Anul Universitar 2020-2021

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATE: INGINERIE INDUSTRIALA SI ROBOTICA

CICLU DE STUDII: MASTER

DOMENIUL DE STUDIU: RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE

PROGRAM DE STUDII: STUDII CULTURAL EUROPENE

Curs: Ideologii Politice

Cadru Didactic: Lector. Univ. Dr. Daniela Cotoara 
Masterand: Anton George
Anul I,
Semestrul II
Definitia Liberalismului :
 Liberalismul (din franţuzescul libéralisme) este un curent
ideologic şi social-politic care promovează libertatea şi egalitatea
în drepturi. Liberalii îmbrăţişează o gamă largă de opinii. În
funcţie de modul de înţelegere a acestor principii, majoritatea
liberalilor susţin următoarele idei fundamentale: 
constituţionalismul, democraţia liberală, alegeri libere şi corecte, 
drepturile omului, comerţul liber, precum şi libertatea religioasă.

 Liberalismul cuprinde mai multe tendinţe intelectuale şi tradiţii,

dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit
popular în secolul al XVIII-lea, şi liberalismul social, care a
devenit popular în secolul al XX-lea.
Unde s-a infiintat Liberalismul
 Stricto sensu, liberalismul, numit „clasic”, este un
curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-
lea şi al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că
fiecare fiinţă umană are, prin naştere, drepturi
naturale pe care nicio putere nu le poate impieta
şi anume: dreptul la viaţă, la libertate şi la
proprietate.   

 Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele

statului şi ale altor forme de putere, oricare ar fi
forma şi modul lor de manifestare. 
Concepte şi teze fundamentale

 Liberalismul operează cu o serie de concepte

specifice, precum: stare naturală, drepturi naturale,
individualism, contract social, domnia legii, norme
şi reguli procedurale, autonomie individuală,
public / privat, neutralitate, raţionalism, toleranţă,
pluralism, piaţă liberă, etc.

 Desigur lista ar putea continua, pe noi ne

interesează să vedem care este sensul lor în
gândirea liberală, după cum vom face acelaşi lucru
cu referire la conservatorism, socialism, fascism,
ş.a.m.d. Principalele teze şi principii:
 1. Omul se naşte liber şi egal în faţa legii naturii. Această stare iniţială de libertate şi
egalitate este exprimată de drepturile naturale ale indivizilor.
 2. Omul are anumite drepturi fundamentale: la viaţă, la proprietate, şi la căutarea

fericirii.
 3. Orice guvernare trebuie să respecte şi să garanteze aceste drepturi instaurând

principiul “domniei legii”.

 4. Omul este liber şi stăpân pe viaţa sa, sau principiul individualismului care a fost

exprimat de Friedrich Hayek astfel: “Esenţa poziţiei individualiste constă în

recunoaşterea individului ca arbitru suprem al scopurilor sale.”
 5. Proprietatea privată este “sfântă” şi “inalienabilă”. “Pentru omul civilizat drepturile la

proprietate sunt mai importante decât dreptul la viaţă.”

 6. Principiul egalităţii de şanse.
 7. Principiul contractualismului: oamenii sunt liberi să se asocieze, după cum hotărăsc,

pentru a-şi realiza propriile interese.

 Aceste teze şi principii au fost formulate şi interpretate cu accente specifice în diferitele

variante ale liberalismului.
 Citatul este preluat din Adrian-Paul Iliescu, Liberalismul între succese şi iluzii (Bucureţti,

All, 1998), p. 23
Liberalismul clasic

 Este greu de precizat data la care liberalismul se constituie ca o teorie completă.

 Termenul de liberal, în sens politic, a fost folosit pentru prima dată în Spania, între
anii 1810-1820, pentru a desemna un grup politic (liberales) care, influenţat de
ideile Revoluţiei Franceze, se opunea regaliştilor servili (serviles) şi milita pentru o
constituţie seculară şi pentru libertatea presei.

 Originea apolitică a termenului de liberal poate fi întâlnită în evul mediu, când

desemna o educaţie liberă şi diversificată. În general educaţia liberală era asociată
cu ştiinţele umaniste şi avea ca obiectiv principal o personalitate deschisă şi lipsită
de prejudecăţi .

 Liberal avea însă şi un sens peiorativ, uneori licenţios şi cu referire la un

comportament libertin, care se referea în special la oamenii care se îndoiau de cele
sfinte, la profanatorii lucrurilor sacre.

 Rădăcinile liberalismului clasic sunt asociate doctrinei drepturilor naturale a lui John
Locke (1632-1704).
 Ideea unei stări naturale, anterioară stării sociale, în care
oamenii sunt deopotrivă liberi şi egali, constituie premisa
esenţială a liberalismului clasic pentru că afirmă idealul
autonomiei individuale. Oamenii îşi pot conduce viaţa
după propriile opţiuni şi planuri, fără să fie subordonaţi
unor instanţe şi autorităţi colective: tradiţie, monarhia
absolută, sau biserica.

 Secularizarea gândirii (asociată liberalismului) a însemnat

tocmai reacţia împotriva absolutismelor de tot felul. Nici o
instituţie politică (fie că era regele, Parlamentul, sau
Biserica) nu are dreptul să monopolizeze întreaga putere
şi să impună arbitrar legile celor guvernaţi.
 Indiferent dacă ne referim la John Locke, Adam Smith, Alexis de Tocqueville sau
Friedrich Hayek, tezele liberalismului clasic sunt următoarele:

 1. Guvernarea trebuie să fie limitată de drepturile celor asupra cărora se exercită.

 2. Îngrădirea puterii arbitrare şi discreţionare.

 3. Realizarea “domniei legii”.

 4. Proprietatea privată este sfântă.

 5. Contractele încheiate în mod liber sunt forma esenţială de asociere a

indivizilor.


 6. Autonomia individuală şi responsabilitatea indivizilor pentru propriile destine

 Liberalismul, fiind o doctrină ce s-a dezvoltat continuu pe parcursul
secolelor, poate fi etapizat, deşi această etapizare este discutabilă. În primul
rând, putem vorbi de un liberalism clasic, situat temporal la sfârşitul secolului
al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea.

 Aceasta este perioada în care se definitivează şi se coagulează ceea ce numim

gândirea liberală. Acum se pun bazele liniilor de forţă ce definesc liberalismul
şi se constituie doctrina liberală. După a doua jumătate a secolului XIX putem
vorbi de un liberalism aflat deja la putere şi de o construcţie politică şi socială
pusă sub semnul liberalismului.

 În această perioadă, liberalismul a suferit mai multe mutaţii legate, în special,

de asumarea puterii şi de aplicarea principiilor liberale în spaţiul public.

 O dimensiune pregnantă pe care o adoptă liberalismul este aceea legată de

ideea de naţiune, în special, pe continent.
 Construcţia politică impusă de liberalism este aceea a unei democraţii instituţionale
puternice, care se focalizează, în special, pe construcţia statului naţional. De altfel,
duşmanul liberalismului în această perioadă încetează să mai fie, în special, 
conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul şi anarhismul, după credinţa
noastră, două erezii ce îşi au sorgintea tot în liberalism.

 În perioada de după Primul Război Mondial, liberalismul încearcă să îşi revizuiască

relaţia cu ideea socială adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta şi
în politicile sociale şi în cele ce ţin de însăşi esenţa liberalismului (în special,
individualismul). Construcţia teoretică ce se impune acum este una vizând drepturile
şi libertăţile persoanei în raport cu ansamblul social şi cu statul.

 După Al Doilea Război Mondial asistăm la o reîntoarcere a liberalismului la modelul

clasic, deşi această etapă este, mai degrabă, pusă sub spectrul conservatorismului.
Totuşi ideea liberală, cu modificările apărute în perioada interbelică, continuă să
reprezinte şi ea o tendinţă a liberalismului contemporan. Vedem, astfel, că termenul
de liberalism poate fi plurisemantic, fiind necesară, în permanenţă, o asumare a
termenilor în care el este utilizat.
Liberalismul in Romania
 Partidul Liberal din Principatele Române Unite a apărut ca formaţiune politică
în 1864, condus fiind de Dumitru şi Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti şi fraţii
Golescu, participanţi activi la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească.
Curentul care a dus la apariţia acestui partid pe scena politică românească a
fost liberalismul secolului al XIX-lea.

 Revoluţia din Ţara Românească constituie un apogeu al înfăptuirilor

româneşti din 1848. "Constituţia" - cum era intitulat programul în 22 de
puncte proclamat la Islaz şi consacrat la Bucureşti la 9 si 11 iunie -
preconiza un regim liberal-democrat bazat pe un şir de libertăţi individuale
şi de grup, precum şi pe abolirea unor privilegii social-economice, asigurând
emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor.

 Prin instituţiile concepute se tindea spre o forma de stat republicană, cu o

riguroasă separaţie a atribuţiilor politice, dar cu un corp legiuitor rezultat
din votul universal.
 Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, liberalismul parcurge două etape
distincte de afirmare. Între anii 1859–1864 el se defineşte şi se întregeşte în
toate direcţiile de acţiune. După 2 mai 1864, când se înfăptuia o domnie
personală, Cuza impunea un fel de tutelă politico-instituţională, suprimând
presa autonomă, grupurile şi reuniunile politice.

 După abdicarea silită a lui Cuza din 11 februarie 1866, radicalii lui Ion C.
Brătianu şi moderaţii lui Ion Ghica, precum şi o parte a conservatorilor se
dedică unei febrile activităţi de făurire a unui regim politic monarhic –
constituţional.

 Ca un rezultat al acestei activităţi, 18 noiembrie 1868 a apărut pe scena

politică românească un guvern de centru, format din conservatori moderaţi şi
liberali moderaţi.

 Conducătorii acestui guvern erau Dimitrie Ghica (care deţinea externele şi

Lucrările publice) şi Mihail Kogălniceanu (ministru de Interne).
Momentul constituirii partidului

 Un moment decisiv de raliere liberală l-a constituit campania

pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875. Încă de la 4 ianuarie
1875, liberalii alcătuiseră un Comitet Central Electoral, cu scopul
de coordona activitatea politică în întreaga Românie.

 Campania politică a liberalilor coalizaţi nu le-a adus rezultatele

scontate în Parlament. Rămaşi în opoziţie, liderii lor s-au convins
că, pentru succesul politic, trebuia să se mai facă un pas înainte
spre a se ajunge la fuziune.

 La 24 mai 1875, Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu,

Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu,
Anastase Stolojan, Gh. Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu,
printr-un program întărit de semnături puneau bazele Partidului
Naţional Liberal.
Perioada interbelică

 Liberalii au continuat, în schimb, să joace un important rol politic,

reprezentând în practică cel mai puternic partid politic al perioadei
interbelice.

 Ei au condus neîntrerupt din 1914 şi până în 1919 (cu o scurtă întrerupere

între martie-noiembrie 1918), când, asemenea altor partide liberale
europene, au pierdut alegerile organizate de ei pe baza votului universal.

 După o scurtă perioadă de organizare şi de extindere în teritoriile nou

alipite, liberalii s-au reîntors la putere, cârmuind cu autoritate între 1922-
1928 (cu o întrerupere între martie 1926 şi iunie 1927) şi 1933-1937.

 Perioada 1922-1926 a fost probabil epoca celor mai mari succese liberale,
guvernul lui Ion I. C. Brătianu rezolvând cu pricepere problemele dificile ale
organizarii noului stat întregit, ale unificării celor 4 regiuni, atât din punct de
vedere administrativ cât şi cel legislativ;
 Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 şi 1944, an în care şi-a reluat
activitatea, doar până la dizolvarea de către comunişti în noiembrie 1947.

 Membrii partidului au urmat să fie închişi la Sighet, Aiud, Jilava, Gherla,

Botoşani, Râmnicu Sărat, sau în lagărele de muncă propagandistă de la
Bicaz sau Canalul Dunăre-Marea Neagră.

 PNL s-a implicat în istoria sa în mai multe evenimente ce aveau să devină

semnificative pentru România, în special obţinerea independenţei în 1877,
construirea Regatului României în 1881, războiul de reîntregire naţională
(crearea României Mari) în 1918, reforma agrară în 1921 şi relansarea
economică după criza mondiala din 1929 - 1933.
După 1989

 După Revoluţia din 1989, PNL a fost reînfiinţat de Dan Amedeu Lăzărescu, Nicolae Enescu,
I.V. Săndulescu, Sorin Bottez ş.a., primul său preşedinte fiind Radu Câmpeanu. La alegerile din
20 mai 1990, PNL a obţinut 39 de mandate parlamentare.

 Dupa căderea guvernului Roman (septembrie 1991), în perioada octombrie 1991 - noiembrie
1992, PNL participă la guvernare cu FSN sub conducerea independentului Theodor Stolojan.

 În octombrie 2006, un grup de membri şi foşti membri ai partidului, condus de foştii preşedinţi
Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica, cunoscuţi de presă ca apropiaţi ai preşedintelui
Traian Băsescu şi susţinători ai apropierii de Partidul Democrat, au lansat aşa-numita „Platformă
liberală”, optând să înfiinţeze o altă formaţiune politică, PLD, care a avut o viaţă efemeră,
fuzionînd cu PD.

 PNL, reprezentant al curentului liberal în România, este perceput ca un partid cu deschidere

largă, cu propuneri destul de îndrazneţe, dar nu este destul de bine situat în mintea
alegatorilor. Acest partid trebuie să-şi implementeze şi să-şi consolideze în viitor poziţia sa în
mintea alegătorilor, pentru a putea avea o şansă reală de a fi pe primele două locuri în mintea
alegătorilor.
Concluzii

 Indiferent cine va conduce Partidul Liberal în România, poporul român nu poate evita liberalismul
deoarece acest curent a dus la formarea statului român modern şi a societăţii moderne.

 Aşa cum afirma şi Petre Ţuţea liberalismul "E un fenomen istoric, dar punctează timpul şi spaţiul
istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul oferă constantele în timp şi în spaţiu
ale ordinii umane, cu toate că a apărut istoric. Aşa cum creştinismul a apărut istoric; dar a punctat
cu eternitatea timpul şi spaţiul."
Bibliografie:

 Gabriel Mursa, Liberalismul, Institutul European, 2005

 Gheorghe Cliveti, Liberalismul Românesc, Editura Fundaţiei „AXIS”, Iaşi, 1996
 A.N.P. ROMPRES, Partidele politice din România , Bucureşti, 1991 şi 1992
 Adrian-Paul Iliescu, Liberalismul între succese şi iluzii (Bucureţti, All, 1998), p.
23
 Francisco Vergara, Temeiurile filozofice ale liberalismului (Bucureşti, Nemira,
1998), p. 57.
  
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Liberalism
 http://www.alegeri.tv/alegeri-prezidentiale-2000
 http://alegeri.ziare.com/alegeri-prezidentiale-2009/rezultate-alegeri-2009/

  
 Masterand:
 Anton George