Preda Luminiţa Alexandra , anul II

Specializarea Istorie , Grupa 2

Conservatorismul

La fel precum majoritatea ideologiilor înainte de a se contura precis se poate spune că ,

elementele conservatorismului se regăsesc firesc în mentalitatea umană privind : idei morale ,
economice , sociale şi culturale . Această ideologie în particular apărând , din punct de vedere
psihologic , ca o reacţie firească la schimbare , provenind din instinctul de autoconservare .
Denumirea curentului provine de la publicaţia Le Conservateur ( 1818- 1820 ) editată de
Françhois – René visconte de Chateaubriand ce promovează atitudinea potrivnică a aristocraţiei
feudale privind revoluţia burgheză , termen ce este aplicat , cu sens de ideologie , de către John
Wilson Croker în anul 1830 în periodicul politic Quarterly Review . Însă , drept doctrină
politică ,conservatorismul capătă o formă concretă defapt din secolul al XVII-lea , iar
majoritatea pincipiilor sale sunt cuprinse încă din anul 1790 în lucrarea Reflection on the
Revolution în France a reprezentantului facţiunii politice conservatoare a partidului Whig ( Old
Whigs ) , Edmund Burke ce devine un model pentru un număr considerabil de coneservatorişti
dar şi liberali fie ei oameni politici în sine sau doar teoreticieni politici , astfel se crede că
scrierile sale i-au influenţat pe : Alexis de Toqueville , Louise G. de Bonald , Joseph de Maistre
, Francoise-Rene de Chateaubriand , G . Willhelm Hegel , John Adams , Alexandre Hamilton şi
mulţi alţii . În secolul al XX-lea Edmund Burke , fiind chiar considerat drept tată al
conservatorismului modern . Alte surse de inspiraţie pentru conservatorism sunt : romantismul
politic ( german ), ideile lui Friedrich Nietzsche , Johan Gottlieb Fichte , Arthur Schopenhauer
, evaluări la adresa legilor naturalist-biologice , tradiţia medievală , dreptul roman .

Acestea fiind spuse , se afirmă câteva principii ce reprezintă fundaţia stabilă a curentului .

În primul rând conservatorismul este caracterizat prin atitudinea sa : anti revoluţie , anti
iluminism şi anti reformă . Revoluţia Franceză fiind una dintre pincipalele cauze ce duc la
conturarea clară a ideologiei sale , precum şi Revoluţia Industrială şi Revoluţia Bolşevică . Prin
această atitudine nu se vrea a afirma opoziţia completă împotriva schimbării , cel puţin nu odată
ce perseverenţa constantă pentru schimbare a altor ideologii a fost acceptată , ci doar opoziţia în
faţa reformelor grăbite , bruşte , ce nu îşi au rădăcinile , sau nu par a le avea , în societatea în care
se doresc a fi impuse , ne putând în acest fel fi capabile a crea o reformă politică coerentă ( după
cum afirmă Toqueville ) . Pentru Burke , acest tip de remodelare din partea revoluţionarilor
arătand mai mult ca acţiunea unei " puteri invadatoare " ce încearcă a impune modele străine fără
a ţine cont de structura deja existentă şi încercând eradicarea acesteia ( la fel cum Irving Babbitt
îl acuza pe John Locke de promovarea unei idei străine menite să submineze civilizaţia
occidentală ) . Este important de menţionat că de fapt atunci cand revoluţia luptă împotriva
impunerii unei puteri din afară , după cum este cazul Războiului de Independeţă american ,
Burke îşi arată susţinerea fără a îşi contrazice ideologia . El, în final , crezând şi faptul că un stat
care nu se poate schimba este un stat care nu se poate conserva , afirmând în acest fel
interdependenţa dintre principalele ramuri politice văzute ca fiind opuse de obicei :
conservatorismul şi liberalismul .

În al doilea rând este vorba de atracţia conservatoriştilor de către trecut şi modelele sale , în
special de perioada medievală şi sistemul feudal ( asemenea romantismului politic ) , aceia
înscrişi ideologiei considerând istoria şi trecutul drept o sursă valoroasă de educare ( se foloseşte
ideea de prejudecată ) şi inspiraţie în privinţa instituţiilor , pe care le văd drept încă viabile şi
dorind prezervarea acestora , însă fără a considera aceste instituţii şi formule ca fiind perfecte .
Din această atracţie porneşte componenta conservatorismului numită "tradiţionalism" ce ia un rol
de transmitere a valorilor sociale , a moştenirii spirituale , economice şi politice . Sau , pentru o
versiune mai concretă , putem lua afirmarea lui S. Possany " înainte de a construii ceva nou ,
valoarea creată trebuie conservată " . Uneori şi din ideea că odată cu preluarea statului sau a
legii a atribuţiilor anumitor instituţii nu ar fi eficienţă în acestea ( precum asistenţa socială
preluată din mâinile bisericii ) , astfel ideologia conservatoare dorind şi limitarea puterii statului
.Tot din aceaastă atracţie provine şi concepţia despre o societate fondată pe religie ( asemenea
evului mediu ) după cum se găseşte la unii conservatorişti ( precum : Louise G. de Bonald sau
Joseph de Maistre) adesea conservatorismul fiind asociat cu ideologii religioase .

În acelaşi timp încercând , dacă nu se poate reintroducerea instituţiilor trecute , cel puţin
prezervarea celor curente ce sunt văzute ca fiind formate din acumularea experienţelor trecute şi
justificându-le existenţa . Atitudine existentă din o a treia caracteristică a conservatorismului şi
anume , dorinţa de menţinere a ordinii ( ce îşi are efectele şi în opoziţia faţă de reforme şi
revoluţii , fiind văzute adesea ca adevărate anarhii ce periclitau relaţiile interumane ,
parafrazand-ul pe Shakespeare : o singură coardă dezacordată putând duce la o gălăgie
insuportabilă ) . Astfel este vazută , declararea căsătoriei drept contract civil în 1792 , ce duce
conform logicii conservatoriste , la distrugerea unităţii familiale tradiţionale şi individualism ,
responsabilităţile ce în mod normal sunt atribuite în funcţie de statutul în familie fiind ignorate (
precum cel al mamei şi al soţiei ) , fapt ce modifică demografia şi în colaborare cu revoluţia
industrială duce la formarea mahalalelor ( caci oameni , singuri acum , pentru a se menţine
emigrează în oraşe pentru muncă ) adică la o stare de trai decăzută şi singuratică intr-un haos
aglomerat .

O a patra concepţie fundamentală a conservatorismului este , incompatibilitatea dintre

libertate şi egalitate . Ce în combinaţie cu celelalte trei principii duce la problema proprietăţii ,
mai ales de tip funciar . Căci în concepţia conservatoriştilor , libertatea se referă şi la libertatea
de proprietate , la dreptul unic al proprietarului asupra ei şi a inviolabilităţii acesteia .
Inegalitatea din punct de vedere cantitativ fiind una firească , de la divinitate , aşa cum oamenii
se nasc inegali şi din punt de vedere al fizicalităţii ( noroc ereditar sau drept natural după cum
afirmă Savigny) , în timp ce egalitatea dorea " nivelarea şi redistribuirea proprietăţii " ce ar fi
putut fi realizată doar de către o putere complet absolutistă şi ducând proprietatea pe un spectrum
: ea va pălii , omanenii vor pierde interesul , dorinţa să se apere va dispărea şi va deveni o cale
sigură către socialism ( după cum afirma Joseph Schumpeter în Capitalism , Socialism and
Democracy ) dar şi către opresarea minorităţii creatoare de către majoritate . Tot în cadrul acestui
concept se formează şi problema : rangurilor politice . Unde se trece de la ideea de conducere
prin drept divin al monarhiei ( J. de Maistre ) la libertatea indivizilor de a obţine puterea , însă
nu prin egalitate de la început , ci punându-se accent pe grupurile intermediare şi asociaţii , ce
pregătesc indivizi pentru ca aceştia să poată deţine puterea politică prin merit şi efort , văzând
aceasta şi drept un mod de a-i stopa pe cei ce prin natura lor nu se potrivesc rolurilor de
conducere . Aşadar , inegalitatea fiind necesară pentru păstrarea ordinii .

Mai departe merită menţionată şi evoluţia ideologiei conservatorismului în istorie căci

desigur aceasta nu rămâne în totalitate imobilă şi rezistentă influenţelor . Aici , Aurel Piţurcă
vede două tipuri , sau două faze ale acesteia : conservatorislmul clasic şi neoconservatorismul .

Conservatorismul clasic se împarte în : perioada de constituire ( în principal secolul XVIII )

când reprezintă mentalitatea ostilă a clasei feudale cu privire la evenimentele revoluţionare şi
reformiste , contra burgheziei a liberalismului şi a capitalismului şi instituirea valorilor precum :
tradiţionalismul , providenţialismul , clericalismul , ordinea naturală , inegalitatea , ierarhizarea
socială , apărarea ordinii sociale şi a intituţiilor existente . Apoi apare conservatorismul propriu
zis ( clasic ) în această perioadă ideologia trece de la a fi împotriva burgheziei la a fi una dintre
doctrinele acesteia , o alternativă la liberalism în conducerea societăţii , în acestă perioadă capătă
calitatea de a fi de acord cu reformele lente şi moderate şi conţine elementele de bază descrise
mai sus .

Această evoluţie însă nu se aplică Americii de Nord ea fiind un caz special unde indeologia
conservatoare se dozvoltă de la bun început ca una burgheză datorită lipsei existenţei elementului
feudal . Însă faptul că ideologia conservatorismului se dezvoltă şi aici fără existenţa tuturor
factorilor apariţiei sale în Europa , demonstrează ca fiind adevarată ideea lui Russell Kirk cum
că apariţia acestuia este o chestiune de voinţă şi inteligenţă , principiile sale putând izvorâ din
sânul tuturor claselor şi ocupaţiilor , rupandu-se de condiţionarea istorică şi devenind universal ,
dar totodată susţine şi faptul că indeologia conservatorismului are pentru diverse state şi regiuni
diverse particularităţi în manifestare şi ideologie . Un alt aspect ce poate ilustra diferenţele
regăsite în funcţie de statul în care se manifestă conservatorismul se regăseşte la nivelul
economic , în tipul de politică economică pentru care militează gruparea conservatoare a statului
respectiv . De obicei partidele conservatoare tind să favorizeze protecţionismul economic (
după cum este cazul în SUA ) dar variază foarte mult în funcţie de nivelul economic , de
obiectivele şi de sarcinile ce îi sunt atribuite în contextul intern şi internaţional a diferitelor state
în România partidul opozant adică , liberal , fiind cel ce se asociază politicii protecţionismului .
 Astfel , datorită diferenţelor regăsite între state dar şi în diferite perioade istorice se formează
mai multe variante "doctrinare" : organitarismul ( printre cele apărute de la formare , vede
funcţionarea societăţii ca un organism uman ) , darwinismul ( selecţie naturală şi supravieţuirea
celor mai puternici ) , naţionalismul ( dreptul strămoşesc ) , rasismul , elitismul şi geopolitica .

Nu trebuie uitat şi faptul că , conservaorismul nu este doar o ideologie teoretică şi nici doar
practică ci o combinaţie a ambelor ce nu poate fi conturată doar prin prerogativele unui singur
individ reprezentativ căci aceştia adesea îşi schimbă convingerile în funcţie de interesele lor şi
ale naţiunii pe care o reprezintă şi conduc , chiar Sir Winston Leonard Spencer-Churchill
afirmând faptul că " adevăratul patriotism cere uneori ca oamenii să acţioneze în anumite
perioade intr-un mod cu totul opus celui în care au actionat în alte dăţi " spre exemplu Bismark ,
nu rămâne fidel la ideea că statul nu este obligat să ofere el insuşi ajutor social ci doar să sprijine
alte instituţii ce fac aceasta el face propuneri de asigurare socială , de boală şi somaj doar pentru
a-l slăbi pe August Bebel ( lucru ce funcţionează şi apoi nu mai menţionează aceste propuneri
niciodată . Chiar faptul că Edmund Burke , părintele acestei ideologii este văzut ca model atât
pentru conservatori cât şi liberali , are câteva aprente schibări de opinie şi dacă nu abateri o
regresare spre mai puţină radicalizare a ideologiei iar multe dintre ideile ce el le dă o formă vagă
sunt dezvoltate la maturitate doar de urmaşii săi este dovada cea mai bună pentru faptul că un
singur om nu poate reprezenta pe deplin conservatorismul după cum este cu siguranţă cazul şi în
alte ideologii .

Un alt lucru demn de menţionat pe tema conservatorismului este ideologia de

neoconservatorism deşi aceasta nu priveşte defapt epoca modernă şi ţine în fapt de cea
contemporană . Ascesta apare ca urmare a deziluzionării unor partide socialiste din New York (
ce nu susţin comunismul de tip Stalinist şi vor înfrângerea acestuia ) , cu politica noilor
democraţi în anii 60 în privinţa Războiului Rece . Ei erau defapt de partea politicii
confruntaţională în timp ce democraţii nu , aşa că se separă de democraţi şi se alătură
republicanilor lui Ronald Rhegan ce era în mod deschis conservator . Sunt foarte activi în
politica lu George W.W.Bush de după data de 11 septembrie 2011 ( de a face război pentru a
prevenii atacuri ) . Odată cu Barack Obama au fost în mare parte eliminaţi din Casa Albă . Ei
sunt de părere că democraţia liberală , capitalismul de piaţă şi mai toate principiile americane
sunt modelul cel mai bun şi merită a fi implementate peste tot chiar şi pe calea armelor .

Cu alte cuvinte consrvatorismul este o ideologie ( politică , culturală şi economică ) ce deşi

este formată în jurul câtorva pricipii, se află în continuă evoluţie şi conţine multiple
particularisme care fie reuşesc în continuare să funcţioneze înpreună fie se contrazic la un nivel
fundametal fie par doar a se contrazice , conservatorismul fiind o filozofie cu adevărat complexă
după cum o arată şi continua sa evoluţie , ce la o primă vedere neinformată ar veni în
contradicţie cu însăşi corul său , anume autoconservarea .
 Bibliografie :

Robert Nisbet Conservatorismul

Aurel Piţurcă Doctrine Politice : Liberalismul şi Conservatorismul

https://www.britannica.com/topic/conservatism

https://kirkcenter.org/conservatism/ten-conservative-principles