UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE TEOLOGIE
MASTERAT TEOLOGIE ORTODOXĂ. STRATEGII DE
COMUNICARE

STUDIU DE CAZ
SOCIOLOGIA COMUNICARII SI EDUCATIEI
Tema : Barack Obama

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
CONF. UNIV. DR. NINA STANESCU

MASTERAND:
OLISEVSCHI ROBERT
Anul I

CONSTANŢA 2022
 Introducere

Astăzi publicul nu trebuie agresat ci sedus, trebuie captivat cu blândețe și chiar

șireteni, dup modelele moderne ale cercetării motivațiilor și strategiilor de marketing politic.

Un ambalaj de succes a fost și pare să fie Obama. Barack Obama s-a instalat pe 20
ianuarie 2009 la Casa Alba, după una din cele mai bune campanii electorale din lume.
Strategiile de marketing politic din campania sa au intrat deja în cărțile de profil.

Specialiștii identifică prin urmare – caracteristicile specifice ale produsului, nevoile,

aspirațiile slăbiciunile publicului spre care vor să plaseze produsul , după care ei construiesc
una sau mai multe campanii de comunicare – bazată pe acțiuni, mesaje verbale (discursuri,
sloganuri) menite să reamintească sau să sugereze valorile de bază în jurul cărora a fost
construită campania.

Numeroase strategii și tehnici prin care reprezentanții politicului încearcă să

dobândească un surplus de control în câmpul comunicării (mediatice, dar și non mediatice)
alcătuiesc domeniul marketingului politic. În linii mari, acesta constă în aplicarea tehnicilor
de marketing pentru obținerea sprijinului, punctual sau global al unor grupuri sociale bine
precizate.

Se bazează pe un ansamblu de tehnici inspirate din metodele comerciale folosite de

întreprinderi. El încearcă să „vândă” un om politic la fel cum este vândut un produs, prin
seducerea cumpărătorului – alegător. Piața vizată de un candidat este segmentată într-un
număr de ținte - nehotărâții, militanții, opozanții – care trebuie atrase printr-o publicitate
adecvată, o imagine valorizantă sau câteva sloganuri șocante.

Strategiile de marketing politic pornesc de la ideea că există întodeauna un aspect care

posedă în raport cu așteptările sau interesele publicului-țintă, un potențial sporit de atragere și
persuadare.
 CAP 1 : Visul american de a devenii presedinte

Statele Unite ale Americii1 este astăzi fără doar şi poate cea mai mare putere
economică şi militară a lumii, suficient de puternică „să plătească orice preţ, să poarte orice
povară”2 pentru a asigura succesul libertăţii şi preeminenţa democraţiei. După încheierea
Războiului Rece nici un alt stat nu a influenţat relaţiile internaţionale într-un mod atât de
decisiv şi în acelaşi timp atât de ambivalent precum au făcut-o Statele Unite.3

Nicio altă naţiune nu a fost atât de aplaudată şi de huiduită, atât de lăudată şi de

criticată, atât de admirată şi de urâtă precum au fost şi sunt SUA. Panteon al libertăţii şi
drepturilor civile şi „câine de gardă” al democraţiei 4, în cei puţin peste 200 de ani de istorie,
de la politic la economic şi până la cultură, America a reuşit să se transforme într-un adevărat
brand internaţional.

Dacă Statele Unite reprezintă pentru restul lumii „eroul pe cal alb”, autoritatea
supremă înzestrată cu capacitatea unică de a rezolva orice fel de problemă şi de nedreptate,
restaurând pacea şi libertatea, cine joacă acest copleşitor rol pentru naţiunea americană? După
cum argumenta Gene Healy, rolul salvatorului pentru americani este distribuit alesului suprem
al poporului, şi anume Preşedintelui. Aşa cum este el văzut şi descris de americani,
Preşedintele reprezintă un aducător de speranţă, un „iluminat” capabil să răspundă la toate
rugăciunile şi îngrijorările poporului. Atribuţiile prezidenţiale ajung uneori chiar să
depăşească graniţele realului căpătând oarece tendinţe mistice. . Un talentat orator, unii
comentatori sunt de părere că Obama a muşcat mai mult decât putea mesteca atunci când a
devenit Preşedintele Statelor Unite, fiind extrem de sceptici în ceea ce priveşte câştigarea unui
nou mandat.
1
BBC News, United States of America - country profile, 10 ianuarie 2012,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/country_profiles/1217752.stm, (accesat pe 10 mai 2012).
2
John F. Kennedy apud Henry Kissinger, Diplomaţia, Bucureşti, editura Bic All, 2007, p. 17.
3
La sfârşitul Războiului Rece, SUA, rămasă fără o superputere rivală, a găsit necesară orientarea politicii sale în asistarea
regiunilor probleme în procesul voit sau impus de reîntoarcerea la dreptate şi pace. SUA încep să fie chemate în ajutor
aproape peste tot în lume. Se transformă în “şeriful texan” ce urmăreşte pedepsirea criminalilor, tuturor răufăcătorilor şi
rezolvarea diferendelor. În toate intervenţiile, SUA se va găsi cu precădere jucând rolul principal, devenind “naţiunea
indispensabilă”. Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, Istoria relaţiilor internaţionale, 1948 – până în zilele noastre, Anca
Airinei (trad.), Vol. II, Bucureşti, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, 2006, p. 384.
4
Se pleacă aici de la ideea înrădăcinată privind excepţionalismul american. SUA s-a comportat şi continuă să se comporte ca
o naţiune unică, înzestrată cu un destin la fel de unic, idee susţinută de o credinţă puternică în valorile universale ale libertăţii
şi democraţiei. Idee de altfel parte a mitului fondator al naţiunii, din care puritanul John Winthrop, primul guvernator al
statului Massachusts, se referea la America drept a city upon a hill, “Ochii tuturor sunt aţintiţi asupra noastră şi dacă vom
eşua în a face din acest oraş o o lumină de speranţă şi să lucrăm fals cu Dumnezeul nostru, să fim blestemaţi.” George
Cristian Maior, Incertitudine. Gândire strategică şi relaţiile internaţionale în secolul XXI, Bucureşti, Editua RAO, 2009, p.
125. Pentru mai multe informaţii despre evoluţia SUA, vezi şi Philip Jenkins, O istorie a Statelor Unite, Mihai Stoica(trad.),
Bucureşti, Editura Artemis, 2002.
 Atribuţiile prezidenţiale ajung uneori chiar să depăşească graniţele realului căpătând
oarece tendinţe mistice. Aşa cum afirma Hillary Clinton, pe lângă rolul Preşedintelui de a îi
proteja pe americani de tot ceea ce este rău, de a „creşte economia”, de a răspândi democraţia
şi idealurile americane mai departe de graniţe, intră de asemenea în atribuţiile executivului
vindecarea „maladiilor sufleteşti” prezente sub forma unor „boli adormite ale sufletului”.5

Tânărul şi extrem de carismaticul senator Barack Obama întruchipa până la cel mai
mic detaliu imaginea salvatorului care venea să scape poporul american de controversata
„domnie” a republicanului George W. Bush.6 „Propovăduind” schimbarea, o dată ajuns la
Casa Albă, „tânărul” Obama avea să facă faţă la extrem de multe aşteptări atât în plan intern
cât şi extern. Însă cum verdictele nu pot fi puse decât după ce urnele de vot vor fi închise nu
ne rămâne decât să privim şi să aşteptăm.

CAP II : Un produs câştigător, dar, de asemenea, o strategie de marketing excelentă

Au fost multe  împotriva lui  la început .. nou venit, lipsit de experienţă, afro-american. Și
totuși multe în favoarea lui ... lider natural, un tip carismatic, orator talentat și nu în ultimul
rând un networker îndemânatic.

Pe data de 27 iulie 2004, puţin după ora 9 am, senatorul Obama a păşit pe scena din
Fleet Center, Boston, Massachusetts. În următoarele 17 minute, Obama avea să îşi schimbe
iremediabil cursul destinului, şi împreună cu el destinul unei întregi naţiuni. O dată cu rostirea
discursului din deschiderea Convenţiei Democrate Naţionale 7 din 2004, Obama şi-a făcut
intrarea oficială pe scena politică americană.

Aşa cum comenta Eli Saslow în Washington Post patru ani mai târziu: „Obama a rostit
discursul din Boston fiind practic un nimeni, reprezentantul a 600 000 de locuitori din
districtul 13 al Illinois-ului. A plecat de acolo punând bazele uneia dintre cele mai neaşteptate
ascensiuni politice, având confirmarea şi încrederea în sine că poate livra atunci când este cu
adevărat important”.8

5
Gene Healy, The cult of the Presidency: America’s dangerous devotion to Executive Power, editura Cato Institute, 2009, pp.
4-5.
6
BBC News, United States of America - country profile, 10 ianuarie 2012,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/country_profiles/1217752.stm, (accesat pe 10 mai 2012).
7
Alegerile prezidenţiale americane au loc o dată la patru ani, însă înaintea acestora au loc alegerile statale primare (state
primary elections). După acest moment, reprezentanţi ai Partidelor Democratic şi Republican se întrunesc separat pentru a-şi
desemna reprezentantul pentru alegerile prezidenţiale.Tom Robinson, Wilbur C. Rich, Barack Obama: 44th US President,
editura ABDO, 2006, p. 65.
8
Eli Saslow, The 17 minutes that launched a political star, „Washington Post”, 25 august 2008,
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/08/24/AR2008082401671.html, (accesat pe 10 mai 2012).
 O dată cu discursul din 27 iulie, Obama a creat o „ciornă” a ceea ce avea să devină
patru ani mai târziu propria campanie prezidenţială. Chiar şi cu toate
aceste dezavantaje, Obama a obținut o victorie spectaculoasă în fața propriului său partid și în
fața mașinii republicane. Dar cheia succesului lui Obama a fost instinctul lui de marketing.

Cu o pregătire meticuloasă şi o livrare care părea lipsită de efort, tânărul politician s-a
folosit de povestea propriei vieţi pentru a se descrie ca „ultimul outsider” al Washingtonului-
fiul unui păstor de capre şi nepotul unei servitoare domestice- „băieţelul slăbănog cu un nume
ciudat”.9 Nici chiar Obama nu putea să îşi imagineze că acel băieţel slăbănog avea să devină
patru ani mai târziu Preşedintele Statelor Unite.

Dacă ar fi să privim înapoi, realizare lui Obama nu ne-ar fi părut  posibilă. El a

avut multe dezavantaje pe care un marketer le-ar putea atribui unui brand dezastruos. ...
Un om negru, născut dintr-un tată kenyan imigrant într-o ţară în care rasismul este în
continuare agresiv şi un nume nu tocmai agreat de americani – Hussein.10

Candidatura oficială pentru alegerile prezidenţiale a fost făcută de Obama pe 10 februarie

2007 în Springfield Illinois, devenind reprezentantul final al Partidului Democrat în iunie
2008, după o lungă şi obositoare cursă în alegerile primare cu fosta primă-doamnă şi membră
a Partidului Democrat Hillary Clinton.

Obama și-a anunţat candidatura pentru preşedinţia Statelor Unite ale Americii, în

Springfield, Illinois, la 10 februarie 2007. La început el însuşi,  a adunat ceea ce avea să
devină una dintre cele mai bune echipe de campanie din istoria politicii.Strateg-cheie din
echipa de campanie a lui Obama a fost consultantul politic - David Axelrod. Axelrod a jucat
un rol-cheie în crearea temei de campanie a lui Obama – Change.11

AstfelObama
va promite redistribuirea economică şi opolitică externăînrădăcinată în angajamente diplomati
ce paşnice. Obama a simţit că americanii așteptau cu nerăbdare schimbarea, din
cauza nemulţumirii acestora privind economia şi războaiele din Irak şi Afghanistan.
Obama va încerca să schimbe gândirea alegătorilor  care își doreau  un preşedinte, care ar
putea aduce  o gândire proaspătă în ţară. 
9
Discursul candidatului la Senat, Barack Obama, Convenţia Democrată Naţională, Boston, Massachusetts, 27 iulie 2004,
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/articles/A19751-2004Jul27.html, (accesat pe 10 mai 2012).
10
Kelley Anthony, Is Barack Obama Black Enough?, „Columbia
Spectator”http://www.columbiaspectator.com/2008/10/06/barack-obama-blackenough (accesat pe 10 mai 2012).
11
“David Axelrod Biography”, http://www.biography.com/articles/David-Axelrod-431900, 2009 (accesat pe 10 mai 2012).
 Rivalul său principal, Hillary Clinton, privită ca un insider de către alegători deja
pierduse lupta din acest punct de vedere. 12
Pe de altă parte John McCain și-a ales tema
Country First prea târziu în campanie.

Obama, de asemenea, a înţeles că votul tinerilor constituie cel mai potrivit loc pentru a

planta semințele schimbării și totodată a înțeles cum construirea unei comunități cu radăcini
puternice prin intermediul internetului reprezenta defapt modalitatea de a crea o mișcare ce va
întrece mișcarea politică. Axelrod a jucat din nou un rol-cheie în planificarea şi punerea în
aplicare a acestei schimbări puternice.

Axelrod și-a planificat să înceapă  campania, prin crearea unor  scurte biografii

televizate care l-au proiectat pe Obama ca fata chintesențială a a visului american. Aceste
biografii au popularizat instantaneu un Obama practic necunoscut şi a asigurat naţiunea că
Obama ar fi alegerea potrivită. Axelrod, de asemenea, și-a planificat promovarea lui
Obama ca un agent al schimbării  printr-o utilizare elaborată de tehnologii moderne şi
internet. Campania lui Obama a putut mobiliza prin intermediul internetului şi a
telefoanelor celulare buzunarele mari ale unor  alegători tradiţionali trecuți cu vederea.

CAP III : Segmentarea pieţei şi Targeting

Obama a vizate cu precădere tineri şi alegători din rândul minorităților. Strategia sa s-a

dovedit a fi de succes. Exit-poll inițiale au arătat că 66% din grupa de vârstă 18-29 şi
54% din grupurile de vârstă 30-44 ar vota pentru Obama.

Obama și-a segmentat piaţa, prin combinarea mai multor variabile de segmentare. S-a

concentrat asupra grupurilor-ţintă demografice si psihografice. 

Segmentarea sa psihografică a pieţei a permis să se concentreze pe moderaţi şi

liberalii care erau în căutarea schimbării. Exit-poll-a arătat că 60% din moderaţi şi
88% dintre liberali ar vota pentru Obama. 13

Crearea de reţele sociale a fost unul dintre cele mai impresionante

elemente ale campaniei lui Obama de marketing online. În ultima lună înainte de
alegeri, campania lui Obama a folosit de publicitate mobila pentru tinerii ţintă.
12
Crowley Michael, What undid Hillary Clinton, http://www.latimes.com/news/opinion/commentary/la-op-
crowley8-2008jun08,0,5078706.story (accesat pe 10 mai 2012).
13
Exit polls: Obama wins big among young, minority voters,CNN,
http://edition.cnn.com/2008/POLITICS/11/04/exit.polls/index.html , (accesat 11 mai 2012).
 În ambele cazuri statisticile nu au fost departe de adevăr. O caracteristică
remarcabilă în ceea ce privește targetingul de piaţă a fost utilizarea a numeroase
tehnologii moderne pentru prima dată. 

El a cumpărat timp comercial pe ComedyCentral, VH1 şi MTVNetworks, care nu  acceptă, de
obicei, publicitate politică.14

CAP IV : Cum a dat nastere și fixarea brand-ului Obama

Un brand bun este unic şi uşor de recunoscut, identifică un produs sau un serviciu, şi

"conecteaza" cu membrii audienţei emoţional şi credibil pentru a crea loialitate.
Brandingul a căutat să asigure că Obama deţine the change "schimbare" ca
idee în mintea alegătorilor. Un prim pas în această direcţie a fost publicarea celei de-a doua
autobiografii  The Audacity of Hope: Thoughts on Reclaiming the American Dream, pe 17
octombrie 2006. Curând după aceea, Obama a fost aprobat de către  vedeta talkshow Oprah
Winfrey, iar  autobiografia sa a devenit numărul unu atât pe New York Times cît şi în listele
de bestseller-uri pe Amazon.com.15

În această carte, Obama expune multe dintre schimbările care ar deveni mai tarziu o

parte din   campania sa prezidenţială din 2008. El a admis de asemenea  în autobiografia sa
indiscretii din trecut şi criticile negative, inteligent, dezamorsându-le  înainte de începutul
campaniei electorale . Dupa ce a anuntat candidatura pentru preşedinţie la începutul anului
2007, el a repetat mesajul change "schimbare",  de nenumărate ori, astfel încât potenţialii
alegători să-l identifice pe Obama cu conceptul. El a atras atenţia şi empatie  alegătorilor,
cu carisma lui personală şi abilităţi oratorice.

Evenimentele sale au fost spectacole strălucite care au fost coregrafiate la perfecțiune.

Mesajele sale publicitare pe tot parcursul campaniei au continuat să comunice teme acestuia
optimiste pline de speranță change we can believe in. Echipă lui Obama a decis încă de la
începutul campaniei să construiască o rețea online care să funcționeze în paralel cu media
tradițională.

14
Rutenberg Jim, Obama Aims TV Ads at Younger Voters,
http://thecaucus.blogs.nytimes.com/2008/10/08/obama-aims-tvads- at-younger-voters/?pagemode=print (accesat
11 mai 2012).
15
Graff Garrett M., Could Oprah Help Elect Obama?,
http://www.washingtonian.com/articles/people/2907.html (accesat 11 mai 2012).
 Succesul campaniei de de branding  poate fi, de asemenea, atribuită consecvenţei
acesteia. Obama și-a "poziţionat" marcă în mod constant pe tot parcursul campaniei şi
a vizeazat segmente diferite de piaţă, cu un mesaj coerent și consecvent. Pe de altă
parte, atât John McCain cât si Hillary Clintona și-au schimbat  mesajul în timpul campaniei...
John McCain „Conservative”,„Maverick“,„Hero“,„Straight talker” ,„Commander”,
„Experienced leader”,„Patriot“; Hillary Clinton,„Experience“, „Countdown to change“,
„Solutions for America“, Relevanță.

CAP V : Marketing online  - a gandit cea mai mare campanie de

marketing viral imaginabil.

Obama a folosit internetul în mod eficient de a promova conştientizarea şi de a construi o

suită loială. Cu un buget mic procentual Obama a reușit să ajungă direct la populație, într-o
modalitate pe care niciun alt candidat n-a mai folosit-o vreodată.

Utilizarea internetului în campania electorală a lui Obama și impactul său puternic, a

fost comparat cu impactul utilizării televiziunii (aflată pe atunci abia la început) de către J.F.
Kennedy, în 1960, pentru a câștiga alegerile.

A reușit să -și câstige fani, susținători, suporteri sau donatori într-un timp record și a facut
astfel ca lumea să vorbeasca și să participe voluntar on- line la visul sau. Mai mult, a câștigat
și simpatia intregii prese.

Cifrele sunt impresionante. Obama a reușit să strângă adresele de email și contactele a

13 milioane de oameni. O parte din banii de campanie i-a adunat, tot online, de la americani
obișnuiți. Internetul a fost utilizat nu doar pentru a răspândi mesajele electorale ale lui
Obama, dar după cum se poate observa și pentru a strânge banii de campanie. 16 Internetul a
devenit o unealtă politică eficientă de strâns bani.17

16
MALBIN. M. J. Small Donors, Large Donors and the Internet: The Case for Public Financing after Obama,
The Campaign Finance Institute, 2009, http://www.cfinst.org/president/, (accesat 11 mai 2012).
17
Dorausch Michael, Barack Obama Presidential Campaign Website Success Secrets,
http://www.planetc1.com/search/barackobama-
presidential-campaign-website-success-secrets.html, (accesat 11 mai 2012).
 În plus, echipă să a venit și cu inovații introducând reclame pe jocurile video și
apelând la SMS-uri pentru a-și ține la curent simpatizanții.18

Pentru 2012 - candidatul digital sau un candidatul social: Președintele Barack

Obama este din nou activ pe aproape toate platformele de rețele sociale,
inclusiv Facebook, Twitter, Google+ şi, mai recent, Tumblr.

CAP VI: Obama a creat o relatie de succes cu poporul american

La fel ca orice brand mare, Obama a construit o relaţie de încredere cu poporul

american. Alegerea sa, a dat, de asemenea, Statelor Unite posibilitatea de a restabili poziţia de
lider moral în jurul lumii. Dar, ca orice brand, el a trebuit să-și livreze promisiunile , atât
cele reale cât și şi percepute. În economia actuală, această misiune nu a fost și nu este deloc
ușoară și poate să pun sub semnul întrebării succesul pentru un nou mandat.
Obama a subliniat că mandatul său a început în 2009, în contextul gravei crize
economice, şi a recunoscut că mulţi americani trec printr-o perioadă foarte grea, însă a ţinut să
amintească faptul că nu „a abandonat pe nimeni”. „Această criză durează de câţiva ani, iar
economia încă se confruntă cu dificultăţi şi va necesita eforturi susţinute”.
Noul slogan de campanie cu care Barack Obama încearcă să îi convingă pe americani
să îi acorde un nou mandat se numeşte Forward „Înainte” sugerând că în timp ce el, ca
democrat, va duce ţara înainte, adversarii republicani o întorc înapoi, în istorie.
Cu toate acestea de la Wall Street la Hollywood, de la medici
şi avocaţi, sursele tradiţionale bani de campanie nu sunt livrate pentru campania lui
Obama cum s-a întâmplat patru ani în urmă. Sprijnul odată suficient al celebrilor săi suporteri
grass-roots supporters acum,  contribuţiile  mici ale acestora alcătuiesc mai mult de
jumătate din bani strânși  până la sfârşitul lunii martie.19
Mai mult decât atât Comitetul Naţional Republican pune la dispoziție un clip web ce
oferă vizual ceea ce americanii au observat de ceva timp și anume că:  ediţia 2012  Barack
Obama, cu scuze interminabile, atacuri dure şi hiperbolic negative, întruchipând exact ceea
ce el însuși a fugit în 2008.20

18
Davenport Misha, Obama will be the first candidate to advertise in video games, „Sun Times”
http://www.suntimes.com/entertainment/ videogames/1220900,obamagames101408.article,
19
Obama 2012 vs Obama 2008, „The New York Times”,
http://www.nytimes.com/interactive/2012/04/21/us/politics/obama-2012-vs-obama-2008.html
20
http://www.nationalreview.com/campaign-spot/295543/rnc-uses-2008-obama-against-2012-obama
 Cuprins :

INTRODUCERE

CAP 1 : Visul american de a devenii presedinte............................................................................PAG 2

CAP II : Un produs câştigător, dar, de asemenea, o strategie de marketing excelentă.................PAG 3

CAP III : Segmentarea pieţei şi Targeting.....................................................................................PAG 5

CAP IV : Cum a dat nastere și fixarea brand-ului Obama...........................................................PAG 6

CAP V : Marketing online  - a gandit cea mai mare campanie de marketing viral imaginabil..,....PAG 7

CAP VI: Obama a creat o relatie de succes cu poporul american.................................................PAG 8

 NOTE BIBLIOGRAFICE :

BBC News, United States of America - country profile, 10 ianuarie 2012,

http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/country_profiles/1217752.stm, (accesat pe 10 mai 2012).
2
John F. Kennedy apud Henry Kissinger, Diplomaţia, Bucureşti, editura Bic All, 2007, p. 17.
3
La sfârşitul Războiului Rece, SUA, rămasă fără o superputere rivală, a găsit necesară orientarea politicii sale în asistarea
regiunilor probleme în procesul voit sau impus de reîntoarcerea la dreptate şi pace. SUA încep să fie chemate în ajutor
aproape peste tot în lume. Se transformă în “şeriful texan” ce urmăreşte pedepsirea criminalilor, tuturor răufăcătorilor şi
rezolvarea diferendelor. În toate intervenţiile, SUA se va găsi cu precădere jucând rolul principal, devenind “naţiunea
indispensabilă”. Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, Istoria relaţiilor internaţionale, 1948 – până în zilele noastre, Anca
Airinei (trad.), Vol. II, Bucureşti, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, 2006, p. 384.
4
Se pleacă aici de la ideea înrădăcinată privind excepţionalismul american. SUA s-a comportat şi continuă să se comporte ca
o naţiune unică, înzestrată cu un destin la fel de unic, idee susţinută de o credinţă puternică în valorile universale ale libertăţii
şi democraţiei. Idee de altfel parte a mitului fondator al naţiunii, din care puritanul John Winthrop, primul guvernator al
statului Massachusts, se referea la America drept a city upon a hill, “Ochii tuturor sunt aţintiţi asupra noastră şi dacă vom
eşua în a face din acest oraş o o lumină de speranţă şi să lucrăm fals cu Dumnezeul nostru, să fim blestemaţi.” George
Cristian Maior, Incertitudine. Gândire strategică şi relaţiile internaţionale în secolul XXI, Bucureşti, Editua RAO, 2009, p.
125. Pentru mai multe informaţii despre evoluţia SUA, vezi şi Philip Jenkins, O istorie a Statelor Unite, Mihai Stoica(trad.),
Bucureşti, Editura Artemis, 2002.
5
Gene Healy, The cult of the Presidency: America’s dangerous devotion to Executive Power, editura Cato Institute, 2009, pp.
4-5.
6
BBC News, United States of America - country profile, 10 ianuarie 2012,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/country_profiles/1217752.stm, (accesat pe 10 mai 2012).
7
Alegerile prezidenţiale americane au loc o dată la patru ani, însă înaintea acestora au loc alegerile statale primare (state
primary elections). După acest moment, reprezentanţi ai Partidelor Democratic şi Republican se întrunesc separat pentru a-şi
desemna reprezentantul pentru alegerile prezidenţiale.Tom Robinson, Wilbur C. Rich, Barack Obama: 44th US President,
editura ABDO, 2006, p. 65.
8
Eli Saslow, The 17 minutes that launched a political star, „Washington Post”, 25 august 2008,
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/08/24/AR2008082401671.html, (accesat pe 10 mai 2012).
9
Discursul candidatului la Senat, Barack Obama, Convenţia Democrată Naţională, Boston, Massachusetts, 27 iulie 2004,
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/articles/A19751-2004Jul27.html, (accesat pe 10 mai 2012).
10
Kelley Anthony, Is Barack Obama Black Enough?, „Columbia
Spectator”http://www.columbiaspectator.com/2008/10/06/barack-obama-blackenough (accesat pe 10 mai 2012).
11
“David Axelrod Biography”, http://www.biography.com/articles/David-Axelrod-431900, 2009 (accesat pe 10 mai 2012).
12
Crowley Michael, What undid Hillary Clinton, http://www.latimes.com/news/opinion/commentary/la-op-
crowley8-2008jun08,0,5078706.story (accesat pe 10 mai 2012).
13
Exit polls: Obama wins big among young, minority voters,CNN,
http://edition.cnn.com/2008/POLITICS/11/04/exit.polls/index.html , (accesat 11 mai 2012).
14
Rutenberg Jim, Obama Aims TV Ads at Younger Voters,
http://thecaucus.blogs.nytimes.com/2008/10/08/obama-aims-tvads- at-younger-voters/?pagemode=print (accesat
11 mai 2012).
15
Graff Garrett M., Could Oprah Help Elect Obama?,
http://www.washingtonian.com/articles/people/2907.html (accesat 11 mai 2012).
16
MALBIN. M. J. Small Donors, Large Donors and the Internet: The Case for Public Financing after Obama,
The Campaign Finance Institute, 2009, http://www.cfinst.org/president/, (accesat 11 mai 2012).
17
Dorausch Michael, Barack Obama Presidential Campaign Website Success Secrets,
http://www.planetc1.com/search/barackobama-
presidential-campaign-website-success-secrets.html, (accesat 11 mai 2012).
18
Davenport Misha, Obama will be the first candidate to advertise in video games, „Sun Times”
http://www.suntimes.com/entertainment/ videogames/1220900,obamagames101408.article,
19
Obama 2012 vs Obama 2008, „The New York Times”,
http://www.nytimes.com/interactive/2012/04/21/us/politics/obama-2012-vs-obama-2008.html
20
http://www.nationalreview.com/campaign-spot/295543/rnc-uses-2008-obama-against-2012-obama