PROIECT

MODELAREA RISCULUI DE CREDIT

DISCIPLINA: MODELAREA DECIZIEI MONETAR-FINANCIARE

INDRUMATOR, Inf. drd. Eduard Alexandru STOICA

An III, grupa 2, Finante-Banci

Sibiu 2012

CUPRINS CAP.1. ABORDARI PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDIT...........3 1.1. Abordarea standard : evaluri externe ale creditului...................................3 Tab.1.1.1. Expunerea la risc in functie de ratingul institutiei debitoare........4 1.2. Abordarea bazat pe sisteme interne de evaluare a riscului de credit........5 1.2.1. Modelul CreditMetrics.......................................................................5 1.2.2. Modelul CreditRisk+...........................................................................6 1.2.3. Modelul KMV......................................................................................7 CAP.2. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE PRINCIPALELOR MODELE UTILIZATE IN EVALUAREA RISCULUI DE CREDIT..................................8 CAP.3. STUDIU DE CAZ MODELUL CREDITMETRICS........................................9 3.1. Estimarea expunerilor pe debitor......................................................10 3.2. Calculul volatilitatii..............................................................................11 Tab.3.2.1. Probabilitatea de migrare a notei................................................11 BIBLIOGRAFIE...................................................................................................12

CAP.1. ABORDARI PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDIT Organizaiile bancare investesc muli bani n modelarea riscului de creditare aprut din operaiuni importante. Asemenea modele au fost create n scopul de a ajuta bncile n ceea ce privete cuantificarea, uniformizarea i managementul riscului de creditare. Prin risc bancar se ntelege elementul de incertitudine care poate afecta activitatea societtii bancare sau derularea unei operatiuni economico-financiare a acesteia. Prin risc n activitatea de creditare se ntelege posibilitatea producerii n viitor a unor evenimente n activitatea clientilor cu efecte negative n ceea ce priveste recuperarea creditelor, ncasarea dobnzilor etc. Riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confrunt o institutie financiar. Riscul de credit exprim posibilitatea ca mprumutatii s nu-si onoreze obligatiile la scadent. Comitetul de Supraveghere Bancar de la Basel a ncercat s elaboreze n ultimii ani reguli de supraveghere a adecvrii capitalului mult mai concrete. Comitetul de la Basel si propune s permit bncilor s aleag ntre dou mari metodologii de calcul a cerintelor pentru capital n cazul riscului de credit. Pentru evaluarea riscului de credit, Basel II propune doua alternative: utilizarea metodei standard (standardised approach), conform careia riscul de credit este calculat de banca centrala pentru fiecare tip de activ pe baza unor ponderi de risc fixe, stabilite n raport cu tipologia creditelor; utilizarea modelelor interne, care lasa posibilitatea bancii de a evalua riscul n functie de specificul fiecarui plasament n parte. 1.1. Abordarea standard : evaluri externe ale creditului Criteriile de eligibilitate: o instituie de acest fel trebuie s ndeplineasc cumulativ urmtoarele ase condiii: 1. OBIECTIVITATE. Metodologia de acordare i evaluare a creditului trebuie s fie riguroas, sistematic i supus unei anumite forme de validare bazat pe experiena anterioar. Mai mult, evalurile trebuie supuse uno r revizuiri continue, care s rspund schimbrilor aprute n situaiile financiare. 2. INDEPENDENA. O astfel de instituie trebuie s fie independent i s nu fie supus presiunii politice ori economice care pot influena activitatea. Procesul de evaluare trebuie s fie pe ct posibil liber de orice constrngeri care pot aprea atunci cnd comitetul de directori al instituiei de evaluare este alctuit astfel nct s creeze un conflict de interese.
3

3. TRANSPARENA. Metodologia utilizat de instituiile de evaluare trebuie fcut public. 4. DIVULGAREA. O instituie de evaluare trebuie s aduc la cunotina urmtoarele informaii: metodologia de evaluare, inclusiv n ceea ce privete nendeplinirea obligaiilor, termenul scadent i importana fiecrei evaluri. 5. RESURSE. O instituie trebuie s aib resurse suficiente pentru a -i ndeplini obligaia de evaluare a creditului. 6. CREDIBILITATEA. Pn la un anumit punct, credibilitatea este derivat din criteriile de mai sus. n plus, evalurile fcute de ctre persoane independente (investitori, asiguratori) este o dovad a credibilitii. Acordul de la Basel II a stabilit conditiile in care o institutie de credit bancara se poate expune riscului de credit, in conditiile in care debitorii sunt banci centrale, banci din sistem sau corporatii si retail, pe baza unui rating extern. Expunerea se poate incadra in categorii de risc, de la riscul cel mai scazut: rating AAA la AA- (notat cu 0%), la rating sub B- (considerata o expunere maxima cu un risc de 150%). Tab.1.1.1. Expunerea la risc in functie de ratingul institutiei debitoare

Sursa: BNR, Accesat 11.03.2012

1.2. Abordarea bazat pe sisteme interne de evaluare a riscului de credit Riscul de credit in abordarea bazata pe modele interne consta in determinarea de catre banca a unor indicatori interni, pe baza unui rating intern, pe care ii va folosi pentru a determina valoarea pierderii asteptate, pe baza urmatoarei scheme:

Cerintele de capital sunt calculate n functie de patru parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare (PD), pierderea n caz de nerambursare (LGD) si expunerea fata de debitor (EAD) .Politica de creditare a bncilor vizeaz promovarea creditelor ctre clientii considerati a avea capacitatea real de rambursare si de ndeplinire a obligatiilor asumate la termen. Tehnicile actuale de evaluare a riscului de credit presupun abordarea acestuia din punctul de vedere al riscului de portofoliu si nu doar al riscului individual de creditare. Teoria moderna a managementului portofoliilor s-a axat pna recent pe identificarea, evaluarea si gestionarea riscurilor de piata, adica a riscului modificarii n timp a titlurilor de valoare. Aceste consideratii au stat la baza elaborarii modelului Creditmetrics care a fost dezvoltat pentru prima oara de JP Morgan (1997), devenind n prezent unul dintre cele mai utilizate modele de management a riscului de credit. 1.2.1. Modelul CreditMetrics CreditMetrics este un model utilizat pentru evaluarea riscului portofoliului cauzat de modificri ale valorii (de piat a) creditelor datorate modificrilor
5

intervenite la nivelul situatiei financiare a debitorilor (faliment, mbunttire sau nruttire a rating-ului).Variabilitatea valorii datoriei poate fi cauzata att de posibile ncetari de plati, ct si de mbunatatiri sau degradari ale calitatii creditului, deci se estimeaza si volatilitatea valorii, nu numai potentialele pierderi. CreditMetrics este fundamentat si mbunatatit de J.P.Morgan, ncepnd cu anul 1997 si se bazeaza pe rating-uri si pe calculul VaR (Value -at-Risk). Axioma acestui model consta n determinarea pierderilor maxime potentiale la care este expus un creditor n situatia n care calitatea portofoliului sau de credite scade si poate determina o tranzitie catre niveluri inferioare de rating. Caracteristicile acestui model sunt: - poate fi considerat un model de piata deoarece la baza estimarii pierderilor potentiale sta distributia la scadenta a valorilor marcate la piata; - defineste un spread de creditare egal cu diferenta dintre rata dobnzii la obligatiunile cu risc zero si cea aferenta obligatiunilor corporative, diferential ce permite determinarea distributiei la termen a cash-flow-urilor actualizate; - nu are ca scop numai determinarea unor pierderi medii potentiale, ci ia n calcul gradul de volatilitate a valorilor la scadenta ale titlurilor de credit; - este un model de evaluare a riscului de portofoliu si nu doar a riscului individual de credit. Modelul CreditMetrics are n principal doua utilizari: evaluarea pierderilor potentiale nregistrate n cazul declansarii procedurii de faliment; evaluarea riscului asociat de migratie a debitorilor catre clase superioare de risc. Astfel, agentiile de rating (Moodys sau Standard & Poors) publica periodic matrici de migratie a riscului care releva probabilitatile de tranzitie ale debitorilor dinspre o clasa de risc spre alta. Pe de alta parte, aceasta matrice identifica corelatiile care exista ntre titlurile de credit ce intra n compunerea unui portofoliu, n scopul unei evaluari exacte a riscului total de creditare la care se expune un creditor.
6

1.2.2. Modelul CreditRisk+ Daca in modelul anterior, riscul de credit include att riscul de faliment, ct si riscul de migratie a standing-ului debitorului catre clase superioare de risc, modelul CreditRisk + , elaborat de catre Credit Suisse First Boston (CSFB) n 1997, ia n calcul modificarile survenite n spread-ul de creditare n cadrul riscului de creditare. Prin urmare, potrivit acestui model, riscul de creditare imcuba probabilitatea de faliment si probabilitatea de non-faliment a debitorului. Astfel, CreditMetrics determina modificarile estimate la nivel de portofoliu n cazul migratiei calitatii creditului spre diverse clase de risc (inclusiv spre cea de faliment si n aceasta situatie vom avea o distributie discreta de probabilitate), n timp ce CreditRisk+ calculeaza pierderile (medii si n exces) datorate exclusiv procedurii de faliment, potrivit relatiei: Pierderea maxima potentiala = Marimea expunerii la risc x (1rata de recuperare) Marimea expunerii la risc prin prisma creditorului exprima valoarea nominala a datoriilor la care se adauga ratele dobnzilor aferente creditului acordat, diminuata cu eventualele sume recuperate. Modelul ia n calcul frecventa declansarii falimentului ca avnd o distributie de probabilitate Poisson ntruct nu se poate anticipa momentul exact de declansare a falimentului si nici numarul total al acestora. CreditRisk+ nu calculeaza n mod explicit corelatiile ntre probabilitatile de default, dar n schimb utilizeaza volatilitatile acestora n analiza sectoriala. Se poate spune ca acest model s-a axat pe simularea unor evenimente extreme, dovedindu-si utilitatea n estimarea unor pierderi majore ale unui portofoliu prin modelarea valorilor extreme. 1.2.3. Modelul KMV Modelul cunoscut n literatura de specialitate ca modelul KMV este un instrument de masurare a riscului de creditare. Modelul se bazeaza pe estimarea probabilitatii de faliment si identificarea punctului critic care, odata depasit, va declansa falimentul debitorului. Punctul critic este de altfel pierderea maxima estimata si coincide cu pragul n care valoarea contabila a datoriilor este egala cu valoarea estimata a activelor debitorului. Daca datoriile se considera a fi constante, diminuarea activelor sub nivelul acestora va determina o incapacitate de plata a debitorului si n consecinta, falimentul acestuia. Pornind de la valoarea estimata a
7

pierderilor potentiale, modelul determina abaterea de la medie a valorilor portofoliului n caz de faliment, asa numita distanta pna la punctul de default. Astfel, riscul de creditare al unui portofoliu este: Risc de creditare= frecventa estimata de faliment x expunerea potentiala la risc x rata de pierdere n caz de faliment Rata de pierdere n caz de faliment = 1- rata de recuperare Principalul neajuns al modelului consta n faptul ca acesta nu este un model de piata, situatie ce poate determina, n timp, o subestimare a pierderilor daca riscul de faliment se produce instantaneu. CAP.2. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE PRINCIPALELOR MODELE UTILIZATE IN EVALUAREA RISCULUI DE CREDIT n ceea ce priveste instrumentele moderne utilizate n cuantificarea si gestionarea riscului de credit, am identificat si am sistematizat principalele avantaje si dezavantaje ale celor mai importante modele CreditMetrics, CreditRisk+ si KMV, ajungnd la concluzia ca, n ciuda existentei unor limite la nivel conceptual si a lipsei unui registru istoric suficient de bogat pentru ca testarile acestor date sa fie ct mai veridice, cresterea gradului de precizie n determinarea pierderilor maxime induse de acest risc, se poate realiza prin utilizarea intercorelata celor trei modele.

Avantajele utilizarii acestor modele interne constau n: evaluare relevanta a debitorului si a caracteristicilor tranzactiei, precum si o diferentiere relevanta a riscurilor si o estimare corecta si consistenta cantitativ a acestora; importanta n gestionarea riscurilor, n procesul decizional, la aprobarea creditelor, la alocarea capitalului si stabilirea functiilor de control intern ; control riguros al riscului de credit fara influente de natura subiectiva; validarea rationamentelor pe baza carora s-au stabilit modelele interne. Abordarea riscului de credit bazata pe modele interne este recomandata de Comitetul de la Basel. n acest sens, Acordul Basel II aduce ca elemente de noutate fata de Basel I largirea gamei ponderilor de risc,diversificarea instrumentelor de diminuare a riscului de credit prin utilizarea instrumentelor financiare derivate (credit default swap, total return swap, credit linked notes), utilizarea rating-urilor pentru evaluarea clientilor si modelelor interne dezvoltate pentru determinarea valorii pierderii asteptate, tinnd cont de profilul risc.

CAP.3. STUDIU DE CAZ MODELUL CREDITMETRICS

Sistemul CreditMetrics este un instrument de analiza ce permite cuantificarea riscului unui portofoliu de credite, risc derivat din modificarile la nivelul valoric al obligatiilor, produse la rndul lor de modificari ale calitatii creditului. Variabilitatea valorii datoriei poate fi cauzata att de posibile ncetari de pl ti, ct si de imbunatatiri sau degradari ale calitatii creditului, deci se estimeaz si volatilitatea valorii, nu numai potentialele pierderi. Schematic, etapele parcurse n evaluarea riscului prin CreditMetrics presupun parcurgerea a trei pasi: 1. determinarea marimii expunerii la riscuri pe fiecare debitor; 2. calculul volatilitatii fiecarui instrument de credit; Cap.3.1. Estimarea expunerilor pe debitor a) Credite comerciale

n cazul acestora, expunerea este reprezentata de valoarea nominala a titlului de credit. n situatia n care scadenta depaseste un an este necesara reevaluarea expunerii prin comparatie cu cea a obligatiunilor emise de debitor. b) Obligatiunile si mprumuturile Expunerea la obligatiunile cu o rata variabila a cuponului sau la mprumuturile cu rate variabile 1 se apropie ntotdeauna de paritate. Obligatiunile si mprumuturile cu rate fixe si scadente ndepartate au expuneri variabile, ntruct miscarea ratei de piata poate duce valoarea curenta la valori diferite de cea nominala. Pentru aceste instrumente de credit VaR reprezinta valoarea actualizata a cash-flow-urilor reziduale (plata cupoanelor si a principalului). n vederea actualizarii cash-flowurilor se utilizeaza forward zero rate (rata la termen pentru o investitie cu rambursarea la scadenta) pentru fiecare categorie de rating a creditului. c) Angajamentele de mprumut n esenta constau dintr-un mprumut (egal cu suma curent trasa) cuplat cu o optiune de a creste suma pna la limita angajamentului. Identificm trei factori de influenta n privinta reevaluarii expunerilor angajamentelor n vederea ncadrarii ntr-o clasa de rating: - suma acordata pna n prezent; - modificarile n nivelul traperiilor ca urmare a variatiei rating-ului; - diferentele necesare reevaluarii pentru sumele ncasate de debitor. d) Acreditivele financiare Reprezinta garantii la riscul de neplata al debitorului, fiind trase integral n momentul producerii riscului. Acredit ivele sunt tratate ca si mprumuturile, expunerea fiind de 100% din valoarea nominala. e) Instrumentele financiare noi Evaluarea expunerii acestor instrumente este mai dificila, ntruct riscul de credit depinde de evolutia cursului activului suport. Datorita ntrepatrunderii riscului de credit si a celui de piata, CreditMetrics ia n calcul expunerea estimata si nu cea maxima, ntruct evolutiile negative nu se pot produce simultan la nivelul tuturor titlurilor cuprinse n portofoliul de credite al bancii. Cap.3.2. Calculul volatilitatii Analiza n acest caz se bazeaza pe matricele de tranzitie elaborate de marile agentii de rating. Sunt prezentate probabilitatile de migrare a ratingului de la o
10

clasa de risc la alta. Standard and Poors si Moodys prezinta pe baza datelor istorice probabilitatile de modificare a calitatii creditului. Tabelul 3.2.1. Probabilitatea de migrare a notei

Sursa: Standard&Poors

Consideram cazul unui debitor cu rating BBB. Rata dobnzii la cuponul anual este de 6%. Din matrice, se observa ca probabilitatea de a avea acelasi rating pna la sfrsitul anului este de 86,93%, n timp ce sansa de migrare ntr-o clasa superioara (A) este de 5,95%, iar cea de migrare ntr-o clasa inferioara (BB) este de 5,30%. Pentru portofoliul alcatuit dintr-o singur obliga tiune si un sistem de rating cu 8 stari (de la AAA pna la neplata) exista 8 valori observabile pna la sfarsitul anului. Generaliznd, pentru n titluri n portofoliu, la sfrsitul anului sunt valori ce pot fi observate. Modelul CreditMetrics ia n calcul si riscul produs de corelatiile nenule dintre ratingurile titlurilor din portofoliu. Estimarea probabilitatilor comune se face prin multiplicarea probabilitatilor individuale. n practica considerm c ipoteza este incorecta, ntruct ratingul unui debitor nu este independent de al celorlalti agenti de pe piata afectati de aceeasi factori economici. CreditMetrics caracterizeaza debitorii printr-un risc specific n functie de capitalizarea bursiera. Prin ncadrarea debitorilor pe sectoare economice si tari sunt

11

realizate corelatii ntre agenti diferiti pe baza sensibilitatii lor la aceeasi factori de risc. Prin noutatea abordrii considerm c modelul CreditMetrics a devenit o adevrat alternativ n managementul riscului de creditare la nivelul institutiilor financiare. Avantajul major al utilizrii modelului CreditMetrics rezid n faptul c permite cunoasterea n orice moment a expunerii bncilor fat de riscuri prin calculul valorii la risc.

BIBLIOGRAFIE 1. Modele de cuantificare a riscului de credit, Loredana Ciurlau, Revista Provocarile viitorului, Tg. Jiu, p. 234 2. Managementul riscului de credit n perspectiva Acordului Basel II , Iulia Iuga, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba-Iulia 3. Gestiune Bancar, Dedu V., Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1999, pag. 89. 4. Rating Financiar, Sorin Lazarescu, ASE, Bucuresti

12