Sunteți pe pagina 1din 8

ANUL XVII • NR.

298 • 1 iunie 2010

Fuzionismul
Un experiment doctrinar al dreptei moderne

Concept: Olga Nicoară

Pornind de la ceea ce ne unește


HORIA TERPE și IONUŢ STERPAN
Se împlineşte jumătate de secol de când politice şi în alte societăţi decât cea al vieţii dincolo de preferinţa consumul de droguri sau libertatea
mişcarea fuzionistă - alianţa dintre americană. Chiar dacă există diferențe individului se înşeală. sexuală, ţin de ceea ce conservatorii
dreapta conservatoare, religioasă şi cu privire la întinderea legitimă a Dar la nivelul instituţiilor politice (şi numesc „virtute“. Ritmul şi algoritmul
pro-occidentală şi libertarienii statului şi legii, printre valorile comune aici stă o cheie a argumentului lui în care statul va lăsa loc pieţei şi altor
reprezentând valorile liberalismului se regăsesc cel puţin libertatea şi Meyer), această viziune lasă libertăţii un instituţii civile voluntare să se ocupe de
clasic - reuşeşte să fundamenteze responsabilitatea individuală împreună spaţiu la fel de mare ca cel pe care îl aceste probleme sunt chestiuni de
dreapta intelectuală şi politică cu ideea că statul nu trebuie urcat pe un pretind libertarienii. Toate proiectele practică politică. Ele ţin în primul rând
americană. Fuziunea se menţine încă piedestal, multe dintre serviciile legale intruzive - atât ingerinţele nu de relația aliaților, cât de alte grupări
astăzi în Statele Unite la toate nivelele: publice putând fi furnizate mai bine de statului în economie, cât şi cele în viaţa care se pronunţă sau lucrează pentru
al teoretizării doctrinelor, al coalițiilor piață și de mecanisme ale societății personală - trebuie respinse pentru că, menţinerea extensiilor statului dincolo
politice şi al cooperării din lumea civilă. civile. în absenţa libertăţii autentice de alegere de protejarea autonomiei persoanei.
Platforma intelectuală începută de Frank Meyer (în textul său programatic între viciu şi virtute, viaţa virtuoasă Pentru că, ne arată cel puţin practica
Frank Meyer în paginile National Arborele răsucit al libertăţii disponibil poate fi mimată, dar nu autentic trăită. politică şi civică americană, ideea de
Review în anii ’60 ne ilustrează cum un online în numărul curent al revistei) îşi Autoritatea politică trebuie treptat să îşi folosi în beneficiul libertăţii spaţiul lăsat
succes intelectual, o idee de îmbinare a prezintă proiectul ca pe o continuare limiteze rolul la prezervarea cu de viziunea morală conservatoare şi,
două doctrine, încheagă şi menţine o firească a conservatorismului. Şi el este fermitate a autonomiei persoanei. respectiv, ideea de a folosi pentru
alianţă politică menită să protejeze un avocat al vieţii virtuoase cu Dincolo de aceasta, trebuie exclusă cultivarea virtuţii spaţiul creat de
indivizii de amestecul nelegitim al determinaţiile ei tradiţionale. La nivelul administrarea comportamentelor libertate pot fi puse uşor la lucru
statului. Să privim la experimentul întregului tablou moral şi metafizic, morale sau virtuoase prin forţa legii. împreună.
american nu ca la un model de urmat ad conservatorii au dreptate - libertatea „Virtutea“ este un concept larg. Și Situaţia particulară a Principatelor
literam, ci ca la o sursă de inspiraţie. este un simplu mijloc pentru ţelurile datoria de a ne abţine să profităm de Române a făcut ca multe dintre
Articolele următoare au în comun ideea transcendente ale persoanei, iar acei interstiţiile instituţionale în dauna personalităţile istorice româneşti să fie
că există o amplă intersecţie de valori libertarieni care lucrează cu o teorie a celorlalţi, şi obligaţia de a-i asista pe cei în acelaşi timp şi conservatoare, şi
între conservatori și libertarieni care valorii conform căreia nu există alt aflaţi în dificultate, și chestiunile care
face posibilă funcţionarea alianţei judecător moral al domeniului personal ţin de etica personală, precum continuare în pagina II »
ii 1 iunie 2010 // nr. 298 // 22 plus

Conservatorii şi libertarienii cer un singur


lucru de la stat: să fie lăsaţi în pace
GROVER NORQUIST*
Mişcarea conservatoare modernă din explice distribuţia voturilor şi adevăratul cer ca în fiecare şcoală publică să se reuşit să atragă voturi, după cum a aflat
Statele Unite, adesea numită motiv pentru care coaliţia Reagan a predea după un manual intitulat Heather în 2006 şi 2008. În timpul Războiului
„republicanism marca Reagan“, e un rezistat de-a lungul anilor. are două mămici**. Rece, când Uniunea Sovietică ameninţa
amestec vital de individualism radical şi Cea mai bună cale de a înţelege cum şi de Proprietarii de mici întreprinderi nu vor lumea şi libertatea Americii, a existat o
respect pentru tradiţie. Acest amestec ce în mişcarea conservatoare modernă decât ca statul să le lase întreprinderile în mişcare puternică în sprijinul unei apărări
este mai uşor de realizat decât în Europa. pot coexista grupuri diverse de indivizi pace. Vor mai puţine taxe şi mai puţine naţionale capabile să pună stavilă
Tradiţia americană, aşa-zisul nostru este recunoaşterea faptului că toţi reglementări. Plătitorii de impozite vor colonialismului sovietic. Scopul mişcării
„naţionalism“, se revendică de la o membrii coaliţiei Reagan au vrut şi vor un pur şi simplu impozite mai mici. n-a fost cheltuirea banilor pe înarmare de
mişcare radicală constând într-o revoltă singur lucru de la guvernul federal, Proprietarii vor să le fie respectate dragul înarmării: după prăbuşirea Uniunii
cauzată de taxarea excesivă, revoltă care a oricare ar fi tema care le determină votul: drepturile de proprietate. Toţi aceşti Sovietice, bugetul alocat apărării în
îmbrăcat şi forma războiului nostru de ei cer pur şi simplu să fie lăsaţi în pace. votanţi interesaţi de aspectele economice Statele Unite a scăzut de la 6 procente la
independenţă de sub tutela britanică. Oamenii credincioşi a căror preocupare vor să fie lăsaţi în pace. 3 procente din PIB.
Istoria Americii, tradiţia noastră, principală este practicarea religiei şi Mişcarea care vrea un guvernământ În esenţă, nu există niciun conflict între
întruchipează liberalismul clasic al educarea copiilor în religia părinţilor vor limitat nu trebuie confundată cu anarhia conservatorii sociali de diferite religii care
europenilor. Americanii pot fi în acelaşi ca statul să-i lase în pace. Nu cer de la sau cu opoziţia faţă de ideea de vor să fie lăsaţi să-şi practice religia şi
timp tradiţionalişti şi individualişti stat subvenţii pentru bisericile lor şi nici guvernământ. oamenii de afaceri de diferite tipuri care
radicali. Aceasta pentru că tradiţia să-i forţeze pe alţii să se închine la zeii Un guvern care obligă la respectarea vor să fie lăsaţi în pace să facă bani şi să
noastră nu este definită de o religie sau de lor. Iată de ce protestanţii evanghelici, contractelor, pedepseşte jefuitorii de creeze avuţie. Poate că au valori sau
rasă sau de apartenenţa la un trib, cum se catolicii conservatori, evreii ortodocşi, bănci şi pe criminali şi îi împiedică pe priorităţi diferite, dar de la stat cer acelaşi
întâmplă în multe dintre naţiunile lumii, musulmanii şi mormonii pot vota cu canadieni să treacă graniţa fraudulos lucru: „Lăsaţi-ne în pace“.
ci de ataşamentul nostru faţă de libertatea inima uşoară pentru candidatul şi sporeşte libertatea. Abia când guvernul
individuală. partidul care promite să-i lase pe fiecare depăşeşte aceste atribuţii distruge
Traducere de TUDOR GLODEANU
Unii disting trei piloni la baza coaliţiei în pace. libertatea individuală.
care l-a adus la putere pe Ronald Reagan: Proprietarii de arme, un segment Chiar şi acei americani care votează cu
conservatorismul social, libertatea electoral important în Statele Unite, vor gândul la politica externă sunt mânaţi de * Grover Norquist este preşedintele fundaţiei
economică şi o apărare naţională doar să fie lăsaţi în pace să se bucure de aceeaşi dorinţă de a fi lăsaţi în pace. Americans for Tax Reform.
puternică. Cred că această caracterizare a drepturile garantate de Al Doilea Administraţia Bush poate a vrut să creeze ** O carte pentru copii despre o fetiţă crescută
creat confuzie şi nu este în măsură să Amendament. Nu cer subvenţii şi nici nu un imperiu, dar o astfel de politică n-a de două mame lesbiene. (n. tr.)

Pornind de la ceea ce ne unește


» urmare din pagina I

liberale. Iar ideea fuzionării sau a alianţelor Acestea vor susţine şi informa alegerile şi libertatea economică şi libertatea culturală relaxarea fiscală. Însă în calea învăţării
şi federaţiilor între curente ale dreptei a interacţiunile libere complexe (Mihail sunt atât de legate între ele încât acestor lecţii şi a adoptării cu succes a
hrănit succese politice semnificative în Neamțu, pag. VI). Care este însă limita legitimările specializate cu care s-au soluţiei americane stau cel puţin trei
România postdecembristă, creştin- permisibilă a coerciţiei prin lege? Atâta preocupat economiştii libertarieni par să piedici (Radu Cristescu, pag.VIII). Prima
democraţia fiind exemplul cel mai recent. vreme cât conservatorii nu renunţă la nu fie de ajuns. Şansa renaşterii stă în piedică este la nivelul instituţiilor politice:
Însă istoria Statelor Unite este cea care a ideea promovării unor scopuri etice sau capacitatea think tank-urilor de a aborda formarea de platforme intelectuale ca bază
generat situaţia paradigmatică: americanii religioase prin intermediul statului, nu integrativ problemele democraţiei (Marcel pentru platforme politice este mai simplă
pot fi în acelaşi timp tradiţionalişti şi poate fi vorba de o autentică reconciliere Guarnizo, pag. III). Această capacitate într-un sistem federativ, întrucât actorii
individualişti radicali, întrucât tradiţia lor cu libertarienii. Totuşi, fuziunea ar putea civică şi intelectuală este astăzi în stadiu politici se pot mobiliza fără să aştepte per-
are o natură instituţională fondată pe avea loc la marginile curentelor. Unele incipient. Dar asaltul realităţii asupra misiunea de la centru. Sistemul politic al
ataşamentul faţă de libertatea individuală rădăcini se întâlnesc în filosofia politică a indivizilor obişnuiţi forţează un anume unui stat unitar cu partide organizate ierar-
(Grover Norquist, pag. II). Coaliţia de tip lui Hayek, care, pe de o parte, atacă ideea sentiment al urgenţei. Americanii se con- hic, unde politicienii sunt dependenţi doc-
fuzionist „Leave us alone“ nu cere de direcţie obiectivă a comunităţii şi fiinţei fruntă cu o presiune etatistă fără prece- trinar şi financiar de deciziile centrului,
subvenţii de la stat, ci libertate. Folosirea umane în favoarea deciziilor individuale dent, iar românii plutesc în derivă la o este mult mai rigid. A doua ţine de absenţa
aparatului de coerciţie al statului pentru a dispersate, dar, în acelaşi timp, renunţă şi asemenea distanţă de mal, încât aici unei pieţe a ideilor: prea puţini înţeleg
impune cetăţenilor o cultură şi elanul la stricteţea radicală a teoriei dreptului conservatorii şi libertarienii trebuie deo- argumentele relevante ale doctrinelor. În
radicalist de democratizare în politică natural în favoarea unui evoluţionism al camdată să îşi pună în paranteză diferende- sfârşit, a treia piedică stă în provocarea
externă sunt reclamate mai degrabă de regulilor (Emanuel Socaciu, pag. IV). Pentru le. Chiar dacă lumina celor două „faruri“ specială cu care se confruntă un spirit con-
neoconservatori (Camil Ungureanu, că nivelul practic reclamă un loc de de la mal, libertarian şi conservator, este servator în context postcomunist. În acest
Grover Norquist, Marcel Guarnizo). Dar întâlnire. Ar fi o eroare să credem că diferită, de la o asemenea distanţă cele context, conservatorul are de separat filo-
acestea constituie avertismente adversarul comun conservatorilor şi două raze de lumină se confundă (Cristian nul tradiţional liberal de cel antiliberal; aici
importante împotriva alunecării în libertarienilor a dispărut. Există fronturi Câmpeanu, pag. VII). Concret, dacă în plan va descoperi că tradiţia libertăţii este atât
practică în mişcări deviante de la trasabile geografic în jurul regimurilor politic uniunea curentelor intelectuale de fragilă, încât este mai mult de construit
platforma fuzionistă iniţială (Camil autoritare, fronturi trasabile ideologic în care inspiră dreapta contemporană este să decât de recuperat. Apoi, va trebui să înţe-
Ungureanu, Neoconservatorismul. Un jurul avatarurilor radicale stângiste aibă loc prin PDL, atunci PDL trebuie să îşi leagă de ce, atunci când trecutul este atât
fenomen circumstanţial?, disponibil (Marcel Guarnizo, Gelu Trandafir) şi însuşească trei lecţii (Florin Cojocariu, pag. de pervertit, valorile conservatoare pot
online în numărul curent al revistei). fronturi ascunse - vechile structuri din VII). Prima: fuzionismul trebuie acceptat cere o ruptură radicală sau revoluţionară.
Dispariţia comunismului pare să priveze instituţiile statului menţinându-şi poziţiile şi ca un criteriu doctrinar capabil să cureţe Suntem încrezători că, împreună cu
alianţa dintre conservatori şi libertarieni privilegiate în mediul politic, de afaceri, partidul de complicităţi plutocratice. A partenerii şi colaboratorii noştri, vom
de catalizatorul principal - duşmanul mass-media (Gelu Trandafir, pag. V). Cadrul doua: în loc să aştepte acordul sau depăşi aceste probleme. Odată cu discuţia
comun -, lasându-i să se certe în voie pe ideologic de tip radical prevalează astăzi la integrarea unor mişcări intelectuale pre- câtorva aspecte ale platformei comune a
tema consecinţelor dezincriminării nivel cultural la fel cum etatismul cum conservatorismul, creştin-democra- libertarienilor şi conservatorilor, proiectul
consumului de droguri sau a relaţiei dintre prevalează la nivel instituţional. Eroarea ţia sau libertarianismul unele în altele, Centrului de Analiză şi Dezvoltare
dereglementarea masivă şi fragmentarea strategică majoră care ne-a dus aici este politicienii de profesie trebuie să Instituţională (CADI) şi al Fundaţiei
societăţii. Dacă sunt lăsate să funcţioneze, nesocotirea ideii de limite naturale din întreprindă strategii acceptabile de Konrad Adenauer lansează o întrebare:
forme de agregare socială tradiţionale pot structura realităţii rezistente la voinţa federalizare. Odată eliberaţi de incertitu- este fuzionismul o construcţie capabilă
apăra individul de excesele statului şi umană şi, în general, deteriorarea dini, ne-am putea dedica eforturile politic să ne elibereze de nefireasca povară
furniza încredere şi criterii pentru componenţei culturale care a făcut posibilă proiectului comun. A treia: fuzionismul fiscală şi reglementativă şi de disconfortul
maturizarea psihologică a individului. civilizaţia Vestului. Libertatea politică, vizează libertatea, dereglementarea şi moral şi material proprii sistemului actual?
22 plus // nr. 298 // 1 iunie 2010 iii

O schimbare de paradigmă
pentru apărarea democraţiei
MARCEL GUARNIZO*

Ideea fuzionistă a lui Frank Meyer revoluţie comunistă, care pur şi simplu a pensiile private a milioane de cetăţeni păstrarea memoriei şi a ideii că, în
semnifică alianţa curentelelor din măturat statele din estul şi centrul argentinieni. cuvintele lui Richard Weaver, omul „nu
interiorul mişcării conservatoare cu şcoli Europei, a fost punerea în practica a unor Rolul libertăţii culturale în această ecuaţie îşi poate face propria voinţă lege“, fără
de gândire liberale clasice şi libertariene, idei distrugătoare. Lupta fundamentală este însă cel mai important. Blocul să ţină seama de limitările naturale din
cu care împărtăşesc scopul libertăţii este întotdeauna o luptă a ideilor. cultural constitutiv democraţiilor structura realităţii.
economice, garanţiei proprietăţii private Contextul pentru o renaştere sau occidentale este format în principal de Ideea unei structuri a realităţii
şi dorinţa de a limita puterea statului. refundamentare intelectuală şi culturală religia creştină şi de disciplinele independente de voinţa omului din
Toată această alianţă care practic nu este însă dificil. Astăzi, în Europa are loc ştiinţifice, şi mai ales de filosofie. examinarea căreia omul, prin raţiune,
exista înainte de 1945 atinge apogeul un alt fel de „fuzionism“, unul procedural este capabil să extraga legi şi norme

R
odată cu ascensiunea lui Ronald Reagan în şi despotic realizat de Uniunea evoluţia socialistă şi rezultatele morale este mai întâi abandonată de
1980 şi cu obţinerea unei victorii Europeană cu naţiunile ei care n-au decât ei catastrofale îşi au originea nominalism, apoi mişcarea protestantă se
răsunătoare împotriva Uniunii Sovietice. să se conformeze dacă nu vor să trăiască tocmai într-o aberaţie face vinovată de acelaşi abandon. Şi
Acest război a acţionat ca un catalizator al în izolare. Deficitul democratic este o filosofică, teologică şi pentru că protestanţii sunt un filon
alianţei între facţiuni altfel diverse, însă situaţie de fapt, ilustrată, de exemplu, de antropologică privitoare la important în mişcarea conservatoare, eu
acum s-a încheiat. Conservatorismul a maniera coercitivă în care poporul natura omului. Distrugerea ordinii prefer să mă definesc mai degrabă drept
pierdut şi el azi din viziunea şi forţa sa irlandez a fost forţat să iasă la un al doilea economice şi politice se datorează acestei un metafizician realist decât un
intelectuală. Pe de o parte, un referendum pentru ratificarea Tratatului grave erori culturale. Îi găsim originile conservator. Cu atat mai puţin mă pot
conservator social precum George Bush s- de la Lisabona. Acesta este numai un deja la Rousseau, despre care Frederic considera libertarian, întrucât, la nivel
a dovedit uşor incapabil să câştige simptom al cadrului teoretic profund Bastiat comenta: „…Legislatorul este secular, aceştia se simt mai aproape de
încrederea conservatorilor cu preocupări deficitar la nivel cultural, politic şi mecanicul care inventează maşina; viziunea atomizantă adusă de Revoluţia
antietatiste. Pe de altă parte, nu există economic care fundamentează astăzi principele este doar muncitorul care Protestantă, în care individul este
urmaşi de calibrul lui William F. Buckley, democraţia. Este vorba de cadrul pune în funcţiune maşina… Şi ce rol postulat ca autonom în ceea ce priveşte
Frank Meyer, Russell Kirk, Whitaker ideologic de tip radical. Şi aici stă astăzi joacă persoanele aici? Am spune că sunt interpretarea Scripturii.
Chambers. Iar libertarienii, de multe ori adversarul comun teribil al libertarienilor maşina pusă în mişcare. De fapt, nu Mulţi neoconservatori se fac şi ei vinovaţi
neatenţi la problema evaluării morale a şi conservatorilor, din lumea occidentală sunt ele doar materia brută din care este de ignorarea componentei cultuale.
stilurilor de viaţă, pierd din vedere rolul până în Europa de Est. Pentru că trăim făcută maşinăria?“. Ideologia radicală Eforturile lor de a exporta democraţia
fondator al culturii tradiţionale. toţi astăzi, forţat, visul gramscian al mută omul din legităţile sale naturale în prin instituirea unor reforme economice
Însa istoria mişcării intelectuale hegemoniei culturale socialiste. În faţa alt angrenaj creat artificial. Această eroare şi politice, ignorând bazele culturale ale
conservatoare din Statelor Unite oferă acestui adversar păleşte orice distincţie antropologică a permis dezumanizarea democraţiei liberale, au dus la greşelile
lecţii nepreţuite pentru transformarea şi dintre libertarieni şi conservatori. omului odată cu abolirea proprietăţii cunoscute din Irak. Eşecul de a înţelege
renaşterea societăţii civile în naţiunile din Sarcina acestei elite intelectuale este private a schimbului liber între oameni, a realităţile culturale ale diferitelor
estul şi centrul Europei. Pentru că noi, cei construcţia unei noţiuni integratoare a libertăţii de mişcare, de muncă, de civilizaţii este şi el o urmare a erorii
din această regiune, putem învăţa de la ei democraţiei, care să cuprindă libertatea expresie şi de asociere. Curând, efectele filosofice a anti-realismului în sensul lui
şi putem evita unele ezitări şi capcane politică, libertatea economică şi libertatea multiplicate s-au întors înapoi la nivel Weaver şi este până la urmă o mostră de
care poate au încetinit progresul culturală, incluzând în cea din urmă şi cultural şi a dus la degenerarea ştiinţelor. radicalism. De aceea, insist că frontul
intelectual al SUA. religia. Acestea sunt intrinsec legate între Dacă pică oricare dintre aceste libertăţi - relevant în disputele politice trebuie
ele. Pierderea libertăţii economice va economică, politică, culturală -, se retrasat în jurul radicalilor de orientare

D
iferenţele şi neînţelegerile duce întotdeauna la pierderea libertăţii prăbuşeşte întregul edificiu. Pierderea antimetafizică.
dintre conservatori - partizani politice şi culturale, ştim încă de la Milton componentei culturale este cea mai Suntem astăzi martorii unei fuziuni la
ai unei societăţi în acelaşi timp Friedman. Pierderea libertăţii politice subtilă, pentru că ea nu se vede cu ochiul polul intelectual şi politic opus alianţei
libere şi virtuoase - şi (deficitul democratic) va duce şi ea la liber: cultura subzistă în primul rând la noastre: polul radicalilor, fie ei ecologişti,
libertarieni sunt multiple, dar pierderea libertăţii economice şi la nivelul cogniţiei. Deteriorarea feminişti, anarhişti antiglobalişti,
unul dintre resorturi este cel religios. încălcarea dreptului la proprietate privată componentei culturale constă în uitarea libertini, comunişti ş.a.m.d. Aceştia sunt
Pentru că mişcarea conservatoare în de către stat. Avem exemplul recent de ideilor fundamentale care au făcut determinaţi să schimbe ceea ce nu poate
Statele Unite nu se defineşte doar ca anti- banditism politic al preşedintelui socialist posibilă civilizaţia Vestului. Tocmai în fi schimbat fără grave dezastre morale şi
comunistă şi anti-etatistă, ci şi în Kristina Kirchner care, după un vot păstrarea acestei moşteniri stă marea civilizaţionale, anume, natura realităţii şi
favoarea unei ordini morale cu procedural în parlament, a confiscat contribuţie a mişcării conservatoare. În fiinţa constitutivă a omului.
recunoşterea transcendentului.

C
O distincţie relevantă aici ar fi între ea mai de succes formă de
concepţia teonomică a omului şi, radicalism este ceea ce se
respectiv, concepţia unei complete cheamă „democraţia radicală“,
autonomii a lui, între o existenţă „democraţia politică“ sau ceea
conştientă de dependenţa de Dumnezeu ce Rawls a numit „liberalism
şi, respectiv, o viaţă dusă ca şi cum politic“. Poate surprinzător, Marx poate
Dumnezeu nu ar exista. arunca lumină asupra chestiunii. Marx a
Însă şi înăuntrul taberei religioase există o spus că democraţia este calea către
distincţie importantă, şi aici ajung la o socialism. Şi ideea a fost adoptată fără
dificultate dinăuntrul conservatorismului echivoc în declaraţiile Internaţionalei
occidental. Evanghelicii şi conservatorii Socialiste. În Declaraţia Principiilor de
protestanţi care au renunţat la ideea de la Stockholm din 1989 răspunsul socialist
autoritate mediatoare şi la ideea de este neechivoc: „Democraţia politică este
raţiune în favoarea simplei credinţe pe cadrul necesar şi precondiţia pentru
baza adevărului revelat au reuşit să toate celelalte drepturi şi libertăţi“.
deformeze percepţia asupra credinţei Dar dacă pentru Lenin cultura era
religioase ca atare. Aceasta se vede astăzi secundară preluării resurselor economice
în rândurile liberalilor clasici, şi politice, noii socialişti urmează
libertarienilor şi seculariştilor. Or, strategia propusă de Gramsci:
naţiunile din estul şi centrul Europei, care antagonismele culturale sunt cheia
nu au un ethos protestant, pot evita distrugerii capitalismului.
aceste probleme.
continuare în pagina IV »
Şansa stă în renaşterea unei elite
intelectuale care să fundamenteze teoretic * Părintele Marcel Guarnizo este preşedinte
viitorul corp politic. Căci toate al think tank-ului Educational Initiative
schimbările şi revoluţiile încep în minţile for Central and Eastern Europe şi preot în
oamenilor. De exemplu, devastatoarea Arhidioceza Moscovei.
iv 1 iunie 2010 // nr. 298 // 22 plus

Ce tip de fuzionism poate încuraja


gândirea hayekiană
EMANUEL-MIHAIL SOCACIU

Sunt mai curând neîncrezător în ideea delimitări faţă de aliaţi, mai curând decât Companion), ar face-o asimilabilă unui conservatorii în favoarea unei noi alianţe
fuzionismului ca alianţă naturală şi faţă de adversari. Textul lui Hayek anumit tip de fuzionism. cu democraţii (promovată de voci
durabilă între libertarianism şi reprezintă un bun exemplu de Deşi această teză este, cu siguranţă, una importante ale peisajului libertarian)
conservatorism, aşa cum e ea prezentată materializare a unui astfel de efort. plauzibilă, ar merita să investigăm în ce devine dominantă, vor fi destui cei care
de mulţi dintre susţinători. Diferenţele în Hayek atrage atenţia că o convergenţă măsură un astfel de fuzionism seamănă cu nu se vor mai regăsi în acest nou context.
materie de fundamente sunt adesea conjuncturală a unor opinii punctuale nu proiectul marii alianţe de la care De cealaltă parte, sunt probabil destui
ireductibile; nu văd cum ar putea arăta o poate constitui un temei suficient pentru pornisem discuţia. Există în gândirea lui conservatori care au motive serioase de
reconciliere de substanţă între, spre a aserta unitatea celor două poziţii. Pe de Hayek elemente care constituie păcate de stânjeneală cu privire la ceea ce se
exemplu, un libertarian care crede într-o o parte, pentru că rămân alte probleme neiertat, fie din perspectivă libertariană, întâmplă în propria tabără. Administraţia
autonomie ireductibilă a persoanei şi un punctuale, poate la fel de multe, în care fie conservatoare. În genere, libertarienii Bush, sprijinită de curentul conservator,
conservator care susţine promovarea libertarienii (voi folosi în continuare acest nu vor privi cu ochi buni concepţia mai a avut ca rezultat extinderea
unor scopuri etice şi /sau religioase prin termen, în ciuda rezervelor de natură curând humeană despre natura umană, guvernământului, nu reducerea acestuia.
intermediul statului. În această versiune, estetico-retorică formulate de autorul abandonarea fără remuşcări a ideii de Mai neplăcut chiar, aceştia au trebui să
fuzionismul ar fi ca un mariaj în care cei austriac) şi conservatorii rămân într-un drept natural şi a apărării libertăţii asiste la ascensiunea unei mişcări, din ce
doi se detestă în mod amiabil. dezacord profund. Pe de altă parte, chiar economice prin referire la sanctitatea în ce mai influente, care susţine explicit
Stranietatea teoretică a unei astfel de mai important, pentru că această unor drepturi, teoria evoluţionistă a guvernământul extins ca mijloc legitim de
alianţe nu-i exclude însă şansa succesului convergenţă punctuală este dublată de un instituţiilor sau concepţia prea permisivă realizare a obiectivelor conservatoare şi
practic conjunctural. Cred, de altfel, că conflict insolubil între cele două curente despre coerciţie. Pe de altă parte, care ar putea avea ca rezultat chiar
argumentul propus de Hayek în faimosul la nivelul fundamental al asumpţiilor de majoritatea conservatorilor nu vor reuşi subminarea „revoluţiei republicane“.
său eseu De ce nu sunt conservator? ar natură intelectuală. să treacă, între altele, peste acuza privind S-ar putea, în mod paradoxal la prima
putea fi citit, în primă instanţă, ca un Să remarcăm, însă, că această delimitare lipsa unei direcţii (imputabilă unei vedere, ca „stingherii“ libertarieni şi
avertisment privind posibila confuzie vehementă faţă de conservatorism sună nejustificate frici intelectuale) sau peste conservatori să fie mult mai puţin
dintre cele două variante de relaţionare puţin ciudat venind de la un gânditor cea privind existenţa, în gândirea stingheri împreună decât în prezenţa
reciprocă. Atunci când tradiţia de „acuzat“ adesea că ar fi mai curând un conservatoare, a unei fascinaţii ascunse propriilor colegi. Iar gândirea lui Hayek,
conservat este una mai curând favorabilă conservator decât un liberal şi care, spre faţă de autoritate. luată aici mai curând ca tip de atitudine
libertăţii, cum a fost cazul în istoria sfârşitul vieţii, şi-a atribuit singur Doar că tocmai aceste „vicii“ hayekiene intelectuală, le poate oferi un minunat
postbelică a SUA, majoritatea eticheta de „Burkean Whig“. Mai grăitor pot deveni virtuţi în ochii libertarienilor sanctuar.
libertarienilor şi a conservatorilor vor chiar, Hayek este un autor care, deşi se şi ai conservatorilor care încep, în Fuzionismul ar putea căpăta astfel o
împărtăşi opţiuni asemănătoare cu privire bucură de un respect uriaş din partea contextul teoretic şi politic prezent, să se neaşteptată forţă de atracţie ca alternativă
la majoritatea problemelor de pe agenda ambelor tabere, nu este revendicat deplin simtă stingheri în interiorul propriului în spirit hayekian la direcţia în care au
politică. Atunci când, în mod repetat, te de niciuna dintre ele. Tocmai această curent. Probabil că destui simpatizanţi ai pornit segmente importate ale celor două
găseşti de aceeaşi parte a baricadei cu proprietate a gândirii hayekiene de a fi ideilor libertariene sunt departe de a fi curente, ca loc de întâlnire al
cineva, e firesc ca în ochii celorlalţi mai curând una de graniţă, inclasabilă mulţumiţi de „răceala“, dogmatismul şi marginalilor. Mi-e teamă, însă, că un
diferenţele să se estompeze. Păstrarea prin raportare la canoanele „de şcoală“, auto-suficienţa pe care par a le afişa unele astfel de succes, dacă va avea loc, nu va fi
unei identităţi intelectuale poate să sugerează Edward Feser (editorul dintre aceste teorii. Mai mult, dacă de natură a întări nici libertarianismul,
presupună adesea efortul (uneori volumului dedicat lui Hayek în mişcarea care susţine abandonarea nici conservatorismul, cel puţin în
neplăcut, niciodată simplu) unei prestigioasa serie Cambridge alianţei politice tradiţionale cu ipostazele lor familiare.

O schimbare de paradigmă pentru apărarea democraţiei


» urmare din pagina III

Democraţia politică presupune că nu concepţiile conform cărora drepturile autojustificative, ci se întemeiază pe fără lumina unor componente importante
există principii absolute care stau ca noastre fundamentale precedă şi se reguli şi noţiuni antecedente în tradiţia ale tradiţiei culturale.
antecedente şi în mod independent de sustrag deciziei guvernamentale „viziuni occidentală a libertăţii. Dincolo de problemele dintre ei,
deciziile politice. Ea presupune că toate comprehensive“ şi le categorizează drept Libertarienii sunt şi ei, ca şi conservatorii, conservatorii, libertarienii şi liberalii
chestiunile în materie de drepturi sunt străine spiritului democratic. adepţii unei „viziuni comprehensive“. clasici se pot concentra împreună pe
supuse examinării politice şi pot fi Dacă este aşa însă, îmi permit să amintesc Pentru că la ei dreptul fundamental de a demascarea erorilor diferitelor
schimbate fără a comite nedreptăţi. Cu unul dintre cele mai „antidemocratice“ nu fi agresat sau ameninţat cu agresiunea radicalisme, în ciuda numelor pe care şi
alte cuvinte, toate chestiunile de drept documente scris vreodată, Declaraţia de fizică este fundamental, axiomatic, le arogă acestea, „democraţie“ sau
sunt chestiuni politice. Independenţă a Statelor Unite din 4 iulie independent de aşa-zisa „voinţă „liberalism“. Însă problemele sugerează
Desigur, ideea de avea controlul 1776: „Considerăm că aceste adevăruri populară“ exprimată prin vot. După ce au că este insuficient ca think tank-urile,
drepturilor şi libertăţilor altora, de a fi sunt auto-evidente, că toţi oamenii sunt asigurat dreptul fundamental la într-o diviziune a muncii, să ofere
sursa drepturilor altora, este teribil de creaţi egali, că sunt înzestraţi de integritatea corporală, toate aceste şcoli împreună o piaţă a educaţiei care să
atrăgătoare pentru un socialist care aspiră Creatorul lor cu anumite drepturi intelectuale înrudite pot merge mai acopere şi chestiuni economice şi politice
la puterea politică. Problema este că, dacă inalienabile, că printre acestea sunt departe în lupta pentru limitarea statului. şi culturale. Ar fi dezirabil ca think
toate drepturile noastre emană din viaţa, libertatea şi căutarea fericirii. Că Dar nu pot să nu remarc faptul că mulţi tank-urile serioase să dobândească
procedurile democratice, vom fi complet pentru apărarea acestora sunt instituite libertarieni interpretează greşit primul competențe în toate aceste domenii.
dependenţi de stat. guvernămintele între oameni…“. pas, poate din cauza alergiei lor generale Pentru că doar dacă vom fi capabili de
Democraţia politică neosocialistă (chiar „Viziunea comprehensivă“ antecedentă la religie, poate din alte motive. Odată cu abordări integrative ale problemelor
dacă îşi spune „liberalism“ politic) este voinţei manifestate prin vot şi imună la el demonstraţia genetică a faptului că fătul democraţiei, vom putea construi baze
radicală şi în alt sens. Ea se desparte până pur şi simplu musteşte în Declaraţie, şi nu uman aparţine speciei noastre, este de solide pentru recâştigarea diferitelor
şi de categoriile absolute postulate de doar aici, ci şi în Convenţia Europeană a neînţeles cum ei permit altora şi tipuri de drepturi confiscate de state. O
marxism, găsindu-şi liniştea doar în Drepturilor Omului, în Declaraţia Leviathanului să administreze moartea asemenea construcţie încercăm în această
fluiditate. Ceea ce rămâne este numai Universală a Drepturilor Omului ş.a.m.d. unui seamăn. zonă a Europei.
procedura formală de vot şi decizia Bineînţeles, nici aceste Declaraţii şi nici Din nou se dovedeşte ce înseamnă
guvernamentală. John Rawls numeşte Constituţiile însele nu sunt interpretarea unor norme în mod izolat, Traducere de IONUŢ STERPAN
22 plus // nr. 298 // 1 iunie 2010 v

Dispariţia inamicului comun,


o iluzie periculoasă
pentru conservatori şi libertarieni*
GELU TRANDAFIR „The basis of conservatism is a desire for less
government interference or less centralized authority
or more individual freedom and this is a pretty general
description also of what libertarianism is.“
(Ronald Reagan)

S-a spus că, odată cu dispariţia dictatoriale post-marxiste care împiedică lui Lenin, în mod „dialectic“, starea de boli. Mentalitatea revoluţionară judecă
comunismului, după căderea, în urmă în continuare dezvoltarea acestor ţări. agregare, ascunzându-se în prezent sub şi condamnă fără drept de apel această
cu 20 de ani, a Zidului Berlinului şi după Raportul Subminarea democraţiei, aparenţe mai soft sau mai hard. realitate, pe care vrea să o distrugă,
colapsul URSS, ar fi încetat să mai existe realizat anul trecut de Europa Liberă Comunismul e doar o stare de agregare împreună cu toate rădăcinile ei, tradiţii
inamicul comun ce ameninţă Civilizaţia şi Freedom House, descrie pericolul la a inamicului fundamental al civilizaţiei venite din trecut.
Occidentală cu distrugerea şi justifică adresa sistemului democratic reprezentat occidentale – mişcarea revoluţionară, Olavo de Carvalho considera mentalitatea
necesitatea alianţei dintre conservatori de regimuri autoritare moderne precum după cum arată filosoful brazilian Olavo de revoluţionară drept un fenomen de natură
şi libertarieni, aşa cum o crease Ronald China, Rusia, Venezuela, Iran şi Pakistan. Carvalho. psihotică, un delir colectiv sistematizat,
Reagan. Astfel, ajutorul extern masiv acordat fără caracterizat printr-o serie de inversări:

M
A disparut, într-adevăr, comunismul? vreo exigenţă de către ţări ale acestui işcarea revoluţionară e o prezentul nu este judecât prin experienţa
Tovarăşii de drum din stânga americană grup periclitează eforturile lumii civilizate familie ideologică mai mare imuabilă a trecutului, ci printr-un proiect
sau vest-europeană nu şi-au asumat privind buna guvernare şi combaterea şi mai veche, manifestată de viitor.
nici până acum responsabilitatea corupţiei în ţările care depind de sprijin de-a lungul istoriei sub „Proiectul“, fiind măreţ şi generos,
complicităţii morale ce le revine pentru extern. De exemplu, China a devenit cel diferite forme, începând justifică orice mijloace, permiţând astfel
sprijinirea regimurilor comuniste, ale mai mare creditor al Africii. Raportul de la erezia cathară, trecând prin să se inverseze raportul tradiţional dintre
căror crime nu mai pot fi astăzi negate sau subliniază şi „distorsionarea“ noţiunii Revoluţia Franceză, iluminism, revoluţia bine şi rău, adevăr şi minciună, asasin şi
ignorate. Dimpotrivă, în contextul crizei de democraţie realizată cu ajutorul unor mexicană etc., culminând cu apariţia victimă.
economice actuale, la a cărei producere mari investiţii externe făcute în media de bolşevismului şi nazismului. Sunt diferite Problemele umanităţii, susţin ideologii
intervenţionismul guvernamental către regimurile autoritare moderne. De „proiecte de societate“ care promit Raiul revoluţiei, vor fi rezolvate în întregime
al stângii a avut cea mai substanţială asemenea, aceste regimuri au reuşit în aici, pe pământ, şi urmăresc cucerirea cu mijloace pământeşti, numai să fie pus
contribuţie, stânga occidentală se mare măsură să deturneze activitatea unor puterii totale, în numele unor utopii a în aplicare grandiosul plan, masele să fie
dedă la cele mai stridente tentative de organizaţii internaţionale precum ONU, căror realizare ar urma să se producă în câştigate pentru cauză, prin „educarea“ în
reconsiderare şi recuperare a marxismului. OSCE sau Organizaţia Statelor Americane viitor, o perspectivă cu totul străină atât spiritul ideologiei respective, şi, neapărat,
Deşi Rusia şi China, confruntate cu creând, în acelaşi timp, instituţii paralele conservatorilor, cât şi libertarienilor. să fie re-educaţi, stârpiţi, sau reduşi la
rezultatele catastrofale ale economiei care reinterpretează democraţia, Mişcarea revoluţionară porneşte de la o tăcere duşmanii, reali sau imaginari, ai
planificate, au adoptat, în felul drepturile omului, rescriu istoria şi educă atitudine de revoltă împotriva realităţii „progresului“ colectiv – după caz, evreii,
lor, capitalismul, ele nu au devenit o nouă generaţie ostilă democraţiei şi prezente. Cum ştim, realitatea acestei lumi burghezii, reacţionarii creştini etc.
democratice, nu au încetat să manifeste civilizaţiei occidentale. în care trăim este imperfectă, fiind afectată

F
ambiţii imperialiste şi ostilitate faţă de Comunismul nu a dispărut. Şi-a schimbat de toate neajunsurile condiţiei umane ilosoful brazilian considera ca
modelul occidental. Grupările aflate doar, conform aceloraşi învăţături ale terestre: nedreptăţi, lipsuri, conflicte, aparţinând mişcării revoluţionare
la conducere în aceste ţări, precum şi şi diferite ideologii contemporane
în fostele republici sovietice din Asia din aria stângii occidentale,
Centrală, nu sunt supuse niciunui ca: feminismul, ecologismul,
control din partea societăţii, statul este teologia eliberării, militantismul gay etc.
atotputernic, drepturile cetăţenilor sunt Se ştie astăzi cu precizie că aceste mişcări
încălcate brutal, opoziţia este reprimată. au fost masiv utilizate, adesea chiar
Europa de Est, Ţările Baltice şi, în mai iniţiate şi finanţate, de serviciile secrete
mică măsură, Georgia şi Ucraina au reuşit sovietice în interiorul Lumii Libere, pentru
să se desprindă de fostul imperiu sovietic, subminarea acesteia şi pentru diminuarea
dar se confruntă şi acum cu moştenirea capacităţii ei de apărare. Aceste mişcări
vie a acestuia. Vechile structuri din se înrudesc, de altfel, cu marxismul, dar
nomenclatura şi poliţia secretă comunistă şi cu alte ideologii cu care au în comun
au menţinut poziţii privilegiate în mediul conflictul deschis cu tradiţia religioasă
politic, de afaceri, în mass-media, precum iudeo-creştină: neopăgânismul de tip New
şi în interiorul instituţiilor statului, încă Age, militantismul ateist, darwinismul,
insuficient lustrate. Aceste grupuri sunt malthusianismul sau mişcarea pentru un
principalul generator de corupţie şi, în guvern mondial. Toate aceste mişcari,
acelaşi timp, calea prin care Rusia îşi poate aparent independente între ele, chiar
promova interesele şi menţine influenţa în contradictorii sub anumite aspecte, sunt
aceste ţări. unite, de fapt, prin ceea ce au ele mai
important: ţinta comună a atacurilor lor,

D
e obicei e scăpată din vedere Civilizaţia Iudeo-Creştină.
şi situaţia din America Latină.
În 1990, pe când punea bazele
Forului de la Sao Paolo, Fidel * Am ales să folosim în acest articol termenul
Castro plănuia să recupereze de „libertarieni“ şi nu pe cel de „liberali“,
în America Latină ceea ce marxismul pentru a evita confuziile legate de accepţiunile
pierduse în Europa de Est; acest continent diferite ce pot fi atribuite celui de-al doilea
este acum roşu, sub controlul Forului, termen. Înţelegem libertarianismul în sensul
în cadrul căruia lucrează coordonat, în definiţiei din The Concise Conservative
spirit leninist, partide de stânga legale, Encyclopedia de Brad Miner: „a philosophy
guvernamentale, şi organizaţii narco- of limited government and individualism.
teroriste. The term has become useful in distinguishing
În Africa, după prăbuşirea imperiului a contemporary interpretation of classical
colonial sovietic, s-au menţinut regimuri liberalism from the [...] welfare liberalism“.
vi 1 iunie 2010 // nr. 298 // 22 plus

Extazul alegerii (libertarienii) şi


povara libertăţii (conservatorii)
MIHAIL NEAMŢU

Definiţia libertăţii este locul unde capitalistă pe verticală şi orizontală. al comunităţii, fără de care individul Polanyi), atunci, se dovedeşte salutară:
libertarienii şi conservatorii se Dincolo de exemplele care pot uneori ajunge să fie atomizat, alienat şi, în de la improvizaţiile unui bucătar
întâlnesc, pregătind mai întâi o alianţă părea comice, iar altădată sunt triviale, ultimă instanţă, privat de orice profesionist dintr-o bucătărie elveţiană
iar apoi o politicoasă despărţire. la baza dezacordului între libertarieni discernământ. Să ne imaginăm, de până la soluţiile pedagogice impromptu
Campioni ai celor două partide şi conservatori se află conflictul dintre pildă, paradoxul multiplicării ale unui mare universitar canadian,
doctrinare – de la Friedrich von Hayek două epistemologii. numărului de opţiuni într-o familie în inovaţia apare ca rezultat al unei
până la William F. Buckley Jr. sau de la Libertarienii susţin o filosofie a care proprietarii decid să instaleze în conversaţii nerostite cu înaintaşii.
Ludwig von Mises până la Russell Kirk libertăţii care măsoară demnitatea fiecare cameră a apartamentului sau a Eşti liber, aşadar, nu doar atunci când
– şi-au unit forţele de-a lungul umanului aproape exclusiv în funcţie casei un televizor. Treptat, fiecare alegi, ci doar când alegi bine.
secolului XX pentru a contesta, cu de numărul de alegeri X1, X2... Xn la locuitor al imobilului decide să-şi Libertatea politică, oricât de preţioasă,
mijloace diferite, dar scopuri care un individ Y are acces în chip urmărească nestingherit programul trebuie dublată de simţul pentru
convergente, insuportabila tiranie a nemijlocit şi concret. Atât deliberarea favorit, filmele sau buletinele de ştiri libertatea interioară. Fără intuiţia
totalitarismelor. Rugina ideologică a subiectivă, cât şi obiectul ales sunt preferate. Aparent, avem de-a face cu binelui, alegerile noastre pot conduce
Cortinei de Fier, povara dictaturilor instanţe recesive actului în sine al un triumf al libertăţii de alegere – în la dezastre, chiar dacă sunt ieşite
impuse de regimurile antidemocratice, alegerii. Aprecierea libertăţii se face, în realitate, însă, o atare stare de fapt formal de sub sancţiunea constrângerii:
traumele provocate de Holocaust şi primul rând, cantitativ. Despre inaugurează autismul civic şi de la numirea lui Adolf Hitler drept
Gulag, militarismul excesiv al calitatea opţiunilor subiectului Y, orice încurajează noncomunicarea. Când cancelar al Germaniei în 30 ianuarie
Războiului Rece — toate acestea au fost instanţă exterioară de tip Z nu poate totul e disponibil pe monitor, nimic nu 1933 până la legitimarea de către
deplânse, cu egală empatie, de spune mai nimic. Comentariile de tip mai e de negociat cu aproapele sau britanici a lui Idi Amin Dada ca şef al
gânditorii libertarieni şi conservatori ai etic nu se fac, în universul libertarian, vecinul tăi. Virtuţile prin excelenţă statului Uganda sau confirmarea
Americii de Nord. În faţa unei decât prin invitaţie. Libertarienilor le politice ale dialogului îşi pierd astfel democratică în 1997 a preşedintelui
ameninţări extremiste asemănătoare — repugnă, aşadar, chipul unui despot seva. Slobodan Milošević ca preşedinte al
cum este radicalismul islamic — cele doar atunci când acesta din urmă fostei Republici Federale Yugoslavia,

A
două grupări au ştiut să reacţioneze la restrânge paleta de opţiuni economice tenţi la nevroza lista erorilor politice din modernitate
unison. Chiar dacă dispută cu înfocare sau etice pentru supuşii săi. Infamiile hiperindividualistă, este lungă şi deconcertantă. Pe lângă
argumentul privind uzul legitim al scabroase ale unui Nero sau demenţa conservatorii apreciază incriminarea abuzurilor totalitare,
violenţei, atât libertarienii, cât şi respingătoare a lui Heliogabalus ar fi funcţia mediatoare caracterizate prin anularea libertăţilor
conservatorii clasici abhoră regimurile rămas, pentru un biograf ca Tacitus îndeplinită de instituţiile individuale, conservatorii obiectează şi
poliţieneşti, intolerante şi (dar cu un gust mai pronunţat aşezate între persoana umană liberă şi împotriva altor maladii, cum ar fi
dispreţuitoare la adresa drepturilor libertarian), doar nişte detalii statul coercitiv: familia, asociaţiile nihilismul. Regizat fie sub forma unui
cetăţeneşti. Când spectrele neglijabile. Înainte de a fi relativişti sub profesionale, bisericile etc. Chiar dacă dans jovial cu neantul, fie ca patos
colectivismelor sunt însă mai puţin aspectul judecăţilor morale, nu sunt infailibile, toate aceste forme prometeic al contestării oricărei ordini
ameninţătoare, libertarienii şi libertarienii de stânga, bunăoară, de agregare socială livrează criterii metafizice, nihilismul aboleşte
conservatorii iubesc conversaţiile în trăiesc paradoxul univocităţii: importante pentru maturizarea diferenţele tradiţionale dintre bine şi
contradictoriu. predicaţia fiinţei se face în mod egalitar psihologică a individului. Liberul rău, dintre adevăr şi minciună,
& nonierarhic atunci când vorbim arbitru nu poate fi exercitat decât la clamând monismul iluziei universale şi

P
unctul asupra căruia nu despre orientarea sexuală, sportul, vârsta adultă. Or, virtuţi fundamentale celebrând viaţa ca accident, carnaval,
reuşesc niciodată să cadă de votul uninominal, consumul de cum sunt prudenţa sau încrederea se resentiment, lipsă de temei sau isterie
acord e locul libertăţii stupefiante, religie, simţ artistic. nasc numai prin interacţiunea dintre iresponsabilă... În registru cotidian,
individuale într-o societate Capacitatea noastră de-a discrimina om şi comunitate. Bunicii, unchii sau nihilismul poate fi reiterat la fiecare
pluralistă, lipsită de consens binele şi răul se exercită cu egală părinţii pot fi depozitari ai unei pas ca indiferenţă ontologică (un alt
moral sau valori omogene. Dacă impotenţă în faţa tuturor acestor înţelepciuni pe care impulsul rebel al nume dat nesimţirii sau nepăsării la
National Review şi Cato Institute posibilităţi garantate prin drepturi libertarianului antisistem o confruntarea cu întrebarea to be or not
deploră pe aceeaşi voce taxarea politice. Împingând individualismul subestimează. Or, nu există individ to be).
excesivă a activităţilor economice de până la ultimele sale consecinţe, fără comunitate şi nici comunitate fără

D
către stat ori suprareglementările libertarienii sunt optimişti cu privire la continuitate istorică. Cultura eşi are drept de
birocratice ale Executivului, puterea contemporanilor de-a evita memoriei, devine, în aceste reprezentare în cetate,
dezacordurile încep să apară atunci autodistrugerea şi sceptici atunci când împrejurări, la fel de importantă ca nihilismul este contestat de
când se discută problema legiferării percepţiile omului de rând sunt filtrate limitarea intruziunilor etatiste asupra conservatori tocmai în
unor practici cu valoare morală. O de inteligenţa tradiţiei. Libertarienii vieţilor noastre private. Conservatorul virtutea unui contract etern
diviziune clasică îi aşează pe tind să conteste ori să refuze tutela va refuza monopolul unei bresle asupra realizat între cei din trecut, cei din
libertarienii de stânga de partea celor oricărei instanţe morale care se bucură alteia sau dominarea oficială a unei prezent şi cei nenăscuţi ai viitorului.
care insistă asupra caracterului absolut de sprijinul direct sau indirect al practici cognitive de către alta. Absenţa Pentru că subminează legătura
al alegerilor morale individuale. statului. În ipostazele lor radicale, coerciţiei şi existenţa pluralismului organică dintre individ şi comunitate,
Libertarienii de dreapta subordonează libertarienii vor refuza orice formă de sunt două precondiţii ale libertăţii dintre ieri şi astăzi, dintre clipă şi
chestiunile morale unei viziuni care are heteronomie impusă prin forţa politice apreciate atât de conservatori, memorie, dintre fragment şi întreg
în centru respectul sacrosanct pentru cutumei ori sugestia unei comunităţi cât şi de libertarieni. Ceea ce contează (sau continuitate), nihilismul se
proprietate şi libertatea tranzacţiilor înzestrate cu o memorie multiseculară. însă pentru conservatori, în ultimă dovedeşte un inamic al libertăţii la fel
comerciale. Un gânditor de Se ajunge astfel la teza instanţă, este nu doar procedeul electiv de redutabil ca orice formă de
persuasiune libertariană va îmbrăţişa incomensurabilităţii paradigmelor, an-sich, cât mai ales substanţa colectivism utopic sau progresist.
aprioric ideea legalizării drogurilor, care spune că între opera lui Platon şi alegerii. Mai puţin optimist în privinţa Pe scurt, conservatorii ne reamintesc
bunăoară, indiferent de contextul textele lui Michel Onfray nu poate fi capacităţii omului de a se autoguverna faptul că poate exista un abuz al
istoric ori social al comunităţii căreia i stabilită o altă diferenţă de valoare în absenţa mecanismelor formative ale libertăţii, atunci când alegerii îi lipseşte
se adresează. Un conservator, însă, va decât cea decisă prin regulile pieţei comunităţii, conservatorul pledează simţul orientării. În lumea muritorilor
manifesta o mai mare prudenţă, fără a (cărţi vândute, recenzate, studiate pentru o libertate politică ancorată de rând, unele alegeri (cum ar fi
susţine soluţiile-panaceu ale etc.). Câtă vreme substanţa ultimă a într-o apercepţie transcendentală, profesia, stilul de viaţă, religia) sunt
etatismului. Dereglementarea e utilă, opţiunilor noastre este indecidabilă, puternic colorată metafizic (este ceea mai importante decât altele (culoarea
dar are limite demonstrate prin ceea ce contează e garantarea politică a ce am numit cândva prin „Civilizaţia maşinii, capriciile culinare, gratificările
experienţă: abandonul şcolar şi actului individual de alegere. Decalogului“). În fond, subiectul uman materialiste etc.). Fără acceptarea
delincvenţa cresc acolo unde În locul experienţei înmagazinate în nu-şi poate găsi justificări raţionale acestei ierarhii, libertatea politică
bordelurile sau cazinourile umbresc datele tradiţiei, libertarienii mizează pentru toate acţiunile întreprinse de-a poate conduce la marasm metafizic,
clădirea unui liceu de cartier; afluenţa mai curând pe experimentalismul lungul unei singure zi – doar faptul de- aşa cum fără aprecierea demnităţii
turistică scade într-un oraş care îşi individului autonom. Conservatorii, a conştientiza fiecare mişcare a individualului, centralismul etatist şi
dispreţuieşte clădirile de patrimoniu, dimpotrivă, caută aprecierile calitative. corpului nostru face iminentă nevroza. birocratic sufocă respiraţia blândă a
acceptând o dezvoltare anarho- Ei recunosc orizontul de transcendenţă „Cunoaşterea tacită“ (Michael comunităţii.
22 plus // nr. 298 // 1 iunie 2010 vii

Sigur că e vremea fuzionismului!


CRISTIAN CÂMPEANU „A navigator for whom two lighthouses can mark extreme point of
danger relative to his present position knows that by going back and
making a wholly different approach, the two lighthouses will fuse
together to form a single object to the vision, confirming the safety of
his position. They are then said to be «in range ».“
(William F. Buckley Jr.)

O discuţie despre succesul sau eşecul conservatorism este similar cu a discuta privinţa legalizării căsătoriilor gay, a Poate vor conveni în cele din urmă că
fuzionismului - demers intelectual şi despre sexul îngerilor când turcii sunt la sexului, a imperativului Marley-ian proiectul de reforma financiară aflat în
politic născut în America şi în porţile cetăţii. „legalize marijuana!“ sau a sinuciderii, dezbaterea Senatului introduce, după
circumstanţe americane şi la al cărui Poate că libertarianul crede că libertatea dar cu siguranţă libertarienii şi vorbele lui Richard W. Rahn, „fascismul
export pe meleaguri europene şi româneşti individuală este scop în sine validat de conservatorii sunt de acord că un stat care financiar“ în America.
nu putem decât spera - pare astăzi, în Raţiune, iar conservatorul că este numai îşi extinde puterea asupra alegerilor Pot dezbate la infinit dacă obligaţia
plină revoluţie obamistă, ceea ce ei numesc un mijloc în vederea atingerii unor ţeluri privind viaţa şi moartea cetăţenilor săi în constituţională a statului federal de a-şi
acolo „an exercise in futility“. morale legate de cultivarea virtuților care numele garantării asistenţei medicale apăra cetăţenii acoperă şi războaiele din
În America nu e tocmai vremea îşi găsesc o ancoră mai fermă în credinţa în universale este o ameninţare pentru toţi. Afganistan şi Irak, dacă ordinea care înso-
dezbaterilor, oricât de rafinate, pe Dumnezeu; dar acum au amândoi o Este posibil să nu aibă aceleaşi opinii ţeşte un imperiu liberal este sau nu prefera-
marginea avantajelor şi dezavantajelor urgenţă mai mare - să apere corabia asupra limitelor exacte ale pieţei libere, bilă unei lumi multipolare întemeiate
asocierii dintre adepţii liberalismului clasic libertăţii de stâncile spre care o duce capitalismului şi beneficiilor unei societăţi exclusiv pe raporturi de putere; dar pot fi
şi cei ai numeroaselor curente vântul unei istorii care nu mai ţine seamă (post)industriale, dar cu siguranţă nu vor de acord cel puţin că ameninţarea jihadista
conservatoare. E vremea „tea party“, zilele acestea nici de Raţiune, nici de accepta cu uşurinţă nici unul, nici altul ca este cât se poate de reală de vreme ce pro-
adică vremea rezistenţei împotriva Dumnezeu sau tradiţie. General Motors să fie salvată cu bani duce efecte dramatice în privinţa libertăţii
proiectului de transformare fundamentală Poate că au opinii diferite, uneori publici numai pentru că este „too big to de expresie şi a controlului vieţii private
- pe baze egalitariste, etatiste, relativiste şi ireconciliabile despre rolul statului în fail“. chiar pe pământ american. Şi, desigur, vor
colectiviste –, transformare fără precedent fi de acord că banii contribuabililor stau
a întregii societăţi americane pe care a cel mai bine în buzunarele lor, nu ale
lansat-o administraţia Barack Obama. statului şi că iniţiativă privată şi spiritul
Când statul se extinde cu o asemenea antreprenorial individual sunt singurele
agresivitate, când nebunia care pot reda bunăstarea tuturor.
suprareglementării a cuprins toată suflarea Pentru navigatorul contemporan pe apele
politică a Americii şi a lumii, când piaţa politicii, diferenţa dintre lumina farului
liberă este sub asediu din partea unor elite conservator şi a farului libertarian este mai
politice incapabile să mai înţeleagă puţin importantă. Această pentru că din
adevărul simplu că nu poţi cheltui mai poziţia în care se situează navigatorul,
mult decât produci, când libertatea diferenţele se estompează şi cele două
individuală este asediată de „entitlement şuvoaie de lumină provenind de cele la
programs“, „collective empowerment“ şi două faruri îndepărtate se contopesc într-
„community organizing“, când cultivarea o rază unică. Nu este necesar şi nici
diferenţei şi diversităţii se face pe seama dezirabil ca ele să se confunde în totalitate
libertăţilor fundamentale înscrise în pentru că de la distanţă ar trebui să fim în
Constituţie, a dezbate diferenţele măsură să citim un singur mesaj clar:
ireconciliabile dintre libertarianism şi „Atenție, pericol de tiranie!“.

Practica nu ne omoară. Dimpotrivă


FLORIN COJOCARIU

Există la noi o iritare îndreptățită față de politică veritabilă e tocmai pământul de curente ale dreptei se nasc nu din interne pragmatice. Mișcarea creștin-
analiza politică. Modelul bătutului apei în hrănitor în care cresc doctrinele şi speculație, ci din nevoia de a răspunde democrată formată în jurul lui Theodor
piuă, al diversiunii deliberate și pervertirii mişcările intelectuale şi din care se nutresc unei amenințări comune. La noi, securiștii Baconschi şi Emil Boc pare să demonstreze
nerușinate a realității e cel mai răspîndit mișcările politice. Mișcări care guvernează și comuniștii reciclați în oameni de afaceri că cel puțin o parte a PDL a înțeles bine
în media românească. Analiza politică e cât se poate de concret și pragmatic. de succes sunt generatorii acestei ficțiuni riscurile unității forțate.
fondată în România de Brucan și Boda și Așadar, preocupările teoretice în politică amenințătoare a libertății fără morală și un A treia: libertarianismul și
popularizată de Gâdea și Ciutacu. E firesc nu sunt pierdere de vreme. inamic redutabil, după cum bine explică conservatorismul sunt despre libertate.
ca cea mai mare parte a oamenilor de Fuzionismul este important pentru Gelu Trandafir. Dacă Băsescu a identificat Grover Norquist vorbește despre
bună credință să găsească discuțiile despre dreapta românească tocmai pentru corect inamicul, PDL are încă prea multe conservatorii și libertarienii care „vor să
politic o pierdere de vreme. că oferă un model în care demersul complicități de care trebuie să scape. fie lăsați în pace“. Libertatea e un concept
intelectual, teoretic, e capabil să schimbe A doua: fuzionismul este un paradox. mult prea general pe care mișcările politice
realitatea politică și economică. Astfel de Fuziunea teoretică e, de fapt, imposibilă. de dreapta au nevoie să-l „traducă“ și să-l
De ce e teoria importantă? alianțe doctrinare sau ideologice care dau Libertarienii și conservatorii nu vor putea precizeze încât el să-și recapete înțelesul
Teoria politică e un catalizator pentru bătăi de cap politologilor sunt în primul fuziona niciodată, după cum observă Camil unificator. O alianță sau grup de alianțe de
realitate, e capabilă să accelereze rând instrumente de intervenție asupra Ungureanu în Neoconservatorismul. dreapta care promite „statul care ne lasă în
clarificarea doctrinară în momentele de realității și platforme de guvernare, mai Un fenomen circumstanţial?, disponibil pace“ va fi relevantă pentru un spectru
criză. Ea rămîne o teorie slabă în sensul mult decât constructe teoretice. online în numărul curent al revistei. electoral larg. Iată de ce PDL trebuie să
definiției teoriei științifice pentru că Alianța e circumstanțială la scară istorică. arate până în 2012 că e capabil să
predicțiile îi sunt deseori infirmate, iar Poate fi însă extrem de solidă la nivelul guverneze în această direcție, să reformeze
deducțiile ajustate din mers. Doctrinele Trei lecții fuzioniste pentru PDL câtorva cicluri electorale. Individualizarea România în direcția statului care ne lasă
politice, chiar și cele mai perverse, au Prima: fuzionismul este o reacție de curentelor politice e mai importantă decât mai mult în pace. Iar mișcările și alianțele
însă nevoie de justificare. Valorile, fără apărare. Parafrazându-l pe Kristol, fuziunea lor forțată care nu poate duce curentelor de dreapta din interiorul PDL
motive, sunt doar cuvinte din dicționar. fuzionistul e „un libertarian asediat decât la explozie. Pentru PDL întrebarea vor trebui să traducă conceptul de liberta-
De aceea, departe de a fi produsul sterp al de ficțiune“, ficțiunea libertății în nu e cine pe cine absoarbe, ci cum facem te într-un obiectiv comun și practic, fami-
unor intelectuali rupți de realitate, teoria afara moralei. Aceste alianțe politice să avem curente politice distincte și alianțe liar simpatizantului de dreapta de rând.
viii 1 iunie 2010 // nr. 298 // 22 plus

La est de fuzionism
RADU CRISTESCU

Reuşita fuziunii dintre conservatorism şi cu dispreţ la naţionalism şi la tradiţiile demonstrându-i eficacitatea. politicieni şi alegători care aparţin unor
libertarianism este unul dintre fenomenele naţionale predominant antiliberale şi Modalitatea de realizare a platformei curente diverse, în jurul unei viziuni
definitorii ale dreptei americane din privesc cu relaxare importurile culturale şi comune nu a fost contopirea diverselor comune, imaginată şi dezbătută de coaliţia
ultimii 60 de ani şi una dintre cauzele de lifestyle, expresie a liberului schimb de orientări de dreapta – fuzionismul nu intelectuală care începuse să se formeze cu
care-i explică succesul intelectual şi valori. reprezintă o „superdoctrină“; şi nu a 30 de ani mai devreme.
politic. Pentru observatorii şi strategii Cum s-ar putea reconcilia reformismul însemnat nici subordonarea diverşilor Pare că un fenomen intelectual şi politic de
politici autohtoni apare în mod firesc radical cu o formă oarecare de libertarieni şi conservatori faţă de o amploarea fuzionismului ar putea apărea
întrebarea: poate dreapta est-europeană conservatorism? Ce venerabilă constituţie personalitate sau un sistem de gândire într-o Uniune Europeană de factură
şi, în particular, cea românească, să adopte să pecetluiască această alianţă? Cei care unitar. Procedura „fuziunii“ a fost aceea „madisoniană“. Nimic nu e previzibil în
această reţetă de succes? se revendică de la conservatorismul a coalizării susţinătorilor unor doctrine legătură cu UE. Se poate închipui că, în
La prima vedere, fuziunea dintre occidental nu sunt într-o poziţie comodă. suficient de apropiate încât să poată condiţiile întăririi rolului parlamentului
libertarianism (sau ceea ce, în Europa, Ei trebuie să discearnă între ruinele produce un acord asupra priorităţilor şi dacă procesul de decizie european
continuăm să numim „liberalism“) şi regimului totalitar şi ale puternicelor societăţii în care aceştia trăiesc şi, devine transparent, dacă arhitectura
conservatorism este relativ uşor de făcut tradiţii antiliberale precedente rămăşiţele mai mult, o viziune asupra viitorului instituţională a Uniunii îi va face pe
la nivel intelectual. Conservatori şi liberali unei tradiţii a libertăţii. Marii conservatori respectivei societăţi. Această platformă decidenţii europeni responsabili în faţa
s-au revendicat de la o tradiţie comună şi au preferat întotdeauna practicile „vii“ comună a servit apoi la constituirea cetăţenilor, dreapta politică va avea o
au găsit importante elemente comune, cel reinventării artificiale a tradiţiilor de coaliţiilor între politicienii de dreapta şi structură politică autentic federativă.
puţin în ultimele două secole. Ba chiar se dragul vreunei doctrine politice; au între diverse secţiuni ale opiniei publice Lipseşte însă de aici dimensiunea esenţială:
poate spune că în lumea intelectuală est- celebrat virtuţile structurilor sociale americane. lipseşte dreapta intelectuală europeană.
europeană ceva asemănător fuzionismului existente împotriva tentativelor de Deocamdată, în privinţa ideilor, o dreaptă

U
există deja. Distincţia liberal / conservator „inginerie socială“; au fost adversarii n factor fundamental pentru europeană inexistentă nu are un proiect
devine nesemnificativă faţă cu adversarul marilor reforme dictate societăţii în această reuşită este sistemul pentru Europa.
totalitar. Anticomunismul a dus la un favoarea incrementalismului bine politic federal american. Sursa Poate vom asista în viitor la constituirea
oarecare ecumenism în discursul dreaptei temperat, „de jos în sus“. Conservatorii de legitimitate şi de putere a unui pol intelectual fuzionist de dreapta
intelectuale din Est. de aici care ar dori o coaliţie de tip politicienilor rezidă mai curând paneuropean. În fond, fie că ne place, fie
Fuzionismul reprezintă însă mai mult fuzionist, pe lângă faptul că ar trebui să la nivel statal decât la nivel federal, iar că nu, Uniunea Europeană este deja o
decât identificarea unui acord de renunţe în bună măsură la precauţia faţă partidele politice reprezintă structuri prezenţă cu greutate pentru fiecare stat
principiu doctrinar. În America anilor ‘50, de schimbările rapide, trebuie să separe federative, şi nu riguros ierarhice. Prin membru. Asta nu înseamnă neapărat că
fuzionismul a reprezentat o încercare de tradiţia bună de cea rea, practicile bune de urmare, nu a fost nevoie însă ca alegătorii eventuala coaliţie intelectual-politică va fi
redefinire a dreptei politice, prin crearea cele rele, cu riscul de a rămâne cu foarte sau reprezentanţii lor să se subordoneze copia celei americane. Probabil că ar trebui
unei platforme intelectuale. puţin. (Gândiţi-vă la cei care spun: „Dar unei organizaţii politice centralizate. găsit un teren comun, de exemplu, între
Mulţi dintre conservatorii şi libertarienii şi eu ascult muzică lăutărească! – muzica Nu doar că România şi celelalte ţări est- dreapta mai favorabilă statului bunăstării
din Statele Unite au putut recunoaşte un lăutărească autentică, de calitate, nu cea europene sunt state unitare, şi nu federale, (dominantă intelectual în Franţa sau
set de vederi comune asupra societăţii care se cântă pe la nunţi...“) cu partide centralizate şi bine organizate Germania) şi cea care pledează în direcţia
americane: cei dintâi recunosc în tradiţia Vedem importanţa acestor probleme ierarhic; acestea (ca, de altminteri, şi statului minimal, între „federalişti“ şi
americană pe care o celebrează o tradiţie în ultimul deceniu, odată cu apariţia celelalte ţări europene) sunt mai puţin „suveranişti“ etc.
a libertăţii şi a individualismului, a unei drepte pe care unii comentatori diverse decât Statele Unite. Diferenţa de Sper ca aceste speculaţii să sugereze
toleranţei, a spiritului antreprenorial, şi universitari o numesc „populistă“. interese, de tradiţii, de moduri de viaţă că susţinătorii unui proiect fuzionist
a scepticismului faţă de expansiunea şi Adecvată sau nu, această etichetă a fost dintre Texas şi New York va fi întotdeauna autohton ar trebui să dea dovadă de
intruziunea statului în sfera privată a îmbrăţişată şi de criticii liberali sau mai mare decât cea dintre Dâmboviţa şi imaginaţie, răbdare şi perseverenţă pentru
indivizilor; la rândul lor, libertarienii libertarieni care se tem de emergenţa unui Maramureş. Independenţa politicienilor, a concepe un proiect intelectual şi politic
recunosc necesitatea unui substrat de discurs de dreapta anticapitalist, ostil din punct de vedere politic şi financiar, adaptat contextului nostru. Şi ar mai fi
practici, valori şi atitudini, dezvoltate în instituţiilor constituţional-reprezentative, este incomparabil mai mare într-un caz nevoie de ceva: de o piaţă academică şi
timp, drept necesare pentru perpetuarea paternalist şi autoritar, în pas cu recursul decât în celălalt. La fel stau lucrurile şi în intelectuală funcţională.
instituţiilor libertăţii şi admit rolul statului la „popor“ şi la valorile sale tradiţionale. privinţa independenţei lor „ideologice“.

C
în îndepărtarea pericolelor care ameninţă Fuzionismul este particular Americii nu Un exemplu de fuzionism à l’americaine oaliţiile intelectuale, armătura
aceste instituţii. doar pentru că tradiţia şi istoria politică va fi de aceea destul de greu de găsit în fuzionismului politic, ar trebui
În Europa de Est divergenţele din sânul a Statelor Unite sunt excepţionale. Europa, chiar şi în state federale cum este să se constituie pe baza unor
dreptei au apărut pe măsură ce adversarul Circumstanţe aparte au făcut ca Germania. Partidul Conservator britanic, afinităţi de idei, indiferent
unic a dispărut. În locul său se înfăţişează alianţele intelectuale de dreapta să de exemplu, se schimbă doctrinar cu de – şi uneori în ciuda
multiple forme de „stângism“ şi căi înlesnească alianţe politice durabile care totul odată cu venirea lui Thatcher în – simpatiilor şi antipatiilor personale. Ar
diverse, niciuna perfectă, de administrare au supravieţuit ciclurilor electorale. fruntea sa. În schimb, reuşita politică a trebui să existe surse diverse de sprijin
a ceea ce comunismul a lăsat în urmă. Succesul politic a hrănit, la rândul său, lui Reagan se bazează în mare măsură pe instituţional, publice şi private, care să
succesul intelectual al fuzionismului, abilitatea de a aduce înspre republicani încurajeze formarea unor astfel de coaliţii

C
onsensul anticomunist nu pare prin cercetare şi dezbatere, pe baza
să fi fost un fundament suficient unui cod etic larg acceptat. Doar astfel
pentru o platformă politică reprezentanţi ai unor puncte de vedere
închegată, durabilă. diverse, dar înrudite pot constitui coaliţii
Să privim aşadar spre actorii puternice, rodnice şi coerente intelectual,
care ar putea realiza o asemenea între egali. În absenţa pieţei de idei orice
„fuziune“: discuţie despre posibilitatea fuzionismului
Libertarienii postcomunişti sunt partizanii ca alternativă semnificativă intelectual
transformării sociale rapide, ai schimbării şi politic rămâne un simplu exerciţiu de
instituţionale radicale, ai ruperii (social) science fiction.
fundamentale cu trecutul comunist. Nu-i
de mirare. Programul libertarian, trecerea
de la absenţa libertăţii la libertatea Supliment apărut cu sprijinul
individuală, de la economie controlată Centrului de Analiză
aproape în totalitate la economie liberă, şi Dezvoltare
de la proprietate de stat la proprietate Instituţională (CADI)
privată presupune schimbări instituţionale şi al Fundaţiei Konrad Adenauer.
uriaşe. Partizanii acestei schimbări privesc
când cu nerăbdare, când cu deznădejde Responsabili de proiect: Rodica Palade,
la îndărătnica rezistenţă la noile idei a Ionuţ Sterpan;
majorităţii populaţiei, la durabilitatea Responsabil de număr: Răzvan Brăileanu;
practicilor dobândite sub comunism (şi Tehnoredactare: Nicolae Rusu;
chiar şi mai vechi), la lentoarea cu care Desene: Dan Perjovschi;
reformele sunt adoptate şi la pervertirea Secretariat: Cristina Spătărelu;
acestora prin aplicare. Ei tind să se uite Contabilitate: Iulia Todie.