Sunteți pe pagina 1din 4

Politici antiinflationiste si politici antisomaj 40.

Inflatia in Romania a reflectat un numar de cauze, cele fundamentale fiind politicile macroeconomice relaxate si indisciplina financiara raspandita. Inflatia a fost generata de ajustarea monetara a deficitelor fiscale si cvasi-fiscale mari si de cresterea salariala rapida, nesprijinita prin productivitate si finantata de arierate; a fost sustinuta si de inertia inflationista si ajustari de pret relative prelungite. Studii cu privire la inflatie in economiile in tranzitie au pus in lumina atat rolul factorilor traditionali de cost (cost-push) si cerere (demand-pull) in generarea si sustinerea inflatiei, cat si efectul ajustarii relative a preturilor in intarzierea dezinflatiei. Se pare ca fiecare din acesti factori au fost prezenti in Romania. Presiunile prin cresterea costurilor au rezultat din etape de cresteri salariale cu mult in exces fata de productivitate - datorate in mod fundamental lipsei disciplinei financiare - ca si deprecierilor reale ale leului. Factorii de presiune prin cerere au inclus ajustarea monetara a deficitelor fiscale si/sau cvasi-fiscale, reflectand din nou indisciplina financiara si constrangerile bugetare lejere, omniprezente la nivelul intreprinderilor. Ajustarile de pret relative au fost in Romania, in mod special, prelungite datorita procesului fragmentat si ocazional inversat de liberalizare a preturilor.

Obiectivul principal al politicilor antisomaj este de a proteja veniturile obtinute de gospodarii de fluctuatiile determinate de trecerea in somaj a unuia sau mai multor membri din cadrul unei gospodarii. Politicile antisomaj se impart in: I. Politici pasive politici prin care statul sustine direct nivelul de trai al indivizilor ale caror sanse de angajare in munca au scazut considerabil. Aceste pol conduc la cresterea chelt statului, adica la deficit bugetar si datoriei publica fapt ce constituie o sursa inflationista deosebit de puternica, avind in vedere ca deficitul bugetar se acopera sporind oferta de bani. Principala deficienta a politicilor pasive este ca ele sunt adoptate dupa ce o persoana a devenit somer. Cu timpul tarile minimizeaza atit valoarea indemnizatiilor de somaj cit si perioada de acordare a lor. II. Politici active pol prin care se intervine direct pe piata muncii cu scopul de a reduce rata somajului stabilind-o la nivel de echilibru. Tipuri: 1) Pol care au drept scop de a inlesni intrarea in contract a ofertantilor si a doritorilor de locuri de munca, care includ: plasarea in munca; angajarea activitatii agentiilor private de plasare in munca; consultanta si orientarea profesionala; cursuri de pregatire si consultanta p/u cei dezavantajati; asistenta p/u a inlesni mobilit geografica 2) Programe de calificare a somerilor, care includ: programe de pregatire a somerilor adulti in alte domenii sau recalificarea lor; programe care sunt orientate catre cei amenintati cu pierderea locu l demunca. 3) Politici de crearea a noilor locuri de munca, acestea includ: crearea directa de locuri de munca; acordarea de subventii p/u pastrarea anumitor locuri de munca; angajarea de someri cu stagiu indelungat; alocatii p/u intreprinderile care angajeaza tineri specialisti. Politicile antisomaj mai pot fi completate si cu urmatoarele pol: a) Pol de venit sunt aplicate atunci cind exista forme de control guvernamental asupra salariilor, cum ar fi: un procent maxim permis de crestere a ratei salariilor; stabilirea unui salariu mediu pe economie; acordarea de indexari si compensari p/u toti salariatii etc. b) Pol de impozitare si taxare sunt politici de venit bazate insa pe mecanismele indirecte. Politicile de stabilizare macroeconomica cuprind cele trei tipuri: pol anticiclice, antiinflationiste si antisomaj. Imbinarea lor in mixuri politice eficiente necesita studirea atenta a efectelor pe care le au

asupra economiei prin utilizarea de modele de stabilizare. Caracteristic unor astfel de mixuri politice este faptul ca componentele acestora isi pot exercita efectele la intervale diferite de timp n 1994, omajul n Romnia ajunsese la cifra record de 1.224.000 omeri nregistrai la oficiile de for de munc, rata omajului ajungnd la 10,9%. n 1995 i 1996 rata omajului a sczut la 9,5% i respeciv 7%, dar n 1997 se estima o nou cretere la aproape 11% ca urmare a msurilor dure de reform i restructurare din programul guvernului Ciorbea. Nici n prezent situaia nu arat foarte bine. Msurile luate de guvern n 2010 i 2011 continu s produc efecte negative asupra pieei muncii i a diminurii venitului real disponibil: incertitudinile i nencrederea au de scurajat activitatea sectorului privat, au redus cererea de consum, au comprimat venitul real disponibil al populaiei. n continuare, avem o evoluie a ratei omajului ntre perioadele 1992-2009. Inflatia este un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare care depaseste necesitatile economiei, ceea ce conduce la deprecierea banilor si la cresterea durabila si generalizata a preturilor. Scopurile politicilor antiinflationiste: 1) Asigurarea unei cresteri economice ce ar permite acoperirea masei monetare aflate in circulatie; 2) Cresterea puterii de cumparare a banilor; 3) Fixarea unui nivel general al preturilor; 4) Limitarea masei monetare in circulatie; 5) Stabilirea echilibrului intre masa monetara si PIB. Clasificarea politicilor antiinflationiste: I. Dupa intensitatea si sensul procesului inflationist: a. Pol de lupta cu criza inflationista; b. Pol de mentinere a inflatiei moderate; c. Pol de prevenire a hiperinflatiei. Masuri de protectie sociala: indexarea salariilor la cresterea ratei inflatiei; suplimentarea veniturilor categoriilor de salariati; cresterea indemnizatiilor de somaj. II. In dependenta de doctrina social-economica: 1. Pol de control a Da. In acest caz se foloseste instrumentariul pol fisc si monet; 2. Pol de stimulare a AS. Aceste pol au drept scop reducerea ritmului de crestere a costurilor si contribuie la stoparea scaderii AS si la cresterea PIB. Masuri de atingere a acestor politici: 1. Pol antimonopol: restringerea influentelor monopolurilor asupra preturilor si a veniturilor; control asupra preturilor; politici de promovare a concurentei. 2. Pol de crestere a productivitatii: pol de introducere de noi tehnologii; stimularea creditarii politicii fiscale; scutirea fiscala III. Dupa metodele si instrumentele folosite. Curba lui Phillips a carui ecuatie este:

rata inflatiei curente; e rata asteptata a inflatiei; Y* - Y potential Y1 Y real in perioada anterioara Arata ca singura posibilitate ca inflatia sa se reduca este ca outputul curent sa creasca sub cel potential. Aceste politici tre folosite in complex si sunt valabile doar pe termen scurt. n cazul Romniei, BNR a prezentat strategia de politic monetar, avnd ca obiectiv intirea direct a inflaiei. Aceasta a fost adoptat n august 2005, dup finalizarea unui proces de pregtire, a crei ultim etap a constituit-o crearea i testarea funcionrii cadrului de analiz economic i de decizie a politicii monetare specific intirii directe a inflaiei. Concomitent au fost satisfcute i celelalte

cerine i criterii care condiioneaz eficacitatea acestei strategii: coborrea ratei anuale a inflaiei
6

sub nivelul de 10 la sut, acumularea unui ctig de credibilitate de ctre banca central i consolidarea acestuia, ntrirea independenei de jure (prin intrarea n vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) i de facto a BNR, restrngerea dominanei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscal i ameliorarea coordonrii dintre politica fiscal i cea monetar, relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului i reducerea gradului de vulnerabilitate a economiei la fluctuaiile acestei variabile, nsntoirea i ntrirea sistemului bancar i relativa cretere a intermedierii bancare, sporirea transparenei i a responsabilitii bncii centrale, precum i a ariei i intensitii comunicrii BNR cu publicul i pieele financiare, inclusiv n ceea ce privete aspectele legate de noua strategie de politic monetar i de pregtirea adoptrii ei, conturarea mai clar a comportamentelor macroeconomice i a mecanismelor de funcionare a economiei necesar identificrii i creterii eficacitii canalelor de transmisie monetar. Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric i tehnic necesar implementrii noii strategii de politic monetar au durat 16 luni i au beneficiat de asisten tehnic acordat de Fondul Monetar Internaional i de Banca Naional a Cehiei.