ANALIZA DISCURSULUI LUI DONALD TRUMP

1. Cadru general
În definirea conceptului de putere politică trebuie să ne gândim mai întâi la
caracterul său ideologic. Conceptul de putere exprimă, consolidează și interpretează poziția
și interesele unei forțe social-politice.
Orice forță sau mișcare politică, atunci când guvernează societatea, are o anumită
viziune asupra conceptului de putere, pe care o pune în practică tocmai prin exercitarea
puterii sale. De regulă, forțele politice la putere vor da în mod explicit, pentru uz public, o
anumită semnificație a conceptului de putere, iar exercitarea efectivă a puterii se va abate
mai mult sau mai puțin de acest concept. Diferența dintre ceea ce este pretins la nivel
lexical și ceea ce se întâmplă în realitate prin exercitarea puterii reprezintă ingredientul
ideologic al conceptului de putere1.
Acest lucru este disponibil atât pentru societățile totalitare, în care există un singur
partid politic, cât și pentru societățile democratice, caracterizat printr-un sistem multipartit.
În ambele cazuri vor exista discrepanțe mai mici sau mai mari între ceea ce este exprimat
în discursul politic și ceea ce există în realitate.
În societățile totalitare, în absența forțelor organizate de opoziție care echilibrează
scara exercitării puterii, discrepanța dintre limbajul politic și realitate va crește treptat până
la un nivel aberant, până când ajunge într-o limbă care nu are legătură cu realitatea, cu
forme de paranoie, în sentimentul culturii politice. Și în societățile democratice,
caracterizate de un sistem multipartit, vor exista întotdeauna partide sau alianțe la putere,
precum și partide din opoziție.
Discursul partidelor aflate la putere va avea un caracter excesiv de justificat în
legătură cu deciziile politice, iar discursul partidelor de opoziție va avea un caracter extrem
de critic față de aceleași măsuri politice. Discrepanța dintre discursurile celor două forțe,
referitoare la același fapt, va arăta și caracterul ideologic în care se înțelege conceptul de
putere.
Ținând cont de aceste specificații și de precauții metodologice, putem defini
puterea politică prin componentele sale, cum ar fi2:
1 JUDE, Ioan, Paradigmele şi mecanismele puterii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003, p. 20.
2 John H. McManus. 1994. Market Driven Journalism. London: Sage; William F. Baker and George Dessart.
1998. Down the Tube. New York: Basic Books, p. 30.
1
 (1) puterea suverană a statului,
(2) puterea partidelor, organizațiilor și instituțiilor politice,
(3) puterea media,
(4) puterea politică a unui stat manifestată pe plan internațional (Carpinski, 1998,
49).
Puterea suverană a statului este principala formă de exercitare a puterii politice, cea
mai vizibilă și cu efecte imediate pentru cetățeni. Puterea statului este capacitatea de a
exprima, impune și realiza voința forțelor politice la putere ca o voință generală obligatorie
pentru toți cetățenii.
Se manifestă ca un mecanism, și anume o sumă de instituții ierarhic organizate,
care pot asigura realizarea voinței politice a guvernului, la margine, prin constrângere.
Părțile sunt principalele expresii instituționalizate ale puterii politice, indiferent dacă
acestea exercită puterea directă, ca partide la putere sau indirect, prin influență și presiune
asupra guvernului, așa cum este cazul partidelor de opoziție.
Mass-media este o componentă a puterii politice, deoarece creează, modelează și
ghidează opinia publică în raport cu alte instituții ale puterii. Pe plan internațional, puterea
politică a unui stat se manifestă prin capacitatea sa de a obține recunoașterea și respectul
suveranității lor, de a se impune în reglementarea relațiilor internaționale, în absența unei
autorități universale la nivel mondial.
Recunoașterea acestei puteri, atunci când este considerată legitimă, presupune
supunerea obligatorie a tuturor cetățenilor la legi. Cu toate acestea, puterea statului nu este
nelimitată sau arbitrară, deoarece statul își exercită atributele, inclusiv cele ale represiunii
și coerciției, pe baza unor principii și legi3.

Prezentarea Lui Donald Trump

Corpul acestei lucrări constă în dezbaterile lui Donald Trump. Dezbaterile
prezidențiale s-au răspândit de-a lungul a trei întâlniri diferite, cu aproximativ zece zile
între fiecare dintre ele înainte de alegerile din 8 noiembrie 2016. Deși sondajele au sugerat
că Clinton ar fi câștigătorul alegerilor, Trump a câștigat în cele din urmă președinția.

3 WEBER, Max, Politica, o vocative și o profesie, Anima, Bucureşti, 1992, p. 66.

2
Rezultatele au uimit întreaga țară pentru că a devenit prima persoană aleasă vreodată în
președinția SUA, fără nici o experiență anterioară în politică sau armată.
Scopul acestei secțiuni este de a introduce fundalul personal și distinctiv al lui
Trump pentru o mai bună înțelegere a analizei practice a acestui proiect. De asemenea, cele
trei dezbateri prezidențiale vor fi contextualizate, deoarece sunt ușor diferite în ceea ce
privește conținutul și forma.
Donald Trump este al 45-lea și actualul președinte al Statelor Unite ale Americii. S-
a născut în Queens, New York, în 1971. A fost un copil energic și asertiv, astfel încât
părinții săi l-au trimis la Academia Militară din New York, la vârsta de 13 ani, sperând că
disciplina școlii își va schimba energia într-o manieră pozitivă. El a devenit un atlet star și
un lider student în momentul în care a absolvit în 1964. Apoi, a studiat economia în cadrul
Școlii Wharton de Finanțe de la Universitatea din Pennsylvania.
După colegiu, Trump și-a început cariera în compania tatălui său, unde a devenit
președinte al firmei în 1974. A deținut hotelul Grand Hyatt New York și un high-rise de lux
numit Trump Tower din New York, cazinourile din New Jersey și club privat în
proprietatea Mar-a-Lago din Florida. Mai mult, a fost scriitorul cel mai vântut cu The Art
of the Deal în 1987, unde a scris o autobiografie. Ca urmare a unei recesiuni economice, el
a fost profund în datorii în 1990 și a pierdut o mulțime de bani, dar a continuat să
dobândească și să dezvolte proprietăți imobiliare.
În 1997, Trump s-a căsătorit cu modelul ceh Ivana Zelnickova și au avut trei copii,
Donald Jr., Ivanka și Eric. Cu toate acestea, ei au divorțat în 1992, iar Trump s-a căsătorit
din nou cu un an mai târziu cu actrița Marla Maples, cu care avea o fiică, Tiffany. A
divorțat din nou în 1992 și s-a recăsătorit recent soția s-a Melania Knauss în 2005.
Trump a început să fie cunoscut în politică în 2011, când a început să participe la
interviuri TV și să-l ajute să câștige popularitate. Candidatura sa prezidențială a fost
anunțată într-un discurs la Trump Tower din iunie 2015 pentru alegerile prezidențiale din
2016. (Donald Trump Biography, 2016).
În această lucrare voi analiza resursele argumentative ale lui Donald's Trump dintr-
o perspectivă critică a discursului. Domnul Trump se prezintă ca un outsider capabil să
rezolve problemele Americii. El subliniază ideea că nu este un politician tipic, dar care,
finanțându-și propria campanie electorală, operează independent de toate puterile
economice și politice stabilite.
3
 El insistă asupra credinței că nu are nimic de-a face cu birocrații din Washington
sau cu restul instituției. El se prezintă ca un radical și o "personalitate antisitem"; el
folosește în mod constant media socială, și anume Twitter și Facebook pentru a crea titluri
ale mass-media din întreaga lume. El se adresează presei și adversarilor politici ca fiind
principalii săi inamici. Comentariile sale privind imigrația au declanșat o controversă largă.
Victoria lui i-a înfuriat pe alegători contracandidatei sale. (Și totuși mesajul său are un apel
incontestabil la multe milioane de alegători americani). Unele dintre întrebările cheie care
apar în legătură cu discursul lui Trump sunt prin urmare:
 Ce este nou în legătură cu acest subiect?
 Este nou pentru americani?
 Cât de distinctiv este din stilurile predecesorilor săi?
 Ce asemănări există între acest tip de discurs și cel din alte țări?
Disciplina de analiză a discursului folosește o noțiune foarte largă, include vorbire
scrisă, verbală, precum și limbă non-verbală. Situația ideală este de a le combina pentru a
obține un "înțeles fix". Cu toate acestea, natura acestei lucrări și limitarea spațiului m-au
forțat să mă concentrez efortul în principal pe televizat.
Discursul lui Trump este afișat în tot felul de manifestări: interviuri, discursuri la
raliuri, postere, bannere, freebies (capace și alte obiecte gadget), adrese oficiale sau
documente legislative (ordine executive). Dragostea sa pentru rețelele sociale, și anume
Twitter, nu trebuie neglijată. Nu în ultimul rând, limbajul non-verbal al domnului Trump
dezvăluie importanța pe care o acordă transmiterii unui mesaj relevant cetățenilor
americani și restului lumii. Un exemplu bun despre modul în care atitudinile sale pot
rezuma în câteva secunde ideologia sa a avut loc la un summit al NATO de la Bruxelles,
când l-a împins pe primul ministru al Muntenegrului să ocupe primul rang de demnitari.
Sursele de informații sunt, în principal, pe YouTube, în care sunt disponibile foarte
multe date. Site-urile web ale diferitelor reviste sau paginile oficiale ale Trump constituie,
de asemenea, o sursă de material. O atenție deosebită este acordată dragostei domnului
Trump a conturilor lui Twitter, care fără îndoială constituie una din preocupările noi acestei
președinții.
Datele preluate sunt analizate dintr-un punct de vedere multidisciplinară.
Înregistrările sunt analizate alte perspective, datorită faptului că domnul Trump este

4
principalul actor al întregului discurs. Aceasta necesită o contextualizare a stilurilor
discursive ale lui Trump într-un cadru teoriei politice.

3. Prezentarea și analiza unei apariții publice

Caracteristicile principale ale discursului lui Donald Trump și își propune să ofere o
privire generală asupra principalelor caracteristici ale discursului președintelui. Fiecare
dintre caracteristici este ilustrat cu exemple.
Cele mai cunoscute slogane ale discursului președintelui sunt explicate în termeni
metaforici. O atenție deosebită este acordată modelului familial dezvoltat de Lakoff, unde
distinge între părintele hrănit și modelul strictă al tatălui. Repercusiunile acestor modele în
ordinea morală și autoritatea legitimă sunt, de asemenea, studiate.
Pentru a introduce analiza discursului politic al lui Donald Trump, am considerat
necesar să ofer o privire generală asupra principalelor caracteristici ale discursului său.
Acest lucru este util nu numai pentru a ne familiariza cu stilul Trump și probleme de bază,
dar, de asemenea, să-și cunoască personalitatea. Prin exemplele oferite aici, cititorul
primește o primă privire despre cine este domnul Trump și care sunt preocupările sale
principale, ambițiile, dorințele și neplăcerile lui, principalele sale fobii precum și pasiunile
lui. Trump se prezintă ca un "auto-fundator" și ca "om de afaceri care se alătură tuturor".
Spre deosebire de ceilalți candidați care candidează la alegeri, el nu pare să știe că este
filmat și acționează în mod natural. Discursul lui Trump se caracterizează prin următoarele
elemente care sunt afișate în toate manifestările discursului său.

Simplitate
Simplitatea este una din trăsăturile principale ale discursului său și ceea ce îl face
atât de unic. Trump folosește cuvinte foarte simple, un vocabular natura care poate fi
înțeles de toată lumea. Este intenționat nesofisticată, deoarece sofisticarea și limbajul
complex sunt considerate o caracteristică a unității compuse din politicieni și birocrați pe
care îi critică amar.
Repetiţie

5
 A doua caracteristică cea mai importantă a discursului lui Trump este repetarea. El
continuă cu niște cuvinte favorizate fără sfârșit.
Cadre
Trump construiește concepte solide din două idei separate, formând convingerile
fixe exprimate de neurologul David Poeppel sau cadrele Lingvistului cognitiv George
Lakoff dacă le considerăm din punct de vedere metaforic. ,,Fiecare post de radio, fiecare
post de televiziune, [și] fiecare ziar" (Lakoff, 2004, p. 4).
Publicul formează lumea prin aceste convingeri fixe care se încheie prin
constituirea unei mărci Trump. Probele sunt, de exemplu, următoarele: "Hillary minte",
"Știri false", "Ban musulmani", "presă necinstită", "povești necinstite", "reporteri
necinstiți". Aceste cadre partajează ceva în comun, o conotație negativă care urmărește să
prezinte o lume plină de pericole. Președintele este foarte bun la folosirea terminologiei
negative sau oferind răspunsuri negative atunci când este intervievat. Cadrele apar, de
asemenea, foarte des în declarațiile Trump, folosind o convingere fixă, este capabilă să-și
transmită mesajul fără alte semne.
Lipsă de etichetă
Potrivit lingvistului John McWhorter, domnul Trump "face ceea ce face oricine" și
vorbește cum le place americanilor să vorbească americanii. Informalitatea este o marcă a
poporului american și, deși unii dintre predecesorii săi au arătat deja un anumit grad de
informalitate, Trump pare să îi întreacă.
Cuvintele dureroase
Trump începe propozițiile în mdo ciudat, dar le sfârșește cu cuvinte finale care
devin mesajul crucial pe care și-l amintește publicul, deoarece ele constituie un model
mental.

Intensificatoare
Trump folosește Expresii precum "foarte", "evident", "minunat", "zeci de mii" sau
"da, absolut", care reamintesc audienței de "omul de afaceri" care pretinde a fi. Cetățenii
sunt tratați ca și consumatorii și votează mărfuri vândute de actorul principal al discursului.
În consecință, el neglijează orice constrângere a drepturilor și libertăților care sunt
înnăscute oricărei persoane care deține funcția și descrie bunurile sale (în principal
platforma sa electorală).
6
 Inconsecvență
Trumpul se comportă uneori într-un mod inconsecvent. Ideile sale nu sunt complet
consecvente, iar stilul său este, de asemenea, haotic. Inarticularea este un exemplu al
acestui comportament. Uneori, se întrerupe în mod constant și nu sfârșește frazele.
Discursul lui Trump are la bază pe modelul strict al tatălui. Acesta se bazează pe
convingerea că lumea este un loc periculos, rău și competitiv. Pentru acest model, vor fi
întotdeauna câștigători și pierzători. Există un drept absolut corect și absolut greșit.
Deoarece tatăl strict este o autoritate morală care știe ce este bine și rău, copiii trebuie să
fie ascultători și prin ascultare cum oamenii devin prosperi și încrezători în sine. Odată ce
copiii buni au devenit maturi, tatăl strict nu trebuie să se amestece în viața lor.
Trump poate fi descris ca tatăl națiunii, cineva cu suficientă autoritate pentru a
decide ce este bine și ce este rău. Am văzut deja că Președintele este îngrijorat de
respectarea legii și ordinii în țară.
Trump subliniază faptul că lumea este o "problemă". În acest sens, el se alătură
tendinței americane a unei viziuni asupra lumii inspirată de violență și frică. Președintele
este considerat tatăl națiunii care va oferi protecție împotriva violenței care amenință țara.
Dezbaterea a avut loc la 26 septembrie 2016 la Hofstra din New York.
Intervievatorul a fost Lester Halt al Companiei Naționale de Radiodifuziune (NBC).
Dezbaterea a durat 95 de minute din care Trump a vorbit timp de 45 de minute și 3
secunde, iar Clinton a vorbit timp de 41 de minute și 50 de secunde (Hellman, 2016).
Trump și Clinton au fost poziționați în fața intervievatorului cu un podium în fața lor.
Candidații au vorbit despre cele mai controversate probleme care au vizat cetățenii
americani: îmbunătățirea economiei, a rasei, a atacurilor cibernetice, a armelor nucleare și
a opiniei politicienilor cu privire la rezultatul posibil al alegerilor. Întrebările au fost
adresate de intervievator și nu au fost comunicate comisiei sau campaniilor. De asemenea,
audiența nu avea voie să aplaude sau să vorbească.
Prima problemă controversată discutată în prima dezbatere prezidențială a fost
despre economie și Trump exprimă o opinie generală despre modul în care el consideră
economia în Statele Unite așa cum se poate observa în următoarea intervenție:
1) Mulțumesc, Lester. Locurile noastre de muncă zboară din această țară. Merg
către Mexic. Vor merge în multe alte țări. (...) Când te uiți la ceea ce se întâmplă în Mexic
(...)Mii de locurile de muncă pleacă de la Michigan, lăsând Ohio. (...)Pleacă toți. Și nu
7
putem permite să se mai întâmple. Cred că Hillary și cu mine suntem de acord. Probabil
că nu suntem de acord în ceea ce privește numerele și sumele și ce vom face, dar probabil
că vom lua mai târziu acest lucru. (...) În conformitate cu planul meu, voi reduce taxele în
mod dramatic, de la 35 la 15 la sută pentru companii mici și mari4.
Trump începe să vorbească despre situația economică în criză din America, luând în
considerare metafora conceptuală structurală ECONOMIA ESTE MOTIUNE. Acest lucru
este subliniat cu un contrast între economia în creștere din Mexic și recesiunea din America
("Mii de locurile de muncă pleacă de la Michigan, lăsând Ohio, pleacă toți ") care idei se
repetă de trei ori pentru a beneficia mai multă atenție.
Aceste cuvinte sunt întărite cu următoarea afirmație: "Și nu mai putem permite să
se întâmple", aici include o excepție, deoarece implică guvernul și pe el însuși. Trump
folosește și pronumele ,,noi’’ de patru ori, cu o referință care o implică și pe Clinton, care
fusese menționată mai înainte.
Apoi, el preferă să folosească un punct de vedere mai subiectiv pentru a-și
introduce scopul prin utilizarea pronumei I. În plus, el folosește o pereche contrastivă
"companii mici și mari" pentru a implica toate companiile din America și un număr de joc
("de la 35 la 15 %t pentru companii ") pentru a-și expune obiectivitatea și credibilitatea
publicului.
Eschivările sunt, de asemenea, utilizate frecvent de Trump în prima dezbatere
prezidențială, așa cum se poate observa în următorul fragment în care intervievatorul îl
întreabă de o greșeală pe care Trump a comis-o în trecut și Trump este evaziv în răspunsul
său.
CONCLUZIE

În concluzie, Trump în prima dezbatere prezidențială este conștient de faptul că

poate convinge oamenii să-și dea punctul de vedere cu privire la situația economică din
America, pentru că a lucrat pe tot parcursul vieții în afaceri. Într-adevăr, economia este un
pilon fundamental într-o țară deoarece acoperă nevoile de bază ale populației. Cu toate
acestea, Trump nu regreta eșecurile din trecut, pentru a evita deteriorarea prezentării de
sine.

4 https://www.youtube.com/watch?v=855Am6ovK7s, accesată la data de 22 ianuerie 2019.

8
 Utilizarea pronumelor personale este cea mai comună trăsătură lingvistică folosită
de Trump pentru a convinge publicul în dezbateri prezidențiale, deoarece astfel de cuvinte
le permite să creeze diferite portrete despre problemele dezbătute. Numele potrivite sunt,
de asemenea, folosite de ambii candidați, în scopul de a ataca adversarul său într-un mod
mai direct, astfel încât le-am analizat împreună cu pronumele personale.
Pronumele personal, persoana I, singular este cel folosit, cu scopul de a-și apăra
propria poziție. Pronumele personal, persoana I, plural este folosită și el.
Pe de altă parte, ambii politicieni reprezintă o reprezentare negativă a celuilalt,
folosindu-vă pronumele pe care tu, ei, el și ea, și numele propriu-zis al contracandidatului -
Clinton. Trump folosește un procent mare de pronume singular ale persoanei a doua
(1,79%) și a treia persoană cu pronumele plural (1,32%) pentru a o ataca Clinton.
Trump numește o Clinton ca secretar Clinton sau Hillary Clinton angajată ca
secretarul Clinton cu un procent mai mare. Acest lucru se datorează faptului că americanii
au nevoie de o schimbare, astfel că Trump face aluzie la poziția politică a lui Clinton în
guvernul anterior lui Barack Obama pentru a arăta publicului că Clinton în calitate de
președinte nu va schimba țara deoarece ar aplica aceleași acțiuni politice ca și guvernul
anterior.

BIBLIOGRAFIE
1. Beard, A. (2000). The Language of Politics. London: Routledge.
2.
3. Beciu, Camelia, Sociologia comunicarii și a spațiului public, Polirom, Iași, 2009;
4. Lakoff, G. & Johnson, M. (1980). Metaphors we live by. Chicago: University of
Chicago Press.