LIBERALISMUL ÎN RELAŢIILE

INTERNAŢIONALE
CE ESTE LIBERALISMUL?

◼ Liberalismul este un curent ideologic și social-politic care promovează libertatea și egalitatea în

drepturi. Liberalii îmbrățișează o gamă largă de opinii.
◼ În funcție de modul de înțelegere a acestor principii, majoritatea liberalilor susțin următoarele idei
fundamentale: constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile
omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă. Liberalismul cuprinde mai multe tendințe
intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul
al XVIII-lea, și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea.
CONTEXTUL ISTORIC ÎN CARE A APĂRUT LIBERALISMUL

◼ Conform Dicţionarului de Relaţii Internaţionale liberalismul este un concept care se referă la o abordare
a relaţiilor internaţionale din perspectiva valorilor morale, a normelor legale, a internaţionalismului şi a
armoniei de interese, ca linii directoare pentru factorii de decizie din politica externă şi mai puţin
consideraţiile referitoare la interesul naţional, putere şi supravieţuirea statului independent încadrul unui
sistem multistatal descentralizat
◼ Liberalismul s-a impus în gândirea politică după Primul Război Mondial şi este considerat cel care a
inaugurat domeniul relaţiilor internaţionale, ca disciplină
academică aparte. Consecinţele dezastruoase ale Primului Război Mondial au determinat falimentul
concertului european, care avea la bază o politică a balanţei
de putere, condusă de o diplomaţie aristocratică. Noul model de abordare a relaţiilor internaţionale a fost
iniţiat şi susţinut de preşedintele american Woodrow Wilson şi era o confirmare a poziţiei pe care SUA o
câştigase pe plan internaţional în urma războiului. Creşterea rolului SUA pe plan mondial, a avut loc în
condiţiile în care Europa, puternic afectată de război, nu mai era în măsură să-şi gestioneze în mod
corespunzător problemele securităţii.
 DESPRE LIBERALISM

◼ Liberalismul are o dublă origine, în funcţie de două mari paliere suprapuse – cel al gândirii politico-
filosofice, respectiv cel al gândirii economice:
1. Revoluţiile politice engleză şi franceză din secolele XVII-XVIII ce duc către apariţia liberalismului politic, în contextul
afirmării statului naţiune
2. Revoluţia industrială ce are loc mai întâi în Anglia, trecând mai apoi pe continentul european, ce duce către apariţia
liberalismului economic
◼ Ambele direcţii:
⮚ se întrepătrund şi se potenţează reciproc, pornind din direcţii diferite dar finalmente ajungând să argumenteze în
favoarea unui set specific de valori şi principii, ce fac referire în principiu la realizarea celui mai bun aranjament
politico-instituţional capabil a proteja şi totodată încuraja acţiunile liberale ale individului
⮚ presupun o viziune aparte asupra naturii umane, element ce reprezintă piatra de temelie în jurul căreia se
structurează conceptele doctrinei. Astfel, individul uman este văzut ca fiind în mod fundamental raţional, motivat
exclusiv de interesele proprii, considerate în termenii maximizării câştigurilor. Din acest punct de vedere, discuţia
principală în liberalism se axează pe gestionarea relaţiei individ-stat, în ideea construirii unei relaţii optime între
acestea.
LIBERALISMUL POLITIC

Etapizarea liberalismului
A. Liberalismul clasic, (sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea) - perioada
în care se definitivează şi se coagulează ceea ce numim gândirea liberală. Acum se pun bazele liniilor
de forţă ce definesc liberalismul şi se constituie doctrina liberală.
B. Liberalismul la putere (după a doua jumătate a secolului XIX) – liberalismul suferă mai multe mutaţii,
în special legate de asumarea puterii şi de aplicarea principiilor liberale în spaţiul public. O dimensiune
pregnantă pe care o adoptă liberalismul este aceea legată de ideea de naţiune, în special pe continent.
▪ Construcţia politică impusă de liberalism este aceea a unei democraţii instituţionale puternice, care se
focalizează în special pe construcţia statului naţional. De altfel, duşmanul liberalismului în această
perioadă încetează să mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul şi
anarhismul.
CONCEPTE FUNDAMENTALE ŞI PRINCIPII

◼ Teoria ce fundamentează gândirea politică liberală este cea a contractului social: Conform dreptului
natural, toţi oamenii sunt egali, fapt ce conduce implicit către ideea căreia nimeni nu se poate bucura de
dreptul moral de a-i guverna pe egalii săi fără a beneficia de expresia consimţământului lor => afirmă că
puterea politică legitimă vine de la popor, impunând astfel principiul suveranităţii populare. Astfel
Contractul Social = actul prin care poporul îşi exercită suveranitatea şi astfel crează un guvernământ pe
care îl aprobă.
◼ Teoriile contractualiste (Hobbes, Locke, Rousseau), prezintă câteva elmente comune:
A. Presupun existenţa unei stări naturale – condiţie în care nu există guvernământ, iar acesta este
conceput de către indivizi în mod raţional şi deliberat
B. Existenţa legii naturale – văzută ca set de adevăruri absolute, universale şi eterne, reprezentând
măsura prin care trebuie analizat comportamentul uman; dat fiind caracterul etern şi absolut al LN,
aceasta trebuie să se aplice fiecărei persoane în mod egal => toţi oamenii sunt legaţi în mod egal de un
cod de conduită morală, fiecare datorând celorlalţi o anumită consideraţie, definită ca drepturi naturale.
• Conceptele fundamentale ale gândirii politice liberale sunt:

• Libertate, egalitate, individualitate şi raţionalitate construite plecând de la dreptul natural, adică de la

premisa că oamenii se nasc cu anumite drepturi inalienabile, care decurg din calitatea lor intrinsecă - şi
anume aceea că sunt înzestraţi cu raţiune. Libertatea este un dat înnăscut al fiecărui om, pentru că acesta
de la natură se bucură de liber-arbitru, adică poate face diferenţa între bine şi rău, şi deci poate alege între
acestea două o anumită conduită. Conceptul de libertate stă astfel la baza ideii pe care se construieşte
întregul edificiu al ideologiei liberale.

• Individualismul, concepţia despre natura umană - în liberalism este de obicei optimistă. Fiecare
persoană este condusă de propriile interese şi pasiuni, şi este prin definiţie cel mai bun judecător al
propriului interes, deci pasiuni, şi este prin definiţie cel mai bun judecător al propriului interes, deci Din
această cauză, liberalismul nu poate accepta nici o responsabilitate colectivă sau instituţională, căci
binele sau răul sunt doar concepte ale individualităţii.
TIPURI DE LIBERALISM

◼ Conform analizelor lui Robert Keohane, se pot distinge trei tipuri de liberalism:
1. Liberalismul comercial, promovează schimbul şi comerţul peste graniţele statelor; interdependenţa
economică între state va reduce stimulii pentru folosirea forţei, şi va mări costurile războiului,
descurajându-l;
2. Liberalismul republican, sprijină propagarea democraţiei în rândul statelor, astfel guvernele devenind
mai responsabile faţă de cetăţeni, şi promovând mai reţinut interesele elitelor economice şi militare.
Premisa ar fi ca democraţiile sunt mai paşnice decât regimurile tiranice;
3. Liberalismul regulator, caută să promoveze domnia legii în relaţiile internaţionale, deopotrivă la nivelul
organizaţiilor şi practicilor.
BIBLIOGRAFIE

◼ Miroiu, Andrei, Ungureanu, Radu Sebastian, Manual de relaţii internaţionale, Editura Polirom Iaşi, 2006, pp 77-
95
◼ Kant, Immanuel, Spre pacea eternă, Editura All, Bucureşti, 2008