Sunteți pe pagina 1din 12

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova


Facultatea tiine Economice
Catedra Economie,Marketing si Turism

Studiu de caz
la disciplina Integrarea Economica si Economia
Europeana
Planul Schuman

Baltag Andrian
Gr. FB-1401
Coordonator tiinific
Davdov Ctlina
Lect. univ.

Chiinu, 2015

CUPRINS

Introducere
......................3
Capitolul I. Aspectele teoretice si caracteristici generale referitor la Planul
Schuman....4
Capitolul II.Planul Schuman-Baza de fondare a UE (Analiza,
evaluarea si sfirsitul evenimentului)
...................................................................................7
Concluzii .
......11
Referine
bibliografice.
.12

Introducere
Actualitatea temei. Planul Schuman presupunea fondarea unei comunitati, a unui sistem de
relatii economice intre mai multe tari apropiate care aveau un interes comun bazate in linii
generale pe controlul, dezvoltarea si comercializarea produciei de crbune i oel care serviau
drept materii prime pentru industria armamentului, si a industriei in general, deci aceste materii
prime oferiau acestor tari putere si dezvoltare progresiva.
Scopul lucrarii. Am elaborate lucrarea data cu scopul de a-mi crea o viziune noua, clara si mai
amanuntita asupra evenimentului care a dus la formarea a unei astfel de comunitati immense.
Deci in lucrarea proprie am incercat sa prezint istoricul, evaluarea si desfasurarea
evenimentelor Planului Schuman, Definirea i explicarea rolului Planului Schuman;
Explicarea impactului Planului Schuman; Rolul acestuia in crearea UE
Metodologia de cercetare.In scopul realizarii acestei cercetari am ultilizat urmatoarele metode
de cercetare cum ar fi:metoda induciei si deduciei, abordarea teoretica din materialul
studiat ,metoda analizei si sintezei surselor monografice etc
Structura lucrarii.Lucrarea data am structurat-o in 2 capitole. Primul capitol prevede
aspectul theoretic, istoricul evenimentului si caracteristici generale.Al doilea capitol abordeaza
situatia reala, evaluarea si desfasurarea Planului Schuman. Lucrarea ncheie cu concluzia
generala abordata pe tema actual,urmata de bibliografie.
Importanta practica. Tema data are o importanta mare fiindca reprezinta baza formarii
Uniunii Europene, Planul Schuman reprezinta drept temelia de baza a fondarii unei comunitati,
a unei noi puteri economice. Importanta practica consta in faptul formarii a noi viziuni referitor
la fondarea UE

Capitolul I. Aspectele teoretice si caracteristici generale referitor la Planul


Schuman
Planul Schuman si integrarea europeana: Scurt istoric
Integrarea europeana propriu-zisa a fost lansata n practica prin Planul Schuman la 9
mai 1950 care chema la reconcilierea franco-germana, la constituirea Comunitatii Europene a
Carbunelui si Otelului si la nfiintarea unui organism supranational: nalta Autoritate CECO.
Prin Tratatul de la Paris (1951) s-a nfiintat prima comunitate economica europeana CECO,
formata din 6 state (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) - Europa celor 6 (azi
25). Punnd n comun, sub conducerea unei autoritati supranationale, industria Carbunelui si
Otelului a Frantei si Germaniei a devenit imposibil un razboi ntre cele 2 state. Cele 2 natiuni
erau despartite de o rivalitate multiseculara care a generat razboaie pustiitoare: Razboiul de 30
ani (sec.XVII), Razboiul de 7 ani (sec.XVIII), Razboaiele napoleo-niene(1800-1815), Razboiul
franco-prusac (1870), Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial, Parisul a fost
ocupat de 2 ori: n1870 si 1940. si iata ca la exact 5 ani de la ziua victoriei mpotriva lui Hitler
(9 mai 1950) a demarat procesul reconcilierii istorice franco-germane care a devenit o realitate
efectiva, cu forta paradigmatica. De-a lungul ultimelor decenii, un cmp de bataie a fost
transformat ntr-una din cele mai prospere zone economice ale lumii, iar cuplul FrantaGermania a devenit motorul integrarii europene.
Nu trebuie nsa uitat ca nceputurile integrarii s-au produs n conditiile Razboiului Rece,
pentru a crea un bloc economic care sa sustina organizatia militara a NATO (creata n 1949) si
a avut loc sub umbrela americana. Paradoxal, Stalin a fost cel mai mare unificator al Europei
Occidentale. Jean Monnet, eminenta cenusie a acestui proces integrationist spunea: "arile
noastre sunt prea mici pentru lumea n care traim", subliniind ca nu pot face fata singure
amenintarii ruse la adresa securitatii lor si nici concurentei americane si japoneze, fapt valabil
si astazi.
Fondatorul planului schuman
Omul de stat Robert Schuman, jurist eminent i ministru francez al afacerilor externe n
perioada 1948-1952, este considerat unul dintre prinii fondatori ai Uniunii Europene.
Schuman s-a nscut la Luxemburg, iar situarea acestei regiuni n vecintatea graniei francogermane i-a pus amprenta asupra sa. n ciuda experienelor trite n Germania nazist sau
poate tocmai ca urmare a acestora, a recunoscut c numai o reconciliere de durat cu Germania
ar putea constitui baza unei Europe unite. Deportat n Germania n 1940, a reuit s fug doi
ani mai trziu i s-a alturat rezistenei franceze. n ciuda acestei experiene, nu a ncercat
niciun resentiment cnd, dup terminarea rzboiului, a devenit ministru al afacerilor externe. n
colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru n lumea ntreag, pe care l-a
prezentat la data de 9 mai 1950, considerat astzi data naterii Uniunii Europene. Planul
propunea exercitarea unui control comun asupra produciei de crbune i oel, materiile prime
4

cele mai importante pentru industria armamentului. Ideea de baz era aceea c o ar care nu
deine controlul asupra produciei de crbune i oel nu va avea mijloacele necesare pentru a
lupta ntr-un rzboi. Schuman l-a informat pe Konrad Adenauer despre acest plan; cancelarul
german a recunoscut imediat ansa care i se oferea Europei de a tri n pace i a acceptat. La
scurt timp dup aceea, guvernele Italiei, Belgiei, Luxemburgului i rilor de Jos au reacionat
i ele pozitiv. Cele ase state au semnat acordul de instituire a Comunitii Europene a
Crbunelui i Oelului, la Paris, la 1 aprilie 1951. Astfel, istoria Uniunii Europene a nceput
printr-o iniiativ de pace. Schuman a contribuit i la elaborarea unei politici europene de
aprare comun. De asemenea, ntre 1958 i 1960, a fost preedinte al Parlamentului European

Fondarea CECO
La numai o lun dup prezentarea acestui plan a fost convocat o conferin
interguvernamental, care urma s discute pe acest subiect, iar la scurt timp dup aceea, n
aprilie 1951, reprezentanii Franei, ai Republicii Federale Germania, ai Italiei, Belgiei,
Luxemburgului i Olandei au semnat la Paris Tratatul cu privire la constituirea CECO.
Astfel au fost puse bazele unei organizaii cu totul noi, iar aceasta, din dou motive: nu era
vorba doar de o zon de liber schimb, ci i de impunerea unei piee comune, un domeniu
extrem de important la acea vreme. Statele membre au renunat n mare msur la propria
suveranitate, n favoarea aderrii la noile instituii supranaionale.
Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO) a fost fondat n 1951 (Tratatul
de la Paris), de Frana, Germaniade Vest, Italia, Belgia, Luxemburg i Olanda pentru a partaja
resursele de oel i crbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou rzboi european. A
reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, fcut public de
ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite.
CECO a devenit fundaia pentru Comunitatea Economic European (redenumit
ulterior Comunitatea European i n finalUniunea European prin Tratatul de la Maastricht) .
Tratatul de la Paris a intrat n vigoare la 23 iulie 1952, i spre deosebire de Tratatul de instituire
a Comunitii Europene, a avut o durat limitat la 50 de ani. n consecin, CECO a ncetat s
existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitile i bunurile sale au fost preluate de CE.
Spre deosebire de cealalt organizaie european creat n 1949 dup
model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creat ca
organizaie supranaional
Structura instituional era alctuit din patru instituii centrale. n primul rnd, aa
numita nalt Autoritate, cu nou membri care urmau s-i execute sarcinile ntr-un mod
independent de statele membre. Competenele acestei Autoriti, garantate prin Tratat, erau
foarte extinse, printre acestea numrndu-se interzicerea acordrii de subvenii sau, n anumite
condiii, controlul preurilor. Deciziile naltei Autoriti n aceste domenii aveau caracter
obligatoriu n toate statele membre!

Consiliul Minitrilor, alctuit din cte un reprezentant din fiecare ar, coordona rela ia
dintre nalta Autoritate i guverne. n plus, acesta urma s supravegheze n anumite cazuri
activitile naltei Autoriti. De exemplu, pentru declararea unei crize manifeste, o condi ie a
lucrului cu cote de producie, era absolut necesar acordul Consiliului Minitrilor. Modul n care
se vota n cadrul Consiliului depindea de problema supus ateniei, existnd mai multe
variante: unanimitate, majoritate calificat i majoritate simpl.
Adunarea General, alctuit din reprezentanii parlamentelor naionale, avea funcii pur
consultative. Cea de-a patra instituie era Curtea de Justiie, a crui sarcin era s soluioneze,
conform prevederilor Tratatului, disputele dintre statele membre, dintre organele CECO,
precum i dintre statele membre i organizaii.
Trebuie, prin urmare, s reinem c odat cu nfiinarea CECO au fost puse bazele unui
organism cu totul nou, fundamental diferit de toate celelalte organizaii nfiinate n acea
perioad: o structur n cadrul creia s-au pus bazele cooperrii interstatale, dar care dovedea i
anumite trsturi, care, pn n acel moment, nu fuseser caracteristice dect sistemelor
politice naionale.

Capitolul II.Planul Schuman-Baza de fondare a UE


Declaraia lui Schuman
Declaraia lui Schuman din 9 mai 1950 (cunoscuta mai trziu ca Ziua Europei), a avut loc dup
dou edine de cabinet, propunerea a devenit politica francez guvernamentala. Fran a a fost
astfel primul guvern care a fost de acord s mpart suveranitatea i s creasc ntr-o
Comunitate supranaionala. Aceast decizie a fost bazat pe un text, scris i editat de prietenul
si colegul lui Schuman, avocatul Ministrului de Externe, Paul Reuter i cu ajutorul lui Jean
Monnet i directorul de cabinet al lui Schuman su de cabinet, Bernard Clappier. Este stabilit
un plan pentru o Comunitate Europeana pentru aduna membrii intr-o piata comuna.
Schuman a propus ca "Productia franco-germana de carbune si otel n ansamblul su s fie
plasate sub o nalt Autoritate comun, n cadrul unei organizaii deschise participrii altor ri
din Europa." Un astfel de act a fost menit s contribuie la creterea economic i de a consolida
pacea ntre Frana i Germania, care au fost dumani din totdeauna. Crbunele i oelul au fost
resurse vitale necesare pentru o ar la rzboi, astfel nct punerea n comun a acestor resurse
ntre dou tari dusmane a fost vzut mai mult decat simbolic. Schuman a vzut decizia
guvernului francez cu privire la propunerea sa, ca primul exemplu a unei comunitati
democratice i supranaionale, o nou dezvoltare n istoria lumii. Planul a fost, de asemenea,
considerat de unii, cum ar fi Monnet, ca un prim pas spre o Federeratie Europeana.
Declaraia lui Schuman care a creat CECO are diferite scopuri :

S-ar marca naterea unei Europe unite

S-ar face imposibila ideea de razboi intre statele membre

S-ar ncuraja pacea n lume

S-ar transforma Europa cu pas cu pas proces , ducnd la unificarea Europei


democratice, incluznd att Europa de Est i Europa de Vest, despartite de Cortina de
Fier.

S-ar crea prima instituie supranationala

prima agentie din lume anti-cartel

S-ar crea o pia unic pe ntreg teritoriul Comunitii

Acest lucru, incepand cu sectorului crbunelui i al oelului, ar revitaliza ntreaga


economie european prin procese de comunitate similare.

Aceasta ar mbunti economia mondial i rile n curs de dezvoltare, cum ar fi


Africa.

n primul rnd, a fost destinat pentru a preveni rzboiul n viitor ntre Frana i Germania i alte
tari.prin abordarea cauzei principale a rzboiului. CECO a fost conceput n primul rnd cu
Frana i Germania n minte: Unirea natiunilor din Europa necesita eliminarea vechii opozitii
a Franei i Germaniei. Orice aciune ntreprins trebuie s se refer, n primul rnd la aceste
dou ri. Inustriile crbunelui i oelului fiind eseniale pentru producia de muniii,
Obiective cu privire la Planul Schuman
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, proiectul francez a reprezentat un mod nou si
constructiv, realist si pragmatic, de a organiza Europa, o sansa istorica pentru pacea durabila a
batranului continent. Rezultatele sale imediate au constat in reconcilierea statelor europene,
reorganizarea siderurgiei europene, dar mai ales, relansarea eforturilor de unificare europeana.
Un prim obiectiv al Planului Schuman si al intregii Europe dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial, a fost asigurarea unei paci durabile (acesta este si astazi un obiectiv al UE, doar ca
amenintarile la adresa pacii sunt altele: polarizarea sociala, discrepantele de dezvoltare,
terorismul, etc.).
Reconcilierea reala dintre statele europaen si dezvoltarea de interese comune
reprezentau garantia necesara in acest sens (continua sa fie un obiectiv al UE, dar el se aplica
mai ales in privinta statelor nou intrate in UE sau a statelor din Balcani, potentiale viitoare
candidate la UE).
Prevenirea razboiului a fost conceputa prin cooperarea functionala dintre state,
preponderent in domeniul economic, prin crearea de interese si implementarea de actiuni
comune, in cadrul unei organizatii de integrare, supranationala. Pentru inceput, integrarea
economica a fost sectoriala, in segmentul carbunelui si otelului, dat fiind rolul acestor materii
prime in sustinerea unui razboi, dar si in dezvoltarea economica. Prin fuziunea
intereselor Frantei, Germaniei si a celorlalte state europene care acceptau principiile Planului
Schuman, razboiul va deveni 'nu doar inimaginabil, ci chiar imposibil' intre statele europene.
Planul Schuman a marcat o schimbare de optica esentiala in abordarea unitatii europene
si a angajat-o definitiv pe calea comunitara. Pornind de la realitatile concrete ale Europei anilor
1950, Robert Schuman si Jean Monnet au preferat o metoda aparent modesta, dar realista si
eficienta. Integrarea urma sa inceapa in domeniul economic, cel mai putin sensibil la inerentele
sacrificari ale suveranitatii statale si viza doar un segment: carbunele si otelul. Pe de alta parte,
necesitatile economice erau mult mai imediate si mai stringente in comparatie cu obiectivele
politice. Unificarea economica constituia solutia ideala pentru consolidarea capacitatii
economice si tehnice a statelor membre, in conditiile competitivitatii internationale.

Planul Schuman s-a remarcat prin pragmatism prudent si functionalism. El a urmarit


crearea unei solidaritati de fapt. Experienta acumulata in promovarea ideii europene, dar si
experienta istorica a statelor europene, au fost din plin valorificate. Popoarele europene nu erau
inca pregatite pentru o federatie europeana, iar sentimentul national reprezenta o importanta
componenta a culturii lor. Proiectele anterioare de federatii si confederatii esuasera. Totusi,
constructia europeana devenise necesara si, mai ales, contextul intern si international era
favorabil, accentuand importanta sa. Europa Occidentala isi pierduse dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial, pozitia centrala pe care o ocupase in mod constant in istoria universala.
Emergenta celor doua superputeri mondiale, SUA si URSS, arunca in umbra Europa de
Vest. Statele vest-europene, de regula de dimensiuni mici si mijlocii, aveau nevoie de o noua
forma de cooperare politica si integrare economica, care sa le asigure un rol de prima marime
pe scena politica internationala (situatie valabila si in prezent). Europa apuseana trebuia sa se
adapteze mersului istoriei.

Realizri i eecuri
CECO a avut, intre numeroase merite, si unul mai putin subliniat: a redus presiunea americana
asupra Europei Occidentale, in urma posibilitatii pe care o aveau francezii sa dezvolte relatii
directe cu Germania. CECO a accelerat aplicarea obiectivelor economice ale Planului
Marshall (este adevarat ca gaullistii si comunistii s-au opus de cate ori au avut posibilitatea, dar
au ramas izolati in protestele lor).
Prin uniunea vamala CECO a permis punerea in miscare a Pietei Comune a Carbunelui si
Otelului (apoi a minereurilor de fier si a metalelor). Aceste realizari au stimulat productia
mondiala: in 1972, cele 6 tari semnatare ale Tratatului de la Paris furnizau 9% din carbunele
mondial si 17% din otel, gratie liberalizarii schimburilor intre tarile membre ale CECO.
Crearea Pietei Comune, a stimulat schimburi de produse intre Cei Sase. Intre 1953-1970,
livrarile de carbune intre partenerii CECO s-au mentinut, chiar daca extractia s-a diminuat cu
2%; schimburile de otel s-au multiplicat de 2,5 ori. S-a adoptat (la sfarsitul perioadei de
actiune a CECO) un tarif exterior valabil pentru terte tari. Acesta s-a tradus prin scaderea
substantiala a taxelor vamale. Un acord de asociere (in 1954) si un acord tarifar (in 1957) s-au
semnat intre CECO si Marea Britanie.
Libera circulatie a stimulat dezvoltarea productiei in sectorul metalurgic. Resursele financiare
obtinute deInalta Autoritate (impozitul european, imprumuturile) au fost consacrate in
proportie de 3/4 investitiilor. Din 1953 pana in 1970, Inalta Autoritate a acordat 280 de
imprumuturi pentru modernizarea intreprinderilor miniere si metalurgice ale Comunitatii, in
valoare de 725 milioane unitati de cont (1 uc = 1$ SUA): 265 milioane uc pentru mine de
carbune; 460 milioane uc pentru mine de fier si siderurgie
In domeniul social, CECO a finantat, din fondurile de readaptare ale Comunitatii,
actiuni de remediere a incidentelor sociale, a finantat proiecte de modernizare a intreprinderilor

intr-o perioada de criza a carbunelui. De aceste fonduri au beneficiat muncitorii belgieni,


francezi si italieni.
Pe plan general, CECO "a contribuit larg la formarea unui veritabil spirit european", a
permis generalizarea Pietei Comune in ansamblul economiei, in cadrul organizatiilor puse in
miscare prin Tratatul de la Roma din 1957. CECO a constituit un punct de plecare pentru
organizarea Pietei Comune si a EURATOM-ului.
CECO a inregistrat si esecuri. Chiar daca nu este responsabila de criza carbunelui
(1958-1959), institutia europeana nu a putut sa impuna un program comunitar. Desi exista o
institutie supranationala, nu a fost posibil sa se definitiveze o politica comuna anticriza sau a
energiei (s.n.).
In ceea ce priveste industria siderurgica, regulile comunitare in materie de asociere (Art.
65 din Tratatul de la Paris) interziceau cartelarea si practicile trustificarii, ale concentrarii.
Penalitatile erau greu de aplicat. Preturile au continuat sa fie fixate de marile societati, care siau consolidat puterea economica cu aprobarea tacita a CECO; in 1970, primele 10 firme
siderurgice din Europa Celor Sase controlau 60% din productia de otel fata de 40% in 1953.
Misiunea sa a fost, in general: de a "contribui la expansiunea economiei, dezvoltarea ocuprii
forei de munc i mbuntirea nivelului de trai" a cetenilor si. n termeni de crbune i
producia de oel, Comunitatea a avut un efect redus cu sectoarele, respectiv, a sczut i a
crescut n raport cu tendinele mondiale. Schimburile comerciale dintre membrii a crescut (de
zece ori pentru crbune), care a salvat banii membrilor ", nefiind necesar sa se importe resurse
din Statele Unite, n special n cazul n care au existat reduceri ntr-un singur stat. nalta
Autoritate, de asemenea, a emis 280 de mprumuturi de modernizare a industriei, care a ajutat
industria de mbuntire a produciei i pentru a reduce costurile. La cheltuielile de judecat
au fost reduse i mai mult prin eliminarea tarifelor la frontierele.
Printre cele mai importante realizri CECO sunt problemele de bunstare. Unele mine, de
exemplu, au fost de nesustinut fr subvenii guvernamentale. Unii mineri aveau locuin e
extrem de sarace. De peste 15 ani sunt finantate 112,500 locuinte pentru muncitori, platindu-se
1.770 dolari americani pentru fiecare apartament, permitandu-le muncitorilor s cumpere o
casa pe care altfel nu ar fi putut sa si-o permita. CECO, de asemenea,a pltit jumtate din
costurile de la locul de munc de redistribuire a acelor lucrtori care i-au pierdut locul de
munc atunci facilitatile de crabune si otel au inceput sa se inchida. Combinat cu ajutorul
pentru redezvoltarea regionala CECO a cheltuit 150 milioane dolari pentru crearea de 100000
de locuri de munc, o treime din care au fost pentru muncitori din sectorul otelului si
carbunelui.

10

Concluzii
Dupa parerea mea Planul Schuman a a servit drep temelie pentru fondarea Uniunii Europene, a
fost planul care a facilitat infiintarea unei comunitati foarte mari cu o economie avansata.
Planul Schuman s-a remarcat prin eficienta, dezvoltare i functionalism in cadrul unei
comunitati imense. Experien acumulat n promovarea ideii europene, dar i experien
istoric a statelor europene, au fost din plin valorificate. Popoarele europene nu erau nc
pregtite pentru o federaie european, iar sentimentul naional reprezenta o important
componena a culturii lor. Proiectele anterioare de federaii i confederaii euaser
Declaraia Schuman a marcat adevratul nceput al cooperrii franco-germane postbelice i al
reintegrrii Germaniei de Vest n Europa Occidental. ECSC a fost nfiinat printratatul de la
Paris semnat la 18 aprilie 1951 de liderii celor ase state membre (inclusiv Schuman) au
semnat aceast declaraie, afirmnd c ea marcheaz adevrata fondare a Europei.
Comunitatea rezultat din aceast declaraie a dus la nfiinarea a cinci institu ii democratice
europene:[5] Comisia European, Parlamentul European, Comisiile Consultative (reprezentnd
societatea civil), Consiliul de Minitri i Curtea European de Justiie.
ECSC a introdus o pia unic european a crbunelui i a oelului, cu preuri liber stabilite i
fr subvenii sau taxe interne de import/export. Succesul ECSC a dus la ali pa i, ntrevzu i
de Schuman, i anume crearea Comunitii Economice Europene i a Comunitii Europene
pentru Energie Atomic. Cele dou Comisii Europene ale tratatelor ulterioare de la Roma,
mpreun cu nalta Autoritate, au fuzionat, nfiinnd Comisia European n anii 1960.
Declaraia este vzut ca fiind unul dintre principalele evenimente fondatoare ale UE. n 1985,
n timpul preediniei Comisiei Europene a lui Jacques Delors liderii Consiliului Europei s-au
ntrunit la Milano pentru a decide asupra simbolurilor comunitii. Ei le-au adoptat pe cele
stabilite anterior de Consiliul Europei, schimbnd doar data Zilei Europei din 5 n 9 mai,
pentru comemorarea Declaraiei Schuman.
Citate din Declaraia Schuman
Pacea mondial nu poate fi asigurat fr a face eforturi creatoare proporionale cu
pericolele care o amenin.
Europa nu va fi construit dintr-odat sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizri
concrete care s creeze n primul rnd o solidaritate de facto.
11

Punerea n comun a produciilor de crbune i oel...va schimba destinele acelor regiuni


care s-au dedicat n trecut fabricrii muniiei de rzboi, dar care au fost, n acelai timp,
cele mai constante victime ale conflictelor.

Bibliografie
Procesul decizional n Uniunea European. Iai, Editura Polirom, 2008. Brbulesc,
Iordan Gheorghe
Uniunea European: de la naional la federal. - Bucureti, Editura Tritonic, 2005.
Brbulescu Iordan Gheorghe
Construcia european; Uniunea European. - Piteti, Editura Independena
economic, 2005. Dumitrescu Sterian
Uniunea European ieri i azi. - Iai, Editura Demiurg, 2007. Irinescu Teodora; Ioni
Cristina
Integrarea economic european, Editura Economic, 1999 Lua Mihaela,
Uniunea European: politicile extinderii. - Bucureti, Editura Tritonic, 2006.
Web:
http://prodidactica.md/files/prof_ro.pdf- Suport de curs referitor la istoria si aparitia
Uniunii Europene
www.europa.eu- informatii suplementare referitor la fondarea UE

12