TRATATUL DE LA NISA

Tratatul de la Nisa este rezultatul activitatii laborioase a Conferintei Interguvernamentale a Uniunii

Europene, ce s-a desfurat pe parcursul anului 2000, finalizate de Consiliul European in zilele de 9-11
decembrie 2000. Obiectivul Tratatului de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, este s conin
prevederi pentru a asigura o bun activitate instituional n momentul cnd Uniunea va avea aproape 30 de
membri, nscriindu-se deci n viziunea unei reforme instituionale ale crei trei axe principale sunt: componena
i modul de funcionare al instituiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Minitri i
consolidarea cooperrii ntre instituii.
Tratatul de la Nisa a fost semnat pe 26 februarie 2001 i a intrat n vigoare la 1 februarie 2003, dup ce a
fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot n parlamentul naional, fie prin referendum . El se inscrie n
filosofia construciei europene, a interdependenei ntre procesul de extindere i procesul de adncire a integrrii
europene. Aplicarea Tratatului de la Nisa va duce la schimbri de fore n interiorul UE, att la nivel
interinstituional, ct i ntre statele membre, creterea rolului Preedintelui Comisiei Europene i posibila
apariie a primelor cooperri consolidate. Odat realizat Europa celor 15, UE a procedat la consolidarea
instituiilor europene, ncercnd o reformare a acestor instituii. Astfel, prin Tratatul de la Amsterdam, s-a
consolidat demersul UE n domeniile Politicii Externe i de Aprare Comun, Afacerilor Interne i Justiiei.
Dup semnarea Tratatului de la Amsterdam, UE a fcut pai mari n realizarea uniunii monetare prin
introducerea monedei EURO. La 1 ianuarie 1999, paii realizai n asigurarea unei identiti externe i de
aprare a Uniunii prin crearea armatei europene, convocarea unei conferine interguvernamentale n anul 2000,
menit s conduc la reforma instituiilor comunitare. Necesitatea reformrii institu iilor Uniunii este reclamat
de voina exprimat de membrii Uniunii de a extinde construcia european spre Centrul i Sud- Estul Europei,
voin ce rezult din capitolul II al Agendei 2000, publicat n iulie 1997 i din decizia Consiliului De minitri
adoptat la Helsinki n 10-11 decembrie 1999. Consiliul de Minitri nominalizeaz cele 13 state ( 12 europene
i Turcia) care sunt invitate s deschid negocierile de aderare la Uniunea European, printre care i Romania.
Includerea celor 12 state europene n spaiul de civilizaie european este o provocare major pentru
Uniunea European ntrucat extinde construcia european la nivelul continentului geografic, un vis i o
aspiraie a succesiunii de generaii de aproape un mileniu.
O prima problem care se pune pentru componenii Uniunii Europene este aceea dac institu iile i
procedurile de decizie Ale Uniunii sunt compatibile cu noua provocare. Conferina Interguvernamentala i
Consiliul European de la Nisa i-au propus compatibilizarea instituiilor i tratatelor cu noua cerina.
Dupa dezbateri anevoioase i complexe, s-a elaborat Tratatul de la Nisa privind modificarea Tratatului
asupra Uniunii Europene , a Tratatelor ce instituie Comunitile Europene i a altor acte raportate la acestea.
Conform analitilor politici, marele nvingtor la Nisa a fost Germania, din rndul rilor membre, i Polonia
dintre candidate. Lupta dintre Germania i Frana s-a ncheiat cu acceptul ca Frana s-i menin actuala
paritate de voturi n Consiliul de Minitri, Germania primind, n schimb, recunoaterea importanei din punct de
vedere demografic i, prin aceasta, implicit, recunoaterea c este uriaul Europei cu cele 82 milioane de
locuitori. Acest lucru se rsfrnge n mod direct asupra numrului de deputai n Parlamentul European, dar i
asupra ponderii voturilor. Potrivit Tratatului de la Nisa, majoritatea de care va fi nevoie n Consiliile de Minitri
pentru adoptarea unor decizii va trebui s corespund unui procent de 62 % din numrul de locuitori ai celor 27
de membre ale UE, proporie dificil de atins fr cele 17 % ct revin Germaniei. Pe de alt parte, avnd o
asemenea pondere, va fi suficient ca, la un moment dat, Germania s se alieze cu dou-trei ri mari pentru a
1

bloca o decizie. De aceea, majoritatea observatorilor au apreciat c Tratatul de la Nisa favorizeaz statele mari
ale UE. Dintre rile candidate, cea mai avantajat a fost Polonia, creia i s-au repartizat 27 de voturi, la fel ct a
primit si Spania, sitund-o printre primele ase ri ale Europei. i celelalte ri candidate au fost mulumite,
ntruct s-a precizat de cte voturi vor dispune, fiecare, n Consiliul de Minitri, de faptul c vor avea cte un
comisar n Comisia European, precum i numrul de fotolii din Parlamentul European.
n prima parte a Tratatului sunt cuprinse modificrile fundamentale, prima dintre ele viznd msurile i
modalitatea de adoptare a acestor msuri n cazul n care s-ar constata c exist din partea unui stat membru
nclcari grave ale Tratatului Uniunii. Precizrile de mai sus s-au impus pornind de la experien a austriac,
cnd Uniunea nu avea o baz juridical formal pentru a condamna victoria i includerea n guvernul austriac a
unor fore politice de extrem dreapta. Un alt domeniu delicat pe care l-a luat n considerare Tratatul de la Nisa,
e cel referitor la politica extern i de aprare comun. Pornind de la posibilitatea elaborrii progresive a unei
politici de aprare comun, ce poate conduce la o aprare comun, noul articol 17 al Tratatului de baz
precizeaz relaia dintre politica de aprare a Uniunii i specificitile politicilor de aprare a unor state,
respectnd angajamentele statelor membre fade NATO. Se are n vedere, n acelai timp, compatibilizarea
intensificrii relaiilor dintre statele membre n domeniul aprarii i politicile de aprare a Uniunii.Tratatul
precizeaz stransa cooperare n domeniul juridic ntre autoritile competente ale statelor membre, inclusiv
cooperarea n cadrul Cooperarii Juridice Europene (Eurojust), ceea ce va facilita accelerarea cooperrii ntre
ministerele competente i autoritile juridice n statele membre.
Articolul 3 al Tratatului de la Nisa formuleaza un pachet de precizri relative la structura, atribuiile,
competentele i maniera de adoptare a deciziilor principalelor instituii ale Uniunii Europene : Parlamentul
European, Consiliul,Comisia, Curtea de Justiie, Curtea de Conturi, Comitetul Economic i Social, Comitetul
Regiunilor,precum i o serie de precizri n ceea ce privete Regulamentele Financiare, alctuirea i cheltuirea
Bugetului.
n partea a doua, Prevederi finale i tranzitori, se specific faptul c Tratatul se ncheie pe o perioad
nelimitat i intr n vigoare n prima zi a celei de-a doua luni care urmeaz depunerii instrumentului de
ratificare de ctre ultimul stat semnatar care indeplinete aceast formalitate. Tratatului i sunt anexate patru
protocoale referitoare la extinderea U.E., statutul Curii de Justiie, consecin ele financiare ale expirrii
Tratatului CECO (2002, la 50 de ani de la nfiinare), coninutul articolului 67 de instituire a Comunit ii
Europene. Conferina a doptat un numar de 24 de declaraii pe care le-a anexat Tratatului, declaraii care se
refer la politica extern i de securitate comun, la modificarea a 16 articole ale Tratatului de constituire a
Comunitii Europene, precum i declaraiile privind extinderea i viitorul Uniunii Europene. La Consiliul de la
Nisa s-a fixat ca obiectiv transformarea rapidaa U.E. intr-o for opera ional. O decizie n acest sens va fi
luat de Consiliul European ct mai curnd posibil n cursul anului 2001 i cel mai trziu de Consiliul European
de la Bruxelles. Aceast decizie nu ine cont de ratificarea prezentului Tratat. Aici gasim exprimat inten ia U.E.
de a avea o for militar integrat capabil de aciuni concrete. Cooperrile intensificate respect:

principiile, obiectivele, orientrile generale i coerena PESC i deciziile luate in acest sens;
competenele Comunitii Europene;
coerena ntre ansamblul politicilor Uniunii i aciunea sa exterioar.

Statul care dorete s dezvolte o astfel de cooperare va face o cerere Consiliului. Cererea este trimis
apoi Comisiei i, pentru informare, Parlamentului European. Comisia se pronun printr-un aviz cu privire la
2

coerena cooperrii intensificate cu Politicile Uniunii. Autorizaia este acordat de Consiliu, care statueaz,
conform articolului 23, alin.2 (par 3). Un capitol sensibil al Tratatului de la Amsterdam a fost cel legat de
cooperarea n domeniul Justiiei si Afacerilor Interne, parial inclus n Acquis-ul comunitar. Tratatul
amintete obiectivul Uniunii de a oferi cetenilor si un nivel de protecie ridicat ntr-un spa iu de libertate,
securitate i justiie. Acest obiectiv urmeaz s fie atins printr-o cooperare mai stransa ntre autorit ile
judiciare i cele competente ale statelor membre direct i prin intermediul Unitatii Europene de Cooperare
European (Eurojust). Rolul Eurojustului este ntrit de o declaraie nscrisa n actul final al CIG 2000, n
care se vorbete de compoziia Eurojustului (magistrai, ofieri de poli ie i de rolul acestora la o mai bun
coordonare ntre autoritile naionale nsarcinate cu urmririle penale relative la crim organizat, prevzuta
de Consiliul European de la Tampere (15-16 octombrie 1999). Aciunea comun n domeniul cooperrii
judiciare n materie penal vizeaz:
Facilitarea i accelerarea cooperrii ntre ministerele i autorit iile judiciare competente prin intermediul
Eurojust-ului, n ceea ce privete procedura i execuia deciziilor.
Facilitarea extrdri ntre statele membre.
Asigurarea, n msura necesar, a ameliorrii acestei cooperri, compatibilitatea regulilor aplicabile n
statele membre.
Prevenirea conflictelor de competene ntre statele membre.
Adoptarea progresiv de msuri, ce instaureaz reguli minimale relative la elementele constitutive ale
infraciunilor penale i a sanciunilor aplicate n domeniile criminalitii organizate, terorismului i traficului
de droguri.
Textul Tratatului de la Nisa reia ideea celui de la Amsterdam, dar modific i sompleteaz condiiile n
care acestea trebuie s se desfoare.Ca urmare, cooperarea intermediar trebuie:

s tind la favorizarea realizrii obiectivelor U.E. i Comunit ii, s prezerve, sa serveasc i s

ntreasc procesul de integrare.

s respecte tratatele i cadrul instituional unic al Uniunii

s respecte acquis-ul comunitar i celelalte msuri luate n baza dispoziiilor tratatelor

s rmn n limitele competenei Uniunii i ale Comunit ii Europene i s nu aduc atingere

domeniilor ce in de competena exclusiv a Comunitii

s nu aduc atingere pieei interne, nici coeziunii economice i sociale

s nu constituie o piedic sau o discriminare n calea schimbrilor dintre statele membre i s nu

provoace distorsiuni a concurenei dintre acestea

s reuneasca minimum opt state membre

s respecte competentele, drepturile si obligatiile statelo membre neparticipante

s nu afecteze dispoziiile Protocolului ce integreaz acquis-ul Schengen n cadrul U.E.

s fie deschis spre toate statele membre.

Cooperarea intensificata intr n rol numai dac se stabilete, n snul Consiliului, c obiectivele men ionate
nu puteau fi atinse ntr-un rgaz rezonabil i innd cont de dispoziiile tratatului. Pentru a face mai opera ional
mecanismul, tratatul suprima posibilitatea actual a statelor membre de a opune dreptul lor de vot declanrii
unei cooperri intensificate. Numarul minimal de state care trebuie s participe este fixat la opt. Totodat, se
3

prevede posibilitatea instaurrii cooperarilor intensificate n domeniul PESC, mai puin n domeniul aprrii. Se
garanteaz ca aceste cooperari se situeaz n cadrul U.E, respect rolul institu iilor i permit statelor membre
care nu particip imediat la o cooperare intensificat s adere n orice moment. Consiliul i Comisia asigur
coerena aciunilor ntreprinse n concordan cu politicile Uniunii i Comunitii.
Cooperrile intensificate au fost uneori criticate. Cel puin asa marturisete Dialogul asupra Europei, lansat
de Comisie la 15 februarie 2000, cu sprijinul PE. La ntrebarea daca cetenii U.E erau favorabili cooperarilor
intensificate, acestia le-au considerat utile in foarte multe domenii, ca: politica sociala monetara, fiscala, a
mediului, culturala sau universitara, dar au fost sceptici in ceea ce priveste PESC si apararea. Au fost exprimate
reticente fata de aparitia unui posibil directorat al unui grup de tari. In domeniul social, mult discutat in anii
precedenti avand in vedere si rata somajului foarte ridicata in Uniune, textul instituie un Comitet de protectie
sociala cu caracter consultativ, avand rolul de a promova cooperarea intre statele membre i Comisie. El are ca
misiune:
1. s urmareasca situatia sociala si evolutia politicilor de protectie sociala in statele membre si in
Comunitate.
2. s faciliteze schimburile de informatie, de experienta si de bune practici intre statele membre si
Comisie.
3. s pregateasca rapoartele, sa formuleze avize sau sa intreprinda si alte activitati in domeniile ce tin de
competenta sa, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa.

Reforma instituional
Cea mai important reform a noului Tratat este cea referitoare la institu ii. Pentru a contribui la
flexibilitatea procesului de decizie, Consiliul de Minitri are la dispoziie trei proceduri: unanimitate, majoritate
calificata si majoritate simpla pentru deciziile de procedura. In prezent, unanimitatea se aplica pentru: PESC,
cooperare politieneasca si judiciara in materie penala, politica de azil si imigrari, politica de coeziune
economica si sociala, fiscalitate. Majoritatea calificata este atinsa daca exista cel putin 62 de voturi favorabile.
Era limpede pentru toti participantii la CIG 2000, ca un acord unanim intre 27 de membri va fi imposibil de
atins. Ratificarea Tratatului de la Nisa va extinde aplicarea majoritatii calificate la inca 30 de dispozitii,
guvernate pana atunci de regula unanimitatii.
In ceea ce priveste politicile comunitare, zece dintre acestea vor permite aplicarea regulii majoritatii
calificate, pentru ansamblul lor sau numai pentru o parte a materiilor care le reprezinta.Amintim aici deciziile in
domeniul cooperarii judiciare civile si acordurile comerciale care se refera la servicii sau la proprietatea
intelectuala.Ponderea voturilor va suferi o modificare incepand cu 1 ianuarie 2005. Pe viitor, majoritatea
calificata va fi definita in functie de adeziunile necesare. Decizia insa trebuie sa se bucure de votul favorabil al
tuturor statelor membre. In plus, un stat membru poate sa ceara verificarea majoritatii calificate, care trebuie sa
cuprinda cel putin 62% din populatia totala a Uniunii. Daca nu se atinge acest prag, decizia nu poate fi adoptata.
Conform noului tablou al ponderarii voturilor,noile state (un numar mare de populatie), adica Germania,
Franta, Italia si Marea Britanie, vor avea cate 29 de voturi, ele vor fi urmate de Spania si Polonia cu cate 27 de
voturi; Romania va avea 14 voturi, Olanda 13 voturi, iar Belgia, Grecia, Portugalia, Ungaria si Republica Ceha
4

cate 12; urmeaza Austria, Suedia, Bulgaria cu 10 voturi, Danemarca, Irlanda, Finlanda, Lituania, si Slovenia cu
cate 4 voturi, si Malta cu cate 3 voturi.
Comisia este motorul legislativ al U.E. Ea este cea care are monopolul initiativei legislative, pune in
practica politicile comune, executa bugetele UE si gireaza programele comunitare. Pe plan extern, Comisia
reprezinta Comunitatea si conduce negocierile internationale, mai ales in cadrul Organizatiei Mondiale de
Comert.
Totodata Comisia vegheaza la buna aplicare a dispoziilor Tratatului si a deciziilor luate de catre institutiile
comunitare. Ea are o responsabilitate colegiala in fata PE. Deciziile sale sunt luate cu majoritate simpla a celor
20 de comisari.La origine, compozitia sa continea doi membri ai statelor cele mai populate si unul pentru
celelalte. Incepand cu 2005, Tratatul de la Nisa limiteaza compozitia Comisiei la un comisar de fiecare stat
membru. Cand U.E va numara 27 de membri, numarul comisarilor va di plafonat. Consiliul trebuie sa decida in
unanimitate numarul precis de comisari(care trebuie sa fie inferior cifrei de 27). Nationalitatea comisarilor se va
stabili printr-un criteriu relativ egalitar intre tarile componente.Vor fi pregatite oare statele mari si cu vechime in
cadrul UE sa accepte o Comisie formata din comisari romani, cehi, polonezi, slovaci, sloveni, lituanieni, letoni,
estoni, maltezi, bulgari? Vor fi estompate regulile nationale, se vor putea adapta noii membri la exigentele U.E?
Aceste intrebari stau fara indoiala in atentia responsabililor politici ai celor 15 si ai tarilor candidate si nu, in
ultimul rand, a opiniei publice.
In egala masura, Tratatul de la Nisa a decis sa intareasca puterile presedintelui,masura indispensabila
pentru a asigura coerenta colegiului largit la peste 20 de membri. Preedintele va fi acela care va decide
repartitia voturilor si va putea sa remanieze responsabilitatile comisarilor pe parcursul mandandului sau. El va
avea, de asemenea, dreptul, dupa aprobarea acestei masuri de colegiu, sa ceara unui comisar sa demisioneze.
Aceasta putere acordata presedintelui va pune unele probleme avand in vedere orgoliile nationale. Marea
Britanie, legata de partenerul sau american, va accepta ca un comisar trimis de ea sa fie concediat de un
presedinte francez sau german?
Compozitia Comisiei si rolul intarit al presedintelui vor sensibiliza cu siguranta partizanii statului-natiune,
pentru care transferul de suveranitate in domeniile cheie ale vietii comunitatii(politica externa si
aparare,moneda unica)este de neconceput.
Prin Tratatul de la Nisa, daca acesta va fi ratificat, Comisia face un pas catre rolul sau de institutie
supranationala, de executiv al viitorului stat federal european.
Curtea de Justitie este institutia care asigura respectul dreptului comunitar. Competentele ei acopera litigiile
intre statele membre,intre Uniune si statele membre,intre institutii si particulari si Uniune. Ea este, de asemenea,
competenta sa interpreteze orice text care tine de dreptul comunitar si sa raspunda la intrebarile unui judecator
national, in cadrul unui litigiu in instanta dinaintea unei jurisdictii nationale. Aceasta competenta prejudiciala
este esentiala pentru a asigura o interpretare uniforma a dreptului comunitar.
Alaturi de ea, a fost instituit in 1989 un Tribunal de Prima Instanta, cu rolul de a prelua cazurile persoanelor
fizice si juridice. Agenda Curtii a devenit foarte incarcata.misiunea acesteia va deveni din ce in ce mai
dificila,mai ales dupa aderarea noilor state.Conferinta interguvernamentala din 2000 a cautat o solutie privind
eficientizarea acestei institutii. Ca o consecinta, Tratatul de la Nisa prevede posibilitatea Curtii de a crea camere
5

jurisdictionale specializate in anumite domenii specifice (de exemplu,litigiile care implica functionarii
europeni).
Membrii camerei jurisdictionale vor fi alesi , ca si in cazul Curtii si a Tribunalului de Prima Instanta, dintre
persoane independente, avand capacitatea ceruta pentru functiile jurisdictionale.Ei sunt numiti de Consiliul de
Ministri printr-o hotarare in unanimitate.
Tratatul mentioneaza ca viitoarea Curte de Justitie va putea statua in litigii legate de aplicarea actelor care
se refera la proprietatea intelectuala.Si in acest caz, competentele Curtii sunt hotarate de Consiliul in
unanimitate , pe baza propunerii Comisiei si consultarii PE.
Curtea va fi formata dintr-un judecator al fiecarui stat membru.Ea se poate reuni in camere de 13 judecatori,
fara a fi nevoie sa-i reuneasca pe toti judecatorii intr-o formatie deplina.

Parlamentul European
Este institutia unde sunt reprezentati cetatenii statelor membre, mai ales dupa alegerea acestuia prin sufragiu
universal,in 1979.In numeroase domenii ( mai ales dupa intrarea in vigoare a Actului Unic European-1987, a
Tratatului de la Maastricht-1993 si a Tratatului de Amsterdam-1999), PE are un rol de colegislator si de
autoritate bugetara.Forumul parlamentar al Uniunii are si functia de control politic a Comisiei.In cadrul PE,
deputatii nu sunt grupati pe grupuri nationale, ci pe baza de grupuri politice.Pentru ai intari rolu de institutie
democratica, Tratatul de la Nisa contine un statut al partidelor politice europene si reguli relative la finantarea
lor.
Partidele politice sunt considerate importante pentru rolul lor de integrare si formare a cunostintelor
europene. In acelasi timp, ele exprima vointa politica a cetatenilor europeni.Pentru a linisti statele membre,
textul declaratiei CIG mentioneaza ca dispoziitile referitoare la partidele politice( art.195) nu va implica nici un
transfer de competente catre comunitate si nu va afecta regulile constitutionale pertinente.Declaratia contine si
principiul conform caruia finantarea partidelor politice la nivel european din bugetul Uniunii nu poate fi
utilizata de partidele politice la nivel national.
Dispozitiile cu privire la finantarea partidelor politice se aplica pe aceeasi baza la toate fortele politice
reprezentate in Parlament.
In perspectiva largirii Uniunii , Tratatul de la Nisa a limitat numarul de membri ai Parlamentului European
la 732 de deputati. El a prevazut in egala masura repartitia locurilor intre Statele Membre si tarile candidate.
Deputatii tarilor candidate urmau sa participe la lucrarile PE din momentul adeziunii lor. Daca in randul
Consiliului numarul voturilor a fost impartit oareceum in fucntie de puterea economica si politica a statelor, in
cadrul PE regula este cea a numarului cetatenilor.Ca urmare , Germania va avea 99 de deputati,Franta, Marea
Britanie si Italia 72;Spania si Polonia 50; Romania 33;Olanda 25;Belgia, Grecia si Portulia 22;Ungaria si
Republica Ceha 20, Suedia 18; Austria , Bulgaria 17;Danemarca, Finlanda si Slovenia 13;Lituania 12;Letonia
8;Luxemburg, Cipru si Estonia 6 si Malta 5.

Curtea de conturi
Asigura controlul conturilor Comunitatii, examineaza legalitatea si regularitatea intrarilor si cheltuielilor
bugetului comunitar si asigura o buna gestiune financiara.Actualmente,Curtea de Conturi numara 15
6

membri,numiti pe 6 ani de catre Consiliu, care hotaraste in unanimitate.Cei 15 membri pot fi realesi. Ei
dirijeaza activitatile de control ale agentilor Curtii si stabilesc rapoartele si avizele. Tratatul de la Nisa
stabileste ca aceasta institutie va cuprinde un institut national de fiecare stat.Numirea membrilor sai se va face
de catre Consiliu, care va decide cu majoritate calificata. Mandatul lor va fi tot de 6 ani.
Curtea va putea sa creeze camere pentru a adopta anumite categorii de rapoarte si avize.Pentru o mai buna
cooperare intre aceasta institutie si statele membre Tratatul invita institutiile nationale sa coopereze cu Curtea de
conturi.Aceasta cooperare urmeaza sa se materializeze printr-un comitet de contact,pus in practica de catre
presedindele Curtii de Conturi si presedintele institutiilor nationale in domeniu.

Comitetul economic social (CES)

Este compus din reprezentantii diferitelor categorii socio-economice(agricultori, producatori, transportori,
negustori, artizani, muncitori, profesiunile liberale, consumatori etc).Acesta acorda doar un aviz consultativ
nstitutiilor, mai ales in cadrul procedurii legislative.Actualmente, el este compus din 222 de membri ( intre care
24 de membri conform marimii statelor)
Textul tratatului precizeaza ca aceasta institutie trebuie sa includa diferite componente ale societatii civile
organizate. Numarul CES a fost limitat la maximum 350 de membri, permitand statelor membre sa-si metina
numarul actual. Conform noului Tratat, marile state Germania, Franta, Marea Britanie si Italia au cate 24 de
membri; Spania si Polonia 21 de membri; Romania 15 membri; Austria , Bulgaria , Grecia , Ungaria, Olanda,
Portugalia , Republica Ceha si Suedia 12 membri;Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania si Slovenia 9 membri;
Estonia 7 membri.
Chiar daca acesta institutie are un rol consultativ, avand in vedere grupurile socio-profesionale pe care le
reprezinta, ea influenteaza si va influenta deciziile comunitatii.Aici se regasesc grupurile financiare si
industriale de presiune care pot influenta procesul integrarii.

Comitetul Regiunilor
Este un alt comitet cu caracter consultativ, in egala masura compus din reprezentantii colectivitatilor
regionale si locale.El exprima la nivel european interesele comune cu cele ale grupurilor din CES. Tratatul de la
Nisa restrange si pentru acesta numarul membrilor la 350. Noutatea adusa la Nisa consta in aceea ca pentru a
realiza o mai buna legatura intre Comitet si colectivitatile pe care le reprezinta, este necesar ca membrii sai sa
aiba un mandat politic efectiv.
Reforma de la Nisa a pregatit cadrul institutional al Uniunii in vederea largirii sale.Imediat dupa publicarea
textului Conferintei, s-a impus cu necesitate o dezbatere mai larga si mai aprofundata asupra viitorului UE. In
acest sens a fost anexata Tratatului o declaratie asupra viitorului UE. Drept urmare a acestei declaratii,
Presentia suedeza, in exercitiul in prima parte a anului 2001, are rolul de-a incuraja dezbaterea in cooperare cu
Comisia si cu participarea UE, asociind parlamentele nationale, mediile politice, economice, universitare si
reprezentantii societatii.
Un raport al Consiliului European din iunie 2001 va sta la baza deciziei Consiliului European din
decembrie acelasi an cu privire la linia de urmat. Temele sub care va fi desfasurat acest proces sunt:

Simplificarea tratatelor ( regruparea dispoziilor fundamentale a acelor patru tratate intr-unul

singur. Acesta urmeaza sa fie prezentat intr-o maniera mai clara si mai lizibila pentru cetateni);
Eliminarea competentelor intre UE si statele membre( asigurarea unei mai bune
complementaritati a diferitelor niveluri de actiune legislativa si administrativa);
Statutul cartei drepturilor fundamentale , in tratative dupa Proclamatia de la Nisa;
Rolul parlamentelor nationale in activitatea europeana.
In urma acestei dezbateri, o noua conferinta interguvernamentala va fi convocata in 2004, pentru a trata
chestiunile amintite si a aduce modificarile necesare.Conferinta interguvernamentala din 2004 nu poate sa se
opuna largirii UE.Credem ca aceasta mentiune nu este suficienta , mai ales daca tinem cont de rezervele unor
state membre fata de largire.Tot conform Declaratiei privind UE, statele candidate are au incheait negociere
de adeziune la Uniune vor fi invitate sa participe la aceasta Conferinta, iar celelalte vor avea un statut de
observator.
Pentru a incuraja aceasta dezbatere publica asupra viitorului Uniunii Europene, Comisia va continua
Dialogul asupra Europei.Urmeaza un proces de ratificare, care va tine cont de toate prevederile constitutionale
ale statelor membre.
Daca nu sunt obstacole mari, ca si in cazul Tratatului de la Maastricht ( Danemarca), Tratatul va intra in
vigoare , conferiind Uniunii un sistem institutional mult consolodat, pregatit pentru viitoarea largire din 20032004.
Cu toate acestea, dupa parerea noastra, Tratatul nu aduce modificari esentiale pentru a ne putea gandi la o
structura politica federala, dupa modelul propus de J.Fischer in mai 2000. Comisia nu este un veritabil executiv,
Parlamentul nu are doua camere care sa exprime atat vointa statelor si popoarelor si nu face referire la o
constitutie europeana care sa precizeze clar rolul unui presedinte european.
Refuzul Irlandei de a ratifica Tratatul anunta dezbateri intense fata de largirea UE. Ne intrbam daca
evenimentele de la 11 semptembrie 2001 vor accelera procesul de largire spre Europa Centrala si de Est sau il
vor incetini. Discursul recent al lui Romano Prodi, tinut la Institutul European de la Florenta, reia ideile lui
J.Fischer, fara a omite referirile necesare la largire.

Tratatul de la Nisa o abordare economic

O analiza din perspectiva economica a tratatul de la Nisa scoate in evidenta faptul ca, in ciuda aspectelor
preponderent politice si institutionale , el este in egala in masura un instrument al continuarii si intaririi
integrarii economice. Argumentele care vin in sprijinul acestei idei pleaca de la evolutia graduala a prevederilor
tratatelor privind Uniunea Europeana de la incepurile ei pana in prezent.
Prin Tratatul de la Paris ( 1951) care a pus bazele CECO ului si cel a EURATOMULUI, s-a urmarit,
in esenta, crearea cadrului legislativ si institutional necesar construirii unor forme simple ale integrarii
economice. Cum dezvoltarea practica a procesului integrativ in primele decenii de la punerea in aplicare a
acestor tratate a raspuns asteptarilor, a aparut nevoia fireasca de a completa tratatele politice cu prevederi care sa
ofere cadrul legislativ si institutional unor situatii deja existente; asa au aparut Tratatul de la Maastricht (1991)
si cel de la Amsterdam (1997), prin care prevederilor din tratatele de constituire li se alaturau altele legate de
8

transformarea Uniunii Europene dintr-o forma a integrarii economice intr-o forma superioara a integrarii
economice si politice.
Calea stabilita la Maastricht si Amsterdam a fost aceea a adancirii procesului integrativ prin intensificarea
legaturilor intre componentele economice, sociale si politice ale Uniunii concomitent cu largirea dimensiunilor
economice si politice ale acestuia, prin primirea de noi membri.
Pentru ca, in noile conditii, Uniunea Europeana sa poate functiona eficient la parametrii ceruti de cresterea
concurentei pe piata mondiala si pentru a-si putea mentine rolul de pol de putere in cadrul acesteia, s afost
nevoie de o revizuire drastica a prevederilor tratatelor anterioare prin elaborarea unui act normativ care sa
corespunda noilor conditii.Acesta a fost Tratatul de la Nisa, a carui aparitie ( sub forma neratificata inca ) a fost
dicatata de starea de fapt a Uniunii Europene.
Principalele lui prevederi au in vedere reforma institutionala din cadrul Uniunii Europene, insa trebuie sa
ne amintim in orice moment ca institutiile Uniunii Europene sunt, in prima si ultima instanta , aservite
intereselor economice ale cetatenilor Uniunii.
Uniunea Europeana a fost creata si conceputa ca un spatiu economic vast, in cadrul caruia, exploatand
dimensiunile pietii, economiile la scara si diversitatea resurselor, sa poata avea loc o eficientizare a procesului
alocativ al factorilor de productie care sa conduca la cresterea veniturilor si a bunastarilor in interiorul acesteia.
Daca tratatele anterioare au parti consistente dedicate aspectelor economice ale functionarii Uniunii , cum
ar fi definirea politicilor comune, a instrumentelor si prevederilor acestora, Tratatul de la Nisa aduce doar unele
modificari, de mica avengura a acestor aspecte.
Astfel , prin art.43, pct.(e), se fac referire la modificarile care pot sa intervina in cadrul pietii interne unice ca
urmare a cresterii cooperarii dintre statele membre. Cresterea cooperarii e vazuta, prin prisma aceluiasi articol,
drept o intensificare a relatiilor intre toate statele membre;altfel, ea poate sa se transforme intr-o bariera sau un
element de discriminare in comertul dintre statele membre si poate sa determine deterioarea mediului
concurential format in timp.
Articolul 18 din acelasi Tratat aduce unele precizari cu privire la libera circulatie a fortei de munca si a
capitalului, iar articolul 100 stipuleaza principalele masuri si ajutoare financiare care pot fi oferite unui stat
comunitar in cazul in care acesta se afla intr-o situatie economica nefavorabila, generata de cauze care nu pot fi
controlate.
Un spatiu important din aceasta parte a Tratatului se ocupa de modificarile care intervin in procesul de
decizie cu privire la reprezentarea in plan international, a Uniunii, in problemele economice si monetare, iar prn
articolul 123 (4) sunt stabilite masurile concrete, prin care Consiliul, la propunerea Comisiei si cu aprobarea PE,
le va lua pentru introducerea monedei unice europene. Prevederile dedicate politicii comerciale le completeaza
pe cele legate de introducerea monedei unice si de intarirea puterii de piata a acesteia.

Partea din Tratat dedicata politicii comerciale comune aduce nou faptul ca, spre deosebire de tratatele
anterioare in care accentul a fost pus pe reglementarea tranzactiiilor cu bunuri tangibile si intr-o mai mica
masura pe servicii, in noul tratat politicile comerciale traditionale sunt completate de principiile uniformizarii
9

tratamentului comercial legat de drepturile de proprietate intelectuala, comertul cu serviciii audio- vizuale si
educationale sau privind securitatea sociala si sanatatea. De interes se bucura si prevederile articolului 133, prin
care se urmareste aplicarea unor principii comune legate de schimbarea nivelului taxelor vamale, adoptarea
masurilor de liberalizare a schimburilor comerciale sau a celor de protectie impotriva dumping-ului sau a
subventiilor.
Articolul 137 din vechiul tratat va fi inlocuit cu prevederi destinate cresterii gradului de protectie sociala, a
imbunatatirii conditiilor de munca, a conditiilor de angajare pentru cetatenii din tari terte stabiliti pe teritoriul
Uniunii Europene, precum si la egalitatea de sanse intre femei si barbati.Tot prin prevederile din aceasta aprte se
pune accentul pe transferul initiativelor privind problemele de munca si asistenta sociala de la nivel macro la
nivel microeconomic.
Institutiile Comunitare, a caror fragilitate a determinat, la mijlocul anilor 80 , o scadere a entuziasmului
fata de integrare, capata, prin Tratatul de la Nisa, noi puteri, necesare, pe de o parte, pentru a putea realiza pe
mai departe pasii privind integrarea economica si politica, dar si pentru a face fata noilor tensiuni ivite odata cu
inceperea procesului de extindere a Uniunii( si nu numai), ca urmare a scaderii sprijinului popular al tarilor
membre fata de acest proces. Ramane de vazut daca, dupa ratificare si aplicare, Tratatul de la Nisa va raspunde
scopului pentru care a fost conceput.

Bibliografie:
Dumitru Miron Economia Uniunii Europene, Bucuresti 2006, ed. Luceafrul
Tratatul de la Nisa ed. All Back, 2002
Istoria i Evoluia Uniunii Europene, Universitatea TEFAN CEL MARE Suceava, prof. Ghiorghi Prisacaru
Tratatul de la Nisa coordonatori: Vasile Vese, Adrian Ivan, ed. Dacia, 2001, Cluj-Napoca

10