Academia de Studii Economice, Bucuresti

Milton & Rose Friedman Liber sa alegi - Un punct de vedere personal -

A vrea ca lumea s i aminteasc de mine ca de un prieten al libert ii. Dac analizezi istoria, vezi c, oriunde exist cretere economic i unde capitalismul nflorete, oamenii triesc mai mult i mai bine

Student: Calinescu Mirela Oana Grupa: 603 Seria: A Anul I

Milton Friedman (31 iulie 1912 16 noiembrie 2006) este unul dintre cei mai proeminenti economisti ai secolului XX. Un membru al celei

de-a II-a Scoli de la Chicago, contributiile sale cele mai notabile sunt in domeniul economiei teoretice. In afara de realizarile remarcabile ncadrate in sfera economiei pozitive, in concordanta cu propria distinctie metodologica, o parte din ce in ce mai mare a activittii sale, ncepand cu anii 80, este destinata apararii principiilor liberale. Friedman isi ncepe studiile academice la Rutgers University, fiind interesat la nceput de matematici actuariale. Situatia precara a economiei mondiale n anii 30 i trezeste interesul pentru problemele si istoria economiei. n perioada celui de al doilea Razboi Mondial lucreaza ca statistician si are prima sa contributie semnificativa, testul Friedman, folosit ulterior pe scara larga la controlul calitatii productiei prin esantionare. Ca economist, realizarile sale sunt numeroase, insa cel putin doua sunt notabile prin aceea ca au ajutat la limitarea si intr-un final la respingerea tendintelor dirijiste de inspiratie keynesiana: ipoteza venitului permanent inlocuieste modelarea simplista precedenta, care lega consumul curent de venitul curent, cu un model mai precis n care se recunoaste ca indivizii cheltuiesc i economisesc din perspectiva propriilor asteptari referitoare la venitul viitor. Cererea agregata capata asadar noi caracteristici, iar consecintele complexe ale interventiei statului discrediteaza credinta naiva in stat a gandirii keynesiene. Contributia cea mai fecunda a lui Milton Friedman a fost Cantitatea optima de moneda si alte eseuri, n care demonstreaza cu rigurozitate ca Inflatia este, oriunde si oricand, un fenomen monetar. Monetarismul, politica macroeconomica rezultata, este o reluare, rafinare si extindere a teoriilor existente referitoare la impactul cantitatii de moneda asupra economiei. Cu acelasi volum Friedman declanseaza si o dezbatere metodologica, pozitia sa fiind detaliata in Metodologia economiei pozitive, un volum de referinta pentru buna ntelegere a demersului economic contemporan. Milton Friedman primeste n 1976 premiul Bancii Centrale a Suediei in memoria lui Alfred Nobel pentru realizarile sale n analiza consumului, istoria si teoria monetara si demonstrarea complexittii politicii de stabilizare, distinctie acordata si unora dintre studentii sai, dovada a relevantei in timp a ideilor formulate de economistul din Chicago. Aparator energic al liberalismului clasic, Friedman devine reprezentantul politicilor laissez-faire si sustinatorul libertatii individuale in cultura americana a anilor 80 i 90, prin volumele sale de popularizare a concluziilor economiei neoclasice i a complexitatii asociate cu deciziile politice.

Liber sa alegi, un serial documentar de succes n anii 80 i reluat in anii 90, readuce in discutia publica rolul statului, limitele interventiei, eficienta i eleganta capitalismului i esecul economic si moral al socialismului. In urma succesului primelor aparitii publice, Friedman decide sa publice, in colaborare cu Rose D. Friedman, sotia sa, o serie de carti si materiale n apararea liberttilor economice i sociale,iar pe data de 6 noiembrie 2006, Milton Friedman moare. Liber sa alegi(Un punct de vedere personal) Liber sa alegide Milton Friedman are doua izvoare: Capitalism si libertate, cartea apartinand lui si sotiei sale, publicata in anul 1968 (University of Chicago Press), si un serial de televiziune, intitulat, asemenea volumului, Liber sa alegi. Episoadele au fost prezentate pe canalul Public Broadcasting Service in cursul a zece saptamani succesive in anul 1980. Cartea Liber sa alegi descinde direct din Capitalism si libertate, avand la baza aceeasi filosofie, si care a fost publicata in anul 1980. aceasta carte a fost recenzata de toate publicatiile importante, adesea bucurandu-se de o analiza ampla si elaborata. Ea a fost nu numai partial retiparita in Book Digest, ci si prezentata larg pe coperta. In primul an al aparitiei, Liber sa alegi s-a vandut in aproape 400mii de exemplare legate, a fost tradusa in douasprezece limbi, iar la inceputul anului 1981, sa publicat in editie populara brosata. Aceasta carte are mai multe probleme practice de rezolvat, oferind mai putin un cadru teoretic. Ea este mai curand un complement, decat un substitut al lucrarii Capitalism si libertate. Privita de la un nivel superficial, diferenta de receptare ar putea fi diferita televiziunii. Liber sa alegi se baza pe serialele noastre PBS cu acelasi titlu si era menita sa le insoteasca, asa ca nu ne indoim aproape deloc ca succesul respectivelor seriale tv a conferit notorietate cartii. Liber sa alegi este o lucrare mai putin abstracta si, deci, mai concreta. Cititorii volumului Capitalism si libertate vor gasi aici o mai lrga dezvoltare a ideilor ce strabat ambele volume- aici se studiaza functionarea interna i mai putin descrierea organismului. Mai mult, aceasta carte este influentata de apropierea recenta de politologie, stiinta care provine, in buna parte, din lucrarile unor economisti- Anthony Downs, James M. Buchanal, Gordon Tullock, George J. Stigler si Garry S. Becker care, impreuna cu multi altii au realizat captivante analize economice ale fenomenului politic. Liber sa alegi trateaza in mod egal sistemul economic si sistemul politic. Ambele sunt considerate piete in care rezultatul este stabilit de actiunile reciproce ale indivizilor ce-si urmaresc propriul interes, decat de telurile sociale pe care cei implicati considera ca este avantajos sa le

formuleze. Aceasta reiese implicit din intreaga lucrare si este formulata explicit in capitolul final. De la sosirea primilor colonisti europeni in Lumea Noua, America a atras totdeauna pe cei aflati in cautarea aventurii pe cei ce fugeau din calea tiraniei, sau pe cei ce incercau pur si simplu sa cladeasca o viata mai buna pentru ei si pentru copiii lor. Firav, la inceput, ingrosandu-se dupa Revolutia Americana si dupa intemeierea Statelor Unite ale Americii, fluxul emigrantilor a devenit exod in secolul XIX cand milioane de oameni au traversat Atlanticul si, un numar mai mic, Pacificul, impinsi de mizerie si de regimuri tiranice, atrasi de speranta libertatii si bunastarii. Odata ajunsi, ei nu au gasit strazi pavate cu aur, nu au gasit o viata mai usoara. Au gasit in schimb libertate si posibilitati de a-si valorifica talentele. Muncind din greu, inovand si economisind, cu sansa, multi dintre ei au resusit sa-si indeplineasca suficient dorintele si sperantele pentru a incuraja rudele si prietenii lor sa li se alature. Istoria Statelor Unite este istoria unui miracol economic si a unui miracol politic, devenind posibil prin punerea in practica a doua idei majore, ambele formulate, printr-o curioasa coincidenta, in lucrari publicate in acelasi an, 1776. Una dintre idei este cuprinsa in Avutia Natiunilor, capodopera care la statornicit pe scotianul Adam Smith ca parinte al economiei politice. In lucrare este analizat modul in care un sistem de piata poate impleti libertatea individuala a celor ce-si urmaresc propriile obiective cu extinderea colaborarii si cooperarii necesare in domeniul economic pentru a putea produce hrana, imbracamintea, adaposturile. Pentru Adam Smith explicatia este aceea ca ambele parti implicate intr-un schimb pot beneficia atata timp cat cooperarea este pe de-a intregul liber consimtita, orice schimb putandu-si desfasura numai daca ambele parti castiga de pe urma lui. Nicio forta esterioara, nici o forta de constrangere, nici o violare a libertatii nu este necesara pentru a-i determina pe cei implicati in castig sa coopereze. De aceea, asa cum arata Adam Smith, o persoana care urmareste numai propriul castig este condusa de o mana invizibila spre un rezultat la care se gandea. Iar pentru societate faptul ca nu mai particpa nu era cel mai rau lucru. Urmarindu-si propriul interes, individual, de cele mai multe ori, serveste interesul societatii mai eficient decat acesta ar fi telul sau. Nu am cunoscut niciodata multe realizari ale celor ce sustineau ca trudesc pentru binele tuturor. A doua parte majora este cuprinsa in Declaratia de independenta conceputa de Thomas Jefferson pentru a exprima opinia generala a concetatenilor sai. Ea anunta crearea unei natiuni noi, prima in istorie,

fondata pe principiul ca orice persoana este imputernicita sa-si urmeze propriile valori: noi sustinem aceste adevaruri ca fiind evidente, ca toti oamenii au fost creati egali, ca au fost inzestrati de catre Creatorul cu anumite drepturi ce nu le pot fi instrainate: Viata, Libertatea si cautarea Fericirii. Sau, asa cum a afirmat, un secool mai tarziu, intr-o forma mai directa si mai putin academica, John Mill: Singurul motiv pentru care umanitatii ii este permis, cu titlu individual sau colectiv, sa atenteze la libertatea de actiune a unui seaman este auto-apararea... Singurul motiv pentru care puterea are dreptul de a se exercita asupra oricarui membru al unei comunitati civilizate, impotriva vointei sale, este acela de a preveni vatamarea celorlalti. Proreiun interes, fizic sau moral, nu este o justificare... singura parte a comportamentului oricui, pentru care este raspunzator fata de societate, este masura in care ii prejudiciaza pe ceilalti. In problemele strict personale, desigur, libertatea deplina. Orice persoana este suverana asupra ei insisi, asupra trupului si mintii sale. O buna parte a istoriei Statelor Unite reflecta incercarea de a transpune in practica principiile Declaratiei de Independenta de a lupta impotriva sclavagismului, incheiata printr-un sanceros razboi civil, la incercarile urmatoare de a favoriza egalitatea sanselor, pana la incercarile mai recente de a obtine egalizarea beneficiilor. Libertatea economica este o conditie obligatorie pentru libertatea politica. Permitand oamenilor sa coopereze unii cu altii fara restrictii si fara dirijari centralizate, se miscoreaza spatiul in care se exercita puterea politica. In plus, prin impartirea puterilor, piata libera ofera alternativa la ceea ce ar putea da nastere puterea politica. Reunirea puterii economice si a celei politice in aceleasi maini e o reteta singura pentru tiranie. Reuniunea libertatilor economice si politice au adus, in secolul XIX, epoca de aur atat Marea Britanie cat si in Statele Unite. Statele Unite au prosperat chiar mai mult decat Marea Britanie. Istoria isi scria primele pagini: mai putine ramasite ale claselor si straturilor sociale; mai putine constrangeri din partea guvernantilor; un teren mai fertil pentru eliberarea energiilor, initiativelor si inovarilor; si un continent liber spre a fi cucerit. Productivitatea libertatii este demonstrata cal mai limpede si mai spectaculor in agricultura. Cand a fost adoptata Declaratia de independenta, mai putin trei milioane de oameni de origine europeaza si africana(mai putin populatia indiana bastinasa) ocupau o fasie ingustata de-a lungul coastei de est. Agricultura era principala activitate economica. Nouasprezece din douazeci de lucratori erau necesari pentru a hrani populatia tarii si a obtine un surplus pentru a-l exploata in schimbul unor produse straine. Astazi, mai putin de unu din dousprezece de lucratori produce suficient pentru a hrani cei 220 de milioane de locuitori si a obtine

un surplus ce face din Statele Unite cel mai mare exploator de alimente din lume. Cea a produs miracolul? Evident nu onducerea centralizata a guverne-natiunii ca Rusia si satelitii sai, partea continentala a Chinei, Iugoslavia si India care folosesc astazi intre un sfert si o jumatate din numarul lucratorilor din agricultura pentru activitati dirijate centralizat, dar apeleaza frecvent la agricultura S.U.A pentru a preveni fometarea in masa. In cea mai mare parte a timpului, cand agricultura era in expansiune in Statele Unite, rolul statului a fost minor. Au fost create noi terenuri fertile, din terenuri neproductive pana atunci. Din a doua parte a secolului XIX, au fost infiintate colegii agricole care au raspandit informatii si tehnologie prin servicii finantate de catre guvern. Totusi, fara discutie, principala sursa de revolutie in agricultura a fost initiativa particulara operand pe o piata libera, dechisa oricui exceptand rusinoasa practica a scaviei. Si, cea mai rapaida crestere a survenit dupa abolirea scaviei. Milioanele de emigranti din toate colturile lumii erau liberi sa munceasca pentru ei insisi ca fermieri independenti, sau sa munceasca pentru altii, in conditii reciproc agreate. Erau liberi sa incerce noile tehnici pe riscul lor daca experimentul esua, spre profitul lor daca reusea. Guvernul ii ajuta prea putin. Si, mai important, nu se loveau de amestecul statului. Statul a inceput sa joace un rol major in timpul si dupa Marea Criza din anii 30. el a actionat in primul rand pentru a reduce productia in scopul pastrarii artificiale a unor preturi ridicate. Cresterea productivitatii agricole se baza pe revolutia industriala, pe care o stimula, concomitent, libertatea. De acolo au aparut noile masini care au revolutionat agricultura. In acelasi timp, revolutia industriala se baza pe disponibilitatea fortei de munca eliberata de revolutia agrara. Industria si agricultura inaintau impreuna. Atat Smith cat si Jefferson considerau concentratea puterii guvernului ca pe un mare pericol pentru omul obisnuit; ei vedeau protectia cetateanului impotriva tiraniei guvernului ca pe o cerinta permanenta. Aceasta a fost intentia Declaratiei asupra drepturilor(Virginia- 1776) si Declaratia drepturilor Cetateanului(Statele Unite- 1791), motivul separarii puterilor in Constitutia Statelor Unite, forta motrice ascunsa in structurile legale britanice de la aparitia Magna Carta din secolul XIII pana la sfarsitul secolului XIX. Pentru Smith si Jefferson, rolul guvernului era acela de arbistru, nu de participant. Idealul lui Jefferson, asa cum l-a exprimat el in discursul de investitura in primul mandat (1801), a fost un guvern intelept si econom, care va impiedica oamenii sa se pagubeasca unii pe altii, lasandu-i liberi in alte privinte sa-si urmeze nazuintele de pricepere si prosperitate.

Ironia soartei, tocmai succesul liberatii economice si politice i-a facut pe teoreticeni de mai tarziu sa-i acorde mai putina atentie. Guvernarile limitate strict, de la sfarsitul secoolului XIX, concentrau putina putere pentru a pune in pericol omul obisnuit. Cealalta fateta a medaliei era aceea ca putina putere pe care o aveau nu permitea celor bine intentionati sa faca bine si, intr-o lume imperfecta, supravietuiau multe rele. Intr-adevar, insusi progresul societatii facea ca relele ramase sa para mai suparatoare. Ca intotdeauna, oamenii au considerat dezvoltarea favorabile ca fiind fireasca. Ei au uitat ce pericol reprezenta libertatea pentru un guvern puternic. In schimb, erau atrasi de binele pe care-l putea realiza un guvern mai puternic daca puterea ar fi fost in maini bune. Aceste idei au inceput sa influenteze politica guvernamentala in Marea Britanie de la inceputul secolului XX. Ele au castigat teren printre intelectualii din Statele Unite dar au influentat prea putin politica guvernamentala pana la Marea Depresiune de la inceputul anilor 30. Dovada cea mai importanta a faptului ca recesiunea s-a extins din Statele Unite in restul lumii, mai degraba decat in sens invers, consta in miscarea aurului. Odata recesiunea pornita si transmisa celorlalte tari, au aparut, desigur, si influente inverse spre Statele Unite.Depresiunea a fost provocata de esecul guvernului intr-un domeniu - monetar in care isi exeritase autoritatea inca de la inceputul Republicii. Totusi, responsabilitatea guvernului pentru depresiune nu a fost recunoscuta, nici atunci si nici acum. In schimb, depresiunea a fost in mod curent interpretata ca un esec al pietei libere capitaliste. Aceasta iluzie a impins opinia publica sa se alature intelectualilor intr-o viziune schimbata asupra responsabilitatilor reciproce dintre guvernati si guvernanti. Accentul pe raspunderea fiecaruia pentru propriul destin a fost inlocuit cu accentul pe individ, ca un pion inghiontit de forte mai presus de sine. Conceptia potrivit careia functia guvernului este aceea de arbitru pentru a proteja indivizii sa se domine unii pe altii a fost inlocuita cu aceea ca rolul guvernului este de a juca rolul unui parinte obligat sa-i pedepseasca pe unii si sa-i ajute pe altii. Aceste conceptii au dominat evolutiile din Statele Unite in ultima jumatate de secol. Ele au dus la o extindere a guvernului la toate nivelurile ca si la un transfer al puterii de la guvernele si controalele locale la guvernul si la controlul centralizat. Guvernul si-a abrogat din ce in ce mai mult sarcina de a lua de la unii pentru a le da altora in numele protectiei si a egalitatii. Politicile guvernamentale s-au succedat, stabilindu-si ca tel declaratia lui Jefferson privind libertatea de a ne urma nazuintele de munca si profit. Instaurarea prohibitiei in 1920 a fost legiferata intr-o explozie de moralitate la sfarsitul primului razboi mondial. Acest episod ar trebui sa ne aminteasca unde poate conduce actuala explozie de moralitate prezenta, tendinta de a ne apara pe noi insine.

Prohibitia a fost impusa pentru binele nostru. Alcoolul este o substanta periculoasa. Se pierd mai multe vieti in fiecare an din cauza alcoolului decat din cauza tuturor substantelor pe care le controleaza FDAul (Food and Drog Administration) luate la un loc. Dar unde a dus prohibitia? Noi inchisori si temnite au trebuit sa fie construite pentru a gazdui criminalii aparuti ca urmare a transformarii consumului de bauturi alcoolice intr-o crima impotriva statului. Al Capone, Bugs Moran au devenit celebri datorita ispravilor crime, santaje, rapiri, contrabanda. Cine au fost clientii lor? Cine cumpara bautura pe care ei o obtineau ilegal? Cetatenii respectabili care nu ar fi aprobat, sau nu s-ar fi angajat niciodata, in activitatile infamante pe care le practica Al Capone si ceilalti gangsteri. Ei voiau numai sa bea ceva. Pentru a putea bea ceva ei trebuiau sa incalce legea. Aceasta conferea o aura de stralucire si emotie care facea consumul bauturilor alcoolice atractiv pentru multi tineri. Ea a anulat multe dintre fortele care disciplinau piata si care de obicei protejau consumatorul de produse de calitate indoielnica, falsificate sau periculoase. Ea a corupt pe cei ce trebuiau sa apere legea si a creat un climat moral decadent. Ea nu a oprit consumul de alcool. Daca guvernul are responsabilitatea protejarii noastre de substante periculoase, logica ne obliga sa cerem interzice3rea alcoolului si tututnului, insa trebuie sa ne lase sa en alegem liberi ce sanse vrem sa acordam prorpiilor noastre vieti. Evolutiile s-au produs datorita bunelor intentii, dublate, in buna parte, de interesul propriu. Chiar si cel mai aprig sustinator al statului protector si binefacator recunoaste ca rezultatele au fost dezamagitoare. In sferele guvernamentale, ca si pe piata, pare sa existe o mana invizibila, care opereaza, insa, in exact sensul opus celui aratat de Adam Smith : opersoana care doreste numai sa serveasca interesului public prin sustinerea intentiei guvernului este condusa de o mana invizibila sa promoveze interesele personale, ceea ce n-a dorit niciodata. Aceasta concluzie revine mereu si mereu in numeroasele domenii in care s-au exercitat puterea guvernamentala pentru obtinerea protectiei sau egalitatii, pentru imbunatatirea educatiei, protejarea consumatorului, sau muncitorului ori pentru prevenirea inflatiei si protejarea angararilor. Deocamdata, dupa cum spunea Adam Smith, efortul egal, constant si neintrerupt al fiecarui om de a-si imbunatati conditia, principiul din care izvoraste bogatia, atata cea publica si nationala cat si cea particulara, a fost suficient de puternic pentru a sustine cursul natural al lucrurilor spre mai bine, in ciuda atat a exceselor guvernamentale, cat si a greselilor administrative. Asemenea regulii necunoscute a regnului animal care reface sanatatea si vigoarea organismului, in ciuda, nu numaia bolii, dar si a prescrierilor fara noima ale doctorului. Deocamdata adica, mana invizibila, descrisa de Adam Smith, a fost suficient de puternica pentru a in

invinge efectele paralizante ale mainii invizibile ce actioneaza in sfera politica. Experienta ultimilor ani crestere incetinita si productivitate in scadere pune la indoiala posibilitatea ca iscusinta individuala sa poata contracara in continuare efectele retale ale controlului guvernamental daca vom continua sa acordam tot mai multa putere guvernului, sa permitem noii clase a functionarilor publici sa cheltuiasca tot mai mult din veniturile noastre, chipurile in folosul nostru. Mai devreme sau mai tarziu si probabil mai devreme decat multi dintre noi se asteapta un guvern tot mai mare ar putea distruge atat prosperitatea pe care o datoram pietii libere cat si libertatea omului proclamata atata de clar in Declaratia de Independenta. Nu am ajuns inca intr-un punct fara intoarcere. Putem inca alege, ca popor, daca vom continua sa ne intoarcem in graba pe drumul scaviei, cum si-a intitulat Friedrich Hayek profunda si importanta sa lucrare, sau daca vom stabili limite mai stranse activitatii guvernamentale si ne vom sprijini mai puternic pe cooperarea voluntara intre persoane libere pentru a ne atinge diferitele obiective. Se va sfarsi oare epoca noastra de aur recazand in tirania si mizeria ce au fost din totdeauna si au ramas si astazi, starea celei mai mari parti a omenirii? Sau vom avea intelepciunea, prudenta si curajul sa schimbam directia, sa invatam din experienta, si sa beneficiem de renasterea libertatii ? Daca ar fi sa facem o alegere inteleapta, trebuie sa intelegem principiile fundamentale ale sistemului nostru atat principiile economice ale lui Adam Smith care arata cum se face ca un sistem complex, organizat, cu evolutie fara sincope se poate dezvolta si inflori fara conducere de la centru, cum se poate obtine coordonare fara constrangere, cat si principiile politice exprimate de Thomas Jefferson. Trebuie sa intelegem cum se face ca incercarile de a inlocui cooperarea cu conducerea de la centru pot produce atat rau. Trebuie sa intelegem, de asemenea, legatura intima dintre libertatea politica si libertatea economica. Cand Thomas Jefferson, la treizeci si trei de ani, a scris toti oamenii au fost egali el si contemporanii sai nu au luat aceste cuvinte ad litteram. Ei nu considerau oameni sau ceea ce am numi astazi persoane ca fiind egali in caracteristicile fizice, reactiile emotive, calitatile fizice sau intelectuale. Thomas Jefferson insusi a fost o persoana deosebita. Indiciul a ceea ce Thomas Jefferson si contemporanii sai intelegeau prin egal se afla in urmatoarea fraza din Declaratie inzestrati de catre Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile; printre care Viata, Libertatea si cautarea Fericirii. Oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu. Fiecare persoana este pretioasa in si pentru sine. Ea are drepturi inalienabile pe care nimeni altcineva nu are dreptul sa i le incalce. Ea este indereptatita sa isi urmareasca propriile interese si sa nu fie tratata ca un simplu instrument

al intereselor altora. Libertatea este partea definirii egalitatii, neaflandu-se in conflict. Adam Smith a indicat argumentatia interesata a negustorilor si a producatorilor. Ei puteau fi principalii vinovati pe vremea lui. Astazi sunt mai multi. Intr-adevar, este greu de gasit macar unul printre noi care sa nu fie implicat in argumentatia interesata. Intr-un domeniu sau in altul. Citand cubintele nemuritoare ale lui Pogo ne-am cunoscut dusmanul si ei suntem noi. Tunam si fulgeram impotriva intereselor speciale , dar nu si atunci cand se intampla ca interesele speciale sa fie ale noastre. Fiecare dintre noi stie ca ce este bun pentru el este bun si pentru tara asa incat interesele noastre speciale sunt diferite. Rezultatul este un labirint de piedici si restrictii care ne produce tuturor mai multe pagube decat daca leam inlatura pe toate. Pierdem mult mai mult din masuri care protejeaza interesele noastre speciale. O societate care pune egalitatea in sensul egalitatii veniturilor inaintea liberatii va sfarsi si fara egalitate si fara liberate. Folosirea fortei pentru a obtine egalitatea va distruge libertatea, iar forta, folosita in scopuri bune, va sfrasi in mainile celor care o folosesc pentru a-si realiza propriile interese. Pe de alta parte, o societate care va pune libertatea pe primul loc, va obtine ca produs secundar binevenit atat o mai mare liberatate cat si o mai mare egalitate. Fiind produs secundar al libertatii, o mai mare egalitate nu este intamplatoare. O societate libera elibereaza energiile si calitatile oamenilor in vederea urmaririi obiectivelor lor. Ea previne suprimarea arbitrara a unora de catre altii. Ea nu interzice unora sa ocupe pozitii privilegiate, dar atata vreme cat libertatea este pastrata, interzice institutionalizarea acestor pozitii privilegiate; ele vor fi obiectul unui atat continuu din partea altor ambitiosi. Libertatea inseamna diversitate dar si mobilitate. Ea pastreaza posibilitatea ca dezavantajatii de azi sa devina privilegiatii de maine si, acest proces indreptateste pe aproape oricine de la un capat la altul sa se bucure de o viata mai plina si mai bogata. Libertatea nu poate fi absoluta. Traim intr-o societate interdependenta. Unele limitari ale libertatii noastre sunt necesare pentru a preveni altele, mai rele. Totusi, noi am trecut cu mult de acel punct. Necesitatea urgenta de astazi este aceea de a inlatura limitarile, nu de a le adauga altele. Din fericire, schimbarea a inceput. In Statele Unite, in Marea Britanie si in multe alte tari din intreaga lume, exista o recunoastere tot mai larga a pericolelor unui guvern estins, o nemultumire in crestere ceea ce priveste politicile ce au fost urmate. Schimbarea se reflecta nu numai in opinia publica, ci si ijn sfera politica. A inceput sa fie politiceste profitabil pentru reprezentantii nostrii sa interpreteze o alta melodie - si poate chiar sa actioneze altfel. Trecem printr-o alta schimbare majora in opinia publica. Avem ocazia de a impulsiona schimbarea in opinie spre o mai mare

incredere in intiativa particulara si in cooperarea voluntara, mai degraba decat sprea cealalta extrema, a colectivismului general. In capitolul final, se cerceteaza cum se face ca intr-un sistem politic, presupus democratic, interesele particulare prevaleaza asupra celor generale. Se cerceteaza ce se poate face pentru a indrepta eroarea din sistemul nostru ce conduce la acest rezultat, cum putem limita puterea guvernului si in acelasi timp sa-l facem sa-si indeplineasca functiile sale esentiale de a apara natiunea de dusmanii externi,de a proteja pe fiecare dintre noi de silicia celorlalti concetateni judecandu-ne certurile, oferindu-ne posibilitatea de a conveni asupra legilor pe care le vom urma. Asadar, in cartea sa, Milton Friedman evidentiaza printr-o serie de exemple ale mai multor tari aflate de-o parte si de alta a fostei cortine de fier, faptul ca o economie nu va putea fi functionala atata timp cat va fi comandata si controlata de la centru , in raport cu tarile in care aplicarea liberalizarii preturilor si a schimbului liber au fost masuri care au actionat ca un motor propulsor garantand o economie functionala. Printre mai multe subiecte interesante pe care le trateaza in aceasta carte, renumitul profesor subliniaza importanta delimitarii clare a atributiilor revenite statului, puterilor guvernamentale, aratand cum, spre exemplu in fosta Uniune Sovietica care aplica o economie centralizata planificata, acea economie nu putea fi functionala. Desigur analizand la rece acest fapt, putem intelege cu atat mai mult cu cat insasi tara noastra a fost condusa in trecut de un guvern care aplica un astfel de sistem ineficient. Ineficacitatea evidenta care a rezultat din sistemul de economie centralizata este sintetizata pe larg, autorul reusind sa arate prin cateva exemple cum acesta a dat gres. Este clar ca tarile a caror economie s-a bazat pe schimbul liber nu au avut decat de castigat fiind favorizate atat prosperitatea cat si libertatea umana. Societatea noatra este asa cum o construim. Putem sa modelam institutiile. Caracteristicile fizice si umane limiteaza alternativele posibile. Dar nimeni nu ne poate impiedica, daca nu o facem noi insine, sa cladim o societate care se sprijina in principal pe cooperarea benevola pentru a organiza atat economia cat si alte activitati, o societate care pastreaza si dezvolta libertatea omului, care pastreaza guvernul la locul sau, tinandu-l in slujba noastra, nepermitandu-i sa ne devina stapan.(Capitolul 1, Puterea pietei).

Bibliografie
1. Liber sa alegi. Un punct de vedere personal Milton & Rose Friedman , Editura All 2. http://liberalism.ro/wordpress/index.php/autori/milton-friedman