Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializarea Resurse Umane

URMĂRIREA (ZADARNICĂ) A
VISULUI AMERICAN

Student(ă): Lavinia Greavu

Grupa: 16LF481
Coordonator: Lector dr. Mihai Burlacu

- Ianuarie, 2019 –
 Cuprins

Introducere.................................................................................................3
Sinteză........................................................................................................5
Cercetarea textului......................................................................................7
Argumentele proprii....................................................................................9
Concluzie....................................................................................................12
Bibliografie.................................................................................................13

2
 URMĂRIREA (ZADARNICĂ) A
VISULUI AMERICAN

Introducere

Prin acest referat se evidențiază realitatea despre acest vis american, problemele
actuale și perioada de glorie a acestui concept până la declin.
Visul american reprezintă un etos național al Statelor Unite, un set de idealuri în care
există democrație, libertate, egalitate, drepturi, oportunități în care libertatea include
oportunitatea pentru prosperitate și succes, precum și o mobilitate socială ascendentă pentru
familie și copii, realizat prin munca grea într-o societate cu puține bariere. James Truslow
Adams în 1931, spune despre visul american că reprezintă „ Acel vis al unui pământ în care
viața ar trebui să fie mai bogată și mai bună pentru toată lumea, cu ocazia fiecăruia în funcție
de capacitatea sau de realizare”. Acest concept întruchipează ideea radicală că oamenii cu
adevărat liberi, cu interese și vieți diferite, ar putea să fie de acord și să opereze, în mod
responsabil, o formă de guvernare suficient de puternică care să protejeze libertatea fără a
controla și societatea. El scoate în evidență imagini de oportunitate, de a ne înbunătăți pe noi
înșine și de a construi o comunitate.
Visul american se bazează pe oportunitatea nelimitată a fiecărui individ de a urmări
succesul, în special succesul financiar, care de multe ori vine în detrimentul bunăstării sociale,
acumularea de bogății și consumul în exces adâncind dezechilibrele globale, atât la nivelul
relațiilor dintre oameni cât și la nivelul relației om-natură.
Cu siguranță visul american nu este doar un zvon, ci este convingerea că oricine își
poate atinge propria versiune de succes într-o societate în care mobilitatea ascedentă este
posibilă pentru toată lumea, fără nici o urmă de discriminare. Realizarea visului american se
face doar prin sacrificiu, muncă grea și asumarea anumitor riscuri. Ideea visului are rădăcini
mult mai adânci și principii care se regăsesc în Declarația de Independență, care susține că toți
oamenii sunt creați egali. Într-o societate bazată pe acest principiu, un individ își poate trăi
viața după cum și-o definește
Visul american a fost ajutat de o serie de factori care au dat Statelor Unite un avantaj
competitiv în comparație cu alte țări, este izolată din punct de vedere geografic față de alte
țări, se bucură de un climat temperat. Din punct de vedere cultural are o populație diversă și
este bogată în resurse naturale care generează alimente și venituri pentru țară și locuitorii săi.

3
 Începând cu anii ꜥ70, visul american a început să fie mai greu de atins pentru
oamenii obișnuiți, taxele crescând din ce în ce mai mult. Cum arată visul american acum?
Odată cu modernizarea tehnologiei, juxtapusă cu căderea pieței imobiliare a făcut ca acest vis
american să fie mult mai complicat. Acest vis, din contră, aspiră să rezolve problemele cu
tehnologia, decât să folosească tehnologia pentru a menține lucrurile în mișcare la fel ca în
perioada industrială. Un element cheie a visului american este reprezentat de promovarea
oportunităților copiilor. Adulții se bazează foarte mult pe visul american pentru a înțelege
posibilitățile copiilor. Speranțele si optimismul pe care americanii îl posedă nu se referă doar
la viața lor, ci și a copiilor lor și a generațiilor următoare. Un aspect fundamental al acestui
concept a fost întotdeauna așteptarea ca următoarea generație să facă mul mai multe și mult
mai bine decât generația anterioară.

4
Sinteza

Articolul lui Barbara Ehrenreich „Urmărirea (zadarnică) a visului american”

(Ehrenreich, 2015, pp. 226-234) din „Manualul pentru scriere academică: Ei spun/ Eu spun”
de Graff, G. & Birkenstein, C. (2015) surprinde problemele sociale și perioada de declin prin
care trece SUA. Aceasta evidențiază prin articolul său, cauzele declinului, datorate creșterii
șomajului, problemele privind domeniul corporatist și creșterea economiei.
La fel ca în oricare țată, America se confruntă cu probleme economice a clasei
muncitorești, unde potrivit Barbarei „eșecul de a obține o diplomă de colegiu, de exemplu,
eșecul de a amâna nașterea unui copil până la acumularea unor economii sau eșecul în a alege
părinți bogați de la bun început”( Ehrenreich, 2015, p. 227) reprezintă o „alegere proastă”.
Persoanele care se aflau destul de jos pe scara ierarhică, muncitori, vânzători sau
reprezentanși de la serviciul clienți, erau numiți cu ajutorul expresie blue-collar, cu guler
albastru, iar persoanele care lucrează în birouri, funcționarii, erau denumiți white-collar, cu
gulere albe.
Orice persoană este talentată într-un anumit domeniu, însă, nu are ocazia de a arăta
asta ajungând astfel la șomaj. În urma recesiunii economice din anul 2001, care a durat
aproximativ 10 luni, rata șomajului a avut o creștere drastică, care a produs o mare schimbare
la persoanele de la nivelele de mijloc care au fost degradați și nevoiți să renunțe la costumele
lor de birou.
Un alt aspect important surprins în articol se referă la acele persoane cu venituri
extrem de mici, nevoiți să aibă două locuri de muncă pentru a se putea întreține. Angajații
corporatiști sunt descriși de către economista Juliet Schor, ca fiind acele persoane stresate care
lucrează zece-douăsprezece ore pe zi la birou, rămânând legați de locul de muncă și în
vacanțe prin intermediul telefonului.
Nivelul de sărăcie din America atinge cote alarmante, e plin pe străzi de cerșetori și
oameni deformați din cauza felului în care trăiesc si mănâncă. Veteranii de asemenea, nu
au parte de o tratație mai bună, pensiile sunt foarte mici, care nu acoperă nici jumătate
din cheltuielile lunare. Cetățenii americani, sunt de fapt primii sclavi ai sistemului, dar sunt
așa de manipulați încât au impresia că ei sunt înca cea mai dezvoltată țară din lume, și chiar
daca o duc rău, au ajuns să li se pară că este normal având în vedere criza economică prin care
au trecut.

5
 Corporațile sunt unitatea dominantă a unității globale de care depindem noi de zi cu
zi. Acestea fac lucrurile să se întâmple, de obicei este promovată competiția între angajați.
Domeniul corporatist reprezintă regiunea din nord-estul SUA, regiune reprezentată de o
economie foarte puternică, care a decăzut. Corporatismul reprezintă o doctrină social-politică
și economică care își propunea să înlocuiască sindicatele cu corporații, organizații
profesionale din care să facă parte, în aceeași măsură, atât muncitorii cât și patronii. Ca
oricare sistem de organizare, corporațiile, prezintă atât avantaje cât și dezavantaje. Astfel,
avantajele acestui sistem o reprezintă viața nelimitată pe care o au, poate continua și dupa ce
primii proprietari sau manageri nu mai sunt în viață. Un alt avantaj este că proprietatea poate
fi divizată în părți de capital social, denumite acțiuni. Cel mai mare dezavantaj al corporațiilor
este faptul că au o taxare dublă și veniturile sunt taxate separat de cele ale persoanelor
investitoare.
În realizarea acestui referat m-am ajutat de încă trei articole de pe theysayiblog.com pe
aceeași temă cu articolul „Urmărirea (zadarnică) a visului american”. În cele trei articole sunt
surpinse idei și opinii despre acest subiect, greutatea pentru a ajunge în zilele de azi de a
îndeplini acest vis american, ba mai mult articolul „ The American Dream Is Dead, and Good
Riddance” este surprins faptul că estu pusă o presiune puternică a societății americane de a
urmări o versiune a unui vis pe care mulți nu-l doresc nici măcar, ci pur și simplu li sa spus
să-și urmărească întreaga viață. De-a lungul anilor, această definiție a visului american a fost
pierdută. În schimb, atunci când vorbim despre visul american, ne aflăm deseori în legătură cu
căsătoria, copiii, datoria ipotecară, datoria studentului, chestii, mai multe lucruri și chiar mai
multe lucruri pentru a umple casa pe care o datorați datoria ipotecară.

6
 Cercetarea textului

În articolul intitulat „ Urmărirea (zadarnică) a visului american” autoarea Barbara

Ehrenreich își construiește argumentele pe propria experiență dar și prin citarea altor
personalități. Propoziţia teză, adică modelul explicativ pe care se bazează întregul articol, se
află in paragraful cu numărul doi. Punctul de vedere a Barbarei este că „Poveștile despre
regresia socială a corporatiștilor nu pot fi neglijate la fel de ușor ca rapoartele despre
problemele economice ale muncitorilor” (Barbara Ehrenreich, 2015, p. 226). Teza
articolulului este bine conturată, autoarea subliniind încă de la începutul textului problemele
cu care se confruntă lumea americană, viața economică și socială și nu în ultimul rând,
conceptul de vis american.
În primul paragraf sunt oferite detalii despre Barbara, ca fiind o jurnalistă de
investigație care la sfârșitul anului 2003 a început un proiect pin care cerceta atât creșterea
radicală a șomajului cât și lumea corporatistă. Aceasta constată că, șomajul, a crescut cu 5,9%
unde 1,6 milioane dintre șomeri erau profesioniști din domeniul corporatist.
În zilele noastre, nesiguranța locurilor de muncă din domeniul corporatist crește pe
măsură ce indicii de bursă scad. O formă de selecție naturală este concedierea personalului
talentat, plin de succes cât și a personalului mediocru. Acest proces perpetuu de vânturare
început la jumătatea secolului `90, redenumit sub diferite forme a adus la externalizarea
funcțiilor corporatiste la piețele de muncă mai ieftine de peste ocean.
În primii ani ai secolului douăzeci și unu, metafora bestellerului de afaceri „ brânza”
însemnând un job stabil, a fost cu adevărat îndepărtată. Un procent de 95% dintre directorii de
companii așteptau să se mute de la locul de muncă, fie voluntar sau nu, iar un procent de 68%
se temeau de posibilitatea de a fi concediați.
Supraangajarea reprezintă o altă problemă, pe care Barbara o prezintă în paragraful
șapte din propria experiență, folosindu-se de lecturile sale. Adesea directorii corporatiști de
nivel mediu, superior sau chiar profesioniști sunt puși în fața unor cerințe care pun
problematica timpului. Șablonul integrat în paragraful șapte (Fraser, 23), este utilizat pentru a
descrie acea tipologie de angajați care ajung să își continue munca și seara când ajung acasă
„ este un fapt obișnuit pentru un supervizor să își instruiască noii amgajați, să păstreze un rând
de haine de rezervă și o periuță de dinți la serviciu, pentru toate acele episoade cu seri târzii,
când chiar nu mai are sens să pleci acasă pentru un pui de somn” .

7
 Decizia autoarei de a intra în această lume a vieții corporatiste, surprinsă în paragraful
unsprezece, a dus la nevoia de a abandona anumite idei cu privire la corporațiile din America
și de oamenii care le conduc. Debutul acesteia a fost ca jurnalist de investigații a lumii
corporatiste care a ajuns să domine sistemul de sănătate publică, în care se includ farmaciile,
spitalele sau companiile de asigurări. După o perioadă atenția sa a fost mutată asupra
angajaților de prestări servicii și modul în care aceștia erau tratați, dezamăgită fiind de nivelul
de sărăcie din America. O altă problemă pe care Barbara a abordat-o este creșterea corupției
în lumea corporatistă.
Vârsta reprezintă un dezavantaj pe piața muncii, discriminarea legată de vârstă este
recunoscută în lumea corporatistă la fel ca și lipsa experienței în domeniu. Barbara susține
faptul că nici ea nu a avut o slujbă în domeniul corporatist, ba mai mult, singurul loc de
muncă la birou a fost din sectorul public, la New York City Bureau of the Budget, care nu a
durat foarte mult.
Barbara are o vastă cunoștință în ceea ce privește munca în echipă, adesea având rolul
de lider și o plăcere de a vorbi în public, toate acestea ducând la talente de leadership care
reprezintă un câștig pentru fiecare companie. Astfel folosindu-se de competențele sale care ar
fi îmbogățit fiecare companie la care s-ar fi dus să muncească.
Într-un alt paragraf, aceasta suprinde importanța pe care o are CV-ul pentru angajare,
munca îndelungată pentru crearea acestui document. Înfrumusețarea CV-ului ajută cu atât mai
mult la angajare surpinzând acțiuni reale și anume locurile de muncă unde ai lucrat nu unde
pretinzi că ai lucrat. Barbara surpinde faptul că s-a pus de acord cu oameni dispuși să mintă
pentru ea, să ateste faptul că a lucrat în compania respectivă chiar dacă nu a facut-o.
Renunțând la această minciună, care ar fi fost ușor scoasă la iveală, a hotărât să spună că s-a
consultat cu ei de-a lungul anilor. Barbara Alexander era doar o acoperire pentru Barbara
Ehrenreich, schimbându-și legal numele și reprezenta biletul ei de intrare în rândul
corporatiștilor șomeri din America, ca reporter sub acoperire.
Orice proiect necesită o minimă organizare, un mare consum de timp și de bani la
fel și în cazul Barbarei care și-a rezervat 10 luni și o sumă de 5.000 de dolari. Astfel ca
aceasta și-a impus trei reguli pe care să le urmeze în căutarea locului de muncă perfect și
anume: depunerea unui efort minimal în găsirea unui loc de muncă, disponibilitatea
geografică fiind pregătită să călătorească oriunde în Statele Unite ale Americii și cea de a treia
regulă, acceptarea primului loc de muncă care i se ivește și care se potrivește cu cerințele ei.
Lumea corporatistă, în viziunea Barbarei, era asemenea unui castel pe un deal strălucind de la
înălțime.

8
 Pentru majoritatea oamenilor, pierdera locului de muncă înseamnă intratrea într-o
lume a durerii, venituriile se transformă în ajutor de șomaj iar încrederea lor de sine se clatină.
Prejudiul psihologic suferit de un șomer crește riscul de a intra în depresie, de asemena
numărul divorțurilor crește, la fel și abuzul de substanțe toxice și chiar sinuciderea.
Asemenea celorlalte capitole din cartea intitulată „Manual pentru scriere academică:
Ei spun/ Eu spun”, Barbara Ehrenreich își întemeiază proproziția-teză încă din primul
paragraf aceasta fiind problema sărăciei și declinul social al corporaștilor care nu poate fi
neglijat la fel ca problemele economice a clasei muncitorești. Teza este prezentată explicit iar
Barbara își susține teza prin utilizarea propriilor opinii sau al altor personalități. Opiniile și
teoriile expuse în articol în legătură cu așa-zisul vis american se bazează pe cunoștința pe care
aceasta o are datorită profesiei de jurnalist de investigație.
În concluzie articolul „Urmărirea (zadarnică) a visului american” ilustrează
problemele SUA, de la perioada de glorie, când acest concept de vis american era accesibil
fiecărei persoane până la declinul acestuia, când a devenit mai dificil de abordat de către
persoanele cu un venit lunar scăzut, ceea ce duce la dispariția visului american și la apariția
problemelor economice și sociale în rândul populației din America.

9
 Argumente proprii

În opinia mea, articolul Barbarei Ehrenreich expune conceptul unui vis american,
ajuns la ananghie prin pisma problemelor țării.
Visul american pleacă, cred eu, de la emigranții care au pornit spre America, sperând
să învingă problemele cauzate de înfomtare. Ulterior această sintagmă referitoare la
împlinirea visurilor, indiferent de condiția sa de proveniență, a luat amploare. Această
sintagmă pot spune că se bazează pe o societate democratică, în care oamenii se nasc egali. În
ceea ce privește piața de muncă, discriminarea legată de vârstă, sex, naționalitate nu există
contrat corporaților în care discriminarea este profund recunoscută în acest domeniu.
În primul rând, viziunea pe care Barbara o are asupra temei articolului este parțial în
acord cu viziunea pe care o am eu despre acest subiect. Într-adevăr, persoanele care lucrează
în domeniul corporatist, au calități superioare, deseori lăsându-și pasiunile pentru oricare altă
activitate deoparte și axându-se pe carieră. Cei care au avut ocazia să ajungă pe un prag înalt
al companiei au intrat în bucluc, încât veniturile lor au devenit o metodă foarte tentantă pentru
reducerea costurilor.
În dezacord total pot spune că sunt cu discriminarea vârstei de către lumea corporatistă
și mod egal, cu părerea autoarei, care relevă că vârsta pe care o are, una medie, reprezintă un
defect și un dezavantaj în acest domeniu de angajare. Părerea mea este că persoanele trecute
de 30 de ani sunt mai informate și mai pregătite pentru a lucra în acest domeniu, iar vârsta de
40 de ani nu reprezintă un defect, luând în considerare că vârsta medie pentru a ieși la pensie
în prezent, este de peste 60 de ani.
Partea tristă a acestui subiect este că persoanele talentate nu sunt lăsate să își
dovedească abilitățile, nu sunt angajați fără o minimă cunoștință în domeniul corporatist sau
fără o vagă experiență. O problemă la nivel global este reprezentată de creșterea șomajului,
concedierile în masă a persoanelor calificate, crește de asemenea, ajungând astfel la probleme
economice. În prezent o țară dezvoltată, la fel ca America, atrage masa persoanelor tinere care
sunt în căutare de loc de muncă, dorind sa emigreze din propria țară și să se dezvolte.
În al doilea rând, proiectul Barbarei este conceput pentru a investiga îndeaproape
domeniul corporatist, neștiind foarte multe despre acesta, chiar dacă a întâlnit-o, lucrând ca și
chelner într-un lanț cunoscut de restaurante, și asociat la Wall-Mart pe parcursul documentării
unui studiu pentru o carte. Sunt de acord cu metoda pe care aceasta a folosit-o în încercarea de
a pătrunde în lumea corporatistă, schimbarea numelui pe motivul de a nu fi recunoscută și
faptul că aceasta nu a înfrumusețat CV-ul cu informații neadevărate, ba din contră, a trecut

10
calitățile și competențele pe care la are în mod real. Admir inițiativa Barbarei și experiența pe
care și-a creat-o fiind activistă în nenumărate cazuri, și lider dovedind că deține calități de
lidership.
În articolul „Keeping the American Dream alive is your risponsibility and mine
opinion” (Smith, 2018), sunt scoase în evidență imagini de oportunitate pentru a ne inbunătăți,
a forma o comunitate mai bună. Acele diviziuni prezente în fiecare țară, care ne despart pe noi
ca cetățeni, privin ideologia, religia, rasa sau în cel mai rău caz gradul social sunt descrise și
în acest articol cu scopul de a evidenția cum și cine profită de aceste criterii, putând spune că
sunt de acord cu această ipoteză.
În același articol este evidențiat refuzul față de o metodă de conducere pentru o
națiune mai bună și totuși același refuz față de un acord colectiv, condus de oameni liberi în
timp ce restul cetățenilor sunt fustrați de cei care le resping ideile. Tăcerea lor tinzând spre
moartea libertății.
Obama a făcut o declarație care surprinde viziunea sa despre această temă: „America
este suma visurilor noastre și ceea ce ne leagă, ceea ce ne face să fim o familie americană,
este că ne ridicăm și ne luptăm pentru visele celorlalți, că noi reafirmăm acea credință
fundamentală - eu sunt păzitorul fratelui meu, eu sunt deținătorului de soră - prin politica
noastră, politicile noastre și în viața noastră de zi cu zi. Este timpul să facem asta încă o dată.”

11
 Concluzie

În concluzie, articolul Barbarei Ehrenreich „Urmărirea (zadarnică) a visului american”

subliniază ideea încă de la apariția acestui concept, perioada de glorie până în momentul când
acesta începe să ia sfârșit.
Acest articol arată perspectiva autoarei prin propria experiență, întâmplările prin care
aceasta a trecut în detriment cu proiectul propus de Barbara. Apariţia şi dezvoltarea oricărei
civilizaţii reprezintă, potenţial, un teren fertil pentru abordări realiste, dar şi pentru
introducerea unor speculaţii ipotetice prin care indicativul este substituit prin condiţional-
optativ. Istoricii conştientizează diferenţele majore dintre derularea în fapt a evenimentelor şi
dezideratele exprimate prin judecăţi normative şi postfactum, repudiind scenariile ipotetice,
întemeiate pe „dacă”. Nici naşterea naţiunii americane şi afirmarea civilizaţiei ei n-au fost şi
nu sunt exceptate de derapajele către imaginar.
Visul American exprimă tendinţa individului spre noi zone ale realizării fericirii, iar
realizarea sa „este esenţa democraţiei americane, substanţa ei raţională”. Sintagmă utilizată de
Ceaser tocmai spre a ilustra îngemănarea dintre realităţile pe care le exprimă cele două
cuvinte: Folosirea celor două cuvinte sugerează că acest regim nu este un tip pur si simplu, ci
este bazat pe fuziunea celor două principii guvernamentale. În fiecare din termenii
componenţi folosiţi este germenele aceloraşi seturi de idei. Unul dintre curente accentuează
protecţia drepturilor, guvern limitat şi procese de elaborare deliberată a deciziei, caracteristici
ce formează nucleul constituţionalismului modern. Celălalt cuvânt din această compunere
accentuează întotdeauna puterea poporului şi înţelegerea democratică a justiţiei conform
căreia guvernul există pentru a promova interesele poporului ca un întreg
Analiza esenţei Visului American nu se poate realiza în afara spaţiului spiritualităţii
americane, a originii acestei spiritualităţi. Aşa cum constată A. Marga, dreptul la viaţă,
libertatea şi căutarea fericirii sunt „valorile iniţiale, fundamentale şi organizatoare ale
spiritualităţii americane.

12
 Bibliografie

Graff, G. & Birkenstein C. (2015). Manual pentru scrierea academic:Eu spun/ Ei

spun. Pitești: Paralela 45.
Chelcea, S. (2000). Cum să redactăm în domeniul științelor socioumane. București:
SNSPA.
Kely Goff (2014, Iulie 7). The American Dream Is Dead, and Good Riddance. Accesat de
pe: https://www.thedailybeast.com/the-american-dream-is-dead-and-good-riddance.
Cameron Smith (2014, Iulie, 18). Keeping the American Dream alive is your
responsibility and mine: opinion. Accesat de pe:
https://www.al.com/opinion/index.ssf/2014/07/keeping_the_american_dream_ali.html.
Joshep E. Stiglitz (2011, Martie, 31). OF THE 1%, BY THE 1%, FOR THE 1%.
Accesat pe: https://www.vanityfair.com/news/2011/05/top-one-percent-201105#

13