Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Modelul american
2. Modelul japonez
3. Modelul chinez
4. Modelul BRICS?
Notă: Curs conceput pe baza suportului propus de prof. univ. dr. Ana Bal
CURS NR. 5 3
1. Modelul american (a)
CURS NR. 5 4
1. Modelul american (b)
CURS NR. 5 5
1. Modelul american (c)
CURS NR. 5 6
1. Modelul american (d)
CURS NR. 5 7
1. Modelul american (e)
Elitele politice
- Elitele politice aparțineau în trecut unei lumi relativ închise, dar erau formate în aspirația către
înalte standarde morale, chiar dacă realitățile erau mult mai complexe. Acum această aspirație nu
mai aparține societății, ci doar persoanelor individuale.
- Ele erau mult mai responsabile social. Elitele și asociațiile își asumau anumite activități publice
(vezi avocatul, doctorul, care devin tot mai mult oameni de afaceri și tot mai puțin cetățeni).
- În prezent, ca urmare a democratizării, apartenența la ele este deteminată nu doar de poziție
socială și de bani, ci și de inteligență, competență (efect pozitiv), dar și de popularitate (fenomen
potențial negativ pentru libertatea lor de a decide).
- Cele de acum trăiesc într-un mediu mult mai competitiv și se orientează către scopuri pe termen
scurt și limitate.
- La întrebarea: „Cine vă auditează ?” pusă unui celebru contabil în anii 30, acesta a răspuns:
„Conștiința!” (Acum contabilii inventează scheme de evitare a impozitelor pentru clienții lor, în
schimbul unui procentaj din sumele păstrate.)
- „Declinul elitelor (cele noi acționează ascuns și nu sunt controlabile în aceeași măsură ca cele
vechi) și a instituțiilor tradiționale americane (partide, legislativ, guvern) politice, culturale și
religioase, explică cel mai bine transformarea societății americane.”
- Inima fenomenului de astăzi ar fi conjugarea democratizării cu comercializarea (supunerea față
de consumatori, pentru menținerea popularității), fapt asociat cu pierderea în realitate a anumitor
grade de libertate și cu coborârea standardelor morale.
CURS NR. 5 8
1. Modelul american (f)
Bibliografie
J. Rifkin, Visul european, Polirom, 2006.
A. Bloom, Criza spiritului american, Ed. Humanitas, 2006.
R. Vrânceanu, Dereglemenatrea necinstei. Învățăminte din scandalurile corporatiste americane (în
Frontierele etice ale capitalismului, Ed. Polirom, 2006).
F. Zakaria, Viitorul libertății, Ed. Polirom, 2009).
Outline of US Economy, 2009
CURS NR. 5 9
1. Modelul american (g)
Evoluții în anii 70
- Economia marcată de efectele șocurilor petroliere:
- creșterea presiunilor inflaționiste
- reducerea creșterii economice
- creșterea șomajului.
- Administrația Carter (1977-1981) începe un program de reforme:
- dereglementări în unele sectoare și industrii: aeronautică, telecomunicații, căi ferate, transporturi rutiere;
- politica monetară se schimbă radical odată cu venirea lui P. Volker la Fed: creșterea ratei dobânzii;
- introducerea de noi strategii de management al firmei (just-in-time).
CURS NR. 5 10
1. Modelul american (h)
CURS NR. 5 11
1. Modelul american (i)
Evoluții în anii 90
- Administrațiile Clinton (2 mandate) modifică anumite obiective de politică economică:
- creșterea anumitor taxe și înghețarea anumitor cheltuieli au condus la reducerea deficitului bugetar (obținerea unui excedent
în finalul celor 2 mandate);
- îmbunătățirea ofertei de servicii publice (R. Reich);
- creștere economică susținută.
CURS NR. 5 12
1. Modelul american (j)
Bibliografie
Economic Reform in the United States and United Kingtom
W. Niskanen, Reaganomics, la www.econlib.org/library/Enc1/reaganomics.html
R. Reich, Work of nations, 1991.
Economic Survey of United States, 2008, OECD, 2008.
CURS NR. 5 13
2. Modele asiatice: Japonia și China
CURS NR. 5 14
2. Modelul japonez (a)
CURS NR. 5 15
2. Modelul japonez (b)
CURS NR. 5 16
2. Modelul japonez (c)
b. Obiective:
- elaborarea strategiei de industrializare;
- protejarea industriilor în dezvoltare;
- lansarea periodică de noi produse;
- specializarea internațională optimă (pe termen mediu și lung);
- lupta pentru creșterea productivității;
- menținerea unei ratei a acumulării înalte.
c. Instrumente:
- planificarea (orientativă, flexibilă, glisantă, optimistă);
- protecționism comercial, temporar și selectiv, în prezent prin bariere nontarifare în principal;
- desemnarea de sectoare economice strategice;
- cheltuielile bugetare au crescut doar de la mijlocul anilor 90, până atunci erau cele mai reduse din OCDE.
CURS NR. 5 17
2. Modelul japonez (d)
CURS NR. 5 18
2. Modelul japonez (e)
- Sistemul financiar-bancar:
- O perioadă îndelungată, o seamă de bănci au fost menținute în proprietate publică și folosite pentru o finanțare dirijată prin
credite a unor sectoare industriale în dezvoltare;
- Numeroase instituții bancare și financiare;
- Economisirea menajelor la nivel ridicat, dar stagnantă în prezent;
- Bursa este conservatoare (solicită 10 ani de profit pentru o firmă pentru a-i tranzacționa acțiunile), iar firmele străine listate sunt
foarte puține.
CURS NR. 5 19
2. Modelul japonez (f)
CURS NR. 5 20
2. Modelul japonez (g)
Contextul crizei:
a. Speculația imobiliară și bursieră: cursurile activelor bursiere au crescut cu 34% în anul 1986, 40% în 1988, 29% în
1989; prețurile terenurilor în marile orașe cu 34% în 1987, 42% în 1988, 25% în 1989;
b. Crește oferta de credite, ca urmare a dereglementării financiare și a relaxării politicii monetare;
c. Crește brusc rata scontului de la 2,75% la 6% între mai ‘89 și august ‘90.
Criza s-a prelungit pe tot parcursul anilor 90, numiți „deceniul pierdut”, o revenire la un nivel de
creditare relativ normal fiind realizată abia în 2005.
Alte fenomene care au întreținut criza:
- cutremurul din 1995;
- triplul șoc fiscal din 1997 (creșterea TVA și eliminarea scutirilor fiscale);
- criza asiatică din 1997, care a redus cererea externă din zona afectată, țările din jur;
- recesiunea americană de după 11 septembrie, cu impact de asemenea asupra exporturilor, pârghia cea mai importantă de susținere
a creșterii economice.
CURS NR. 5 21
2. Modelul japonez (h)
CURS NR. 5 22
2. Modelul japonez (i)
CURS NR. 5 23
2. Modelul japonez (j)
CURS NR. 5 24
3. Modelul chinez (a)
- Stoarsă de războiul civil, de eșecul economic care cangrenase țara, de colapsul sistemului
educațional, de distrugerea vieții culturale chineze, Partidul Comunist a abandonat, începând cu
1978-1979, ingineria socială și mentală ca mod de a ține laolaltă și în liniște cea mai numeroasă
populație de pe Glob și a ales, în loc, reforma economică.
CURS NR. 5 25
3. Modelul chinez (b)
CURS NR. 5 26
3. Modelul chinez (c)
- Anii 1980 au adus cu ei o a doua etapă în care începeau să fie create instituțiile pieței, necesare
transformării economiei dintr-una a administratorilor (de comandă) într-una de piață, guvernată de
sistemul prețurilor. În tot acest răstimp, în privința prețurilor, autoritățile chineze aveau încă să aplice „standarde duble”:
unele prețuri au continuat să fie controlate de stat, în timp ce altele au fost lăsate să se formeze liber. Totuși, se aprecia că ponderea
bunurilor (de capital) alocate după prețul pieței o depășea pe a „controlatelor” încă de la începutul deceniului zece din secolul
trecut.
- Anii 1990, când se contura o a treia etapă a reformei chineze, s-au distins printr-o expansiune
economică susținută, alimentată mai ales de crearea celor peste 2.000 de Zone Economice
Speciale (ZES), ce au atras puternice influxuri de capital străin. Totodată, s-au făcut simțite și preocupări în
direcția reformării sistemului bancar prin încurajarea acordării creditelor pe criterii economice de rentabilitate, și tot mai puțin pe
ordin politic sau recunoașterea necesității privatizărilor în sistemul bancar, începută deja de China prin vinderea de pachete de
acțiuni unor mari bănci internaționale. Alte preocupări au vizat reforma industriei prin continuarea restructurării sau închiderii
întreprinderilor de stat neprofitabile și dezvoltarea de sisteme publice de protecție socială, minimale.
CURS NR. 5 27
3. Modelul chinez (d)
CURS NR. 5 28
4. Modelul BRIC?
CURS NR. 5 29
Concluzii
CURS NR. 5 30