Qassem Soleimani.

Morala americană și echilibrul balanței de puteri

Prezena lucrare își propune să analizeze din punct de vedere al moralei internaționale
justețea evenimentelor recente legate de asasinarea generalului iranian Quassem Soleimani
sub comanda președintelui Donald Trump: a fost morala respectată sau a luat naștere o altă
direcție de acțiune în sfera internațională? A fost morala internațională un factor de influență
pentru faptele recente de politica externă americană? Reflectă un astfel de comportament
opinia publică americană și scuză scopul într-adevăr mijloacele? Vom analiza evenimentele
în scopul conturării unor răspunsuri prin prisma teoriilor moralei internaționale și al vieții
politice americane, dar și prin amintire unui precedent pe același subiect - bombardarea
Dresdei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

1. Câteva direcții de analiză ale moralei în politica externă americană

Morala internațională este un aspect controversat. Nu există un așa zis cont deontologic care
să învețe actorii sistemului international norme de comportament ale unora față de alții,
anarhia internațională oferind un spectu larg de perspective asupra a ceea ce înseamnă
defapt morala internațională. Cui rămâne responsabilitatea trasării unor norme clare care să
inhibe comportamentul nefiresc și neechitabil al statelor? Responsabilitatea revine tot
acestora.

Definiția normei morale ne este prezentată de Robert W. McElroy în Rolul eticii în relațiile
internaționale: o recomandare de comportament care e universală prin ceea ce pretinde și
care implică o luare în considerare a efectelor pe care le are acțiunea unui subiect asupra
celorlalți, nu din punctul de vedere al intereselor subiectului, ci din punctul de vedere al
intereselor celorlalți.

Internaționaliștii liberali consideră că morala internațională este capabilă să influențeze

relațiile internaționale prin intermediul a trei mecanisme:

1. conștiința celor care iau deziile în stat;

2. influența opiniei publice interne;
3. presiunile asupra reputației internaționale, mecanisme a căror eficiență o vom
analiza din punct de vedere al informațiilor din presa americană.

1.1 Trump - politicianul moral sau moralistul politic?

În eseul său, “Spre pacea eternă”, Kant, susținător al istoriei progresiste și încurajator al
formării unei comunități și morale internaționale, pune accent pe două tipuri de
personalități: politicianul moral - un lider de stat care “tratează principiile judecății politice
astfel încât să poată coexista cu morala” și moralistul politic - “cel care își adaptează o
morală pe care să o găsească conformă cu avantajul omului de stat”.
“Totul este bine.” a fost prima reacție a președintelui Statelor Unite ale Americii după atacul
aerian american ce s-a soldat cu moartea intenționată din 3 ianuarie 2020 a uneia dintre cele
mai puternice personalități din Iran. Decizia de execuție dată de președintele Trump se
justifică rațională: “Armata Statelor Unite a executat un atac de precizie impecabil care a
ucis teroristul numărul unu de pretutindeni, Qassem Soleimani. [..] Soleimani a trasat atacuri
iminente și sinistre asupra diplomaților și personalului militar american, dar l-am prins în act
și l-am executat.” Conștiința liderului politic s-a bazat pe datoria ce o avea de ceva vreme
față de statul iranian din cauza revoltelor și violențelor iranienilor asupra ambasadei SUA
din Bagdad, și totodată pe existenț susținerea existenței unui atac iminent din partea trupelor
iraniene.

Care a fost efectul acestei decizii în conștiința unui popor încolțit? Dorința de răzbunare!

În interviul său pentru presa americană, Greg Myer, jurnalistul american pentru relații
internaționale, analizând administrația Trump și incidentele recente, ține să menționeze
interesul scăzut al președintelui în a încerca să intre în legătură cu liderii iranieni înaintea
luării unei decizii prin care susține că și-a dorit evitarea și nu începerea unui război.

Conform analizei lui McElory, o comunitate internațională se bazează pe trei piloni: o

aceeași percepție a intereselor comune în ceea ce privește interesele de bază ale vieții
sociale, reguli pentru atingerea acestor obiective și instiuții care să sprijine regulile și să le
facă eficiente. Un răspuns simplu la întrebarea de ce statele nu reușesc să elimine conflictele
dintre ele prin cooperare? este existența intereselor contrare de parte fiecărui actor. Deși
președintele Trump a beneficiat de consiliere cu privire la totalitatea repercusiunilor pe care
le-ar putea avea decizia de a omorî pe cel cu gradul de general-maior iranian al Gărzii
Revoluționare Islamice într-o țară ce s-a dovedit de-a lungul istoriei ca nereușind să-și
soluționeze problemele interne și nici tensiunile cu alte state, conștiința și credințele
liderului politic au fost decisive și cu siguranță s-au pus în valoare.

1.2 Crezul american

Din punct de vedere istoric, America se definește o țară aparte ce a pus mai presus de orice
ideea de libertate individuală. Tocqueville susține într-unul dintre eseurile sale că anglo-
americanii recunosc autoritatea morală a rațiunii comunității tot așa cum recunosc
autoritatea politică a masei de cetățeni; iar ei susțin că opinia publică este judecătorul cel
mai sigur a ceea ce este legal sau interzis, adevărat sau fals. În altă ordine de idei, este
vorba într-adevăr de o reflectare a Crezului American în evenimentele recente din Orient?

Conform unor statistici CNN realizate în zilele imediat următoare intervenției militare, 4 din
10 americani susțin uciderea generalului Qasem Soleimani drept una justificată, însă în
deplină majoritate, poporul consideră Statele Unite un loc mai puțin sigur după incident.

Teoria moralei internațională susține că morala poate influența relațiile internaționale prin
mecanismul influenței opiniei publice al statului în cauză - un lider care își dorește să fie
reales va resimți presiunea de a ține cont tot timpul de rațiunea opiniei publice pe care și-a
asumat să o reprezinte. Decizia președintelui Trump pare să nu fie în asentiment cu
perspectiva majorității în America, însă poate nici nu contează atâta timp cât o bună parte
din administrația sa i-au susținut și influențat decizia asupra atacului, printre care funcționari
de top cum ar fi Secretarul de Stat Mike Pompeo, Secretarul de Apărare Mark Esper,
Președintele Șefilor de Stat mixt Mark Milley, Șeful de serviciu al Casei Albe, Mick
Mulvaney, Consilierul de Securitate Națională Robert O’Brien și Directorul Afacerilor
Legislative, Eric Ueland - elite ale guvernării americane.

1.3 Ce crede Europa?

Presiunile asupra reputației internaționale sunt un alt mecanism important care influențează
marile decizii politice. Are o putere așa mare precum sunt Statele Unite ale Americii motive
de îngrijorare cu privire la reputația nou construită? Absolut.

McElory explică că importanța reputației pentru economie și pentru relațiile internaționale

provine din incertitudinile pe care firmele sau națiunile le au cu privire la intențiile
concurenților sau ale potențialilor lor parteneri. Utilizarea principiului extrapolării pare să
fie un pilon solid în scanarea intențiilor și în comportamentul viitorilor parteneri: cine au
fost aceștia până acum și cum au reacționat în diverse ipostaze din trecut, dar și mai
important, cum le pot fi anticipate acțiunile viitoare. Kreps și Wilson susțin importanța
reputației în sistemul internațional, și o argumentează ca atare - numărul de participanți (în
relațiile internaționale) este relativ mic, și astfel fiecare individ poate fi recunoscut ca atare,
interacțiunea repetându-se în timp și mereu existând incertitudini cu privire la motivele
fiecărei națiuni.

McElory poziționează discuția la nivelul unui principiu din microeconomie; în contextul

importanței construirii unei reputații chiar și în cazul monopolurilor, se invocă termenul de
încredere echitabilă care apare în acele zone ale relațiilor de piață în care există o legătură
de cooperare și în care nu există reguli destul de clare care să specifice drepturile și
obligațiile partenerilor. Această teorie se aplică și în cazul relațiilor internaționale care au o
aceeași structură de funcționare. Chiar și în cazul Americii, o putere mondială care pare că
se descurcă bine pe cont propriu, e necesară consolidarea unei încrederi echitabile față
partenerii militari, politici sau economici din trecut - și mai ales pe viitor.

Europa a avut destul de multă treabă în urma incidentului, reacția cu privire la asasinarea lui
Soleimani fiind una fundamental negativă. Cancelarul german Angel Merkel a stabilit o
întâlnire cu președintele Putin pentru a discuta detensionarea situației actuale dintre SUA și
Iran . Ca membru permanent al Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, Rusia este
„indispensabilă” atunci când vine vorba de soluționarea conflictelor politice, a declarat
purtătorul de cuvânt al guvernului german, Steffen Seibert. Președintele francez Emmanuel
Macron a avut nenumărate tentative de a-i aduce într-o aceeași încăpere pe președintele
SUA și pe liderul iranian și de a-i invita la dialog, intenție ce nu s-a materializat.
Concluzii

Internaționaliștii liberali au sugerat că normele morale internaționale ar putea sprijini

moralizarea politicii externe pe căile conștiinței, politicii interne și presiunilor asupra
reputației internaționale, neascunzând totuși că normele morale internaționale - ca de altfel
toate normele morale, sunt doar formulări etice generalizate care încearcă să indice o
desfășurare morală a acțiunii. Oricât de multe și impunătoare ar fi argumentele prin care
susținătorii deciziei politice Trump justifică faptele comise 1, repercusiunile unei astfel de
fapte se dovedesc alarmante pentru întreaga populație a lumii - efectele deciziei politice se
vor răsfrânge dincolo de jocul de șah între Trump și Iran.

În cazul uciderii Generalului Soleimani pare că morala internațională nu a funcționat prin

niciun mecanism evidențiat teoretic, însă asta nu înseamnă că nu vor exista consecințe în
plan internațional care susțin ideea de comunitate internațională bazată pe un set de reguli
comune - reguli care promovează obiective acceptate de toți actorii principali ai acesteia. Ce
lipsește în acest caz sunt instituțiile care să vegheze, să demonstreze și să tragă la răspundere
nerespectarea regulilor morale și a cutumelor de comportament acceptat între state astfel
încât să fie mai dificilă sporire unui conflict armat între doi actori furioși ai spațiului
internațional, și cu atât mai mult să inhibe creșterea sămânței războiului pe un teren atât de
fertil.

De cele mai multe ori, trecerea timpului și cercetări amănunțite scot la iveala cel mai bine
când au fost încălcate normele morale internaționale. În cazul de față, consecințele și
tensiunile politice de pe un teritoriu instabil vorbesc de la sine.

Ținem să prezentăm un precedent în încălcarea normelor morale internaționale și să amintim

evenimentele din Cel de-al Doilea Război Mondial ce privesc bombardarea Dresdei. Dresda
este capitala lanțului federal Saxonia din Germania. În 1945, în plin război, are loc
bombardarea Dresdei de către trupele britanice și americane; asupra orașului au fost
aruncate 3900 tone de explozibil, distrugând o bună parte a centrului și ucigând aproape
25.000 de oameni. Un raport US Air Force justifica legitimitatea atacului prin invocarea
existenței unei ținte militare și industriale, un centru feroviar și de comunicații important, în
care se aflau 110 fabrici și 50.000 muncitori care lucrau în sprijinul efortului de război, pe
teritoriul Dresdei, astfel acesta fiind o țintă strategică militară și economică de slăbire a
forțelor germane. „Dresda, masacrul refugiaților” a fost mesajul unui material de
propagandă făcut public la 10 zile după atac. Potrivit aceluiași material, 200.000 de

1 Printre care justificarea că Iranul merita asta pentru reacțiile violente pe care le-a avut
asupra ambasadei SUA și implicit a americanilor; anumiți membri ai administrației doreau
moartea Generalului Soleimani întrucât îl vedeau implicat și finanțând acte de terorism; prea
mulți americani uciși în Iran; dorința președintelui de a demonstra că își protejează poporul
în orice situație; supoziția unui atac iminent din partea lui Soleimani asupra bazelor
americane din Iran, sursa: https://edition.cnn.com/2020/01/07/politics/qasem-soleimani-
reasons-justifications/index.html
persoane muriseră în atacul Aliat. Premierul Churchill a fost, în ultimă instanță, cel
responsabil pentru bombardarea Dresdei. A fost însă o responsabilitate pe care, ulterior, el
nu și-a asumat-o, încercând să se distanțeze de problema bombardamentului. Criticii
califică evenimentul drept crimă de război, susținând că existau alte zone de interes prin
care putea fi atins scopul principal al britanicilor și al americanilor în distrugerea Dresdei -
acela de a destabiliza opoziția nazistă și de a le slăbi semificativ ultimele semne de putere
militară.

Bombardarea Dresdei este un eveniment controversat în istorie, părerile cu privire la

justețea atacului fiind împărțite iar decizia politică în raport cu obiectivele unei comunități
internaționale este majoritar imorală - un act nejustificat.

Este important să nu subestimăm pilonul pe care îl formează cultura, interesele, valorile și

instituțiile care dau sistemului internațional câteva caracteristici ale unei veritabile
comunități. Conform relatărilor lui McElory, un astfel de pilon poate fi descoperit în efortul
ce s-a făcut în secolul XX pentru a stabili un set de norme morale abstracte care obligă
toate națiunile - grupurile de dezbatere transnaționale au reflectat asupra problemelor
conflictuale semnificative ale sistemului internațional și au oferit norme ce pot fi
caracterizate ca morale deoarece satisfac cerințele universalității și imparțialității anume:
interzicerea torturii, garantarea dreptului la emigrare, interzicerea colonialismului
teritorial și regulile privind respingerea agresiunilor nedrepte.

În lucrarea lui Samuel P. Huntington, Viața politică americană, acesta își asumă următoarea
afirmație - relevantă pentru subiectul analizei noastre: “este o trăsătură a minții americane ca
ea să susțină în același timp idei contradictorii, fără sa-și dea osteneala să dezamorseze
conflictul lor potențial. Când principiile și valorile-cheie ale Crezului American sunt
formulate în termeni extrem de generali, atunci sprijinul pentru libertate, democrație,
domnia majorității, drepturile minorității, libertatea cuvântului și a religiei, și ceva mai puțin
net, pentru egalitate se apropie de unanimitate în cazul, în principiu, al tuturor grupurilor
care formează publicul american. ” Discuția textului se bazează pe influența normelor moral
internaționale în controversatul act al președintelui Trump prin care l-a asasinat pe
Generalul Soleimani, însă am expus câteva caracteristici ale comunității americane, care se
diferențiază net de caracteristicile altor popoare.

Una dintre cele mai mari puteri mondiale, America, se dovedește a acționa în disonanță cu
responsabilitatea pe care o are față de actorii internaționali, pacea mondială și reprezentarea
poporului american. Președintele Trump pare să nu respecte niciunul dintre mecanismele de
constrângere ale normelor morale internaționale la a căror formare istoria Statelor Unite a
contribuit considerabil. Conștiința președintelui SUA a fost pe deplin la baza deciziei
politice de asasinare a Generalului Soleimani. Opinia publică și presiunea cu privire la
reputația internațională nu au părut să influențeze în vreun fel politica externă americană,
politică ce nu a ascuns eventualele consecințe ale unor decizii atât de radicale pe un teren
atât de instabil.
Kant, susținător al istoriei progresiste, recunoștea într-una din scrierile sale că
interdependența și cooperarea crescândă dintre națiuni vor da naștere unei adevărate
comunități internaționale, dar că timpul unei astfel de comunități este departe și că progresul
către o moralitate autentică internațională va întâmpina multe piedici și lovituri în drumul
său. Realitatea de astăzi mai are nevoie de timp pentru a trage concluziile potrivite și a
deveni idealul de mâine.

Alexandra Chilom,
Diplomație și Negocieri internaționale, Anul I

Bibliografie

● Robert W McElory, Moralitatea în politica externă americană

● Samuel P. Huntington, Viața politică americană
● https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/bombardarea-dresdei-crima-de-razboi
● https://edition.cnn.com/2020/01/07/politics/qasem-soleimani-reasons-justifications/index.html
● https://www.dw.com/en/putin-invites-merkel-to-russia-over-iran-crisis/a-51900382
● https://edition.cnn.com/2020/01/09/politics/poll-soleimani-iran-usa-today-ipsos/index.html
● https://www.npr.org/2019/12/31/792736810/a-look-at-u-s-interests-in-iraq?t=1578670667226