Fiscalitatea in statele europene

FISCALITATEA IN STATELE EUROPENE

- referat –

Student:Geana Ionut A.P. anul II

Notiuni generale ale fiscalitatii.

Dupa cum stim fiscalitatea este un sistem de strangere, colectare a impozitelor, taxelor si
contributiilor de catre autoritatile de stat, provenitede la persoanele juridice si persoanele fizice.
Totalitatea acestor impozite si taxe alimenteaza bugetele publice. Fiscalitatea moderna a inceput
in Romania prin promulgarea legilor din anul 1921 si 1923, legi reformatoare in domeniul
fiscalitatii. Impozitul catre stat este o sarcina cu caracter obligatoriu, datorat de toate persoanele
fizice si juridice care realizeaza un venit sau care detin un anumit gen de avere. In legislatia
actuala a mai multor state, pe langa taxe si impozite sunt reglementate si alte categorii numite
contributii si taxe parafiscale. Contributiile reprezinta sumele incasate de diferite intreprinderi
sau institutii publice sau private de la persoanele fizice si juridice, pentru avantaje reale sau
potentiale de care acestea beneficiaza. Prin intermediul acestor contributii sunt stabilite forme de
participare partiale a persoanelor fizice si juridice la acoperirea unor cheltuieli efectuate de catre
stat, in finantarea unor actiuni sau obiective de care beneficiaza aceste categori de persoane fizice
si juridice. Taxele parafiscale sunt taxe speciale, instituite de catre colectivitatile locale, atunci
cand se organizeaza servicii la nivel local. Destinatia acestor taxe fiind exclusive finantarii
serviciilor pentru a caror infiintare sau functionare au fost instituite. Taxele parafiscale se
regasesc si in alte tari in Europa. Impozitul este o contributie baneasca, obligatorie, in sensul ca

Page 1
 Fiscalitatea in statele europene

toate persoanele fizice si juridice sunt datoare sa participle la formarea fondurilor generale de
dezvoltare a societatii.

Inpozitele se clasifica in impozite in natura (aceasta forma se gasea in trecut, cand impozitele
imbracau forma prestatiilor in natura) si impozite in bani. Impozitele in bani reprezinta forma de
actualitate in statele cu o economie dezvoltata. Acestea se clasifica in impozite directe si
indirecte. Din cele directe amintim: a) Impozite directe reale: -impozitul financiar, -impozitul pe
cladiri, -impozitul pentru activitati industriale, -impozitul pe activitati comerciale si profesii
liberale, -impozitul pe avere. b) Impozite directe personale: -impozitul pe succesiuni, -impozitul
pe donatii, -impozitul pe obiecte de consum. Din cele indirecte amintim: a) Taxe de consumatie
accize: -pe obiecte de lux, -pe alte bunuri, -impozite pe cifra de afaceri. b) Monopoluri fiscale:
-asupra productiei, -asupra vanzarii, -asupra productiei si vanzarii, -de import. c) Taxe vamale:
-de import, -de tranzit.

Amortizarea fiscala europeana.

Guvernele naţionale şi nu Uniunea Europeană sunt cele care decid asupra impozitelor pe care
trebuie să le plătească cetăţenii. Rolul UE este de a se asigura că reglementările fiscale naţionale
respectă obiectivele generale ale Uniunii privind crearea de locuri de muncă şi că aceste
dispoziţii nu aduc avantaje neloiale întreprinderilor dintr-o ţară faţă de concurenţii acestora din
altă ţară. Politica fiscală a Uniunii Europene susţine principiul pieţei unice şi al liberei circulaţii a
capitalurilor.

Guvernele percep impozite pentru a-şi finanţa cheltuielile. Priorităţile în materie de cheltuieli
variază de la un stat membru la altul, iar UE nu intervine, cu condiţia ca acestea să se menţină în
limite rezonabile. În cazul în care se depăşesc aceste limite, iar datoriile devin prea mari,
creşterea economică a celorlalte ţări din Uniune poate fi pusă în pericol. Totuşi, cu condiţia să
manifeste prudenţă în ceea ce priveşte politica economică, statele membre dispun de multă
libertate în a hotărî cum să îşi cheltuiască banii şi ce impozite să aplice pentru a-şi finanţa
cheltuielile.

Aşadar, guvernele noastre sunt cele care stabilesc cuantumul impozitului pe profitul societăţilor
şi pe venit, profit şi câştiguri din capital. Intervenţia UE se limitează la a monitoriza aceste
decizii pentru a evalua dacă sunt corecte în raport cu celelalte state membre. O atenţie deosebită
se acordă fiscalităţii întreprinderilor, dat fiind că există riscul ca astfel de impozite să constituie
obstacole în calea bunei circulaţii a bunurilor, serviciilor şi capitalurilor în cadrul pieţei interne.
Statele membre au obligaţia de a respecta un cod de conduită care le împiedică să acorde înlesniri
fiscale care ar putea influenţa, de exemplu, deciziile privind investiţiile.

Page 2
 Fiscalitatea in statele europene

Taxa pe valoare adăugată (TVA) face, parţial, excepţie de la regulă şi necesită o anumită
implicare din partea UE, fiind fundamentală pentru buna funcţionare a pieţei unice şi pentru
garantarea concurenţei loiale în spaţiul comunitar. De aceea, UE a stabilit norme comune privind
aplicarea TVA-ului şi cota minimă care poate fi percepută.

Totuşi, statele membre sunt într-o oarecare măsură libere să stabilească cota de TVA şi, prin
urmare, nivelul acesteia variază de la o ţară la alta. Aceste variaţii se datorează, în principal:
lipsei unui prag maxim, aplicării opţionale a unor cote reduse, alegerii unor categorii de bunuri şi
servicii pentru care pot fi aplicate cote reduse de TVA (pot fi alese dintr-o listă care include
produse alimentare şi medicamente), precum şi scutirilor temporare şi condiţiilor speciale
acordate unora dintre statele membre.

În acelaşi timp, normele şi cotele de TVA respectă principiul instituit de UE, conform căruia
deciziile în probleme de natură fiscală pot fi luate doar cu acordul tuturor statelor membre. Prin
această regulă se protejează autonomia naţională.

Reglementările privind impozitarea persoanelor fizice sunt de competenţa guvernelor statelor

membre, cu excepţia cazului în care sunt afectate drepturile transfrontaliere ale cetăţenilor.
Comisia Europeană a luat măsuri pentru a garanta că cetăţenii europeni care lucrează în alte ţări
din UE nu întâmpină probleme legate de transferul şi impozitarea pensiilor şi a drepturilor la
pensie.

De asemenea, UE joacă un rol important în prevenirea evaziunii fiscale transfrontaliere. Deşi

cetăţenii europeni îşi pot depune economiile acolo unde li se pare cel mai rentabil, nu se pot
folosi de aceasta pentru a se sustrage de la plata impozitelor. Guvernele statelor membre pot
pierde încasări care li se cuvin de drept dacă cetăţenii nu declară venitul rezultat din dobânzile
aferente economiilor plasate în străinătate.

Statele membre ale UE şi alte ţări europene au convenit să facă schimb de informaţii privind
economiile nerezidenţilor. Fac excepţie doar Austria, Luxemburg şi alte câteva ţări europene
care, pentru moment, aplică impozite cu reţinere la sursă. Ulterior, o mare parte din veniturile
încasate sunt transferate în ţara de origine a deponentului. Fiind vorba despre o plată globală, se
păstrează anonimatul deponentului şi impozitul este achitat beneficiarului de drept.

Atragerea unor noi investitii este scopul oricarui stat in vederea obtinerii unei economi prospere.
Taxele impuse pe afacere joaca un rol important in atragerea investitorilor. Astfel, potrivit unui
studiu al Bancii Mondiale, in unele state membre ale Uniunii Europene (UE), impozitul pe profit

Page 3
 Fiscalitatea in statele europene

este inexistent, iar taxa pe valoarea adaugata (TVA ) oscileaza intre 15 si 25%. Cea mai mare
TVA se inregistreaza in Danemarca, Suedia si Ungaria.

Exista state in lume care nu percep afaceristilor impozit pe profitul comercial. in Uniunea
Europeana avem patru astfel de exemple: Cipru, Luxemburg, Malta si Republica Ceha. Statele
UE cu un impozit pe profit mic sunt: Irlanda cu 12,5%, Lituania, Bulgaria si Letonia cu 15%.
Trei state ale Uniunii Europene, Romania, Estonia si Bulgaria, practica un impozit pe profit de
16%. Urmatoarele sunt Slovacia si Polonia care percep 19%, conform unui studiu al Bancii
Mondiale.

Un impozit pe profit de 25% este practicat de: Germania, Austria si Slovenia. Urmeaza Finlanda
cu 26%, Portugalia cu 27,5%, iar Suedia si Danemarca practica un impozit pe profit de 28%.
Aceeasi taxa este in Regatul Unit de 30%.

Celelalte sapte state membre au un impozit pe profit care depaseste 30%. Astfel, Olanda are
31,5%, Grecia 32% iar Italia 33%. Belgia percepe pe profit o taxa de 33,9% iar Franta se situeaza
pe locul 2 in topul tarilor cu cel mai mare impozit pe profit. Pe primul loc in clasamentul tarilor
cu cea mai mare taxa pe profit se afla Spania cu 35%. Una peste alta, se pare ca statele dezvoltate
economic practica o taxare mult mai mare a impozitului, dublata insa de conditii de facilizare a
ajungerii companiilor la acest rezultat final.

In ceea ce priveste impozitarea profitului companiilor pe plaiurile mioritice, trebuie sa mai

mentionam faptul ca, in afara cotei standard de 16%, codul fiscal prevede posibilitatea pentru
microintreprinzatori de a opta pentru un impozit pe cifra de afaceri. Pentru 2007 acesta este de
2%, urmand ca el sa creasca in 2008 la 2,5% iar in 2009 la 3%.

Regimul fiscal aplicabil societatilor comerciale in unele state din Unuinea Europeana

1.Germania

Impozitul pe societati comerciale. In sistemul german, numai societatile de capitaluri sunt supuse
impozitului pe societati. Exista doua tipuri de supunere si anume:

- supunere nelimitata (impunerea pe profit global); - supunere limitata (impunerea numai asupra
profiturilor din sursa germana). O societate de capitaluri care isi are sediul si conducerea in
Germania (sociatatea dominata) poate ceda totalitatea profitului sau unei alte companii
comerciale sau industrial (societate dominant) semnand cu aceasta un contract de cesiune de
profituri. Integrarea fiscala avand drept scop compensarea profiturilor si pierderilor in interiorul
perimetrului sau. Incepand din 2001 venitul declarat de societatea de capitaluri este supus unei

Page 4
 Fiscalitatea in statele europene

cote unice de impozit pe societati de 25% fara sa tina cont de faptul ca profitul este distribuit sau
nu detinatorilor de parti.

2.Italia

Impozitul pe societati comerciale. Legea fiscala considera drept comerciale activitatile industrial
de comert, de transport, bancare, de asigurari si activitatile conexe agriculturii, atunci cand ele
depasesc limitele care le permit sa fie considerate drept agricole, activitati de diferite genuri
realizate in cadrul unei intreprinderi, precum si activitatile de exploatare in mine, cariere, etc.
Impozitul pe profitul societatilor este de 37% plus o taxa regionala.

3.Franta

Impozitul pe societati comerciale. Principalele societati impozabile sunt: -Societatile Anonime;

-Societatile pe Actiuni Simplificate; - Societatile cu Raspundere Limitata; - Societatile in
Comandita pe Actiuni. Impozitul pe profitul societatilor este intre 35,33%-36,33%.

4.Spania

Impozitul pe societati comerciale. Sunt supuse la plata impozitului pe societati toate societatile
care au personalitate juridica, cu exceptia societatilor civile. - societati comerciale (S.A. SRL,
societati in comandita , etc); - cooperativele; -societatile agricole; - societatile de asigurari;

Concluzii

Dupa cum observam fiecare tara are un impozit pe societati diferit. Fiecare tara aplica reguli
interne de impozitare. Guvernele nationale si nu Uniunea Europeana sunt cele care decid asupra
impozitelor pe care trebuie sa le plateasca cetatenii. Rolul UE este de a se asigura ca
reglementarile fiscale nationale respecta obiectivele generale ale Uniunii privind crearea de
locuri de munca si ca aceste reglementari nu aduc avantaje neloiale intreprinderilor dintr-o tara
fata de concurentii acestora din alta tara. Politica fiscala comunitara sustine principiul pietei
unice si a liberei circulatii a capitalurilor. Guvernele percep impozitele pentru a-si finanta
cheltuielile. Prioritatile in materie de cheltuieli vizeaza de la un stat membru la altul, iar UE nu
intervine cu conditia ca acestea sa se mentina in limite, iar cand datoriile devin prea mari,
cresterea economica a celorlalte tari din Uniune poate fi pusa in pericol. Totusi, cu conditia sa
manifeste prudenta in ceea ce priveste politica economica, statele membre dispun de multa
libertate in a hotari cum sa-si cheltuiasca banii si ce impozite sa aplice pentru a-si finanta
cheltuielile.

Page 5
 Fiscalitatea in statele europene

Asadar, guvernele noastre sunt cele care stabilesc cuantumul impozitului pe profitul societatilor
si pe venit, profit si castiguri din capital. Interventia UE se limiteaza la a monitoriza aceste
decizii pentru a evalua daca sunt corecte in raport cu totalitatea statelor membre.

Page 6