300 de milioane de dolari, adică 0.4% din bugetul SUA, autorii
consemnează conferinţa miniştrilor de externe ai celor patru Mari Puteri, care a
avut ca efect impunerea anluării restricţiilor de comunicaţie create de comunişti.
Pe 12 mai 1949, blocada sovietică este ridicată, însă doar parţial, fiind redeschisă
doar o singură autostradă.
La iniţiativa secretarului de stat american, Dean Acheson, s-a elaborat un
proiect în care să fie organizate alegeri libere în cele patru sectoare ale oraşului şi
reînfiinţarea Kommandaturei, iar deciziile privind Germania să fie luate în
unanimitate de cele patru state. Vîşinski respinge acest proiect, sub pretextul că
„nu era lăsată mai multă liberate de acţiune dreptului de veto”, iar Molotov vine
cu ideea încheierii câte unui tratat cu Germania şi retragerea forţelor de ocupaţie

29
Duroselle, Jean-Baptiste, Kaspi, Andre, Istoria relaţiilor internaţionale 1948- până în zilele
noastre, ed.Ştiinţelor sociale şi politice, 2006, p.13.

14
la un an după ratificarea acestuia. După cum şi autorii observă, Rusia sovietică
dorea să utilizeze conferinţa ca propagandă.
În secţiunile dedicate blocadei Berlinului, faţa de alte lucrări, autorii
consemnează doar evenimentele politice majore care au avut legătură cu această
criză, nepunând accept pe aspectele economice sau pe descrierea operaţiunilor
militare care au fost organizate. Ei o încadrează în sistemul relaţiilor
internaţionale.

Concluzii
Blocada Berlinului este considerată prima criză majoră din cadrul
Războiului rece, fiind un conflict localizat, care, în cele din urmă, a dovedit
eficacitatea politicii de îngrădire pusă în aplicare de Statele Unite. Aceasta nu a
implicat doar cele două supraputeri, SUA şi URSS, ci şi aliaţii lor, mai precis
Franţa şi Marea Britanie, care au participat activ la derularea conflictului, cu
ajutoare alimentare, oameni şi echipament militar.
Asemeni lui Neagu Djuvara în cartea Războiul de şaptezeci şi şapte de ani
şi premisele hegemoniei americane (1914-1991), putem conchide că: „Blocada
Berlinului n-a făcut, în cele din urmă, decât să grăbească uşurarea condiţiilor
politice şi economice impuse germanilor de cele trei puteri occidentale:
renunţarea, în 1948, la limitarea producţiei industriale decise la început şi
crearea unei monede naţionale, marca germană, care îngăduie renaşterea
spectaculoasă a economiei. Landurile germane federalizate sunt autorizate să
creeze Republica Federală Germană [...]. Altă consecinţă cu bătaie lungă a
pericolului sovietic: semnarea, la Washington, la 4 aprilie 1949, de către
douăsprezece state [...] a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), cu sediul la
Bruxelles. Acestea au fost, aşadar, principalele rezultate ale primului bluff
încercat de URSS pentru a testa rezistenţa Occidentului.” 30
30
Djuvara, Neagu, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele hegemoniei americane
(1914-1991), ed. Humanitas, Bucureşti, 2008.

15
 Bibliografie
Lucrări generale:
 Buffet, Cyril, Istoria Berlinului – de la origini până în zilele noastre, ed.
Corint, Bucureşti, 2002.
 Djuvara, Neagu, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele
hegemoniei americane (1914-1991), ed. Humanitas, Bucureşti, 2008.
 Duroselle, Jean-Baptiste, Kaspi André, Istoria relaţiilor internaţionale 1948
-până în zilele noastre, vol II, ed. Ştiinţelor sociale şi politice, Bucureşti,
2006.
 Kissinger, Henry, Diplomaţia, ed. All, Bucureşti, 2001.

Lucrări speciale:
 Miller, G. Roger, To Save a City: The Berlin Airlift 1948-1949, US
Government printing office, 1998.

Linkuri Internet:
 http://en.wikipedia.org/wiki/Lucius_D._Clay [7 februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_S._Truman [7 februarie 2010]
 http://www.trumanlibrary.org/whistlestop/BERLIN_A/PAGE_11.HTM [7
februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/Curtis_LeMay [7 februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Coady_Wedemeyer [ 7 februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/William_H._Tunner [7 februarie 2010]
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Socialism [8 februarie 2010]
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Capitalism [8 februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/C-47_Skytrain [8 februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/Avro_York [8 februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/Short_Sunderland [8 februarie 2010]
 http://www.dhub.org/object/241755 [8 februarie 2010]

16
Linkuri pentru imagini :
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Besatzungszonen_ohne_text.gif
[7 februarie 2010]
 http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/50/Lemay4.jpg [7
februarie 2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/File:Albert_Coady_Wedemeyer.gif [7 februarie
2010]
 http://en.wikipedia.org/wiki/File:William_Tunner_at_desk.jpg [7 februarie
2010]
 http://www.hanscomfamily.com/wp-content/uploads/2009/06/79602-004-
3953EDBF.jpg [8 februarie 2010]

17