Tema II

1.Enumerati si exemplificati attribute ale organizatiei de educatie.

 Organizarea
Presupune dezvoltarea mecanismului prin care planul stabilit este implementat.
Organizarea vezează stabilirea unei structuri organizaţionale formale care asigură
coordonarea resurselor în vederea realizării obiectivelor, stabilirea procedurilor şi a
politicilor, determinarea calificărilor necesare şi descrierea posturilor. Această funcţie
include:
 cunoştinţe despre structura organizaţională;
 descrierea responsabilităţilor;
 descrierea relaţiilor;
 stabilirea autorităţii pentru fiecare post;
 definirea ierarhiei;
 conturarea organigramei;
 instituirea valorilor, normelor organizaţiei;
 abilităţi de colectare a resurselor;
 formarea echipelor;
 managementul timpului;
 eficientizarea comunicării.
O condiţie a reuşitei, în orice organizaţie, este stabilirea atribuţiilor, pe categorii de
personal.
Atribute ale organizatiei de educatie:
 Legea învăţământului
 Statutul personalului didactic
 Regulamentul de organizare şi funcţionare
 Regulamentul de ordine interioară
 Metodologii
 Ordine ale ministrului
 Fişa postului
 Coordonarea
Această funcţie include activităţi precum:
 recrutarea de personal nou;
 selectarea şi alegerea personalului;
 orientarea noilor angajaţi;
 planificarea dezvoltării personalului;
 determinarea nevoilor de coordonare;
 redactarea programelor de coordonare;
 dezvoltarea menţinerii personalului în acelaşi loc de muncă;
 strategii legate de absenteism;
 asigurarea direcţiei tehnice
Recrutarea personalului:
o este procesul de asigurare a unui număr suficient de mare de candidaţi calificaţi
din care să fie selectaţi cei care corespund cel mai bine pentru ocuparea funcţiilor
necesare organizaţiei.
Selecţia personalului:
o trebuie privită ca un proces de armonizare, între cerinţele unei funcţii şi
capacităţile fizice şi psihointelectuale ale candidatului selecţionat. Selecţia
personalului este procesul de a alege persoana care are calificarea şi deprinderile
relevante pentru a ocupa o anumită funcţie în cadrul organizaţiei.
 Dirijarea
Vizează ghidarea grupului în vederea atingerii unui scop, dar şi:
 rezolvarea problemelor pentru luarea deciziilor;
 managementul conflictului;
 modul de a conduce pozitiv;
 determinarea nevoii de dirijare;
 revizuirea performanţelor muncii;
 monitorizarea progresului înspre scop.
 Controlul
Funcţie a conducerii prin care se verifică dacă obiectivele stabilite sunt atinse şi în ce
măsură.
ROLUL controlului:
 se constată dacă activitatea se desfăşoară în conformitate cu reglementările în
vigoare;
 se constată dacă rezultatele finale sunt la nivelul standardelor stabilite.
Funcțiile controlului
1. Funcţia de supraveghere a funcţionării sistemului, diferitelor subsisteme sau
procesului de învăţământ.
2. Funcţia de conexiune inversă- oferă informaţi privind modul de receptare a
ordinelor şi dispoziţiilor transmise subordonaţilor, de aplicare a diverselor decizii
3. Funcţia de prevenire a apariţiei unor abateri potenţiale de la atingerea obiectivelor
stabilite .
4. Funcţia de corectare şi perfecţionare a activităţii în domeniul care constituie
obiectul controlului.
Controlul eficient- cerințe:
 claritatea obiectivelor;
 competenţa celui care efectuează controlul;
 exigenţa principială;
 însoţirea controlului de îndrumare;
 adoptarea unor măsuri de soluţionare a dificultăţilor constatate şi urmărirea
aplicării lor;
 ţinerea unei evidenţe clare a constatărilor făcute, a îndrumărilor şi
recomandărilor formulate, a termenelor stabilite pentru remediere;
 revenirea, pentru a constata dacă s-au înregistrat progrese.
 are drept SCOP evaluarea globală şi optimizarea activităţii de ansamblu a
instituţiei .
 Evaluare
Ce se evaluează?
o Evaluarea rezultatelor obţinute de elevi.
o Evaluarea personalului didactic, didactic auxiliar şi administrative.
o Evaluarea curriculum-ului.
o Evaluarea logisticii didactice.
o Evaluarea managementului.
o Evaluarea organizaţiei în ansamblu.
2. Adaptarea scolii la cerintele si posibilitatile de instruire ale elevilor:
Între cele mai importante suporturi subiective ale adaptării şcolare se înscriu,alături de
rezistenţa la solicitările fizice şi mintale aptitudinile elevului, particularităţi
afectiv-motivaţionale, perseverenta în activitatea şcolară, îndrăzneala, motivaţia pentru
învăţătură, atitudinea faţă de şcoală, interesele cognitive, încrederea în forţele
proprii,răbdarea, deprinderile şi priceperile pe care le prezintă elevul.
În grupa pregătitoare, accentul trebuie să cadă pe sarcinile formative şi nu pe cele
informative, sarcini care vizează dezvoltarea operaţiilor intelectuale şi a dragostei faţă de
învăţătură; de aici rezultă că trebuie combătută tendinţa de a transforma educaţia
preşcolară în învăţământ de tip şcolar prin transferarea de sarcini, conţinuturi, forme şi
metode ale învâţământului primar, grădiniţei, deoarece” forţarea’’ dezvoltării normale
exercită o influenţă negativă asupra maturizării copilului.
Pentru ca şcoala să îşi înceapă acţiunea educaţională pe fondul acumulărilor realizate de
copii la vârsta preşcolară, pe care să le preia“ din mers’’ , este necesar cactivităţile
organizate şi desfăşurate în grădiniţă să contribuie la actualizarea,valorificarea şi
dezvoltarea disponibilităţilor potenţiale ale copiilor contribuind la nivelarea diferenţelor
existente şi egalizarea şanselor de reuşită şcolară.
Bibliografie
Antonesei, Liviu 2002, O introducere în pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi.
Cherchez, N. Mateescu, 1995, Elemente de management şcolar, Ed. Spiru Haret,Iaşi.
E.
Cosmovici, A., Iacob, L., 1998, Psihologia şcolară, Ed. Polirom, Iaşi.
Coord.
Davidz, J.R., Ball, S., 1978, Psihologia procesului educaţional, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Dumitriu, Gh., Dumitriu, 1997, Psihologia procesului de învăţământ, Ed. Didactică şi
C., Pedagogică, Bucureşti.
Iucu, R.B., 2000, Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed.
Polirom Iaşi.
Păun, Emil, 1999, Şcoala – abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iaş