Academia de Studii Economice

RECENZIE

Liber sa alegi Un punct de vedere personal

Milton & Rose Friedman

Profesor coordonator: Staicu Gabriel

Student:

Introducere
A vrea ca lumea s i aminteasc de mine ca de un prieten al libertii. Dac analizezi istoria, vezi c, oriunde exist cretere economic i unde capitalismul nflorete, oamenii triesc mai mult i mai bine (Milton Friedman)

Milton Friedman (n. 31 iulie 1912 - d. 16 noiembrie 2006, San Francisco) a fost profesor al Universitii din Chicago. n 1976 a primit Premiul Nobel pentru Economie. El este considerat reprezentantul principal al colii din Chicago i a fost elevul lui Frank Knight. Milton Friedman a adus nenumrate contribuii la dezvoltarea microeconomiei i a macroeconomiei precum i la dezvoltarea teoriilor cu privire la economia de pia i la minimalizarea rolului statului n coordonarea economiei. Liber sa alegi, un serial documentar de succes n anii 80 i reluat n anii 90, readuce n discuia public rolul statului, limitele interveniei, eficiena i elegana capitalismului i eecul economic si moral al socialismului. n urma succesului primelor apariii publice, Friedman decide sa publice, n colaborare cu Rose D. Friedman, soia sa, o serie de cri i materiale n aprarea libertilor economice i sociale. n Liber sa alegi Friedman abordeaz direct i fr reineri principalele teme ale economiei de pia, de la considerente legate de echitate i protecie social pn la esena filosofic a liberalismului clasic, sub forma ideilor lui Adam Smith n economie i Thomas Jefferson n politic. Friedman expune convingtor, de-a lungul a 10 episoade nsoite de dezbateri cu specialiti i antreprenori obinuii, o viziune a unui stat minimal, redus la prerogative legate de protecia vieii i a proprietii. Documentarele, reluate n 90 n contextul imploziei comunismului, sunt transformate ntr-o carte, care a devenit un best-seller n 1980. Toate realizrile considerabile a lui Friedman sunt rspltite, n 1976, cu acordarea premiului Nobel pentru Economie pentru realizrile sale n analiza consumului, istoria i teoria monetar i demonstrarea complexitii politicii de stabilizare. Ulterior, muli dintre colaboratorii i studenii si vor fi onorai cu aceeai distincie, dovad a relevanei n timp a ideilor sale. Un economist eminent, cu importante contribuii teoretice i practice, Friedman a reuit s comunice cu publicul larg, cu sinceritate i convingere, despre cele mai importante teme, de fiecare dat cnd libertatea individual i prosperitatea economiei de pia au fost n primejdie. Mesajul lui Milton Friedman a fost mereu lipsit de tehnicaliti economice, ns argumentele sale au fost ntotdeauna fundamentate pe o erudiie i expertiz tiinific greu de egalat.

Liber sa alegi Un punct de vedere personal

Milton & Rose Friedman In cartea sa, Liber sa alegi.Un punct de vedere personal Milton Friedman evidentiaza printr-o serie de exemple ale mai multor tari aflate de-o parte si de alta a fostei cortine de fier, faptul ca o economie nu va putea fi functionala atata timp cat va fi comandata si controlata de la centru, in raport cu tarile in care aplicarea liberalizarii preturilor si a schimbului liber au fost masuri care au actionat ca un motor propulsor garantand o economie functionala. Printre mai multe subiecte interesante pe care le trateaza in aceasta carte, renumitul profesor subliniaza, in primul capitol, importanta delimitarii clare a atributiilor revenite statului, puterilor guvernamentale, aratand cum, spre exemplu in fosta Uniune Sovietica care aplica o economie centralizata planificata, aceea economie nu putea fi functionala. Desigur analizand la rece acest fapt, putem intelege cu atat mai mult cu cat insasi tara a fost condusa in trecut de un guvern care aplica un astfel de sistem ineficient. Ineficacitatea evidenta care a rezultat din sistemul de economie centralizata este sintetizata pe larg, autorul reusind sa arate prin cateva exemple cum acesta a dat gres. Este clar ca tarile a caror economie s-a bazat pe schimbul liber nu au avut decat de castigat fiind favorizate atat prosperitatea cat si libertatea umana. Desigur, intr-o societate schimbul reciproc acceptat, concurenta si libera alegere au un impact pozitiv asupra economiei si a cresterii nivelului de trai al populatiei, tarile care au azi o economie puternica sunt exemple evidente. In subcapitolul Cooperare prin schimbul liber Friedman vorbeste despre producerea creionului, despre faptul ca aceasta nu a fost posibila prin comanda unui singur om, ci acesti oameni (care produc creionul) traiesc in locuri diferite din lume, vorbesc limbi diferite, sunt de religii diferite, poate chiar se urasc unii pe altii si totusi nici una dintre aceste deosebiri nu i-a impiedicat sa coopereze pentru a produce creionul. Subcapitolul Functiile preturilor incepe prin mentionarea lucrarii lui Adam Smith, Avutia Natiunilor , si anume prin precizarea unui principiu economic: daca un schimb intre doua parti este liber consimtit, el nu va avea loc decat daca partile cred ca vor beneficia de pe urma lui. In ceea ce priveste sistemul preturilor, autorul considera ca scanteia de geniu a lui Adam Smith sta in intelegerea sa ca preturile care rezulta in urma schimburilor voluntare dintre cel care cumpara si cel care vinde adica, pe o piata libera pot coordona activitatea a milioane de oameni, fiecare urmarindu-si propriul interes, in asa fel incat sa prospere toata lumea. In organizarea activitatii economice, preturile indeplinesc trei functii: in primul rand, transmit informatii; in al doilea rand, conduc la adoptarea acelor metode de productie care sunt cel mai putin costisitoare si ca urmare folosesc resursele disponibile pentru produse se cea mai buna calitate; in al treilea rand, hotarasc cine si cat ia din produs repartizarea venitului. Aceste trei functii sunt strans legate intre ele. Referindu-se la sistemul pretului care functioneaza atat de bine atunci cand este lasat liber, autorul vorbeste despre criza petrolului din 1974 cand guvernul american incercand sa intervina prin adoptarea unor masuri menite a evita cresterea pretului petrolului pe piata interna, a avut un efect invers decat cel scontat, conducand la lungi cozi la benzina si deficite de aprovizionare chiar in SUA, tara care produce cea mai mare parte a propriului petrol. In acest timp tari ca Germania si Japonia, care sunt dependente de petrolul importat nu erau afectate. El

reuseste astfel sa arate foarte bine cum transmiterea informatiei prin pret poate fi unul dintre cele mai daunatoare efecte ale inflatiei. Sigur acest caz reflecta importanta liberalizarii preturilor si este bineinteles un principiu clar pe care trebuie sa se bazeze o economie. Friedman nu considera insa ca, alte state ar fi reusit sa gestioneze o astfel de criza cu mai multa luciditate, si inca neavand o experienta anterioara asa cum a fost cazul SUA, tara cu un rol foarte important pe piata mondiala a petrolului. De asemenea, el crede ca la momentul de fata, cel putin in unele tari, functionarea pietelor este dictata de grupuri puternice de interese in stransa legatura cu politicul, pe care il influentaza sa aplice masuri care sa aiba efecte in directii dorite de respectivele grupuri. In subcapitolul Provocari, Friedman da o definitie venitului producatorului, adica ceea ce incaseaza pentru activitatile sale, ca fiind determinat de diferenta dintre sumele pe care le primeste pentru produsele sale si sumele pe care le cheltuieste pentru a le produce. In general, cu cat produce mai mult, cu cat cresc preturile de productie. In tari ca Statele Unite principala resursa productiva este capacitatea productiva a fiecaruia ceea ce economistii numesc capitalul uman. Acumularea de capital fix fabrici, mine, cladiri pentru birouri, magazine, autostrazi, aeroporturi, rafinarii, centrale electrice, case si multe altele intr-o infinita varietate a jucat un rol esential in cresterea economica. Dar acumularea de capital social sub forma imbogatirii cunostintelor si a indemanarii si prin imbunatatirea sanatatii si a longevitatii a avut si ea un rol esential. Friedman arata prin mai argumente clare cum anumite sectoare economice, institutii care se gasesc in subordinea statului, functioneaza defectuos si cum ar functiona acestea daca ar fi redate sectorului privat. Sustine ideea delimitarii clare a rolului guvernului, si implicarea acestuia sintetizand ceea ce Adam Smith a raspuns cand a fost intrebat despre rolul guvernarii: toate sistemele, fie ele liber consimtite sau impuse, odata complet inlaturate, sistemul libertatii naturale se organizeaza de la sine!, rolul guvernarii sa fie do ar de a proteja societeatea de violenta si invazia altor societati, de a proteja fiecare membru al societatii de asuprirea sau nedreptatea oricarui alt membru, prin administrarea exacta a justitiei, si de a pastra institutiile publice in egala masura pentru totii membrii societatii!. El discuta despre mai multe tari care au prosperat aplicand aceste princiipii, referindu-se si la Hong-Kong, despre care majoritatea dintre noi stiu ca este un exemplu modern de succes. Guvernul joaca un rol important, astfel el pune in practica legile si deciziile, ofera metodele de formulare ale normelor administrative, arbitreaza controversele, inlesneste transporturile si comunicatiile si supervizeaza emisia de moneda. In Capitolul 2, Tirania controalelor, Friedman vorbeste despre taxe si alte restrictii asupra cometului international. In comertul interior ca si in cel exterior, este in interesul marii majoriti a populatiei sa cumpere dela cea mai ieftina sursa si sa vanda tot mai scump. Controalele asupra comertului exterior se prelungesc si asupra comertului interior. Astfel, controalele economice care s-au inmultit in Statele Unite in ultimele decenii, nu numai ca au ingradit libertatea de a folosi resursele economice, dar au afectat si libertatea cuvantului, a presei si a religiei. Unul dintre subiectele foarte interesante despre care autorul vorbeste, este cel legat de recesiunea si crash-ul care au zguduit economia S.U.A. in anii 20 si in perioada urmatoare. Influenta si repercursiunile pe care aceste evenimente le-au avut asupra altor state, in mod special asupra Germaniei, unde au facilitat venirea la putere a partidului nationlist, si in final a dus la izbucnirea razboiului mondial; este unul din subiectele menite a raspunde multor intrebari.

Friedman ataca dur sistemele de taxe si impozite, anumite programe de protectie sociala, sistemele de plata a pensiilor, aratand in baza unor calcule logice care sunt angrenajele si ce se intampla in spatele acestor programe, reusind sa demonstreze ineficienta acestora, avantajele de care beneficiaza anumite categorii sociale in detrimentul saracilor sau chiar a bogatilor. Bineinteles nemultumirea fata de impozitele si taxele impuse de catre guverne, va putea fi simtita in aproape orice colt al lumii, cu cateva exceptii ale unor state supranumite si paradisuri fiscale, oamenii pretutindeni se vor plange ca platesc prea mult si asta in mare masura justificat. Sunt totusi unele state europene, cu economii puternic dezvoltate si un nivel de trai ridicat in care guvernul ii ia contribuabilului cu o mana, dar in schimb atunci cand acesta se afla in situatia de a avea nevoie de protectie sociala, guvernul ii ofera cu ambele maini garantandu-i protectie totala. Argumentele pe care Friedman le aduce pentru sustinerea ideilor sale sunt greu de conbatut, si asta pentru ca reuseste sa puna foarte bine in lumina dezavantajele, ineficienta acestor sisteme si plati. Se spune deseori ca o politica economica gresita reflecta neintelegerile dintre experti; si ca daca toti economistii ar fi de aceeasi parere, politica economica ar fi corecta. Autorul considera ca vocea consumatorului este rareori auzita. De asemenea, Friedman evidentiaza o alta eroare si anume aceea ca exporturile sunt bune, iar importurile sunt rele. Asa cum a vazut-o foarte clar Adam Smith, cetatenii unei natiuni beneficiaza din obtinerea unui cat mai mare volum de importuri in schimbul exporturilor sau, tot astfel, dintr-un export cat se poate de redus pentru a plati importurile. In subcapitolul Controale si libertate Friedman vorbeste despre libertate economica a Statelor Unite. Un aspect esential al libertatii economice este libertatea de a alege modul de a folosi venitul: cat sa cheltuim si ce anume; cat economisim si sub ce forma; cat sa dam si cui. In postura de consumatori, insa, nu suntem liberi sa ne alegem modul de a ne cheltui nici macar partea din venit ce ne revine dupa achitarea taxelor. O alta trasatura importanta a libertatii economice este libertatea de a folosi posibilitatile pe care le avem conform propriilor criterii valorice libertatea de a lucra in orice domeniu, de a ne angaja in orice afacere, de a cumpara sau a vinde oricui, atata vreme cat vom actiona astfel prin libera noastra vointa, fara a apela la forta pentru a-i obliga pe altii. Libertatea proprietatii este o alta trasatura esentiala a libertatii economice. Proprietatea este larg raspandita. Limitarile libertatii economice ating inevitabil libertatea, in general, si chiar domenii ca libertatea cuvantului si presa. Libertatea nu poate fi absoluta. Traim intr-o societate interdependenta. Unele limitari ale libertatii noastre sunt necesare pentru a preveni altele, mai rele. Capitulul 3, Anatomia crizei incepe prin prezentarea crizei din anul 1929 din Statele Unite, in care venitul national in dolari s-a redus la jumatate inainte ca economia sa atinga pragul de jos in 1933. Productia totala a scazut cu o treime si somajul a atins nivelul fara precedent de 25% din forta de munca. Friedman considera ca aceasta depresiune nu a fost provocata de o slabiciune a intreprinderii private ci, mai degraba, de o slabiciune a guvernului intr-un domeniu in care si-a asumat raspunderea inca de la inceput. In subcapitolul Originea sistemului federal de rezerve autorul vorbeste depsre panica si restrictii de plata, aducand precizarea ca presiunea asupra unei banci este o incercare a mai multor depunatori de a-si retrage economiile in numerar, toti in acelasi timp. In continuare, Friedman prezinta numeroase cai de a opri panica. De asemenea, vorbeste despre sistemul federal de rezerva, care devine operativ la sfarsitul anului 1914. Momentele de glorie ale sistemului au fost fara indoiala anii ce au ramas din deceniul trei. De-a lungul acestor ani a servit

ca un adevarat volant ridicand rata de crestere monetara atunci cand economia dadea semne de sovaire si reducand rata de crestere monetara atunci cand economia incepea sa se dezvolte mai rapid. De asemenea, autorul subliniaza criza din 1929, care incepe in Joia Neagra, 24 octombrie 1929, cand bursa din New York s-a prabusit. Activitatea economica a atins varful in august 1929, cu doua luni inainte de prabusirea bursei si a scazut considerabil dupa aceea. Criza a fost intarita si de falimentul Bancii Statelor Unite, astfel inchiderea acestei banci a fost tragica pentru proprietarii si depunatorii ei. In cel mai prielnic moment al afacerilor, la jumatatea anului 1929, aproape 25 000 de banci comerciale operau in Statele Unite. La inceputul anului 1933 numarul lor scazuse la 18 000. Prabusirea monetara a fost, in acelasi timp, cauza si efect a prabusirii economice. Ea a fost provocata in buna masura de politica Rezervei Federale si a dus incontestabil la un dezastru economic mult mai grav decat s-ar fi produs in alt mod. Din punctul de vedere a lui Friedman, Sistemul a fost perfect consecvent. El arunca intotdeauna vina pe influentele externe din afara razei sale de actiune si isi insuseste meritele pentru toate evenimentele favorabile. Si totusi continua sa sustina ideea ca economia privata este instabila, in timp ce prin comportamentul sau sustine realitatea ca in zilele noastre guvernul este sursa majora a instabilitatii economice. Capitolul 4 Din leagan pana-n mormant are ca tema preponderenta politica. Astfel, Friedman vorbeste despre alegerile din 1932 care au fost o separare de ape intr-un sens important: ele au marcat o modificare importanta in modul in care publicul recepteaza rolul guvernului si in real acordat guvernului. De asemenea, autorul aminteste despre Roosevelt, care si-a inceput mandatul in momentul in care economia era la cel mai scazut nivel, urmand sa o aduca pe calea cea buna. El pregateste anumite programe cum ar fi Noua Orientare. Aceasta cuprindea mai multe programe pentru asigurarea protectiei contra evenimentelor nedorite, in special Protectia Sociala, asigurarea de somaj si asistenta publica. Precusoare mai apropiate ale masurilor de protectie sociala adoptate in 1930 au fost masurile adoptate in Marea Britanie, incepand cu Legea Pensiilor Batranilor adoptata in 1908 si Legea Asigurarilor Nationale din 1911. Legea Pensiilor Batranilor asigura oricarei persoane de peste saptezeci de ani al carei venit era dsub o anumita suma, o pensie saptamanala care varia in functie de venitul respectivei persoane. Cel mai important program al statului asistentei sociale in Statele Unite la nivel federal este Protectia Sociala asigurarea de batranete, mostenire, invaliditate si sanatate. Autorul este de parere ca problemele financiare pe termen lung ale Protectiei Sociale apar din cauza ca numarul celor ce sunt paltiti prin acest sistem a crescut si va continua sa creasca mai repede decat numarul lucratorilor pe al caror salariu pot fi ridicate impozitele ce finanteaza aceste plati. Asistenta Sociala nu este in nici un fel un program de asigurari in care platile individuale sa urmareasca beneficii contabile echivalente. In continuare, Friedman analizeaza impoziltele, apoi reglemantarile privind beneficiile, de asemenea vorbeste despre subventiile pentru locuinte, ingijirea medicala despre care afirma ca este ultimul domeniu in care s-a manifestat din plin rolul guvernului. Cresterea cheltuielilor guvernului a fost dublata de o crestere rapida a cheltuielilor in domeniul asigurarilor particulare de sanatate. In subcapitolul Eroarea Statului Bunastarii Friedman face o prezentare a cheltuielilor totale ale omului, evidentiind totodata unde se duc banii acestia. EL vorbeste si despre un program de tranzitie ce ar putea intari raspunderea personala, opri actuala impartire a societatii in doua clase, reduce atat cheltuielile guvernului, cat si actuala birocratie numeroasa asigurand in acelasi timp protectie fiecarui cetatean al acestei tari, astfel incat nimeni sa nu cada in mizerie.

Desi recunoaste ca acesta e un vis utopic, Friedman sustine ca unele elemente pot fi indeplinite. Astfel el surprinde doua componente importante ale programului: prima, reformarea actualului sistem de asistenta prin inlocuirea numeroaselor sale programe cu un singur program cuprinzator de venituri suplimentare in numerar o taxa nagativa pe venit legata de taxa pozitiva pe venit; a doua, destramarea asigurarilor sociale pana la ultimele aranjamente si trecerea treptata in seama fiecarei persoane a metodelor de asigurare a propriei pensionari. Milton dezbate aceasta problema si din punct de vedere politic, concluzionand ca aceasta nu este realizabila din acest punct de vedere. La sfarsitul acestui capitol, Friedman condamna fraudele, abuzurile si risipa care au provocat cheltuierea a mii de dolari in zadar. Capitolul 5 Creati egali incepe prin mentionarea cuvintelor cheie ale acestui capitol: egaliatate si libertate. Se vorbeste despre egaliatea in fata lui Dumnezeu egalitatea personala care este importanta, din punctul de vedere al autorului, pentru ca oamenii nu sunt identici. Apoi autorul sustine ca egaliatea sanselor este imposibila, precum si egaliatea veniturilor. Autorul este de parere ca atunci cand legea ii impiedica in sustinerea propriilor valori, oamenii vor incerca sa gaseasca cai ocolitoare. Atunci cand legea contrazice ceea ce majoriatea considera ca fiind moral si adecvat, ei vor incalca legea chiar daca legea este promulgata in numele unui ideal nobil ca egalitatea sau in numele interesului limpede al unui grup pe seama altuia. Numai teama de pedeapsa, simtul dreptatii sau al moralitatii, ii va face pe oameni sa se supuna legii. In subcapitolul Capitalism si egalitate autorul condamna inegalitatile veniturilor si sa influentat relativ putin pe cei bogati. In secolul trecut un mit s-a dezvoltat, acela ca piata libera a capitalismului egaliatea sanselor asa cum autorul a interpretat-o ca termen duce la cresterea acestor inegalitati, ca este un sistem in care cel bogat il exploateaza pe cel sarac. In finalul capitolului, Friedman afirma ca o societate care pune egaliatea in sensul egaliatii veniturilor inaintea libertatii va sfarsi si fara libertate si fara egalitate. Pe de alta parte, o societate care va pune libertatea pe primul loc, va obtine ca produs secundar binevenit atat o mai mare libertate, cat si o mai mare egalitate. In capitolul 6 Ce este rau in scolile noastre? Friedman se axeaza pe educatie, dezbatand aceasta tema. Educatia - un capitol in care autorul vorbeste despre invatamantul primar si secundar, care se regaseste in subordinea statului si despre performanta scazuta cu care aceste institutii se confrunta. De asemenea, Friedman vorbeste despre cum s-ar fi desfasurat lucrurile daca inlocuirea sistemului particular cu cel de stat nu ar fi avut loc in SUA, cum ar fi stat lucrurile daca parintii ar fi avut libera alegere de a opta pentru o anume scoala, de a hotari in functie de investitia pe care ar fi dorit sa o faca pentru educatia copiilor lor. Autorul arata care ar fi fost efectele daca o parte din banii care se duceau catre stat sub forma de impozite ar fi revenit parintilor prin emiterea de catre guvern a unor vouchere, dandu-le posibilitatea de a alege pe baza acestora pentru care forma de finantare ar opta pentru educatia copiilor lor. El explica cum acest plan ar fi putut duce la imbunatatirea calitatii si cresterea performantei la toate nivelurile in scolii. Astfel scolile ar fi avut posibilitatea de a se imbunatatii continuu, s-ar fi creeat concurenta, unele dintre ele ar fi deveni chiar profitabile existand posibilitatea de a se autofinanta, fapt care ar fi dus la interesul parintilor de a opta pentru acele scoli cu un nivel de pregatire si eficienta crescut, si raportat la sumele pe care acestia ar fi fost dispusi sa o adauge valorii voucherului. In final proiectul a avut totusi succes in cele cateva scoli in care s-a reusit implementarea sa. Au existat insa reformatorii sociali care s-au opus acestui proiect sustinand ca

sunt parinti, in special cei saraci si putin educati, care nu ar fi, insa, capabili sa gestioneze si sa canalizeze corect prin aceasta forma de finantare educatia copiilor lor, ca ar exista posibilitatea fraudei si ca ar creste costurile achitate de contribuabili, etc. Desigur atata timp cat proiectul nu a fost implementat in totalitate nici nu putem stii ce sar fi intamplat in final. Cred insa in valoarea principiului alegerii libere. Avem o multitudine de exemple care dovedesc performantele si cresterile substantiale la orice nivel si in orice domeniu de activitate unde este aplicat sistemul pietei libere. SUA la acest capitol au cu atat mai mult experienta, iar probabilitatea ca acest proiect sa fi fost o reusita totala era foarte mare. Renumitele universitati particulare stau ca dovada clara de succes si este in acelasi timp foarte cunoscut faptul ca guvernul, guvernele din multe tari, vor fi un cheltuitor risipitor al banilor contribuabililor existand nenumarate exemple de institutii controlate de acesta care sunt intr-o stare nesatisfacatoare. Ca si in sport sau in viata zilnica insa, autorul crede in puterea concurentei care nu poate aduce decat imbunatatirea si cresterea calitatii celorlalti, lasandu-i pe cei mediocri pe dinafara, referindu-se aici la acea categorie de parinti provenita din medii sociale cu probleme, fara o minima educatie, care ar fi fost minoritara in aportul pe care si l-ar fi adus la reusita acestui proiect. Considera ca ideea in sine ar putea avea un efect benefic. Capitolul 7 Cine protejeaza consumatorul? incepe cu un citat al lui Adam Simth, din Avutia natiunilor si continua cu opiniile autorului cu privire la protectia consumatorului, care dupa parerea acestuia, nu depinde de interventia statului. Comisia pentru protectia consumatorilor ilustreaza schimbarea din activitatea de reglementare din ultima decada. Ea se manifesta in toate domeniile. Principala preocupare nu sunt preturile sau cheltuielile, ci siguranta. O alta tema dezbatuta de autor este mediul inconjurator. Miscarea pentru protectia mediului este responsabila pentru una dintre cele mai rapide extinderi ale interventiei federale. Agentia pentru Protectia Mediului Inconjurator, infiintata in 1970 pentru a proteja si sustine mediul fizic a castigat treptat tot mai multa putere si autoritate. Friedman este de parere ca adevarata problema nu este eliminarea poluarii, ci incercarea de a stabili reglementari ce vor permite nivelul optim al poluarii: un nivel la care orice castig in reducerea poluarii ar presupune acceptarea sacrificiului altor lucruri bune case, pantofi, haine si asa mai departe care ar trebui pierdute pentru a reduce poluarea. Un alt obstacol in analiza rationala a subiectelor legate de mediu este tendinta de a le judeca in termeni de bine si rau. Pentru protectia consumatorilor, exista organizatii particulare cum ar fi Consumatorii Investigheaza care si-a inceput activitatea in 1928 si prezinta evaluari ale unei game largi de produse de uz general in revista lunara care ii poarta numele si Uniunea Consumatorilor, fondata in 1935, care publica Rapoartele Consumatorilor. Autorul considera ca marele pericol pentru consumator este monopolul indiferent daca este privat sau de stat. Cea mai eficienta protecite a sa este concurenta libera pe piata interna si comertul liber in lume. Consumatorul este aparat de exploatarea unui vanzator prin existenta unui alt vanzator de la care poate cumpara si care este nerabdator sa-i vanda. In capitolul 8 Cine protejeaza muncitorul? autorul incepe prin a vorbi despre sindicate, tema pe care se axeaza fiind munca. In ciuda imaginii conform careia sindicatele protejeaza muncitorii prost platiti impotriva exploatarii patronilor, realitatea esta vazuta de autor cu totul alta. Sindicatele care au avut cele mai mari succese au fost intotdeauna cele care au protejat muncitorii cu indeledniciri care presupuneau pricepere si care ar fi fost relativ bine platiti cu sau fara sindicate. Aceste sindicate fac salariile tot mai mari. In continuare, Friedman precizeaza

izvorul puterii sindicatului ca fiind iscusinta de a tine numarul locurilor de munca disponibile la un nivel redus, sau, urmarind acelasi efect, reducerea numarului persoanelor disponibile pentru un anumit gen de activitate. In plus fata de protejarea membrilor de sindicat, guvernul a adoptat o serie de legi care urmareau, in general, sa protejeze muncitorii: legi care ofereau compensatii pentru muncitori, interziceau munca copiilor, stabileau salarii minime si numar maxim de ora de munca, infiintau comisii pentru a asigura practici corecte de angajare, promovau actiunile pozitive, infiintau Oficiul Federal pentru Administrarea Asigurarilor si Sanatatii pentru a reglementa practicile de angajare si altele. Capitolul 9 Tratamentul inflatiei aduce in prim plan tema inflatiei. Un alt capitol interesant care nu putea lipsi din aceasta lucrare, este cel in care Friedman se refera la inflatie, acesta fiind dezbatut in stransa legatura cu politica monetara pe care el a sustinuto in timpul vietii. Sunt concludente exemplele prin care acesta explica efectele pe care le are fenomenul inflationist si masurile care trebuiesc luate pt combaterea acestuia, dar mai ales modul de comparatie prin care acesta face referire la comportamentul si efectele secundare dureroase ce nu pot fi evitate. Insa informatia cea mai importanta care de altfel poate fi considerata si fundamentul de baza al acestei carti, este de departe cea mai interesanta, si anume principiul politicii monetare - reducerea cresterii rapide a masei monetare pentru diminuarea inflatiei. Desigur guvernele sunt principalul vinovat pentru inflatie, pt managementul defectuos datorita caruia se ajunge in aceasta situatie, dar iata ca problemele sociale care apar in urma globalizarii agresive la care asistam azi, sunt din ce in ce mai greu de controlat; nevoile, cheltuielile sunt mai multe si mai diverse, iar daca mai vorbim si despre alte tari cu economii precare in comparatie cu SUA, tara cu o puternica economie, atunci putem pricepe mai bine de ce unele tari se confrunta cu o inflatie galopanta. Ultimul capitol Schimbarea a inceput incepe prin precizarea ca esecul guvernelor occidentale in atingerea obiectivelor urmarite a produs o reactie generala impotriva sistemelor guvernamentale excesive. Cuvantul de opinie favorabil libertatii economice si limitarii puterii guvernamentale pe care Adam Smith si Thomas Jefferson au incercat sa le promoveze a fost puternic pana spre sfarsitul secolului XIX. Apoi curentul de opinie s-a schimbat datorita marilor succese, ale libertatii economice si limitarii actiunii guvernului, in obtinerea cresterii economice si imbunatirea bunastarii marii mase a populatiei. Dupa parerea autorului, Partidul Socialist a fost cel mai influent partid politic din Statele Unite in primele decenii ale secolului XX. Era un partid al principiilor. De asemenea, Friedman considera ca daca maximul de interes pentru socialismul utopic si pentru liberalismul Noii Orientari va fi urmat de o deplasare catre o societate mai libera si o guvernare mai limitata si nu catre o societate totlitara, publicul trebuie sa recunoasca nu numai slabiciunile situatiei actuale, ci si cum s-a intamplat aceasta si ce se poate face in aceasta situatie. Cu cat guvernul este mai restrans si cu cat ii sunt mai restranse functiile incredintate, cu atat este mai putin probabil ca actiunile sale vor reflecta interese special mai degraba decat interesul general. Autorul este de parere ca situatia este si mai grava in administrarea programelor guvernamentale. Numeroasa birocratie federala care s-a raspandit in numeroase departamente guvernamentale si prin agentiile independente, a iesit practic de sub controlul reprezentantilor alesi ai colectivitatii. In subcapitolul Impozitele si limitarea cheltuielilor, Friedman vorbeste despre cele doua evolutii importante care sunt declansate la nivel national. Una este indreptarea legislativelor

statelor spre imputernicirea Congresului pentru convocarea unei conventii nationale in scopul propunerii unui amendament pentru echilibrarea bugetului declansata initial de Uniunea Contribuabililor Nationali. Cealalta este un amendament pentru limitarea cheltuielilor la nivel federal, care a fost elaborata sub conducerea CLIN. Limitele - atat ale impozitelor, cat si a cheltuielilor sunt de cele mai multe ori prezentate in termenii venitului total al statului sau al natiunii, astfel incat, daca cheltuielile ating limita, cheltuielile guvernului raman constante ca parte a venitului. In finalul lucrarii, Friedman concluzioneaza ca cele doua idei, ale libertatii economice si libertatii politice, actionand impreuna, au avut cea mai deplina realizare in Statele Unite. De asemenea, acesta precizeaza ca cea mai mare amenintare asupra libertatii umane este concentrarea puterii, in mainile guvernului sau ale oricui altcuiva.

10

CONCLUZII
Pornind de la premisa rolului capitalismului competitiv, ca sistem al libertatii economice si conditie necesara pentru libertatea politica, si definind rolul pe care ar trebuie sa-l joace guvernul intr-o societate libera, Liber sa alegi. Un punct de vedere personal dezvolta mai larg aceste principii si propune un studiu asupra functionarii interne a societatii. Mai mult, lucrarea este influentata de apropierea recenta de politologie si de captivantele analize economice ale fenomenului politic, realizate de renumiti specialisti in domeniu. Din punctul meu de vedere, cartea deschide noi alternative in ceea ce priveste economia si politica, fiind, pentru cel ce o citeste, un izvor de informatii folositoare. Am remarcat in nenumarate randuri, ca multe dintre punctele de vedere ale lui Friedman coincid cu realitatea si nu am putut sa nu fiu de acord cu el. De exemplu, Friedman sustine ca in orice societate, indiferent de organizarea ei, exista intotdeauna nemultumiri in legatura cu modul de impartire al veniturilor. Oricare dintre noi intelege cu greu de ce primim mai putin decat altii care nu par mai merituosi sau de ce primim mai mult decat multi altii ale carar nevoi par atat de mari si ale caror merite nu par a fi mai mici. De asemenea, autorul sustine inca un punct de vedere interesant, el afirmand ca societatea noastra e asa cum o construim. Putem sa modelam institutiile. Caracteristicile fizice si umane limiteaza alternativele posibile. Dar nimeni nu ne poate impiedica, daca nu o facem noi insine, sa cladim o societate care se sprijina in principal pe cooperarea benevola pantru a organiza atat economia cat si alte activitati, o societate care pastreaza si dezvolta libertatea omului, care pastreaza guvernul la locul sau, tinandu-l in slujba noastra, nepermitandu-I san e devian stapan. Un alt exemplu al expertientei din punct de vedere economic si politic a lui Friedman este opinia lui cu privire la libertate si aceea ca libertatea nu poate fi absoluta. Traim intr-o societate interdependenta. Unele limitari ale libertatii noastre sunt necesare pentru a preveni altele, mai rele. Sunt de acord cu faptul ca libertatea nu poate fi totala; trebuie sa existe anumite restrictii pentru a putea convietui. In concluzie, argumentele lui Friedman se impun prin logica i elegana raionamentului, prin exemplele edificatoare i prin stilul clar i pragmatic n care sunt scrise. Uor de urmrit i de neles chiar i de publicul neavizat, fr o pregtire deosebit n domeniul politicii i economiei, argumentaia lui Milton Friedman se bazeaz n primul rnd pe bunul sim. El nu cade n greeala att de frecvent a raionalismului exacerbat i nu ncearc s propun un nou experiment social, dovedind c a neles bine lecia amar a secolului XX n ceea ce privete ingineria social. nsui subtitlul crii, "Un punct de vedere personal" ("A Personal Statement"), sugereaz c autorul nu are pretenia descoperirii adevrurilor absolute. Cu toate acestea, el ne atrage atenia c omenirea ar trebui s aib nelepciunea i rbdarea de a reflecta la direcia n care se ndreapt. Soluiile propuse de Friedman se nscriu mai degrab n buna tradiie conservatoare, autorul sugernd reform i nu revoluie, retragere treptat a statului din economie, educaie, asisten social etc. i nu abandonare brusc a cetenilor obinuii cu un stat mai mult sau mai puin paternalist. Aceasta explic i revendicarea lui Friedman nu numai de ctre libertarieni, ci i de ctre neoconservatori.

11