Ce este istoria ideilor politice?

 Istoria ideilor politice este interesată în special de evoluția cunoștințelor despre organizarea
societăților și guvernarea populațiilor.
 Istoria ideilor politice încearcă să înțeleagă moduri de gândire despre viața în comun de-a
lungul secolelor, care acoperă un spectru larg,misterele existenței (Dumnezeu, universul,
natura, sufletul, principiile cunoașterii)
 Include studiul ideologiilor, al miturilor, al discursurilor, al reprezentărilor culturale și al
obișnuințelor și concepțiile obișnuite despre politică.
 Filosofia politică este ramura filosofiei care se ocupă de toate problemele legate de putere,
dreptate și binele comun.
 Teoria politică, este o disciplină născută în secolul al XX-lea, adesea considerată ca un
subdomeniu al științei politice. Caracteristica sa principală este interdisciplinaritatea,este
Legată de disciplinele care reunesc științele sociale și literatura, precum filozofia,
sociologia,analiza limbajului
 Are o abordare diferită asupra cunoașterii ,față de modelul pozitivist al științei.
 Teoreticienii politici conduc reflecții asupra problemelor concrete (de ex Cum se poate consolida
participarea la democrație? Pe ce valori ar trebui stabilită cetățenia în cadrul european?)
 Istoria intelectuală a politicii se concentrează pe interpretarea cunoștințelor politice in
contextul timpului lor; Una dintre particularitățile este studierea ideilor într-un mod
transdisciplinar

Epoca modernă. umanismul civic

 Componente politice ale umanismului civic:
 1. Concepția despre libertate
 2. Redescoperirea valorilor clasice
 3. Conceptele de fortuna/virtus
Definiția libertăților se face prin exercitarea neîngrădită a drepturilor cetățenești.
Există ideea că bogăția nemăsurată poate duce la corupție, teamă exprimată de Machiavelli
în Principele, la începutul secolului 16. Până la el, umaniștii civici din secolul XV au descris
teama legată de protecția împotriva tiranilor, lăsată pe mâna mercenarilor, pentru că
cetățenii nu mai au timp, dedicându-se afacerilor.

Ideea modernă de Stat

 Separarea Biserică-Stat
 Constituirea unei forme de putere politică independentă de relația efectivă dintre
guvernant și guvernat, constituind o autoritate politică supremă pe un teritoriu dat.
Moment definitoriu: Machiavelli

Curs 1
Contrareforma: Combaterea revoluției hughenote și în mod mai general idea
revoluției populare
a. Mijloace militare
b. Mijloace academice, universitare
c. Dezvoltarea gândii neostoice și a scepticismului

Soluția păcii: de la unitatea credinței la unitatea puterii politice și la suveranitatea

absolută
 Principala urgență apare în ultima jumătate a secolului XVI = identificarea unei soluții pentru
stingere conflictelor armate pe baze religioase. De aceea, argumentul politic este punctul de
întâlnire atât al protestanților, cât și al catolicilor moderați, care cad de acord asupra unor
principii privind unitatea puterii politice.
 Toleranța sau moderația nu sunt singurele soluții politice gândite de autori și politicieni în
această perioadă.
 Atât din partea protestantă, cât și din cea catolică, se multiplică soluțiile pentru unitatea
puterii politice și pentru siguranța statelor, astfel Se combină mai multe concepte, unele deja
în circulație începând cu Machiavelli cu anumite idei politice noi, care fundamentează
unitatea puterii politice pe ideea suveranității absolute.

Copnstrucția absolutisă mopdernă

Trei elemente fundamentale disputate: rațiunea de stat / unitatea puterii politice pentru
eficiența guvernării / legitimitatea puterii politice

spiritul modernității=o eliberare individuală și socială de diferitele tutele: spirituale, morale și

științifice, tutela Bisericii, tutela politică și economică a monarhiei etc

Consolidarea absolutismului în sec. XVII

 Crizele economice (foamete și revolte țărănești), Crize politice și războaie: Războiul
de treizeci de ani (1618-1648), Fronda, execuția lui Carol I (1649), neliniște în Olanda.
Crizele religioase: jansenism, revocarea Edictului de la Nantes (1685). Crizele
intelectuale: libertinism, prețiozitate, baroc ---Din aceste diverse crize, absolutismul
iese aparent mai puternic. Secolul al XVII-lea apare astfel ca apogeul absolutismului,
dar este un absolutism precar, hibrid, în curs de a fi depășit.

Fronda este denumirea care se referă la o mișcare social-politică din Franța din secolul al
XVII-lea, care a dus la o serie de războaie civile între anii 1648 și 1653

Curs 2
Mercantilism - trăsături
 Secolul al XVII-lea a cunoscut înflorirea doctrinei mercantiliste conform căreia bogăția unei
țări se află în stocul său de aur și argint. Comercialismul este o reacție împotriva stagnării, o
afirmare a puterii atât în interior, cât și în exterior
 Acesta marchează trecerea de la o politică municipală la o politică centralistă, birocratică.
 Noile manufacturi trebuie protejate împotriva concurenței străine
 Statul promovează nașterea unor societăți comerciale: Compania olandeză a Marilor Indii,
Compania engleză a Indiilor etc
 Comercianții si statul au interese care nu sunt deloc opuse, ci solidare - mercantilismul
economic presupune o politică de autoritate și securitate, fiind un agent puternic al
unificări.

Context-absolutism
Într-o primă fază pe care o putem localiza în Anglia sub domnia lui Elisabeta, în Franța sub cea a lui
Ludovic al XIV-lea, absolutismul este concepția politică ”normală” asociată mercantilismului.
Într-o a doua fază, dezvoltarea capitalismului comercial compromite absolutismul prin înființarea,
împotriva puterii monarhice, a unei burghezii care se consideră suficient de puternică pentru a cere să
fie asociată cu exercitarea puterii.
Cauzele religioase ale absolutismului
 Memoria războaielor religioase- În țările devastate de războaiele religioase, cea mai mare
parte a populației tânjește după pace și se bazează pe monarh pentru a o garanta. =
Necesitatea relegitimării puterii politice
 În Anglia, ca și în Franța, există un sentiment comun de independență față de papalitate.
Anglicanismul(anglia) și galicanismul (Franta) merg în direcția absolutismului.

Cauze politice
 Mișcările revoluționare ajută la întărirea puterii, pentru ca face oamenii să simtă în cercurile
de guvernare si cercurile populare nevoia de ordine si pace
 Războaiele ce se succed de-a lungul secolului cer o o întărire a puterii.
Prin urmare, pe termen imediat consolidează absolutismul, dar pe termen lung ajută la
uzarea acestuia. Acesta este modul în care pericolul exterior a favorizat fără îndoială
absolutismul lui Richelieu; dar războaiele de la începutul secolului au influentat declinul
absolutismului francez și apariția liberalismului European

Curs 3
Cunoaștere, economie și politică la Locke
Locke susține că omul nu are idei înnăscute, în teorie sau în practică. Ideile noastre provin din două
surse, senzație și rațiune
Ideile simple, cele mai evidente pentru că seamănă cu obiectul lor, ne sunt furnizate de simțuri;
acestea privesc spațiul fizic, forma corpului, odihna sau mișcarea acestuia.
Ideile complexe apar din munca minții, realizate prin construcție și compoziție din idei simple. Mai
întâi sunt ideile de spațiu sau durată: putem adăuga oricând o lungime la o linie, un moment la o
durată.
Nu este excesiv să spunem că mintea este mai des pradă imaginației decât adevărului. Deoarece
esența reală a lucrurilor ne scapă, cunoașterea noastră este adesea probabilă
Cunoașterea noastră posedă grade variate de precizie și certitudine, în funcție de faptul că este mai
aproape sau mai departe de asemănarea imediată a lucrurilor

Ideile politice și inovațiile lui Montesquieu

• A. Inovația metodologică = Montesquieu este revendicat nu numai ca precursor al filosofiei
dreptului, ci și al sociologiei; Raymond Aron îl consideră ca primul dintre sociologi; M. însuși
vedea inovația metodologică ca fiind unul din principalele merite ale operei sale. 

Prima mare inovație metodologică= abordarea filosofiei juridice dintr-o perspectivă sistematică,
bazată pe documentație și pe observarea studiilor de caz
Inovația este așadar translatarea metodelor din științele naturale în științele politice.

A doua inovație metodologică = Constă în identificarea nu a unui singur factor generator al legilor
(voința suverană, dreptul natural, Dumnezeu etc.), ci a unui ansamblu de factori

Pe de altă parte, inovația se oprește atunci când descrie formele de guvernământ. În acest domeniu,
clasificările lui M. nu sunt neapărat noi față de cele clasice, chiar față de cele utilizate în filosofia
politică antică.

• Doctrina Spiritului Legilor se poate împărți în trei mari direcții:

1. Teoria climatelor
2. Teoria formelor de guvernământ (Fiecărui tip de regim îi corespunde un anumit principiu:
Despotismul se bazează pe teamă; Republica pe virtute, Monarhia pe onoare)
3. Teoria separației puterilor (Potrivit tradiției de interpretare de la sfârșitul secolului XIX,
Montesquieu ar fi primul autor al doctrinei sau teoriei separației puterilor)
a. de specializare, numit și „separația funcțiilor”
b. de interdependență, numit și „separarea organelor”

În istoria elaborării acestei doctrine, Montesquieu este cel mai cunoscut și, fără îndoială, autorul cu

cel mai mare impact. Meritul lui Montesquieu este în primul rând acela de a fi sistematizat și
răspândit această teorie, până la a o transforma într-un principiu ide bază al oricărei guvernări
care se ferește de abuzul de putere.
Mișcarea Iluministă = a luat naștere din voința filosofilor europeni ai secolului al XVIII-
lea de a combate întunericul ignoranței prin cunoaștere ( o intensitate accentuată in FR, AG, GR)
Acesti filozofi sunt increzători in ratiunea oamenilor și mărturisesc un optimism față de istorie, bazat
pe credința în progresul umanității. Curs 4
Principalii reprezentanți : în Marea Britanie : J. Locke, D. Hume, I. Newton
în Germania : C. Wolff, Lessing, Herder
în Franța: Montesquieu, Voltaire, Diderot, J.-J. Rousseau

Franței i se atribuie în general un rol preeminent în dezvoltarea civilizației europene în secolul al

XVIII-lea. Cu toate acestea, Anglia a fost primul teren fertil al marilor mișcări ideologice și a
schimbărilor economice care au caracterizat acest secol.
Anglia oferă imaginea unei țări libere: două revoluții (1642-1649, cu Cromwell, și 1688-1689, cu
Bill of Rights care au distrus regimul absolutismului

starea de natură și contractul social = Este starea în care se află oamenii când nu sunt
supuși niciunei autorități politice. oamenii sunt pe deplin liberi, nimeni nu este prin natură supus
autorității, Indivizii sunt egali
Ipoteza stării de natură este strâns legată de contractul social:
dacă nimeni nu este prin natură supus autorităţii , este evident că relația de supunere nu poate
decurge dintr-un contract/ acord. 

Starea naturală: libertatea ca independență- Rousseau

! În ochii lui Rousseau Omul este singur, se descurcă cu totul fără ajutorul semenilor, deci omul nu
este social prin fire !
 Ceea ce caracterizează omul natural este un echilibru perfect între nevoile sale și
resursele de care dispune. Omul firesc are tot ce își dorește pentru că vrea doar ceea ce
are. Acest echilibru va fi rupt de activitatea inteligenței.

 Una dintre ideile fundamentale ale întregii teorii politice a lui Rousseau este
următoarea: omul trebuie, în societate, să recupereze, prin folosirea corectă a rațiunii,
bunurile de care se bucura în starea naturală. Libertatea este recâștigată prin
supunerea față de legi.

DOGMELE (teză fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii/ doctrină politică, științifică considerată
imuabilă și impusă ca adevăr incontestabilă)
 Odată cu Iluminismul, privirea intelectuală se îndreaptă spre lumea concretă a oamenilor și a
lucrurilor. Dogmele de tip religios, sunt respinse. Iluminismul refuză pretenția religiei de a explica
totul, de a oferi motivele finale; ei vor să facă distincția între diferitele sfere ale realității: natural,
politic, domestic, religios, fiecare având propriul său domeniu de relevanță și legile sale, fiecare
necesitând diferite tipuri de cunoștințe )
 Respingerea dogmelor, dar nu respingerea lui Dumnezeu. Cei mai mulți iluminiști rămân totuși
deiști: „Nu-mi pot imagina, a spus Voltaire, că acest ceas funcționează și nu are ceasornicar”.
Curs 5
KANT ȘI LUMINILE
Această mișcare a manifestat, potrivit lui, voința omului de a-și părăsi „copilăria intelectuală” pentru
a cuceri libertatea în rațiune-Această abordare era în concordanță cu preocupările iluminismului
francez
KANT ȘI MORALA
Kant pleacă de la o observație: ceea ce considerăm cu adevărat moral este mai degrabă un fel de
bunăvoință. Celelalte dispoziții, cum ar fi talentele intelectului, calitățile caracterului, nu pot fi
niciodată considerate bune în sine, deoarece individul este posibil să se folsoeasc de ele în scopuri
rău intenționate.

COSMOPOLITISMUL = În filosofie, cosmopolitismul desemnează doctrina conform căreia

fiecare om trebuie considerat mai presus de toate ca reprezentant al rasei umane în ansamblu

Curs 6
 Curente politice în sec. XIX, cu originea sau nucleul în secolul XVIII
Liberalism (valori principale: individualismul, libertatea)
• Conservatorism
• Socialism (mai multe tipuri ale stângii: Individualistă, colectivistă, anarhistă, pozitivistă)
• Clivajul Revoluție-Contrarevoluție

Romantismul: francez, englez, german etc

Propune trei elemente combinate:
• Economia prin industrializare progresivă
• Societatea și politica prin regruparea ierarhiilor , prin reformarea regimurilor politice etc.
• Cultura prin progresul tehnic, cultural, științific

Natura VS Cultura
• Cerul înstelat, pământul, regnurile minerale și vegetale aparțin naturii.
• Tot ceea ce este produs de om, de la roată la centrala nucleară și picturile lui Picasso,
aparține culturii;
La om, „natura” desemnează ceea ce este dat la naștere, în timp ce „cultura” desemnează ceea
ce el dobândește pe parcursul educației sale.

Conservatorismul
O mișcare politică și intelectuală constituită pentru apărarea ordinii politice și sociale tradiționale ale
națiunilor europene dinaintea Revoluției franceze.
• Se distanțează de gândirea liberală și de stânga.
• Se definește în raport și prin opoziție cu Revoluția franceză
Criticile formulate la adresa Revoluției franceze
1. Critica epistemologică: legitimitatea rațiunii provine din exteriorul individului, și nu din interiorul
său (anticartezianism)
2. Critica politică: legitimitatea puterii politice provine din exteriorul acesteia și nu se construiește
din interior (monarhia absolutistă)
3.Critica sociologică : Societatea nu este produsul unei sume a indivizilor, ci este o comunitate vie și
ordonată de un principiu exterior. (organicism)
Două direcții ale conservatorismului
Conservatorismul britanic Conservatorismul francez

• Liberal, pragmatic • Anti-liberal

• Atașat unei tradiții naționale
• Monarhie parlamentară limitată • Naționalism
• Favorizat de parlamentarismul • Tradiționalism
britanic

„Whig”
= Partid britanic, a susținut drepturile Parlamentului și ale sectelor protestante împotriva autorității
monarhice și a privilegiilor anglicanismului/ partidul a fost susținut de burhezie
Sub influența Revoluției Franceze, una din aripi s-a radicalizat, alta s-a menținut mai aproape
de conservatori / La mijlocul secolului al XIX-lea a devenit partidul liberal

Curs 7
 Temele de gândire ale lui Burke
• Providențialism: monarhie de drept divin, „caracterul satanic” al Revoluției franceze. Politica e bună
numai dacă este aliată cu religia
• Particularism (anti-universalism)
• Credință (teologie politică)
• Obiceiuri (tradiție)
• Anti-raționalist, anti-individualist și comunitarist
• Critica lui Rousseau și individualismul liberal

Revoluție și contra revoluție în Europa: « cei trei ani liberali » ai Spaniei

• O perioadă din istoria Spaniei cuprinsă între 1820 și 1823, ”El Trienio Liberal”
• Cei trei ani liberali au început la 1 ianuarie 1820 cu reinstaurarea Constituției spaniole din 1812, pe
care Ferdinand al VII-lea nu ar fi dorit să o restabilească. Se abolește inchiziția și se înființează o
Miliție Națională
• S-au încheiat la 1 octombrie 1823 când regele a dizolvat Parlamentul, a abrogat Constituția și a
restabilit monarhia absolută.
• Istoricii consideră „Cei trei ani liberali” ca o revoluție eșuată din cauza diviziunilor dintre propriii
susținători, a lipsei de sprijin popular și a diferendelor provocate de politicile europene în politica
spaniolă

SAINT-SIMON
 socialismul saint-simonian este planificator și tehnocratic mai mult decât de auto-gestiune
 Scopul societății trebuie să fie îmbunătățirea rolului celei mai mari și mai sărace clase”
Ideea de progres industrial
doctrina se rupe de liberalismul clasic și de ideologia Iluminismului.
consideră că instrumentele de producție trebuie distribuite în funcție de nevoile fiecărei localități și
ale fiecărei ramuri a industriei și în raport cu anumite capacități individuale, pentru a putea fi puse în
aplicare de cei mai capabili.

Saint-Simon este primul care a formulat ceea ce va deveni una dintre dogmele esențiale ale secolului
al XIX-lea, opoziția societății războinice față de societatea industrială .

• Societățile din trecut erau sisteme • Între cele două tipuri

de acțiune orientate către război, de societate există o
Aristocrația războinică care s-a societate în esență
dezvoltat conform acestui scop avea tranzitorie,
la baza principii religioase „intermediară și vagă”,
unde predomină spiritul
de abstractizare
• Opuse acestor societăți
războinice sunt societățile
dominate de spiritul de muncă,
societățile economice

 Economia este singurul material cu ajutorul careia se poate construi singura societate adevarata
 Contrar liberalismului clasic

Curs 7-8
Viziunea despre muncă și relația cu proprietatea

 Valoarea supremă devine munca, definita ca:

I. condiție pentru victoria omului asupra mizeriei sale naturale și a incertitudinii pe care natura o
prezintă în mod constant destinului său

II. prin utilitatea colectivă, adică prin contribuția pe care fiecare o poate aduce la bunăstarea și
fericirea tuturor.

 Proprietatea există dacă se bazează pe muncă

Conceptul de tehnocrație și guvernare tehnocrată

 Puterea este acordată științei, deoarece știința este responsabilitatea unei societăți care
trăiește doar din aplicațiile acestei științe.
 primul efect al acestui guvern de tehnicieni este ierarhia socială. Saint-Simon nu este egalitar.
 Adevărata inegalitate rezultă dintr-o dominare a omului de către om; nu mai există
inegalitate în care omul este subordonat omului doar pentru îndeplinirea unei sarcini care să
beneficieze tuturor

Auguste Comte- PRINCIPII

Legea celor trei etape= Spiritul uman trece mai întâi PRIN:

1. starea teologică, un mod de explicație de către agenții care dețin o voință

2. starea metafizică, credința în entități sau abstractizări
3. starea pozitivă, caracterizată prin abandonul lui „de ce” și singurul atașament față de „cum”,
în căutarea legilor eficiente care guvernează fenomenele

Sociologia- • Comte vrea să ofere științei politice și sociale același loc ca astronomiei, fizicii, chimiei
sau matematicii, deoarece aceleași metode pot fi aplicate tuturor științelor. Toate fenomenele lumii
pot fi astfel explicate prin analiza și cunoașterea faptelor verificate prin experiență

Sociologia - Noua religie a științei si spiritul pozitiv

 Spiritul pozitiv este atașat de legile naturii

 ideea individului izolat este o abstractizare, iar filozofia pozitivă trebuie să exprime
solidaritatea socială
 Auguste Comte este creatorul acestui termen de sociologie, alcătuit din socius latin, asociat și
logos, cuvânt grecesc care înseamnă studiu
 = studiul pozitiv al tuturor legilor fundamentale specifice fenomenelor sociale

Curs 8
KARL MARX

Manifestul comunist este poate cea mai citită lucrare a lui Marx, chiar dacă nu este cel mai bun ghid
în gândirea sa

Chestiunea evreiască- o scriere despre emanciparea evreilor, dintr-o perspectivă ateistă,

argumentând că religia evreilor și a creștinilor era o barieră pentru emancipare.

Marx distinge între:

 emanciparea politică - în esență acordarea drepturilor și libertăților liberale

 emanciparea umană= emanciparea politică nu este suficientă pentru a produce
emanciparea umană, ci este, într-un anumit sens, o barieră/ drepturile liberale sunt drepturi
de separare, menite să ne protejeze de astfel de amenințări percepute

Opiumul poporului – religia

Oamenii l-au inventat pe Dumnezeu după propria imagine; dar existența lui Dumnezeu îi
îndepărtează pe oameni de bucuria propriei lor umanități / Explicația lui Marx este că religia este un
răspuns la înstrăinarea (alienare) în viața materială

Mecanismele alienării:

 Statul modern și religia = După fragmentarea post-Reformă a religiei, unde religia nu mai
poate juca rolul nici măcar unei comunități false de egali, statul umple această nevoie
oferindu-ne iluzia unei comunități de cetățeni.
 Revoluția ca eliminare a alienării = rolul proletariatului în ceea ce privește emanciparea
societății în ansamblu
Revolutia este privita ca o consecință a unei structuri economice care nu mai poate continua
să-și dezvolte forțele de producție - dezvoltarea forțelor productive trebuie revoluționată și
în cele din urmă înlocuită cu o structură economică mai potrivită

Curs 8
Conceptul de reprezentare