GEOPOLITICA RUSIEI ȘI LUPTA PENTRU DOMINAȚIA MARITIMĂ

GEOPOLITICS OF RUSSIA AND THE FIGHT FOR MARITIME

DOMINATION

de Popa Eliza Tatiana

Datele autorului: studentă, Universitatea Naţională de Apărare „Carol l”

Adresă de e-mail: tatiana_popa03@yahoo.com

Abstract: Începând cu Petru cel Mare, diverșii conducători ai Rusiei care s-au succedat de-a lungul timpului, au
avut ca principal obiectiv geopolitic controlul asupra diferitelor spații maritime considerate a fi în sfera de interes a
Rusiei. Competiția pentru controlul acestor spații maritime a dus la numeroase războaie și conflicte cu alte mari
puteri, dar toate au demonstrat cu tărie un lucru: pentru a putea spera la statutul de mare putere, Rusia avea nevoie
să își dezvolte suficient de mult componenta maritimă a puterii, iar acest lucru însemna automat controlul asupra
unor spații maritime strategice. Puține lucruri s-au schimbat în cei 300 de ani, de la momentul în care Țarul Rusiei
și-a arătat pentru prima dată interesul față de Marea Neagră și momentul anexării Peninsulei Crimeea în 2014.
Cuvinte cheie: Rusia, Marea Neagră, flotă, Petru cel Mare, război maritim.

Abstract: Starting with Peter the Great, the various rulers of Russia had tried to establish a firm control over the
different maritime areas. The competition for the total domination of these areas lead, often, to conflicts and war
with other Great Powers. Still, every single conflict over these geopolitical spaces have something in common,
namely: in order to become a Great Power, Russia would have to be able to control these maritime areas. Few
things have changed over the last 300 years, from the moment Peter the Great turn his eyes over the Black Sea, and
the illegal annexation of Crimea by Vladimir Putin in 2014.
Key words: Russia, Black Sea, fleet, Peter the Great, maritime war

Petru cel Mare este considerat a fi întemeietorul flotei rusești. Acesta a înțeles că Rusia
nu poate aspira la pozitia de mare putere daca nu își dezvoltă o flotă suficient de puternică într-o
epocă în care celelalte mari puteri, cu precădere Marea Britanie, deja aveau flote
numeroase1.Flota rusească s-a dezvoltat neuniform, iar dominația ei pe mare a urmat un curs de

1
S.G Gorshkov, The Sea Power of the State, Pergamon Press, New York, 1976, pp.66-69.

1
mărire și decădere; un important element care a coroborat dificultățile generale ale Rusiei, a fost
poziția geografică, care a făcut necesară existența mai multor flote pentru fiecare teatru maritim.

Primul interes major al Rusiei legat de mare l-a reprezentat obținerea Mării Azov2, care
ar fi conferit Rusiei o protecție față de amenințarea turco-tătară. În 1695 are loc o primă
campanie terestră care esuează, însă un an mai tarziu, în 1696, rușii reușesc să stabilească o
dominație asupra mării Azov, campanie în care flota a jucat un rol decisiv.

A doua zonă de interes imediat a Rusiei a reprezentat-o Marea Baltică, dominată însă la
acea vreme de suedezi; aceștia exercitând o dominație de facto asupra Europei de Nord. Pentru
aceasta Rusia trebuia să își reconstruiască economia pe noi baze și să-și creeze o flotă suficient
de puternică. Apariția unei flote ruse la Baltica și-a făcut imediat simțită prezența. În 1708, când
suedezii lansează un asediu combinat cu forțe terestre și maritime asupra Sankt Petersburg-ului,
flota rusă era deja o forță impresionantă. Avea 12 nave de luptă și mai multe sute de nave mai
mici, iar asaltul suedezilor esuează. Pe 27 iunie 1709, are loc Bătălia de la Poltava, care a marcat
de fapt sfârșitul Suediei ca mare putere3. Pentru a curăța Golful Finlandei de amenințarea unei
flote ostile, era necesar cucerirea Vyborg-ului, care ar fi îndepărtat totodată și amenințarea
directă asupra Sankt Petersburg-ului. Din nou, a fost necesară o combinație de forțe terestre și
maritime pentru a cuceri Vyborg-ul și mai apoi Riga. Dominația totală a Balticii are loc după
înfrângerea flotei suedeze la Hargo în 1714. Însă, teama de colapsul total al Suediei și dominația
Balticii de către flota rusă a dus la îngrijorarea Marii Britanii, încearcă de două ori consecutiv să
forțeze intrarea flotei în Baltica, alaturi de o alianță anglo-suedeză, mai întai la 1719 și apoi la
1720; cu toate acestea pe 30 august 1721 se semnează o pace, în urma căreia Suedia renunță
permanent la regiunea de coastă de la Marea Baltică, ocupată de forțele ruse4.

În est, statul rus se extindea până la Pacific, după explorarea Siberiei, iar în 1649 se
înființa primul port rus la Oceanul Pacific. Până în 1800, Alaksa, Sakhalin și multe alte insule de
la Oceanul Pacific erau deja în mâinile Rusiei. Totuși, poziția Rusiei la Oceanul Pacific era
instabilă datorită slăbiciunii flotei ruse din această zonă.

Daca în Marea Baltică axa principală de confruntări a fost Est-Vest, pentru dominația în
Marea Neagră, axa principală de confruntări avea să fie Nord-Sud, între Rusia și Turcia.
2
Stephen Kotkin, „Russia’s perpetual geopolitics”, în Foreign Affairs, mai-iunie 2016, p.41.
3
Marin Wight, Politica de Putere, Ed. Arc, 1997, Chișinău, pp. 49-62.
4
S.G Gorshkov, Op.cit., pp.72-75.

2
 După moartea lui Petru cel Mare în 1725, Rusia cunoaște o perioadă de descreștere, flota
se invechește iar navele nu sunt înlocuite. Abia în 1769 flota este reînnoită la șantierul de la
Petrovsk. În războiul Ruso-Turc din 1768-1774, aceasta își dovedește utilitatea din nou,
distrugând forțele maritime ale turcilor5. Pentru Rusia se deschidea drumul din Marea Azov spre
Marea Neagră, definitivat de cucerirea Crimeii. Mediterana a reprezentat un alt interes al Rusiei
legat de mare, în special datorită potențialului comercial, Rusia fiind interesată de comerțul
maritim din Mediterana. Accesul Rusiei la Mediterana nu a fost însă niciodata ușor, fiind marcat
de tensiuni și lupte cu turcii pentru Strâmtorile Bosfor și Dardanele. În 1783, Crimeea este
cucerită, iar Sevastopolul transformat în bază principală pentru flota rusă din Marea Neagră.
Rusia obține și concesii de la Turcia pentru comerț maritim în Marea Neagra și pasaj spre
Mediterană. În 1787 are loc o nouă încercare a Turciei de a forța retrocedarea achizițiilor ruse de
la coasta Mării Negre. Suedia se grabește să intre și ea în război sperând să obțină concesii în
Marea Baltică. Anglia își deplasează și ea flota în Marea Neagră și Baltică, pentru a presa Rusia.
În Marea Neagră însă principalele bătalii sunt câștigate de Rusia, iar în 1792 se semnează un
tratat de pace, în urma căruia Rusia obținea coasta Mării Negre de la Dnester la Novorossisk6.

În 1827, Rusia participă la campania maritimă alături de Franța și Anglia împotriva

Turciei care ocupase Grecia. Dupa confruntarea de la Navarino escadronul rus ramane în
Mediterana sub comanda amiralului Rikord. Astfel, Mediterana a avut o importanță economică și
strategică deosebit de importantă pentru Rusia, fiind considerată pentru un timp indelungat cea
mai importantă linie de aparare împotriva unui atac venit dinspre sud.

Totuși, după Razboaiele Napoleoniene, Rusia suferă un declin, iar revoluția industrială îi
lasă și mai în urmă. Drept dovadă, când izbucnește Războiul Crimeii, Rusia folosește foarte
multe nave construite din lemn de brad aflate într-o stare proastă de navigabilitate, cu o putere de
foc inadecvată și cu echipaje doar pe jumătate instruite. Spre deosebire de aceștia, aliații aveau
nave de război care utilizau motoare cu aburi, mai numeroase și cel mai important aveau
capacitatea industrială de a construi vase mai noi. În ciuda victoriei din 1853 în fața flotelor
turcesti la Sinope, Rusia este înfrânta de combinația anglo-franceza.7 Mai mult decât atât, Rusia

5
Ibidem, pp.78-80.
6
***The State of the Russian Navy: History and Prospectives, în http://geohistory.today/russian_navy/ , accesat la
data de 23.04.2018.
7
Paul Kennedy, Ascensiunea Si Decaderea Marilor Puteri – Transformari economice si conflicte militare din 1500
pana in 2000, Ed. Polirom, Iași, 2011, pp. 388-403.

3
primește o lovitură puternică pentru interesele sale, deoarece după acest război îi este interzis să
mai dețină flotă la Marea Neagră.

Profitând însă de condițiile favorabile după Războiul Franco-Prusac de la 1870-71, Rușia

declară război Turciei la 1877 și relansează competiția pentru hegemonie în Marea Neagră.
Totuși, o dată ce Rusia s-a apropiat de Strâmtori, Marea Britanie intră din nou în rolul tradițional
de echilibrator și își trimite flota spre Bosfor și Dardanele, impiedicând accesul Rusiei la
Mediterana. Din acest moment, Rusia va încerca în permanență să obțină deschidere comercială
spre Mediterana prin strâmtori.

În est, statul rus se extindea până la Pacific, după explorarea Siberiei, iar în 1649 se
inființa primul port rus la Oceanul Pacific. Până în 1800, Alaksa, Sakhalin și multe alte insule de
la Oceanul Pacific erau deja în mâinile Rusiei. Totuși, pozitia Rusiei la Oceanul Pacific era
instabilă datorită slăbiciunii flotei ruse din această zonă. Mai mult, poziția Rusiei în Orientul
Îndepărtat avea să fie serios afectată după războiul Ruso-Japonez, declanșat în 1904 de Japonia
în urma atacului de la Port Arthur8. După al Doilea Război Mondial principalul competitor al
Rusiei în Pacific nu mai este Japonia ci Statele Unite9.Între 1921 și 1941 are loc construcția de
numeroase nave de luptă pentru întărirea pozițiilor din Baltica și Marea Neagră.

După dezastrul din timpul Războiului Ruso-Japonez, flota rusă a trebui să fie
reorganizată. În ciuda faptului că se contura debutul Primului Război Mondial și că taberele se
formau deja, flotarusă întârzia să se modernizeze. Astfel că flota rusă din Marea Neagră și Marea
Baltică au intrat în Marele Război cu nave învechite. La începutul războiului, flota din Marea
Baltică a adoptat o poziție defensivă, de vreme ce flota germană era mult superioară. Scopul
principal al flotei ruse în accest conflict a fost să blocheze intrarea în Golful Riga și a Golfului
Finlandei de unde se putea invada Sankt Petersburg-ul, lucru pe care l-a și reușit de altfel în
ciuda a două încercări de a forța accesul în aceste zone, ale flotei germane10.

În 1932 se creează flota din Pacific, iar în 1933, flota din Marea Nordului. Decizia a fost
luată pentru a valorifica la maximum ruta maritimă care leagă Marea Nordului cu Oceanul
Pacific. Dupa anexarea Basarabiei, flota din Marea Neagră se extinde până la gurile Dunarii, iar

8
Geoffrey Jukes, The Russo-Japanese War 1904-1905, Editura Osprey, Londra, 2002, p.87.
9
John Mearsheimer, The Tragedy of Great Power Politics, Norton & Company, 2001, cap. 6 „Great Powers in
Action”, pp.301-318
10
G Gorshkov, Op.cit., pp.81-82.

4
până în 1941, forțele navale ruse includeau patru unități operaționale: flotele din Marea
Nordului, Marea Neagră, Marea Baltică și din Pacific, precum și flotilele din Marea Caspică,
Dunare, Pinsk și Amur.

O situație aparte survine în urma destrămării Uniunii Sovietice. Astfel, chiar dacă
interesele Rusiei cu privire la Oceanul Mondial par a nu își pierde din greutate, este imposibil de
neglijat faptul că piederile unor teritorii-cheie au dus la restrângerea dramatică a sferei de
influență geopolitică a Rusiei. Spre exemplu pierderea statelor baltice și pierderea porturilor Riga
și Tallin, au făcut ca accesul Rusiei la Marea Baltica să fie mai limitat și dependent de
înghețurile din timpul iernii11. Independența Ucrainei a deposedat, de asemenea, Rusia de poziția
sa dominantă la Marea Neagră, unde Odesa îi servea drept poarta vitală pentru comerțul cu
Mediterana. Mai mult decât atât, apariția proaspăt independentelor state Georgia, Armenia și
Azerbaidjan au intărit șansele Turciei de a-și restabili influența în regiune. Mai departe, spre sud-
est, răsturnarea geopolitică a produs o schimbare tot atât de importantă în statutul bazinului Mării
Caspice. Înainte de prăbușirea URSS, Marea Caspică era de fapt un lac rusesc, cu un mic sector
sudic ce cădea între granițele Iranului. Din cauza apariției statelor Azerbaidjan, Kazahstan și
Turkmenistan, Rusia a devenit doar unul dintre cele cinci state care își revendică bogățiile
bazinului Mării Caspice12.

Totuși, începând cu 2014, odată cu anexarea Peninsulei Crimea, Rusia și-a relansat
pretențiile hegemonice asupra Mării Negre. Prin controlul Flotei Mării Negre, care anterior
fusese împărțită între Ucraina și Rusia și prin controlul Sevastopolului, Rusia se relansează în
cursa pentru dominația maritimă în zona Mării Negre 13 . Cealălalt mare competitor pentru
dominația maritimă pare a fi, ca și în trecut, Turcia, al doilea mare stat ce controlează o mare
parte a litoralului sudic a Mării Negre. Rămâne de văzut însă care va fi intensitatea acestei
competiții maritime dintre cele două state.Totodată, odată cu intervenția militară a Rusiei în
războiul civil din Siria și prin ocuparea orașului Latakia, Rusia obține un important cap de pod la
Marea Mediterană, ocolind practic vechea problemă a Strâmtorilor.

11
Zbigniew Brzezinski, Marea Tabla de Sah – geopolitica lumilor secolului XX-, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti
2000, p.106.
12
Ibidem, pp.108-111.
13
Sophie Pinkham, “How annexing Crimea allowed Putin to claim he had made Russia great again”, în The
Guardian, martie 2017, https://www.theguardian.com/commentisfree/2017/mar/22/annexing-crimea-putin-
make-russia-great-again.

5
BIBLIOGRAFIE:
Lucrări de specialitate:
1. BRZEZINSKI, Zbigniew, Marea Tablă de Șah – geopolitica lumilor secolului XX-,
Ed. Univers Enciclopedic, București, 2000.
2. GORSHKOV, S.G, The Sea Power of the State, Pergamon Press, New York, 1976.
3. JUKES Geoffrey, The Russo-Japanese War 1904-1905, Osprey, Londra, 2002.
4. KENNEDY, Paul, Ascensiunea și Decăderea Marilor Puteri – Transformări
economice și conflicte militare din 1500 până în 2000, Ed. Polirom, Iași, 2011.
5. MEARSHEIMER, John, The Tragedy of Great Power Politics, Norton &
Company, Chicago, 2001.
6. MORGENTHAU, Hans, Politica între Națiuni, Ed. Polirom, Iași, 2014.
7. WIGHT, Martin, Politica de Putere, Ed. Arc, Chișinău, 1997.

Periodice:
1. KOTKIN Stephen „Russia’s perpetual geopolitics”, în Foreign Affairs, mai-iunie
2016.
Surse web:
1. ***The State of the Russian Navy: History and Prospectives,
http://geohistory.today/russian_navy/
2. PINKHAM, Sophie, “How annexing Crimea allowed Putin to claim he had made
Russia great again”, în
https://www.theguardian.com/commentisfree/2017/mar/22/annexing-crimea-putin-
make-russia-great-again.