RĂGOZ ALEXANDRA OTILIA

Fenomenul Brexit- Oportunităţi şi provocări pentru

Regatul Unit şi Uniunea Europeană
Liderii europeni au acceptat o prelungire a Brexitului până pe 31 octombrie. Dar ce
înseamnă Brexit și cum s-a ajuns la cea de-a doua amânare a acestuia. Definiție Brexitului este
urmatoarea: Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană este cunoscută sub numele de
BREXIT, un joc de cuvinte între Britania (BR) și EXIT (n.r. ieșire)

Pe 10 aprilie, cu două zile înainte de data la care Marea Britanie ar fi trebuit să părăsească
UE fără acord, liderii europeni au acordat o a doua amânare a Brexitului până pe 31 octombrie.
Decizia a fost luată la capătul unui Consiliu European tensionat, în care Macron a fost singurul
lider care s-a opus acestei prelungiri atât de mari. La final, Brexitul a fost amânat pentru 31
octombrie, dar Marea Britanie are dreptul să iasă din UE înaintea datei. Această amânare
înseamnă și că Marea Britanie, care este încă membru UE, trebuie să organizeze până la 23 mai
alegeri europarlamentare. Dacă nu va respecta această obligație, Brexitul ar urma să aibă loc pe 1
iunie fără acord. După discuțiile de miercuri de la Bruxelles, Theresa May a spus: „Cred că
trebuie să părăsim UE cât mai curând posibil”, adăugând însă că este vital ca Brexitul să se facă
cu accord .

Pe 23 iunie 2016, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (UK) a avut loc un
referendum cu privire la apartenența acesteia la Uniunea Europeană. Rezultatul final al
referendumului, anunțat la 24 iunie 2016, a fost de 51,9% din voturi în favoarea ieșirii din UE și
48,1% din voturi pentru rămânerea Marii Britanii în cadrul UE. Rezultatul referendumului din
iunie 2016 a relevat divizarea existentă la nivelul societății britanice: Scoția și Irlanda de Nord au
votat în favoarea rămânerii în UE, iar Anglia (cu excepția Londrei) și Țara Galilor au votat
pentru ieșirea din UE; 60% dintre tinerii între 18 și 24 de ani au votat în favoarea rămânerii în
UE, iar același procent dintre persoanele peste 65 de ani au votat pentru ieșirea din UE. În urma
acestui rezultat, Guvernul britanic a declanșat, la 29 martie 2017, procedurile de retragere din
Uniunea Europeană, conform Articolului 50 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Primul pas a fost notificarea formală a intenției UK de a părăsi Uniunea Europeană. Potrivit art.
50 din Tratatul Uniunii Europene (TUE), negocierile pentru stabilirea termenilor de retragere a
UK pot dura maximum doi ani. Astfel, la 30 martie 2019 – în timpul Președinției române a
Consiliului UE – UK urmează să devină o țară-terță față de UE. 1.

Theresa May despre Brexit2

Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană (UE) fără un acord, „este posibil ca cetăţenii
români să aibă probleme”. Scenariul este unul de avarie, a precizat Meleşcanu. „Este posibil să
1
Peter Barnes, “Brexit: What happens now?”, BBC News , 13 December 2019 ,
disponibil la: https://www.bbc.com/news/uk-politics-46393399 , accesat la 13/12/2019.
2
Martin Banks, “UK Prime Minister May: ‘We may be leaving the EU but we are not leaving Europe’, Defense News,
27 November, 2017, disponibil la https://www.defensenews.com/global/europe/2017/11/27/uk-prime-minister-
may-we-may-be-leaving-the-eu-but-we-are-not-leaving-europe/ accesat la 13/12/2019.
fie aduse tot felul de amendamente la aceste documente şi să fie cerută prelungirea perioadei
până undeva în iunie, ca să mai negocieze cu Uniunea Europeană. Ceea ce, din punctul meu de
vedere, este foarte dificil. UE şi-a fixat o poziţie, negocierile s-au încheiat şi au ajuns la concluzii
inclusiv ceea ce priveşte situaţia cetăţenilor europeni din Marea Britanie. Atâta timp cât vor
exista aceste proiecte care au fost acceptate de UE şi de guvernul britanic, sperăm că pe viitor se
va ajunge la o respectare a lor. E greu de spus acum ce se întâmplă. Vom vedea zilele următoate,
pentru că nu sunt multe de aşteptat 3a declarat Teodor Meleșcanu, la Strasbourg.

1.Introducere
Perioada celui de al doilea război mondial a fost marcată de dese dezbateri între liderii
europeni  în vederea construirii  unei organizaţii regionale având ca scop refacerea Europei şi
aducerea prosperităţii economice în rândul unor populaţii afectate de război.
Altiero Spinelli, federalist italian, şi Jean Monnet, inspirator al Planului Schuman, sunt
iniţiatorii celor două curente de gândire care au făurit procesul de integrare comunitară: proiectul
federalist, întemeiat pe dialog şi o relaţie de complementaritate, şi proiectul unionist, axat pe
delegare progresivă a unei părţi din suveranitatea la nivel naţional către nivelul comunitar4.
Astfel, se întărea convingerea că trebuie să existe, pe lângă puterile naţionale şi regionale, şi
una europeană, capabilă să gestioneze acele domenii în care acţiunea comună se dovedeşte mai
eficientă decât cea a statelor acţionând separat, şi anume: piaţa internă, moneda, coeziunea
economică şi socială, politica externă şi securitatea.
În Anglia, încă din 1 octombrie 1942, Winston Churchill (1874- 1965), îi adresează lui
Anthony Eden un Memorandum asupra „Statelor Unite ale Europei” şi  revine asupra acestei
teme cu prilejul  discursului, care a devenit celebru, din 19 septembrie 1946, la Universitatea din
Zürich, reiterând ideea unităţii europene. Este considerat de mulţi ca fiind primul pas către
integrarea europeană din perioada postbelică:
  „… să recreăm Familia Europei, sau cât de mult putem din ea, şi să îi oferim o structură în
care să putem locui în pace, siguranţă şi libertate. Trebuie să construim un fel de „State Unite
ale Europei”. […] Primul pas în recrearea Familiei Europene trebuie să fie un parteneriat între
Franţa şi Germania.” 5.

3
Ioana Necula, Teodor Melescanu :“ Dacă Marea Britanie va părăsi UE fără un acord, este posibil ca cetăţenii români să aibă
probleme Stiri pe surse “ https://www.stiripesurse.ro/teodor-mele-canu-daca-marea-britanie-va-parasi-ue-fara-un-acord-
este-posibil-ca-cetatenii-romani-sa-aiba-probleme_1318084.html ,accesat la 16/12/2019
4
Nicolae Păun, Adrian Ciprian Păun, Istoria construcţiei europene, Cluj-Napoca Editura Fundaţiei pentru Studii
Europene, , 2000, p.21.
5
Charles Zorgbibe, Construcţia europeană. Trecut, prezent, viitor, Bucureşti ,Editura Trei, , 1998,  p. 11.
  În 1947, tot Winston Churchill, în discursul său, propune o Uniune a Statelor Europene şi
organizarea unui congres pentru o Europă unită: „Aştept şi doresc crearea Statelor Unite ale
Europei unde va fi posibilă orice călătorie fără obstacole”6.
Astfel, după anul 1945, reconstrucţia europeană s-a abordat sub forma a două concepţii
principale, prima, numită cooperarea interguvernamentală era o metodă tradiţională folosită în
relaţiile internaţionale, prin care statele suverane se asociau în virtutea normelor de drept
internaţional, iar cealaltă, se referea la o integrare de tip federal, presupunea renunţarea de către
state la anumite prerogative ţinând de suveranitatea lor.
Pe axa creată de relaţia franco-germană, iniţiată de generalul De Gaulle şi de cancelarul
Adenauer, s-au grupat treptat statele democratice occidentale, inclusiv Marea Britanie, care, după
pierderea imperiului său, era interesată în apropierea de Europa7.
În celebrul discurs al lui Robert Schuman, ministru de Externe al Franţei, ţinut in ziua de 9
mai 1950,  a fost prezentat planul pentru Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO), acest pas fiind considerat a fi piatra de temelie a unui edificiu mult mai vast8.
Britanicii au declinat această ofertă neagreând ideea unei structuri supranaţionale, adoptând
o poziţie de superioritate faţă de noua organizaţie şi faţă de celelalte state europene. In schimb,
Germania, învinsă, nu se impunea ca partener, şi, totuşi cu Germania şi nu cu Marea Britanie, a
debutat istoria construcţiei europene.
Lucrarea este structurată în două părţi. Prima face un scurt excurs in istoricul aderării
Marii Britanii la Uniunea Europeană şi este analizată atitudinea mereu eurosceptică a ei, şi în
special  a liderilor ei, care s-a reflectat  în toate negocierile care au avut loc cu prilejul summit-
urilor europene. În fapt, este vorba de confruntarea dintre două viziuni asupra construcţiei
europene: cea federalistă şi cea interguvernamentalistă.
Dar ipoteza noastră este că acordul exprimat la referendum pentru ieşirea Marii Britanii
din UE, a fost cauzat de crizele care au afectat Uniunea şi de amploarea pe care a luat-o
populismul şi naţionalismul promovate de liderii unor partide politice atipice şi anti sistem. În
partea a doua, se face o analizează a cauzelor care au creat contextul ce a condus Regatul Unit
spre opţiunea de a parăsi UE. Astfel, se pune întrebarea: cine pierde şi cine câştigă, mai ales când
tradiţia UE mergea pe negocieri şi compromis, deci pe un joc cu sumă pozitivă.

Continut si analiza
2. Marea Britanie şi tradiţia euroscepticismului

Pe parcursul dezvoltării construcției europene au existat perioade marcate de dominarea

unor idei federale sau prin afirmarea conceptelor de interguvernamentalism. În prima parte a

6
Păun,   op.cit., p.27
7
Guillaumme Courty, Guillaume Devin, Construcţia europeană, Editura C.N.I.Coresi, Bucureşti, 2001, p.31.
8
Zorgbibe, op.cit., p.30.
existenței sale, Comunitatea a dezvoltat o dinamică supranațională, și mai ales integrarea juridică
europeană, cadrul legal, a avut un boom remarcabil.

Dar, în ceea ce privește procedurile de luare a deciziilor politice a existat o evoluție

inversă, o cale spre interguvernamentalism și o distanțare de la integrarea europeană. Ca urmare,
trebuie să subliniem că integrarea europeană a fost un proces constant de negocieri și impasuri
care au fost rezolvate prin compromisuri.
În anii ’60, problema aderări Marii Britanii la  Comunitate  a găsit un adversar aspru, în
persoana generalului Charles de Gaulle, care a fost la cârma Franței, astfel încât naționalismul
francez și angajamentul său de susţinere a  interguvernamentalismului a blocat extinderea.
Ca urmare, când  Regatul Unit a aplicat pentru prima dată pentru calitatea de membru în
anul 1963, președintele Franței, Charles de Gaulle, a respins cererea introductivă. De Gaulle a
căutat să utilizeze Comunitatea pentru a consolida puterea Franței și a aspirațiilor sale în calitate
de lider al Europei.
Prin utilizarea puterii de veto a blocat negocierile pentru extinderea Comunității cu Marea
Britanie, Norvegia, Danemarca și Irlanda care depuseseră cererile de aderare împreună 9. Astfel,
după două respingeri, Marea Britanie a reuşit să devină membru al Comunităţilor de abia în anul
1973.
În schimb, o perioadă de impas pentru UE a început atunci când, în 1979, Margaret
Thatcher a devenit prim-ministru și a pus bazele unei relații furtunoase cu Comunitatea, ea
luptându-se pentru principiile interguvernamentaliste.

Celebra solicitare „Daţi-mi banii înapoi!” a fost lansată la summit-ul Consiliului

European de la Dublin, în septembrie 1979 a fost primul mesaj care anunța o agendă combativă
în Comunitate. În stilul ei original și unic, Margaret Thatcher a condus atacul împotriva
bugetului, punând întrebări despre cine trebuie să câștige şi cine trebuie piardă.               Desigur,
câștigurile și pierderile bugetare sunt doar o mică parte din bilanțul de membru al UE.
Conform unor autori, Thatcher nu a crezut în dimensiunea politică a integrării și nu s-a gândit
niciodată la cei care au pierdut prin integrarea piețelor 10. Un alt element important a fost dat de
faptul că în perioada 1981-1990,  atât UE cât şi Marea Britanie au cunoscut o tendință
concomitentă a creşterii neîncrederii opiniei publice în construcţia comunitară. Un eveniment
cheie în această perioadă, a fost discursul lui Thatcher, de la Bruges,  în 1988, în care a  a
prezentat o viziune eurosceptică  asupre viitorului  Europei,  şi mai ales o îngrijorare că Europa
ca zona de comerţ se va extinde spre o mai mare uniune politică şi economică11.

9
John Pinder, Uniunea Europeană – Foarte scurtă introducere,  Editura Bic All, Bucureşti, 2015, p.15.
10
Loukas Tsoukalis, Ce fel de Europă?, Editura Bic All, Bucureşti, 2005, p.57.
Thatcher care a crezut şi a apreciat idealurile conservatoare tradiționale şi le-a pus mai presus
decât o uniune europeană mai strânsă din punct de vedere economic, a încercat, în ultimii ei ani
de mandat ca premier să promoveze un euroscepticism mai „soft”. UKIP, pe de altă parte, a avut
mereu obiective clare și şi-au folosit succesul de la alegerile europene să continue  munca lor în 
promovarea  Euroscepticismului din care au făcut o cauză și pentru ieșirea din Uniunea
Europeană.

3.Drumul Marii Britanii spre Brexit

Care au fost cauzele care au condus la Brexit? Desigur, răspunsul este complex, implicând
mai multe aspecte cum ar fi: problemele legate de imigrație, economie, naționalism şi democrație
care au avut un rol hotărâtor pe tot parcursul campaniei. Pe lânga acestea, se mai adaugă o altă
problemă fundamental, demnă de atenție, care s-a acumulat de-a lungul timpului: nemulțumirea
și deziluzia faţă de establishment-ul politic, faţă de  modul în care este practicată politică, alături
de antipatia față de actorii politici tradiționali. Aici este o altă diferență între 1973, anul aderării,
și 2016, anul referendumului.
Sentimentul anti – politică  a fost în 2016,  fără îndoială, mai puternic decât înainte, dar a
existat, de asemenea, şi o mișcare populistă, cu o agendă eurosceptică puternică cu rol în
captarea atenției alegătorilor.
Şi aici ne referim la Partidul Independenței din Regatului Unit, UKIP,   un  partid populist
care s-a angajat în retragerea din Uniunea Europeană şi care a valorificat cu mult  succes această
stare de spirit jucând un rol esențial atât în provocarea referendumului și la balansarea
rezultatului de la vot.
Când David Cameron a promis, în timpul campaniei electorale generale din 2015, că va
organiza un referendum asupra UE, foarte puțini ar fi anticipat că angajamentul său ar avea ca
rezultat luni de campanie intensivă în timpul cărora politicienii s-ar întoarce unul împotriva
celuilalt în cele mai dificile modurile imaginabile. Nici nu s-a bănuit că raportul ieşire/rămânere
ar putea deveni un nou clivaj politic semnificativ.
După ce a câștigat un nou mandat mai 2015, Cameron  a propus un plan de renegociere a
relației  Regatului Unit-UE, care includea: modificări ale plăților în favoarea bunăstării
migranților; garanții financiare şi modalități mai ușoare pentru Marea Britanie pentru a bloca
reglementările UE.
În luna februarie 2016, el a anunțat rezultatele acestor negocieri, și a stabilit 23 iunie ca
data referendumului promis.

11
Helm Toby. „British Euroscepticism: A Brief History” , The Guardian, 7th February 2016,
https://www.theguardian.com/politics/2016/feb/07/british-euroscepticism-a-brief-history- (accesat
13.12.2019 ).
 La 23 iunie 2016, cu 51,9%, pentru ieşire  și 48.1% pentru rămânere, rezultatul 
referendumului Brexit, fără îndoială, a șocat Europa 12. David Cameron a demisionat a doua zi
după ce a pierdut referendumul şi  Marea Britanie a primit un nou prim-ministru – Theresa May
care a declarat că va respecta voința poporului şi că „Brexit înseamnă Brexit”.
Brexit-ul a fost văzut ca fiind una dintre cele mai mari crize contemporane în ochii oficialilor
UE, în timp ce politicienii naționali din partidele majore au văzut acest lucru  ca o catastrofă.
Ce este interesant de remarcat este faptul că toate acestea, şi implicit referendumul, a adus în
prim plan o nouă figură care a fost ţinta urii: cea a migrantului „european”. În timpul
referendumului și în zilele care au urmat, această formă de rasism părea să fi intensificat.

Cei care au votat  părăsirea,  susțin că Uniunea Europeană s-a schimbat enorm în ultimele
patru decenii, în ceea ce privește mărimea și acoperirea birocratică, diminuarea influenței și
suveranității britanice.
Tabăra celor care au susţinut “ieşirea”a fost condusă de Michael Gove, ministrul justitiei,
Boris Johnson, fostul primar al Londrei, aproape jumătate din membrii conservatori ai
Parlamentului, la fel şi  membrii Partidului UKIP, și liderul acestuia, Nigel Farage. Şi ei aveau ca
teme principlae suveranitatea și imigrația.  De subliniat,  că şi în străinătate,  existau susţinători
ai  Brexitului, cum erau  liderul francez al Frontului Național, Marine Le Pen, precum  și alte
partide anti-Europa din Germania sau Țările de Jos.
Critica standard a Marii Britanii privind statutul de membru al UE privea următoarele aspecte:
 UE face prea puțin pentru a deschide piețele de pe continent și astfel creează puține
oportunități pentru exportatorii britanici. Rezultă de aici că ieșirea din UE, ar avea un
impact redus asupra comerțului european al Marii Britanii;
 Normele UE constrângeau Regatului Unit în a atinge, mai rapid, piețe aflate  în creștere
din afara Europei. O ieșire din UE va stimula producția prin reducerea poverii
reglementării afacerilor și prin eliberarea Marea Britanie pentru a semna mai multe
acorduri de liber schimb cu țările din afara Europei;
 Dacă Marea Britanie ar părăsi UE, s-ar câștiga înapoi contribuția netă la bugetul UE, pe
care Trezoreria le-ar estima a fi de 0,5 la suta din PIB pe an, între 2014 și 2020;
 Imigrația din UE diminuează perspectivele de angajare britanicilor, cere mai mulţi bani
contribuabilului britanic pentru subvenționarea serviciilor publice și  vor fi oferite
beneficii sociale pentru noii veniti.

12
***, “EU Referendum Results,” BBC News, disponibil la
http://www.bbc.com/news/politics/eu_referendum/results, (accesat la 13/12/2019)
 Prin renunţarea la UE, Marea Britanie ar putea părăsi și politica agricolă comună, care, prin
tarife și subvențiile duce la creșterea costurilor de produse alimentare pentru consumatorii
britanici. Dar ar fi greu să reducă subvențiile agricole la zero. Forma oricărui acord de retragere
ar depinde de negocieri și, prin urmare, nu există nici o garanție din Marea Britanie că ar găsi
termenii acceptabili.13

Aici trebuie să menţionăm o inovaţie adusă de Tratatul de la Lisabona, în  care se introduce
o procedură de retragere voluntară din Uniunea Europeană ceea ce subliniază că Uniunea
Europeană este fondată pe libertatea de voinţă a statelor membre. Retragerea nu este supusă
anumitor condiţii, în afara existenţei unei perioade tranzitorii de doi ani, perioadă în care statul
membru care doreşte retragerea să poată negocia un acord cu Uniunea Europeană.

Tratatele UE ar înceta să se aplice Regatului Unit cu privire la intrarea în vigoare a unui

acord de retragere sau în cazul în care nu se încheie niciun acord nou, după doi ani, cu excepția
cazului în care există un acord unanim de a extinde perioada de negociere. Pe parcursul perioadei
de negociere de doi ani, legislația UE s-ar aplica în continuare în Marea Britanie. Marea Britanie
va continua să participe la alte întruniri ale UE, în mod normal, dar nu va participa la discuțiile
interne a UE sau decizii cu privire la propria sa retragere.
Din partea UE, acordul ar fi negociat de către Comisia Europeană ca urmare a unui mandat din
partea miniștrilor UE și încheiat de guvernele UE, prin  hotărâre cu majoritate calificată, după
obținerea aprobării Parlamentului European. Acest lucru înseamnă că Parlamentul European ar fi
un factor imprevizibil suplimentar în atingerea unui acord.

Gradul înalt de integrare economică între Marea Britanie și UE va necesita întotdeauna

un anumit sistem de guvernare în comun deoarece, este clar că UE nu va permite Regatului Unit,
la plecarea, să aibă același nivel de acces pe care îl are acum fără să plătească vreun un preț.
4.Acordul privind retragerea Regatului Unit: următoarele etape14

La 18 octombrie 2019, liderii UE 27 au invitat Comisia, Parlamentul European și Consiliul să

parcurgă etapele necesare pentru a se asigura că acordul poate intra în vigoare. Această
procedură constă în cinci etape:

1. Comisia adoptă:

 o propunere de decizie a Consiliului privind semnarea acordului de retragere

 o propunere de decizie a Consiliului privind încheierea acordului de retragere

13
Ibidem
14
***, “Brexitul “, disponibil la : https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-uk-after-referendum/ (accesat la
13/12/2019 ).
Comisia a adoptat ambele propuneri la 19 octombrie 201915.

2. Consiliul (articolul 50):

 adoptă decizia privind semnarea acordului de retragere

 aprobă decizia privind încheierea acordului de retragere și o transmite Parlamentului
European spre aprobare

Consiliul (articolul 50) a adoptat decizia privind semnarea la 21 octombrie 2019. În aceeași zi,
Consiliul a aprobat proiectul de decizie adaptat privind încheierea acordului de retragere și a
decis transmiterea respectivului proiect de decizie Parlamentului European.

3. Parlamentul European își exprimă aprobarea cu majoritatea simplă a membrilor

Parlamentului European.

4. Consiliul (articolul 50) adoptă decizia privind încheierea acordului de retragere. În scopul

acestei adoptări, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată consolidată la nivelul UE 27 (cel
puțin 20 de state membre care întrunesc cel puțin 65 % din populația statelor membre ale
UE 27).

5. Președintele Consiliului informează în scris depozitarul acordului de retragere (secretarul

general al Consiliului) cu privire la îndeplinirea procedurilor interne necesare în acest scop.

 Ce presupune brexitul cu acord si cel fara16

Este încă posibil un acord înainte ca Regatul Unit să părăsească UE? Eurodeputații au
discutat despre provocări și consecințe într-o dezbatere despre Brexit.

Regatul Unit urmează să părăsească UE la sfârșitul lunii octombrie 2019. Orice prelungire ar
trebui solicitată de Regatul Unit.În noiembrie 2018, negociatorii au fost de acord asupra unui text
pentru retragere, dar acesta nu a fost încă ratificat. A fost respins de Camera Comunelor din
Regatul Unit în trei rânduri. În 2019, premierul Boris Johnson a anunțat că va încerca să
renegocieze acordul

Deputații au dezbătut stadiul în care se află negocierile pentru Brexit pe 18 septembrie și

au adoptat o rezoluție care reiterează sprijinul lor pentru poziția UE și arată că Parlamentul va
respinge orice acord de retragere fără un mecanism de protecție (backstop). În timpul dezbaterii,
vorbitorii au subliniat riscul unui Brexit fără acord.

Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a declarat: „Riscul unei ieșiri fără
acord rămâne real. Poate fi alegerea guvernului britanic, dar niciodată cea a Uniunii Europene.

15
Ibidem.
16
***, Brexit cu acord sau fără? Deputații discută despre stadiul negocierilor , 18-09-2019,desponibil la:
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/eu-affairs/20190912STO60949/brexit-cu-acord-sau-fara-
deputatii-discuta-despre-stadiul-negocierilor accesat la16/12/2019
De aceea, prefer să mă concentrez pe ceea ce putem face pentru a ajunge la un acord, lucru care
cred că este de dorit și încă posibil.”

Manfred Weber (PPE, Germania): „În momentul de față, nu Regatul Unit este cel care
părăsește UE, ci locurile de muncă și întreprinderile părăsesc Regatul Unit. O treime din
companiile britanice intenționează să plece sau au plecat deja din țară. Aici, în plen, deplângem
rezultatele Brexit, dar trebuie să spun că în timpul campaniei electorale acestea au fost un
argument puternic pentru a le spune europenilor că Brexit a creat incertitudine.”

Una dintre cele mai complicate probleme din negocierile Brexit este mecanismul de
protecție (backstop) care are ca scop împiedicarea formării unei „frontiere dure” între Irlanda de
Nord și Republica Irlanda. Negociatorul UE pentru Brexit, Michel Barnier, a insistat asupra
faptului că mecanismul de protecție este o soluție pragmatică la problemele concrete: „Nu dorim
să se restabilească o frontieră fizică între Irlanda de Nord și Republica Irlanda; trebuie să păstrăm
integritatea pieței unice și dorim să protejăm economia întregii insule.”

Iratxe García Pérez (S&D, Spania) i-a cerut lui Boris Johnson să garanteze drepturile
dobândite ale cetățenilor europeni care trăiesc în Regatul Unit: „Cetățenii nu ar trebui să
plătească pentru greșelile comise de reprezentanții lor politici”. Dumneaei a adăugat că grupul
S&D a considerat întotdeauna Brexit-ul drept o greșeală istorică. „Suntem gata să susținem
cetățenii britanici în cazul în care vor decide să reconsidere această decizie”, a mai spus doamna
García Pérez.

Coordonatorul Parlamentului European pentru Brexit, Guy Verhofstadt (Renew Europe,

Belgia), consideră că un acord este încă posibil, dar insistă asupra garantării drepturilor
cetățenilor de către Regatul Unit și solicită o „înregistrare automată a cetățenilor europeni” . În
ceea ce privește relațiile comerciale viitoare, dumnealui a spus că „acest Parlament nu va accepta
niciodată un acord care să prevadă ca Regatul Unit să se bucure de toate avantajele comerțului
liber fără respectarea normelor sociale și de mediu. „Nu vom accepta niciodată un Singapore
lângă Marea Nordului”, a adăugat domnul Verhofstadt.Philippe Lamberts (Verzi/ALE, Belgia) a
spus: „Nu am ales Brexit-ul, dar respectăm alegerea majorității alegătorilor britanici. Dovada
este că am negociat un acord de bună credință care permite separarea dintre Regatul Unit și
Uniunea Europeană, pe care o regretăm.”

„Guvernul britanic dorește un acord, dar nu orice acord, ci un acord acceptabil pentru
parlamentul britanic și poporul britanic”, a spus Geoffrey Van Orden (CRE, Marea Britanie),
apelând la bunăvoință și flexibilitate atât din partea UE, cât și din partea Regatului Unit. De
asemenea, dumnealui a pus sub semnul întrebării amânarea constantă a datei de retragere a
Regatului Unit din UE: „De ce să mai amânăm? Unii dintre voi ar putea crede că, dacă prelungiți
din nou data de retragere, va exista o schimbare de regim în Regatul Unit și, poate, o schimbare
de sentimente. Cred că este o amăgire totală.”

Marco Zanni (ID, Italia) a spus că instituțiile europene nu ar trebui să-și permită să dea
lecții de democrație parlamentului britanic. „Sunt îngrijorat de faptul că deciziile luate în mod
liber de oameni, care nu sunt pe placul instituțiilor UE, nu pot fi niciodată acceptate”, a spus
dumnealui. Conform domnului Zanni, Uniunea Europeană se teme să piardă Regatul Unit,
deoarece această pierdere ar reprezenta „demonstrarea greșelilor comise de UE în trecut”.

Martin Schirdewan (GUE/NGL, Germania) a declarat: „Când m-am înscris în

Parlamentul European, am auzit un susținător al Brexit-ului care spunea că vrea să distrugă un
imperiu, referindu-se la Uniunea Europeană. Singurul lucru pe care au reușit să-l realizeze este să
împingă Regatul Unit în cea mai mare criză politică din ultimele decenii. Muncitorii și
pensionarii plătesc cel mai mare preț. Acest Brexit nu este în interesul populației europene și nici
în cel al populației britanice.”

 Efectele unui Brexit17 fără acord ar putea fi foarte grave pentru Marea Britanie, dar
acestea vor fi resimțite puternic și de statele membre ale Uniunii Europene, printre care și
România.

În momentul în care Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană, toate beneficiile pe care
statele din blocul comuniar le au vor înceta să se aplice, relația dintre Marea Britanie și statele
europene urmând să fie reglementată prin intermediul Acordului Brexit.

În cazul în care oficialii britanici și europeni nu reușesc să ajungă la un consens în negocieri,

există probabilitatea ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană fără un acord.

„Cred că un acord este posibil, foarte dificil, dar posibil” 18, a declarat în luna octombrie 2019,
Michel Barnier, negociatorul-șef al UE pentru Brexit. 

Conform unei legi adoptate de Parlamentul britanic, acordul negociat de Guvern cu oficialii
de la Bruxelles trebuie să primească aprobarea parlamentarilor pentru a fi încheiat. De asemenea,
Parlamentul este cel care trebuie să își dea acordul și pentru producerea unui Brexit fără acord. În
cazul în care Parlamentul nu aprobă acordul, prim-ministrul Boris Johnson este forțat, conform
legii, să ceară o amânare din partea Uniunii Europene.

 Boris Johnson A CÂȘTIGAT alegerile parlamentare din Marea Britanie

Partidul Conservator, al premierului britanic în funcţie Boris Johnson,19 se clasează pe
primul loc în scrutinul parlamentar anticipat din Marea Britanie, arată rezultatele sondajelor
efectuate la ieşirea de la urne.

17
***,”Cum ne va afecta un Brexit “fără acord”. Aproape 400.000 de români trăiesc acum în Regat”, Stirileprotv.ro,
17 Octombrie 2019, disponibil la https://stirileprotv.ro/stiri/international/cum-ne-va-afecta-un-brexit-fara-acord-
aproape-400-000-de-romani-traiesc-acum-in-regat.html, accesat la 16.12.2019.
18
Ibidem.

19
Cristi Șelaru ,” ULTIMA ORĂ Boris Johnson A CÂȘTIGAT alegerile parlamentare din Marea Britanie “Stiri pe
surse” Publicat: 15/01/2019 21:17 –https://www.stiripesurse.ro/ultima-ora-boris-johnson-a-ca-tigat-
alegerile-parlamentare-din-marea-britanie_1412645.html accesat la data de 14/12/2019
 Conform sondajelor, efectuate la comanda postului Sky News, Partidul Conservator
(centru-dreapta) a obţinut 368 de locuri în Camera Comunelor, peste pragul majoritar de 326 de
locuri.Partidul Laburist (centru-stânga), condus de Jeremy Corbyn, este creditat cu 191 de locuri,
faţă de 262 în prezent.

Pe locul trei se clasează Partidul Naţional Scoţian (SNP), cu 55 de locuri.

Partidul Liberal-Democrat este creditat cu 13 locuri, Partidul Verzilor a obţinut un singur

mandat, iar Partidul Brexit, condus de Nigel Farage, nu a obţinut niciun loc în Camera
Comunelor.

Dacă estimările sondajului se vor confirma, rezultatul ar fi un dezastru pentru Partidul

Laburist, situaţie care va pune sub semnul întrebării mandatul liderului Jeremy Corbyn.

 Revoltă în Marea Britanie după victoria lui Boris Johnson.

Protestatarii furioși s-au bătut cu forțele de ordine

Nemulţumiţi de victoria lui Boris Johnson, în alegerile legislative anticipate, numeroşi

opozanţi ai premierului britanic s-au bătut vineri seară cu forţele de ordine.Mulţi dintre ei au
sfârşit în arest. Supărat şi el pe rezultatul alegerilor, mai ales că a pierdut, Jeremy Corbyn, liderul
Partidului Laburist a anunţat că va demisiona din funcţie.″Rezultatul este foarte bun pentru
românii de acolo″⁣, a spus președintele Iohannis, pentru că Boris Johnson și partidul conservator
vor Brexitul, pe 31 ianuarie 2020, dar îl vor cu un acord cu Uniunea Europeană. Protestatari
arestați

Sute de protestatari furioşi au încercat în repetate rânduri să rupă cordoanele de securitate de

lângă Downing Street20, în ciuda numeroaselor avertizări primite din partea forţelor de ordine.

Pentru a-i potoli, poliţiştii le-au aplicat mai multe lovituri de baston şi pe o parte din ei i-
au dus în arest. Înarmaţi cu pancarte pe care erau scrise lozinci împotriva lui Boris Johnson,
protestatarii au mărşăluit până aproape de reşedinţa premierului din Downing Street şi până în
Trafalgar Square, blocând traficul. Au fost însă urmăriţi la fiecare pas de dispozitive masive de
poliţie, pentru a-i controla pe cei nemulţiumiţi de rezultatele alegerilor legislative.

Potrivit rezultatelor finale, Partidul Conservator21 a obţinut 364 de locuri în Camera Comunelor,
iar Partidul Laburist, de opoziţie, doar 203.

Drept urmare, Boris Johnson - al 14-lea premier britanic de la urcarea pe tron a reginei
Elisabeta a II - a mers vineri la palatul Buckingham pentru a-i cere, formal, suveranei să
formeze, din nou, guvernul.De la summitul Uniunii Europene, de la Bruxelles, presedintele
Iohannis a salutat rezultatul alegerilor.Dacă Brexituul este aşteptat să se producă anul viitor pe
31 ianuarie, apare totuşi o altă problemă, şi anume avântul naţionaliştilor scoţieni, care se opune

20
Stirileprotv.ro, Stiri despre Brexit, https://stirileprotv.ro/brexit/revolta-in-marea-britanie-dupa-victoria-lui-boris-
johnson-protestatarii-furiosi-s-au-batut-cu-fortele-de-ordine.html - accesat la data de 14/12/2019
21
Ibidem.
Brexitlui şi care militează pentru un nou referendum privind independența Scoţiei, ceva ce Boris
Johnson respinge categoric.

4. Concluzii
Deşi, Marea Britanie a fost întotdeuna un membru mai sceptic al Uniunii,   ieşirea ei din
Uniunea Europeană, a avut ca primă  cauză criza economică și criza datoriei suverane, deficitul
democratic și  euroscepticismul  care erau în creștere, iar, pe de altă parte,  UE a cunoscut o
oboseală a extinderii. Această situație a dus la probleme interne în instituțiile UE și la o lipsa de
atitudine clară privind viitorul Europei.

Rezumand cele de mai sus, se poate afirma că una din cauzele principale care au
determinat  Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană a fost, fără îndoială imigrația, dar
şi “politicianismul” tot mai crescut al clasei politice britanice. Este tot mai clar că politicienii şi
de stânga și de dreapta nu au reușit să evalueze care va fi  impactul pe termen lung al
euroscepticismului din  rândul publicului britanic asupra statutului de membru al Marii Britanii 
în Uniunea Europeană.

Primul-ministru post Brexit,  Theresa May, a anunțat la începutul lunii octombrie 2016 termenul
limită pentru a începe procesul formal Brexit.  Ea a spus că articolul 50 din Tratatul de la
Lisabona, care declanșează doi ani de negocieri oficiale, va fi invocat înainte de sfârșitul lunii
martie 2017, în practică, acest lucru înseamnând că Marea Britanie va fi în afara UE, până în
vara anului 2019.În schimb, liderii UE au declarat că articolul 50 din Tratatul de la Lisabona
trebuie să fie declanșat înainte ca negocierile să înceapă.

Între timp, fostul ministru francez de externe, Michel Barnier, a fost numit de către
Comisia Europeană să conducă negocierile. Michel Barnier precum și alte figuri cheie au 
declarat că datoriile  financiare totale din Marea Britanie ar fi de ordinul a 40 până la 60 de
miliarde de euro.Negocierile oficiale pot începe de îndată ce Regatul Unit a notificat Brexit-ul în
temeiul articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, pe care premierul May a promis să  îl facă
până la sfârșitul lunii martie 2017.
Bibliografie:

COURTY, Guillaumme, DEVIN, Guillaume, Construcţia europeană, Bucureşti, Editura

C.N.I.Coresi,2001.

PĂUN, Nicolae, PĂUN, Adrian Ciprian, Istoria construcţiei europene, Editura Fundaţiei pentru
Studii Europene, Cluj-Napoca, 2000.

PINDER, John, Uniunea Europeană – Foarte scurtă introducere, Editura Bic All, Bucureşti,
2005.

TSOUKALIS, Loukas, Ce fel de Europă?, Editura Bic All, Bucureşti, 2005.

ZORGBIBE, Charles, Construcţia europeană. Trecut, prezent, viitor, Editura Trei, Bucureşti,
1998.

Resurse Online

***, ”EU Referendum Results.” BBC News. Accesat pe 31 ianuarie 2017.

http://www.bbc.com/news/politics/eu_referendum/results.

“Brexit: All you need to know about the UK leaving the EU”, BBC News. Disponibil la :
http://www.bbc.com/news/uk-politics-32810887, Accesat pe 29.12.2019

Steven Erlanger, ”‘Brexit’: Explaining Britain’s Vote on European Union Membership”, The
New York Times, 27th October 2016, disponibil la
http://www.nytimes.com/interactive/2016/world/europe/britain-european-union-brexit.html.

*** “The mechanics of leaving the EU – explaining Article 50” disponibil la:
http://openeurope.org.uk/today/blog/the-mechanics-of-leaving-the-eu-explaining-article-50/
Accesat pe 29.12.2019

Yoni Ayiekoh ,“Brexit: Choices, Consequences, Lessons A Summary of History and Definitions”, disponibil
la:“https://www.academia.edu/26507054/Brexit_Choices_Consequences_Lessons_A_Summary_
of_History_and_Definitions Accesat pe 29.12.2019

“Consiliul European Consiliul Uniunii Europene”, disponibil la:

https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-uk-after-referendum/ ,Accesat pe 29.12.2019

https://stirileprotv.ro/stiri/international/cum-ne-va-afecta-un-brexit-fara-acord-aproape-400-000-
de-romani-traiesc-acum-in-regat.htm

Helm, Toby. “British Euroscepticism: A Brief History.” The Guardian. 7th February 2016.
Disponibil pe https://www.theguardian.com/politics/2016/feb/07/british-euroscepticism-a-brief-
history-